Secţiunea 2 - Ţările şi teritoriile care beneficiază de măsurile tarifare preferenţiale adoptate unilateral de Comunitate în favoarea anumitor ţări sau teritorii. - Regulamentul 2454/02-iul-1993 de stabilire a unor dispoziţii de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar

Acte UE

Editia Speciala a Jurnalului Oficial

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 8 Decembrie 2015
SECŢIUNEA 2:Ţările şi teritoriile care beneficiază de măsurile tarifare preferenţiale adoptate unilateral de Comunitate în favoarea anumitor ţări sau teritorii.
SUBSECŢIUNEA 0:
Art. 97x
(1)În sensul prezentei secţiuni se aplică următoarele definiţii:
a)«fabricare» reprezintă orice tip de prelucrare sau transformare, inclusiv asamblarea;
b)«material» reprezintă orice ingredient, materie primă, componentă, piesă etc. folosită la fabricarea produsului;
c)«produs» reprezintă produsul fabricat, chiar dacă este destinat să fie folosit ulterior într-o altă operaţiune de fabricare;
d)«mărfuri» reprezintă atât materialele, cât şi produsele;
e)«valoare în vamă» reprezintă valoarea determinată în conformitate cu Acordul din 1994 privind aplicarea articolului VII din Acordul General pentru Tarife şi Comerţ (Acordul OMC privind evaluarea în vamă);
f)«preţ franco fabrică» reprezintă, în lista din anexa 15, preţul plătit pentru produs franco fabrică fabricantului în întreprinderea căruia s-a efectuat ultima prelucrare sau transformare, cu condiţia ca preţul să includă valoarea tuturor materialelor utilizate minus toate taxele interne care sunt sau pot fi restituite atunci când produsul obţinut este exportat;
În cazul în care preţul efectiv plătit nu reflectă toate costurile de fabricare a produsului efectiv suportate în ţara beneficiară, preţul franco fabrică reprezintă suma tuturor acestor costuri, minus toate taxele interne care sunt sau pot fi restituite atunci când produsul obţinut este exportat.
g)«valoarea materialelor» reprezintă, în lista din anexa 15, valoarea în vamă la momentul importului materialelor neoriginare utilizate sau, în cazul în care aceasta nu este cunoscută sau nu poate fi stabilită, primul preţ care poate fi stabilit plătit pentru materiale în Uniunea Europeană sau în ţara beneficiară în sensul articolului 98 alineatul (1); în cazul în care trebuie stabilită valoarea materialelor originare utilizate, dispoziţiile prezentului paragraf se aplică mutatis mutandis;
h)«capitole», «poziţii» şi «subpoziţii» reprezintă capitolele, poziţiile şi subpoziţiile (coduri de patru sau şase cifre) utilizate în nomenclatura care constituie Sistemul armonizat;
i)«clasificat» se referă la clasificarea unui produs sau a unui material la o anumită poziţie sau subpoziţie din Sistemul armonizat;
j)«transport» reprezintă produsele care sunt:
- fie expediate simultan de la un exportator la un destinatar,
- fie sunt transportate de la expeditor la destinatar pe baza unui document de transport unic sau, în lipsa unui astfel de document, pe baza unei facturi unice.
(2)În sensul alineatului (1) litera (f), dacă ultima prelucrare sau transformare a fost subcontractată unui fabricant, termenul «fabricant» menţionat la alinatul (1) litera (f) primul paragraf poate desemna întreprinderea care a angajat subcontractantul.
SUBSECŢIUNEA 1:Definirea conceptului de produse originare
Art. 98
(1)În conformitate cu dispoziţiile privind măsurile tarifare preferenţiale, adoptate unilateral de Comunitate în favoarea anumitor ţări, grupuri de ţări sau teritorii (denumite în continuare «ţări sau teritorii beneficiare»), cu excepţia celor menţionate în secţiunea 1 din prezentul capitol şi a ţărilor şi teritoriilor de peste mări asociate Comunităţii, sunt considerate produse originare dintr-o ţară sau dintr-un teritoriu beneficiar:
a)produse obţinute integral în ţara sau teritoriul beneficiar respectivă, în sensul articolului 99;
b)produse obţinute în acea republică beneficiară, la fabricarea cărora sunt folosite alte produse decât cele de la litera (a), cu condiţia ca produsele respective să fi suferit un proces suficient de prelucrare sau transformare în sensul articolului 100.
(2)În scopul acestei secţiuni, produsele originare din Comunitate în sensul alineatului (3) care sunt supuse într-o republică beneficiară unui proces de prelucrare sau transformare dincolo de cele descrise la articolul 101 sunt considerate ca originare în ţara sau teritoriul beneficiar respectivă.
(3)Alineatul (1) se aplică mutatis mutandis la stabilirea originii produselor obţinute în Comunitate.
Art. 99
(1)Următoarele produse se consideră ca fiind obţinute integral într-o republică beneficiară sau în Comunitate:
a)produse minerale extrase din solul sau de pe fundul mărilor ţării respective;
b)produse vegetale recoltate în ţara respectivă;
c)animale vii născute şi crescute în ţara respectivă;
d)produse obţinute de la animale vii crescute în ţara respectivă;
d1)produsele obţinute de la animale sacrificate născute şi crescute în ţara respectivă;
e)produse obţinute din vânat şi pescuit în ţara respectivă;
f)produse de pescuit maritim şi alte produse obţinute din mare în afara apelor teritoriale pe navele ţării respective;
g)produse obţinute pe nave-uzină ale ţării respective exclusiv din produsele menţionate la litera (f);
h)articole uzate colectate în ţara respectivă şi care pot fi utilizate numai pentru recuperarea materiilor prime;
i)deşeuri şi rebuturi provenind din operaţiuni de fabricaţie desfăşurate în ţara respectivă;
j)produse extrase din solul sau subsolul marin din afara apelor teritoriale, cu condiţia ca acea ţară să aibă dreptul exclusiv de exploatare;
k)produse fabricate în ţara respectivă exclusiv din produsele cuprinse la literele (a)-(j).
(2)Termenii «navele ţării respective» şi «nave-uzină ale ţării respective» de la alineatul (1) literele (f) şi (g) se aplică numai navelor şi navelor-uzină:
- care sunt înregistrate sau înmatriculate în ţara sau teritoriul beneficiar sau într-un stat membru;
- care navighează sub pavilionul republicii beneficiare sau al unui stat membru;
- care sunt deţinute în proporţie de 50 % de către cetăţeni ai republicii beneficiare sau ai unui stat membru sau de către o societate cu sediul în acea republică sau într-un stat membru, în care directorul sau directorii, preşedintele Consiliului de administraţie sau al Consiliului de supraveghere şi majoritatea membrilor sunt resortisanţi ai republicii beneficiare respective sau ai unui stat membru şi la care, în cazul firmelor, cel puţin jumătate din capital aparţine republicii beneficiare respective, statelor membre sau organelor de stat sau resortisanţilor republicii beneficiare respective sau ai statelor membre;
- ai căror căpitani şi ofiţeri sunt toţi cetăţeni ai republicii beneficiare sau ai statelor membre şi
- al căror echipaj este constituit în proporţie de cel puţin 75 % din cetăţeni ai republicii beneficiare sau ai statelor membre.
(3)Termenii «republică beneficiară» şi «Comunitate» acoperă şi apele teritoriale ale acelei republici sau ale statelor membre.
(4)Navele care navighează în largul mării, inclusiv navele-uzină pe care se prelucrează peştele prins, se consideră parte a teritoriului republicii beneficiare sau ale statului membru căruia îi aparţin, cu condiţia ca ele să îndeplinească condiţiile prevăzute la alineatul (2).
Art. 100
În sensul articolului 98, produsele care nu au fost obţinute integral într-o republică beneficiară sau în Comunitate se consideră că au suferit suficiente prelucrări şi transformări atunci când sunt îndeplinite condiţiile enumerate în lista din anexa 15.
Aceste condiţii indică, pentru toate produsele acoperite de această secţiune, prelucrarea sau transformarea care trebuie aplicate materialelor neoriginare folosite în procesul de fabricaţie şi se aplică numai în legătură cu astfel de materiale.
Dacă un produs care a dobândit statut originar ca urmare a faptului că a îndeplinit condiţiile prevăzute în listă se foloseşte la fabricarea unui alt produs, condiţiile care se aplică produsului în care acesta este incorporat nu i se aplică şi lui şi nu se iau în considerare materialele neoriginare care ar fi putut fi folosite la fabricarea sa.
Art. 101
(1)Fără a aduce atingere alineatului (2), următoarele prelucrări sau transformări se consideră insuficiente pentru acordarea caracterului originar, fie că se îndeplinesc sau nu condiţiile din articolul 100:
a)manipulările destinate să asigure conservarea în aceeaşi stare a produselor în timpul transportului şi stocării;
b)distribuirea şi colectarea coletelor;
c)spălarea, curăţarea; înlăturarea prafului, eliminarea oxidului, a uleiului, a vopselei sau a altor materiale de acoperire;
d)călcarea sau presarea textilelor;
e)operaţiunile simple de vopsire şi de lustruire;
f)decorticarea, albirea parţială sau totală, netezirea, glasarea (pentru cereale şi orez);
g)operaţiunile de colorare sau de aromatizare a zahărului sau de formare a bucăţilor de zahăr; măcinarea totală sau parţială a zahărului cristalizat;
h)curăţarea de coajă, cotor, înlăturarea sâmburilor fructelor şi legumelor;
i)ascuţirea, simpla măcinare sau simpla tăiere;
j)cernerea, strecurarea, sortarea, clasificarea, aranjarea pe clase, pe sortimente (inclusiv compunerea de seturi de mărfuri);
k)simpla punere în sticle, cutii de metal, flacoane, saci, etuiuri, cutii, pe planşete, precum şi orice altă operaţiune simplă de ambalat;
l)aplicarea sau imprimarea direct pe produse sau pe ambalajele lor a mărcilor, etichetelor, logourilor sau a altor semne distinctive similare;
m)simpla amestecare a produselor, chiar din categorii diferite; amestecarea zahărului cu orice material;
m1)simpla adăugare de apă, diluarea, deshidratarea sau denaturarea produselor;
n)simpla grupare a părţilor în vederea constituirii unui produs complet sau demontarea produselor în părţi;
o)cumularea a două sau mai multe operaţiuni prevăzute la literele (a)-(n);
p)sacrificarea animalelor.
(2)Toate operaţiunile efectuate fie într-o republică beneficiară, fie în Comunitate asupra unui anumit produs sunt luate în considerare împreună atunci când se stabileşte dacă prelucrarea sau transformarea suferite de acel produs trebuie privite ca insuficiente în sensul alineatului (1).
Art. 101a
(1)Unitatea de luat în considerare pentru aplicarea dispoziţiilor din această secţiune o reprezintă produsul, care se consideră unitatea de bază atunci când se stabileşte încadrarea folosind nomenclatura Sistemului Armonizat.
În consecinţă, rezultă că:
a)atunci când un produs alcătuit dintr-un grup sau ansamblu de articole este încadrat potrivit Sistemului Armonizat într-o singură poziţie tarifară, întregul reprezintă unitatea de luat în considerare;
b)atunci când o expediţie este alcătuită dintr-un număr identic de produse încadrate în aceeaşi poziţie tarifară a Sistemului Armonizat, la aplicarea dispoziţiilor din această secţiune fiecare produs trebuie considerat individual.
(2)Atunci când, potrivit regulii generale 5 din Sistemul Armonizat, ambalajul este inclus împreună cu produsul în scopul încadrării, acesta se include cu scopul stabilirii originii.
Art. 102
(1)Prin derogare de la dispoziţiile articolului 100, materialele neoriginare pot fi utilizate la fabricarea unui anumit produs, cu condiţia ca valoarea lor totală să nu depăşească 10 % din preţul franco fabrică al produsului.
Atunci când pe listă sunt indicate unul sau mai multe procentaje pentru valoarea maximă a materialelor neoriginare, aceste procentaje nu trebuie depăşite prin aplicarea primului paragraf.
(2)Alineatul (1) nu se aplică produselor care se încadrează la capitolele 50-63 din Sistemul Armonizat.
Art. 103
Accesoriile, piesele de schimb şi uneltele expediate împreună cu un echipament, utilaj, aparat sau vehicul care fac parte din dotarea normală şi incluse în preţ sau nefacturate separat sunt privite ca făcând parte din echipamentul, utilajul, aparatul sau vehiculul respectiv.
Art. 104
Seturile, aşa cum sunt ele definite în regula generală 3 a Sistemului Armonizat, sunt privite ca seturi originare dacă produsele componente sunt originare. Cu toate acestea, când un set se compune din produse originare şi neoriginare, setul în întregime va fi privit ca originar cu condiţia ca valoarea produselor neoriginare să nu depăşească 15 % din preţul franco fabrică al setului.
Art. 105
Pentru a stabili dacă un produs este originar, nu este necesar să se verifice originea următoarelor produse care pot fi utilizate la fabricarea acestuia:
(a)energie şi combustibil;
(b)instalaţii şi utilaje;
(c)maşini şi unelte;
(d)mărfuri care nu intră şi care nu sunt destinate să intre în compoziţia finală a produsului.
Art. 106
Condiţiile stabilite în această secţiune privind obţinerea statutului originar trebuie să fie îndeplinite fără întrerupere în ţara sau teritoriul beneficiar sau în Comunitate.
Dacă produsele originare exportate din ţara sau teritoriul beneficiar sau din Comunitate într-o altă ţară sunt returnate, ele trebuie considerate ca neoriginare, cu excepţia cazului în care se poate demonstra autorităţilor competente că:
- produsele returnate sunt aceleaşi cu cele exportate şi
- ele nu au suferit nici o operaţiune în afara celor necesare păstrării lor în bune condiţii pe timpul şederii în acea ţară sau pe durata exportului.
Art. 107
(1)Următoarele se consideră ca fiind transportate direct din ţara sau teritoriul beneficiar către Comunitate şi din Comunitate către ţara sau teritoriul beneficiar:
a)produsele transportate fără tranzitarea teritoriului unei alte ţări;
b)produsele ce constituie o singură expediţie, transportate prin alte teritorii decât ţara sau teritoriul beneficiar sau Comunitate, cu, dacă este cazul, transbordare sau antrepozitare temporară în acele ţări, cu condiţia ca produsele să rămână sub supravegherea autorităţilor vamale din ţara tranzitată sau de depozitare şi să nu fie supuse altor operaţiuni, cu excepţia descărcării, reîncărcării sau oricăror alte operaţiuni care au ca scop păstrarea lor în bună stare;
c)produse care sunt transportate prin conductă fără întrerupere, cu traversarea altor teritorii decât cele ale republicii beneficiare exportatoare sau al Comunităţii.
(2)Dovada că au fost îndeplinite condiţiile prevăzute în alineatul (1) litera (b) se face către autorităţile vamale competente prin prezentarea:
a)unui document unic de transport sub acoperirea căruia se realizează transportul din ţara exportatoare prin ţara de tranzit; sau
b)unui atestat eliberat de autorităţile vamale ale ţării de tranzit:
- care să facă o descriere exactă a produselor;
- care să specifice data de descărcare şi reîncărcare a produselor şi, dacă este cazul, numele navelor şi al altor mijloace de transport folosite şi
- care să ateste condiţiile în care mărfurile au rămas în ţara de tranzit;
c)sau, în lipsa acestora, orice documente justificative.
Art. 108
(1)Produsele originare, trimise dintr-o republică beneficiară pentru a fi expuse în altă ţară şi vândute după expunere pentru a fi importate în Comunitate beneficiază la import de preferinţele tarifare menţionate la articolul 98, cu condiţia ca produsele să întrunească cerinţele acestei secţiuni, care le conferă dreptul de a fi recunoscute ca originare din ţara sau teritoriul beneficiar şi cu condiţia de a se arăta autorităţilor vamale competente că:
a)un exportator a expediat produsele de pe teritoriul republicii beneficiare direct în ţara în care se ţine expoziţia şi le-a expus acolo;
b)produsele au fost vândute sau înstrăinate în alt fel de exportator unei persoane din Comunitate;
c)produsele au fost expediate în timpul desfăşurării expoziţiei sau imediat după aceea către Comunitate în aceeaşi stare în care au fost expuse;
d)produsele nu au fost folosite, de la expedierea lor pentru expoziţie, în alt scop decât demonstraţia la expoziţie.
(2)Autorităţilor vamale comunitare trebuie să le fie prezentat un certificat de circulaţie a mărfurilor EUR.1 în modul obişnuit. Acesta trebuie să conţină numele şi adresa expoziţiei. Dacă este necesar, pot fi solicitate dovezi documentare suplimentare privind natura produselor şi condiţiile în care au fost expuse.
(3)Alineatul (1) se aplică tuturor expoziţiilor, târgurilor sau altor prezentări publice similare, fie ele comerciale, industriale, agricole sau de artizanat, care nu sunt organizate în scopuri private în magazine sau întreprinderi în vederea vânzării de produse străine şi pe parcursul cărora produsele rămân sub control vamal.
SUBSECŢIUNEA 2:Dovada originii
Art. 109
Produsele originare din ţara sau teritoriul beneficiar beneficiază de preferinţele tarifare menţionate la articolul 98, la prezentarea unuia dintre următoarele:
(a)un certificat de circulaţie a mărfurilor EUR.1, al cărui model se găseşte în anexa 21;
(b)în cazurile menţionate la articolul 116 alineatul (1), o declaraţie, al cărei text apare în anexa 22, dată de exportator pe o factură, bon de livrare sau alt document comercial care descrie produsul respectiv îndeajuns de detaliat pentru a permite identificarea lui (denumită în continuare «declaraţia pe factură»).
Caseta 7 din certificatele de circulaţie EUR.1 sau declaraţiile pe factură conţin menţiunea «Autonomous trade measures» sau «Mesures commerciales autonomes».

SUBSECŢIUNEA 21:CERTIFICATUL DE CIRCULAŢIE A MĂRFURILOR EUR.1
Art. 110
(1)Produsele originare, în conformitate cu prezenta secţiune, sunt admise la importul în Comunitate pentru a beneficia de preferinţele tarifare menţionate la articolul 98, cu condiţia ca acestea să fi fost transportate direct în Comunitate în temeiul articolului 107, prin prezentarea unui certificat de circulaţie a mărfurilor EUR.1, eliberat fie de autorităţile vamale, fie de alte autorităţi guvernamentale competente ale unei ţări sau ale unui teritoriu beneficiar, sub rezerva ca această ţară sau teritoriu:
- să fi comunicat Comisiei informaţiile cerute de articolul 121 şi
- să ajute Comunitatea permiţând autorităţilor vamale ale statelor membre să verifice autenticitatea documentului sau acurateţea informaţiilor privind originea reală a produselor respective.
(2)Certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR.1 poate fi eliberat numai când poate servi ca dovadă documentară necesară în scopul aplicării preferinţelor tarifare menţionate la articolul 98.
(3)Certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR.1 se eliberează numai în urma unei cereri scrise a exportatorului sau a reprezentantului său autorizat. O astfel de cerere se întocmeşte pe un formular al cărui model apare în anexa 21, care se completează în conformitate cu dispoziţiile acestei subsecţiuni.
Cererile pentru eliberarea certificatelor de circulaţie a mărfurilor EUR.1 se păstrează cel puţin trei ani de către autorităţile competente ale republicii beneficiare sau ale statelor membre exportatoare.
(4)Exportatorul sau reprezentantul său prezintă odată cu cererea toate documentele justificative necesare, făcând dovada că produsele care se exportă îndeplinesc cerinţele pentru eliberarea certificatului de circulaţie a mărfurilor EUR.1.
Exportatorul se angajează să prezinte, la cererea autorităţilor competente, toate dovezile suplimentare pe care acestea le pot considera necesare în vederea stabilirii corectitudinii caracterului originar al produselor eligibile pentru tratament preferenţial şi să permită controale ale evidenţelor sale contabile şi verificări de către autorităţile menţionate privind împrejurările în care au fost obţinute produsele.
(5)Certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR.1 se eliberează de autorităţile guvernamentale competente ale republicilor beneficiare sau de către autorităţile vamale ale statului membru exportator, dacă produsele destinate exportului pot fi considerate produse originare în sensul acestei secţiuni.
(6)Întrucât certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR.1 constituie dovada aplicării regimurilor preferenţiale prevăzute la articolul 98, autorităţilor guvernamentale competente ale republicilor sau teritoriilor beneficiare sau autorităţilor vamale ale statului membru exportator le revine răspunderea de a lua măsurile necesare în vederea verificării originii mărfurilor şi a celorlalte declaraţii din certificat.
(7)Pentru a verifica dacă sunt satisfăcute condiţiile prevăzute la alineatul (5), autorităţile guvernamentale competente ale republicii beneficiare sau autorităţile vamale ale statului membru exportator sunt răspunzătoare de luarea măsurilor necesare pentru a verifica originea produselor şi a altor afirmaţii din certificat.
(8)Autorităţilor guvernamentale competente din ţara sau teritoriul beneficiar sau autorităţilor vamale ale statului membru exportator le revine răspunderea să asigure completarea riguroasă a formularelor menţionate la alineatul (1).
(9)Data eliberării certificatului de circulaţie a mărfurilor EUR.1 se indică în acea parte a certificatului rezervată autorităţilor vamale.
(10)Certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR.1 se eliberează de autorităţile competente ale republicii beneficiare sau de către autorităţile vamale ale statului membru exportator atunci când produsele la care se referă sunt exportate. El trebuie pus la dispoziţia exportatorului imediat ce exportul s-a efectuat sau a fost asigurat.
Art. 111
în cazul în care, la cererea importatorului şi în condiţiile stabilite de autorităţile vamale ale ţării importatoare, produsele dezmembrate sau neasamblate în sensul regulii generale 2 (a) a Sistemului Armonizat încadrându-se sub incidenţa secţiunilor XVI şi XVII sau poziţiilor nr. 7308 sau 9406 ale Sistemului Armonizat sunt importate în tranşe, trebuie depusă o singură dovadă a originii acestor produse autorităţilor vamale, cu ocazia importului primei tranşe.
Art. 112
Dovezile de origine se predau autorităţilor vamale ale statului membru importator în conformitate cu procedurile stabilite la articolul 62 din Cod. Autorităţile respective pot cere o traducere a dovezii de origine şi pot, de asemenea, solicita ca declaraţia de import să fie însoţită de o declaraţie a importatorului în sensul că produsele întrunesc condiţiile necesare aplicării acestei secţiuni.
Art. 113
(1)Prin derogare de la articolul 110 alineatul (10), certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR.1 poate fi eliberat în mod excepţional după exportul produselor la care se referă, dacă:
a)nu a fost eliberat la momentul exportului datorită unor erori sau omisiuni accidentale sau circumstanţe speciale sau
b)se demonstrează, spre satisfacţia autorităţilor vamale, că a fost emis certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR.1, dar nu a fost acceptat la import din motive tehnice.
(2)Autorităţile competente pot elibera un certificat de circulaţie a mărfurilor EUR.1 retroactiv doar după ce verifică dacă datele cuprinse în cererea exportatorului sunt conforme cu acelea din documentele de export corespunzătoare şi că nu a fost eliberat certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR.1 în conformitate cu dispoziţiile acestei secţiuni în momentul exportului produselor la care se referă.
(3)Certificatele de circulaţie a mărfurilor EUR.1 eliberate retroactiv trebuie să poarte una dintre următoarele menţiuni:
- «EXPEDITO A POSTERIORI»;
- «UDSTEDT EFTERFOLGENDE»;
- «NACHTRÄGLICH AUSGESTELLT»;
POZĂ - A SE VEDEA ACTUL MODIFICATOR-
- «ISSUED RETROSPECTIVELY»;
- «DELIVRE A POSTERIORI»;
- «RILASCIATO A POSTERIORI»;
- «AFGEGEVEN A POSTERIORI»;
- «EMITIDO A POSTERIORI»;
- «ANNETTU JÄLKIKATEEN»;
- «UTFARDAT I EFTERHAND».
ELIBERAT ULTERIOR
- «IZDANO NAKNADNO».

(4)Menţiunea prevăzută la alineatul (3) se înscrie în rubrica «Observaţii» a certificatului de circulaţie a mărfurilor EUR.1.
Art. 114
(1)În cazul furtului, pierderii sau distrugerii unui certificat de circulaţie a mărfurilor EUR.1, exportatorul poate cere autorităţilor competente care l-au emis să-i elibereze un duplicat pe baza documentelor de export aflate în posesia lor.
(2)Duplicatul eliberat astfel trebuie să conţină una din următoarele menţiuni:
- «DUPLICADO»;
- «DUPLIKAT»;
- «DUPLIKAT»;
POZĂ - A SE VEDEA ACTUL MODIFICATOR-
- «DUPLICATE»;
- «DUPLICATA»;
- «DUPLICATO»;
- «DUPLICAAT»;
- «SEGUNDA VIA»;
- «KAKSOISKAPPALE»;
- «DUPLIKAT».
- DUPLICAT
- «DUPLIKAT».

(3)Menţiunea prevăzută la alineatul (2) se înscrie în rubrica «Observaţii» de pe certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR.1.
(4)Duplicatul, care trebuie să poarte data eliberării certificatului de circulaţie a mărfurilor original EUR.1, intră în vigoare la acea dată.
Art. 115
Atunci când produsele originare sunt plasate sub controlul unui birou vamal din Comunitate, este posibilă înlocuirea dovezii originale de origine cu unul sau mai multe certificate de circulaţie a mărfurilor EUR.1, cu scopul de a trimite aceste produse în altă parte în Comunitate. Certificatele de circulaţie a mărfurilor EUR.1 înlocuitoare se emit de către biroul vamal sub al căror control sunt plasate mărfurile.
SUBSECŢIUNEA 22:DECLARAŢIA PE FACTURĂ
Art. 116
(1)Declaraţia pe factură se întocmeşte:
a)de către un exportator autorizat din Comunitate în sensul articolului 117 sau
b)de către orice exportator pentru orice expediţie de mărfuri constând din unul sau mai multe colete conţinând produse originare a căror valoare totală nu depăşeşte EUR 6 000 şi cu condiţia ca ajutorul prevăzut la articolul 110 alineatul (1) să se aplice acestei proceduri.
(2)Declaraţia pe factură se poate întocmi dacă produsele respective pot fi considerate ca având originea în Comunitate sau într-o republică beneficiară şi îndeplinesc cerinţele acestei secţiuni.
(3)Exportatorul care completează o declaraţie pe factură trebuie să fie pregătit să depună în orice moment, la cererea autorităţilor vamale sau a altor autorităţi guvernamentale competente ale ţării exportatoare toate documentele necesare care dovedesc statutul originar al produselor respective şi, în acelaşi timp, îndeplinesc celelalte cerinţe din această secţiune.
(4)Declaraţia pe factură trebuie completată de către exportator prin redactarea la maşina de scris, imprimarea sau tipărirea pe factură, bon de livrare sau alt document comercial, a declaraţiei, al cărei text apare în anexa 22, folosind una din versiunile lingvistice prevăzute în anexa respectivă în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei interne a ţării exportatoare. Dacă declaraţia este scrisă de mână, va fi scrisă cu cerneală şi cu litere mari de tipar.
(5)Declaraţiile pe factură trebuie să poarte semnătura originală olografă a exportatorului. Cu toate acestea, unui exportator autorizat în sensul articolului 117 nu i se cere să semneze o declaraţie pe factură, cu condiţia ca el să înmâneze autorităţilor guvernamentale o declaraţie scrisă prin care se angajează că acceptă responsabilitatea totală pentru orice declaraţie pe factură care îl identifică că ar fi semnată de către el.
(6)În cazurile prevăzute la alineatul (1) litera (b), folosirea unei declaraţii pe factură se supune următoarelor condiţii speciale:
a)se completează o declaraţie pentru fiecare expediţie;
b)dacă mărfurile dintr-o partidă de mărfuri au fost deja supuse verificării în ţara exportatoare referitor la definiţia «produselor originare», exportatorul poate menţiona această verificare în declaraţia pe factură.
Dispoziţiile primului paragraf nu îi scutesc pe exportatori de obligaţia de a îndeplini orice alte formalităţi solicitate de regulamentele vamale sau poştale.
Art. 117
(1)Autorităţile vamale ale Comunităţii pot autoriza orice exportator, denumit în continuare «exportator autorizat», care efectuează expediţii frecvente de produse originare din Comunitate în sensul articolului 98 alineatul (2) şi care oferă autorităţilor vamale toate garanţiile necesare pentru a verifica caracterul originar al produselor să completeze declaraţii pe factură, oricare ar fi valoarea produselor respective.
(2)Autorităţile vamale pot acorda statutul de exportator autorizat în orice condiţii pe care le consideră adecvate.
(3)Autorităţile vamale trebuie să acorde exportatorului autorizat un număr de autorizaţie vamală care trebuie să apară pe declaraţie.
(4)Autorităţile vamale trebuie să monitorizeze folosirea autorizaţiei de către exportatorul autorizat.
(5)Autorităţile vamale pot retrage autorizaţia în orice moment. Ele trebuie să facă aceasta când exportatorul autorizat nu mai oferă garanţiile menţionate la alineatul (1), nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la alineatul (2) sau se foloseşte în mod abuziv de autorizaţie.
Art. 118
(1)Dovada de origine este valabilă patru luni începând de la data emiterii ei în ţara exportatoare şi se prezintă autorităţilor vamale ale ţării importatoare în perioada respectivă de timp.
(2)Dovezile de origine care se prezintă autorităţilor vamale din ţara importatoare după expirarea datei de prezentare precizată la alineatul (1) pot fi acceptate în scopul aplicării preferinţelor tarifare menţionate la articolul 98 atunci când neprezentarea acestor documente până la data-limită se datorează unor circumstanţe excepţionale.
(3)În alte cazuri de prezentare întârziată, autorităţile vamale ale ţării importatoare pot accepta dovezile de origine în situaţia în care produsele au fost prezentate înainte de data-limită.
(4)La cererea importatorului şi în condiţiile prevăzute de autorităţile vamale ale statului membru importator, se poate prezenta autorităţilor vamale o singură dovadă de origine, cu ocazia efectuării importului primei tranşe, atunci când mărfurile:
a)sunt importate în cadrul unor schimburi comerciale frecvente şi continue cu valoare comercială semnificativă;
b)fac obiectul aceluiaşi contract de vânzare, ale cărei părţi contractante sunt stabilite în ţara exportatoare sau în Comunitate;
c)sunt încadrate în acelaşi cod (cu opt cifre) al Nomenclaturii Combinate;
d)provin exclusiv de la acelaşi exportator, sunt destinate aceluiaşi importator şi fac obiectul formalităţilor de intrare la acelaşi birou vamal din Comunitate.
Această procedură se aplică pentru cantităţile şi pentru o perioadă stabilite de autorităţile vamale competente. Această perioadă nu poate depăşi în nici un caz trei luni.
Art. 119
(1)Produsele expediate sub formă de mică coletărie de către persoane fizice altor persoane fizice sau care se află în bagajul călătorilor se admit ca produse originare, beneficiind de preferinţele tarifare prevăzute la articolul 98, fără a mai fi necesară prezentarea unui certificat de circulaţie a mărfurilor EUR.1 sau completarea unei declaraţii pe factură, cu condiţia ca aceste importuri să nu fie de natură comercială şi să fi fost declarate ca îndeplinind condiţiile necesare pentru aplicarea acestei secţiuni şi să nu existe îndoieli cu privire la corectitudinea declaraţiei.
(2)Importurile care sunt ocazionale şi sunt compuse exclusiv din produse pentru uzul personal al destinatarilor sau călătorilor sau al familiilor acestora sunt considerate a fi de natură necomercială, dacă este evident din natura şi cantitatea produselor că ele nu sunt importate în scopuri comerciale.
În plus, valoarea globală a acestor produse nu trebuie să depăşească EUR 500, în cazul coletelor mici, şi EUR 1 200, în cazul bunurilor ce fac parte din bagajul personal al călătorilor.
Art. 120
Constatarea unor mici neconcordanţe între datele înscrise în dovada originii şi cele înscrise în documentele prezentate biroului vamal în scopul efectuării formalităţilor pentru importul produselor nu conduce ipsofacto la nulitatea dovezii originii, dacă se stabileşte că acesta din urmă corespunde produselor prezentate.
Erori formale evidente, precum erori de redactare pe o dovadă de origine, nu conduc la respingerea documentului dacă aceste erori nu sunt de natură să cauzeze dubii în privinţa corectitudinii declaraţiilor din document.
SUBSECŢIUNEA 3:Metode de cooperare administrativă
Art. 121
(1)Republicile beneficiare informează Comisia cu privire la numele şi adresele autorităţilor guvernamentale situate pe teritoriul acestora şi care sunt abilitate să emită certificate de circulaţie a mărfurilor EUR.1, împreună cu specimenele ştampilelor folosite de aceste autorităţi, şi cu privire la numele şi adresele autorităţilor guvernamentale competente responsabile cu controlul certificatelor de circulaţie a mărfurilor EUR.l şi al declaraţiilor pe factură. Ştampilele trebuie să fie valabile de la data primirii de către Comisie a specimenelor. Comisia transmite această informaţie autorităţilor vamale ale statelor membre. Când aceste comunicări fac referire la un amendament al unor comunicări precedente, Comisia trebuie să indice data intrării în vigoare al acelor noi ştampile în conformitate cu instrucţiunile oferite de autorităţile guvernamentale competente ale republicilor beneficiare. Aceste informaţii sunt pentru uz oficial; cu toate acestea, când mărfurile trebuie puse în liberă circulaţie, autorităţile vamale respective pot permite importatorului sau reprezentantului său autorizat să consulte imprimările specimenelor menţionate în prezentul alineat.
(2)Comisia trebuie să trimită republicilor beneficiare specimene ale ştampilelor folosite de autorităţile vamale ale statelor membre la eliberarea certificatelor de circulaţie a mărfurilor EUR.1.
Art. 122
(1)Verificarea ulterioară a certificatelor de circulaţie a mărfurilor EUR.1 sau a declaraţiilor pe factură se efectuează prin sondaj sau ori de câte ori autorităţile vamale ale statului membru importator sau autorităţile guvernamentale competente ale republicilor beneficiare au îndoieli justificate în legătură cu autenticitatea documentelor, cu originea produselor respective sau cu îndeplinirea celorlalte cerinţe din această secţiune.
(2)Pentru aplicarea dispoziţiilor alineatului (1), autorităţile competente ale statului membru importator sau ale republicii beneficiare înapoiază certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR.1, declaraţia pe factură sau o copie a acestor documente autorităţilor competente din ţara sau teritoriul beneficiar sau din statul membru exportator, menţionând, atunci când este cazul, motivele pentru iniţierea unei verificări. Toate documentele şi informaţiile obţinute care indică faptul că datele înscrise pe dovada privind originea sunt incorecte se înaintează în sprijinul cererii de efectuare a verificării.
Dacă autorităţile vamale din statul membru importator decid suspendarea acordării tratamentului preferenţial menţionat la articolul 98 produselor respective pe durata aşteptării rezultatelor verificării, se acordă liberul de vamă cu condiţia ca importatorul să ia toate măsurile de precauţie considerate necesare.
(3)Atunci când cererea de verificare ulterioară a fost întocmită în conformitate cu alineatul (1), această verificare se efectuează, iar rezultatele ei se comunică autorităţilor vamale ale statului membru importator sau autorităţilor guvernamentale competente ale republicii beneficiare importatoare în decurs de maximum şase luni. Rezultatele trebuie să fie de aşa natură, încât să stabilească dacă dovada de origine respectivă se aplică la produsele exportate efectiv şi dacă aceste produse pot fi considerate ca originare din ţara sau teritoriul beneficiar sau din Comunitate.
(4)Dacă în cazul existenţei unor îndoieli întemeiate nu se primeşte nici un răspuns în termenul de şase luni precizat la alineatul (3) sau dacă răspunsul nu conţine informaţii suficiente pentru a se determina autenticitatea documentului respectiv, trebuie să se trimită o a doua informare către autorităţile competente. Dacă după a doua informare rezultatele verificării nu sunt comunicate autorităţilor solicitante în decurs de patru luni sau dacă aceste rezultate nu permit stabilirea autenticităţii documentului respectiv sau a originii reale a produselor, autorităţile solicitante trebuie, cu excepţia cazurilor excepţionale, să refuze dreptul la tratament tarifar preferenţial.
(5)Atunci când procedura de verificare sau orice alte informaţii disponibile par să indice că dispoziţiile acestei secţiuni sunt încălcate, ţara sau teritoriul beneficiar exportatoare întreprinde, din proprie iniţiativă sau la cererea Comunităţii, investigaţiile adecvate cu gradul de urgenţă necesar pentru identificarea şi prevenirea unor astfel de contravenţii. În acest scop, Comunitatea poate participa la cercetări.
(6)În scopul unei verificări ulterioare a certificatului de circulaţie a mărfurilor EUR. 1, autorităţile guvernamentale competente ale republicii beneficiare sau autorităţile vamale ale statului membru exportator păstrează cel puţin trei ani copii ale certificatelor şi ale oricăror documente de export referitoare la acestea.
SUBSECŢIUNEA 4:Ceuta şi Melilla
Art. 123
(1)Termenul «Comunitate» folosit în prezenta secţiune nu acoperă Ceuta şi Melilla. Termenul «produse originare din Comunitate» nu acoperă produsele originare din Ceuta şi Melilla.
(2)Această secţiune se aplică mutatis mutandis pentru a se stabili dacă produsele pot fi privite ca originare din republicile beneficiare exportatoare beneficiind de preferinţe la importul în Ceuta şi Melilla sau originare din Ceuta şi Melilla.
(3)Ceuta şi Melilla se consideră teritoriu unic.
(4)Dispoziţiile acestei secţiuni privind eliberarea, folosirea şi verificarea ulterioară a certificatelor de circulaţie a mărfurilor EUR.1 se aplică mutatis mutandis produselor originare din Ceuta şi Melilla.
(5)Autorităţile vamale spaniole răspund de aplicarea prezentelor dispoziţii în Ceuta şi Melilla.