Capitolul 2 - Originea preferenţială - Regulamentul 2454/02-iul-1993 de stabilire a unor dispoziţii de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
Ieşit din vigoare Versiune de la: 8 Decembrie 2015
CAPITOLUL 2:Originea preferenţială
SUBSECŢIUNEA 1:Dispoziţii generale
Art. 66
Prezenta secţiune stabileşte regulile referitoare la definirea conceptului de «produse originare», precum şi procedurile şi metodele de cooperare administrativă aferente, în scopul aplicării sistemului generalizat de preferinţe tarifare (SGP) acordate de Uniunea Europeană ţărilor în curs de dezvoltare în temeiul Regulamentului (UE) nr. 978/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului (*), denumit în continuare «sistemul».
(*)JO L 303, 31.10.2012, p. 1.
Art. 66a
(1)Articolele 68-71 şi 90-97j se aplică de la data aplicării sistemului de autocertificare a originii de către exportatorii înregistraţi («sistemul exportatorilor înregistraţi») de către ţările beneficiare şi statele membre.
(2)Articolele 97k - 97w se aplică atât timp cât ţările beneficiare şi statele membre eliberează certificate de origine tip A şi, respectiv, certificate de circulaţie EUR.1, sau exportatorii lor întocmesc declaraţii pe factură, în conformitate cu articolele 91 şi 91a.
Art. 67
(1)În scopul aplicării prezentei secţiuni şi a secţiunii IA din prezentul capitol, se aplică următoarele definiţii:
a)«ţară beneficiară» reprezintă o ţară sau un teritoriu, astfel cum sunt definite la articolul 2 litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 978/2012;
b)«fabricare» reprezintă orice tip de prelucrare sau transformare, inclusiv asamblarea;
c)«material» reprezintă orice ingredient, materie primă, componentă, piesă etc. folosită la fabricarea produsului;
d)«produs» reprezintă produsul fabricat, chiar dacă este destinat să fie folosit ulterior într-o altă operaţiune de fabricare;
e)«mărfuri» reprezintă atât materialele, cât şi produsele;
f)«cumul bilateral» reprezintă un sistem ce permite ca produsele care, în sensul prezentului regulament, sunt originare din Uniunea Europeană, să fie considerate materiale originare dintr-o ţară beneficiară atunci când fac obiectul unei noi transformări sau sunt încorporate într-un alt produs în respectiva ţară beneficiară;
g)«cumul cu Norvegia, Elveţia sau Turcia» reprezintă un sistem care permite ca produsele originare din Norvegia, Elveţia sau Turcia să fie considerate materiale originare dintr-o ţară beneficiară atunci când fac obiectul unei noi transformări sau sunt încorporate într-un alt produs în respectiva ţară beneficiară înainte de a fi importate în Uniunea Europeană;
h)«cumul regional» reprezintă un sistem ce permite ca produsele care, în sensul prezentului regulament, sunt originare dintr-o ţară care face parte dintr-un grup regional să fie considerate materiale originare din altă ţară din acelaşi grup regional (sau dintr-o ţară din alt grup regional în cazul în care este autorizat cumulul între grupuri) atunci când fac obiectul unei noi transformări sau sunt încorporate într-un alt produs fabricat în respectiva ţară;
i)«cumul extins» reprezintă un sistem, autorizat de Comisie la cererea unei ţări beneficiare, care permite ca anumite materiale, originare dintr-o ţară cu care Uniunea Europeană are un acord de liber schimb în conformitate cu articolul XXIV din Acordul General pentru Tarife şi Comerţ (GATT) în vigoare, să fie considerate originare din ţara beneficiară respectivă atunci când fac obiectul unei noi transformări sau sunt încorporate într-un alt produs fabricat în respectiva ţară;
j)«materiale fungibile» reprezintă materialele de aceeaşi natură şi calitate comercială, având aceleaşi caracteristici tehnice şi fizice şi neputând fi distinse unele de altele odată încorporate în produsul final;
k)«grup regional» reprezintă un grup de ţări între care se aplică cumulul regional;
l)«valoarea în vamă» reprezintă valoarea determinată în conformitate cu Acordul din 1994 privind aplicarea articolului VII al Acordului General pentru Tarife şi Comerţ (Acordul OMC privind evaluarea în vamă);
m)«valoarea materialelor» reprezintă, în lista din anexa 13a, valoarea în vamă la momentul importului materialelor neoriginare utilizate sau, în cazul în care aceasta nu este cunoscută sau nu poate fi stabilită, primul preţ care poate fi stabilit plătit pentru materiale în ţara de producţie; în cazul în care trebuie stabilită valoarea materialelor originare utilizate, dispoziţiile prezentei litere se aplică mutatis mutandis;
n)«preţ franco fabrică» reprezintă preţul plătit pentru un produs fabricantului în întreprinderea căruia s-a efectuat ultima prelucrare sau transformare, cu condiţia ca preţul să includă valoarea tuturor materialelor utilizate şi toate celelalte costuri de producţie aferente, minus toate taxele interne care sunt sau pot fi restituite atunci când produsul obţinut este exportat.
În cazul în care preţul efectiv plătit nu reflectă toate costurile de fabricare a produsului efectiv suportate în ţara de producţie, preţul franco fabrică reprezintă suma tuturor acestor costuri, minus toate taxele interne care sunt sau pot fi restituite atunci când produsul obţinut este exportat;
o)conţinut maxim de materiale neoriginare" reprezintă conţinutul maxim de materiale neoriginare permis astfel încât o fabricare să poată fi considerată prelucrare sau transformare suficientă pentru a conferi produsului caracterul de produs originar. Poate fi exprimat ca procentaj din preţul franco fabrică al produsului sau ca procentaj din greutatea netă a materialelor utilizate, clasificate la un anumit grup de capitole sau la un anumit capitol, o anumită poziţie sau o anumită subpoziţie;
p)«greutate netă» reprezintă greutatea mărfurilor în sine, fără materiale sau recipiente de ambalat de orice natură;
q)capitole", "poziţii" şi "subpoziţii" reprezintă capitolele, poziţiile şi subpoziţiile (coduri de patru sau şase cifre) utilizate în nomenclatura care constituie Sistemul armonizat, cu modificările efectuate în conformitate cu recomandarea din 26 iunie 2004 a Consiliului de cooperare vamală;
r)«clasificat» se referă la clasificarea unui produs sau a unui material la o anumită poziţie sau subpoziţie din Sistemul armonizat;
s)«transport» reprezintă produsele care sunt:
fie expediate simultan de la un exportator la un destinatar, fie
- sunt transportate de la expeditor la destinatar pe baza unui document de transport unic sau, în lipsa unui astfel de document, pe baza unei facturi unice;
t)«exportator» reprezintă persoana care exportă mărfurile către Uniunea Europeană sau către o ţară beneficiară şi care este în măsură să facă dovada originii respectivelor mărfuri, indiferent dacă este sau nu fabricantul mărfurilor sau dacă întreprinde el însuşi formalităţile de export;
u)«exportator înregistrat» înseamnă:
(i)un exportator care este stabilit într-o ţară beneficiară şi este înregistrat pe lângă autorităţile competente din ţara beneficiară respectivă în scopul exportului de produse în cadrul sistemului, fie în Uniune, fie către altă ţară beneficiară cu care cumulul regional este posibil; sau
(ii)un exportator care este stabilit într-un stat membru şi este înregistrat pe lângă autorităţile vamale din statul membru respectiv în scopul exportului de produse originare din Uniune care urmează să fie utilizate ca materiale într-o ţară beneficiară în cadrul cumulului bilateral; sau
(iii)un re-expeditor de mărfuri care este stabilit într-un stat membru şi este înregistrat pe lângă autorităţile vamale din statul membru respectiv în scopul întocmirii de atestate de origine înlocuitoare în vederea re-expedierii de produse originare în altă parte din interiorul teritoriului vamal al Uniunii sau, după caz, în Norvegia, Elveţia sau Turcia (denumit în continuare «re-expeditor înregistrat»);
v)«atestat de origine» înseamnă un atestat întocmit de către exportatorul sau re-expeditorul mărfurilor care indică faptul că produsele care fac obiectul atestatului respectă regulile de origine ale sistemului.
(11)(1a)În sensul alineatului (1) litera (a), în cazul în care se face trimitere la o «ţară beneficiară», termenul reprezintă, de asemenea, şi nu poate depăşi limitele mării teritoriale a respectivei ţări sau a respectivului teritoriu în sensul Convenţiei Naţiunilor Unite asupra dreptului mării (Convenţia de la Montego Bay, 10 decembrie 1982).
(2)În sensul alineatului (1) litera (n), dacă ultima prelucrare sau transformare a fost subcontractată unui fabricant, termenul «fabricant» menţionat la alineatul (1) litera (n) primul paragraf poate desemna întreprinderea care a angajat subcontractantul.
(3)În sensul alineatului (1) litera (u), în cazul în care exportatorul este reprezentat în scopul efectuării formalităţilor de export, iar reprezentantul exportatorului este, de asemenea, un exportator înregistrat, reprezentantul respectiv nu îşi va utiliza numărul său de exportator înregistrat.
Art. 68
(1)Pentru a asigura o aplicare adecvată a sistemului, ţările beneficiare se angajează:
a)să creeze şi să menţină structurile şi sistemele administrative necesare pentru aplicarea şi gestionarea, pe teritoriul lor, a normelor şi procedurilor prevăzute la prezenta secţiune, inclusiv, acolo unde este cazul, dispoziţiile necesare pentru aplicarea cumulului;
b)să asigure cooperarea autorităţilor lor competente cu Comisia şi cu autorităţile vamale ale statelor membre.
(2)Cooperarea menţionată la alineatul (1) litera (b) constă în:
a)furnizarea, la cererea Comisiei, a oricărui sprijin necesar în vederea monitorizării de către aceasta a bunei gestionări a sistemului în ţara în cauză, inclusiv cu ocazia vizitelor de control la faţa locului efectuate de Comisie sau de autorităţile vamale ale statelor membre;
b)fără a aduce atingere articolelor 97g şi 97h, verificarea caracterului originar al produselor, precum şi a îndeplinirii celorlalte condiţii prevăzute în prezenta secţiune, inclusiv prin vizite la faţa locului, la cererea Comisiei sau a autorităţilor vamale ale statelor membre în cadrul anchetelor asupra originii.
(3)Ţările beneficiare prezintă Comisiei angajamentul menţionat la alineatul (1) cu cel puţin trei luni înainte de data la care intenţionează să înceapă înregistrarea exportatorilor.
Art. 69
(1)Ţările beneficiare notifică Comisiei autorităţile situate pe teritoriul lor care:
a)fac parte din autorităţile guvernamentale ale ţării în cauză sau acţionează sub autoritatea guvernului şi deţin competenţa de a înregistra exportatorii în sistemul REX, de a modifica şi de a actualiza datele privind înregistrarea, precum şi de a revoca înregistrarea;
b)fac parte din autorităţile guvernamentale ale ţării în cauză şi sunt responsabile pentru asigurarea cooperării administrative cu Comisia şi cu autorităţile vamale ale statelor membre, astfel cum se prevede în prezenta secţiune.
Ele informează Comisia cu privire la denumirile, adresele şi datele de contact ale autorităţilor menţionate. Notificarea se transmite Comisiei cu cel puţin trei luni înainte de data la care ţările beneficiare intenţionează să înceapă înregistrarea exportatorilor.
(2)Statele membre informează Comisia cu privire la denumirile, adresele şi datele de contact ale autorităţilor lor vamale care:
a)deţin competenţa de a înregistra exportatorii şi re-expeditorii de mărfuri în sistemul REX, de a modifica şi de a actualiza datele privind înregistrarea, precum şi de a revoca înregistrarea;
b)sunt responsabile pentru asigurarea cooperării administrative cu autorităţile competente din ţările beneficiare, astfel cum se prevede în prezenta secţiune.
Notificarea se transmite Comisiei până la 30 septembrie 2016.
Art. 69a
(1)Comisia instituie sistemul REX şi îl pune la dispoziţie până la 1 ianuarie 2017.
(2)Autorităţile competente ale ţărilor beneficiare şi autorităţile vamale ale statelor membre, după primirea formularului de cerere completat prevăzut în anexa 13c, alocă fără întârziere numărul de exportator înregistrat exportatorului sau, după caz, re-expeditorului de mărfuri şi introduce în sistemul REX numărul de exportator înregistrat, datele de înregistrare şi data de la care înregistrarea este valabilă în conformitate cu articolul 92 alineatul (5).
În cazul în care autorităţile competente consideră că informaţiile furnizate în cerere sunt incomplete, acestea informează exportatorul fără întârziere.
Autorităţile competente ale ţărilor beneficiare şi autorităţile vamale ale statelor membre actualizează datele pe care le-au înregistrat. Acestea modifică datele menţionate imediat după ce au fost informate de exportatorul înregistrat în conformitate cu articolul 93.
Art. 69b
(1)Comisia se asigură că accesul la sistemul REX este acordat în conformitate cu prezentul articol.
(2)Comisia are acces să consulte toate datele.
(3)Autorităţile competente ale unei ţări beneficiare au acces să consulte datele privind exportatorii înregistraţi de către acestea.
(4)Autorităţile vamale ale statelor membre au acces să consulte datele înregistrate de acestea, de către autorităţile vamale ale altor state membre şi de către autorităţile competente din ţările beneficiare, precum şi de cele din Norvegia, Elveţia şi Turcia. Accesul la date menţionat are loc în scopul efectuării verificării declaraţiilor în conformitate cu articolul 68 din Codul Vamal sau al controlului declaraţiilor în conformitate cu articolul 78 alineatul (2) din Codul Vamal.
(5)Comisia acordă acces securizat la sistemul REX autorităţilor competente ale ţărilor beneficiare.
În măsura în care prin acordul menţionat la articolul 97g, Norvegia şi Elveţia au convenit cu Uniunea să utilizeze acelaşi sistem REX, Comisia acordă acces securizat la sistemul REX autorităţilor vamale din aceste ţări. Un acces securizat la sistemul REX va fi, de asemenea, acordat Turciei după ce această ţară îndeplineşte anumite condiţii.
(6)În cazul în care o ţară sau un teritoriu a fost eliminat din anexa II la Regulamentul (UE) nr. 978/2012, autorităţile competente din ţara beneficiară îşi păstrează accesul la sistemul REX atât cât este necesar pentru a le permite să îşi îndeplinească obligaţiile care le revin în temeiul articolului 71.
(7)Comisia pune următoarele date la dispoziţia publicului, cu acordul dat de exportator prin semnarea casetei 6 din formularul prevăzut în anexa 13c:
a)numele exportatorului înregistrat;
b)adresa locului în care este stabilit exportatorul înregistrat;
c)detaliile de contact, astfel cum se specifică în caseta 2 din formularul prevăzut în anexa 13c;
d)o descriere cu titlu orientativ a mărfurilor care fac obiectul tratamentului preferenţial, inclusiv o listă orientativă a poziţiilor sau capitolelor din Sistemul armonizat, astfel cum se specifică în caseta 4 din formularul prevăzut în anexa 13c;
e)numărul EORI sau numărul de identificare a operatorului (TIN) corespunzător exportatorului înregistrat. Refuzul de a semna caseta 6 nu constituie un motiv pentru refuzarea înregistrării exportatorului.
(8)Comisia pune întotdeauna următoarele date la dispoziţia publicului:
a)numărul exportatorului înregistrat;
b)data de la care înregistrarea este valabilă;
c)data revocării înregistrării, după caz;
d)informaţii care indică dacă înregistrarea este valabilă şi pentru exporturile către Norvegia, Elveţia şi Turcia, după ce aceasta din urmă îndeplineşte anumite condiţii;
e)data ultimei sincronizări între sistemul REX şi site-ul internet public.
Art. 69c
(1)Datele înregistrate în sistemul REX se prelucrează numai în scopul aplicării sistemului astfel cum se prevede în prezenta secţiune.
(2)Exportatorii înregistraţi primesc informaţiile prevăzute la articolul 11 alineatul (1) literele (a)-(e) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 sau la articolul 10 din Directiva 95/46/CE. În plus, aceştia primesc, de asemenea, următoarele informaţii:
a)informaţii privind temeiul juridic al operaţiunilor de prelucrare la care urmează să fie supuse datele;
b)perioada de păstrare a datelor.
Exportatorii înregistraţi primesc aceste informaţii prin intermediul unei notificări anexate cererii de obţinere a statutului de exportator înregistrat, astfel cum se prevede în anexa 13c.
(3)Fiecare autoritate competentă din ţările beneficiare menţionate la articolul 69 alineatul (1) litera (a) şi fiecare autoritate vamală din statele membre menţionate la articolul 69 alineatul (2) litera (a) care a introdus date în sistemul REX este considerată ca fiind operatorul responsabil cu prelucrarea acestor date.
Comisia se consideră ca fiind operator asociat în ceea ce priveşte prelucrarea tuturor datelor pentru a garanta faptul că exportatorii înregistraţi vor obţine toate drepturile lor.
(4)Drepturile exportatorilor înregistraţi cu privire la prelucrarea datelor care sunt stocate în sistemul REX enumerate în anexa 13c şi prelucrate în cadrul sistemelor naţionale se exercită în conformitate cu legislaţia în materie de protecţie a datelor care transpune Directiva 95/46/CE din statul membru care stochează datele lor.
(5)Statele membre care copiază în sistemele lor naţionale datele din sistemul REX la care au acces, păstrează actualizate datele copiate.
(6)Drepturile exportatorilor înregistraţi cu privire la prelucrarea datelor lor de înregistrare de către Comisia Europeană se exercită în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001.
(7)Orice cerere formulată de un exportator înregistrat de exercitare a dreptului de acces, rectificare, ştergere sau blocare a datelor în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001 se depune la operatorul de date şi este prelucrată de acesta.
În cazul în care un exportator înregistrat a depus o astfel de cerere Comisiei fără să fi încercat să îşi obţină drepturile de la operatorul de date, Comisia transmite această cerere operatorului de date a exportatorului înregistrat.
În cazul în care exportatorul înregistrat nu a reuşit să îşi obţină drepturile de la operatorul de date, exportatorul înregistrat prezintă o astfel de cerere către Comisie, care acţionează în calitate de operator. Comisia are dreptul de a rectifica, de a şterge sau de a bloca datele.
(8)Autorităţile naţionale de supraveghere a protecţiei datelor şi Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor, fiecare acţionând în conformitate cu competenţele sale, cooperează şi asigură o supraveghere coordonată a datelor de înregistrare.
Autorităţile menţionate, fiecare acţionând în conformitate cu competenţele sale, fac schimb de informaţii relevante, îşi oferă reciproc asistenţă la efectuarea auditurilor şi inspecţiilor, examinează dificultăţile de interpretare sau de aplicare a prezentului regulament, examinează problemele survenite la aplicarea supravegherii independente sau la exercitarea drepturilor persoanelor vizate, redactează propuneri armonizate pentru soluţii comune la orice probleme survenite şi promovează cunoaşterea drepturilor privind protecţia datelor, după caz.
Art. 70
Comisia publică pe site-ul său de internet datele de la care ţările beneficiare încep aplicarea sistemului exportatorilor înregistraţi. Comisia actualizează aceste informaţii.
Art. 70a
(1)Unitatea de avut în vedere în aplicarea dispoziţiilor prezentei secţiuni o reprezintă produsul respectiv, care este considerat unitatea de bază la determinarea încadrării folosind nomenclatura Sistemului Armonizat.
Rezultă că:
a)atunci când un produs alcătuit dintr-un grup sau un ansamblu de articole este încadrat potrivit Sistemului Armonizat într-o singură poziţie tarifară, întregul reprezintă unitatea de avut în vedere;
b)atunci când o expediţie constă dintr-un număr identic de produse încadrate la aceeaşi poziţie tarifară din Sistemul Armonizat, fiecare produs trebuie luat în considerare separat în aplicarea dispoziţiilor prezentei secţiuni.
(2)Atunci când, potrivit regulii generale 5 din Sistemul Armonizat, ambalajul este încadrat cu produsul pe care îl conţine, acesta trebuie considerat ca făcând un tot cu produsul în scopul determinării originii.
Art. 71
În cazul în care o ţară sau un teritoriu a fost eliminat din anexa II la Regulamentul (UE) nr. 978/2012, obligaţia de a oferi cooperarea administrativă prevăzută la articolele 69, 69a, 86 alineatul (10) şi 97g se aplică în continuare pentru acea ţară sau acel teritoriu pe o perioadă de trei ani de la data eliminării din anexa respectivă.
SUBSECŢIUNEA 2:Definirea conceptului de produse originare
Art. 72
Următoarele produse sunt considerate ca fiind originare dintr-o ţară beneficiară:
(a)produsele obţinute integral în ţara respectivă în sensul articolului 75;
(b)produsele obţinute în ţara respectivă care conţin materiale ce nu au fost obţinute integral acolo, cu condiţia ca aceste materiale să fi fost supuse unor prelucrări sau transformări suficiente în sensul articolului 76.
Art. 72a
(1)Atunci când mărfurile originare într-o ţară membră a unui grup regional sunt prelucrate sau transformate în altă ţară din acelaşi grup regional, ele au originea ţării din grupul regional în care s-a efectuat ultima prelucrare sau transformare, cu condiţia ca:
a)valoarea adăugată în acea ţară în sensul alineatului (3) să fie mai mare decât cea mai mare valoare în vamă a produselor folosite care provin din una dintre celelalte ţări ale grupului regional şi
b)prelucrarea sau transformarea efectuată în acea ţară să o depăşească pe aceea stabilită la articolul 70 şi, în cazul produselor textile, toate operaţiunile menţionate în anexa 16.
(2)Atunci când nu sunt îndeplinite condiţiile privind originea de la alineatul (1) literele (a) şi (b), produsele au originea ţării din grupul regional care deţine valoarea cea mai ridicată în vamă a produselor care provin din alte ţări ale grupului regional.
(3)«Valoarea adăugată» reprezintă preţul franco fabrică minus valoarea în vamă a fiecăruia dintre produsele incorporate originare din altă ţară a grupului regional.
(4)Dovada statutului orignar al mărfurilor exportate dintr-o ţară a unui grup regional într-o altă ţară din acelaşi grup cu scopul de a fi utilizate în prelucrări şi transformări ulterioare sau de a fi reexportate fără a fi prelucrate sau transformate se stabileşte cu ajutorul unui certificat de origine tip A emis în prima ţară.
(5)Dovada statutului originar al mărfurilor exportate dintr-o ţară a unui grup regional către Comunitate, dobândit sau menţinut în condiţiile articolului 72, ale prezentului articol şi ale articolului 72b, se stabileşte cu ajutorul unui certificat de origine tip A sau a declaraţiei pe factură eliberată în ţara respectivă pe baza unui certificat de origine tip A eliberat în conformitate cu dispoziţiile alineatului (4).
(6)Ţara de origine se indică în rubrica 12a certificatului de origine tip A sau în declaraţia pe factură, acea ţară fiind:
- în cazul produselor exportate fără a mai fi prelucrate sau transformate în conformitate cu alineatul (4), ţara de fabricaţie;
- în cazul produselor exportate după ce au mai fost prelucrate sau transformate, ţara de origine determinată în conformitate cu alineatul (1).
Art. 72b
(1)Articolele 72 şi 72a se aplică numai în cazul în care:
a)dispoziţiile ce reglementează schimburile comerciale în contextul cumulului regional, ca între ţările grupului regional, sunt identice cu cele prevăzute în prezenta secţiune;
b)fiecare ţară din grupul regional s-a angajat să respecte sau să asigure respectarea condiţiilor prezentei secţiuni şi să asigure cooperarea administrativă necesară atât cu Comunitatea, cât şi cu celelalte ţări ale grupului regional pentru a asigura eliberarea corectă a certificatelor de origine tip A şi verificarea certificatelor de origine tip A şi a declaraţiilor pe factură.
Acest angajament se transmite Comisiei prin intermediul următoarelor secretariate, după caz:
(i)grupul I: Secretariatul general al Asociaţiei Naţiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN);
(ii)grupul II: Comitetul mixt permanent pentru origine - Comunitatea Ţărilor Andine - Piaţa Comună a Americii Centrale şi Panama (Comité Conjunto Permanente de Origen Comunidad Andina - Mercado Común Centroamericano y Panamá);
(iii)grupul III: Secretariatul Asociaţiei Sud-Asiatice de Cooperare Regională (SAARC).
(2)Comisia informează statele membre când sunt respectate condiţiile stabilite în alineatul (1), în cazul fiecărui grup regional.
(3)Articolul 78 alineatul (1) litera (b) nu se aplică produselor originare din oricare din ţările grupului regional în cazul în care ele tranzitează teritoriul oricărei alte ţări din acelaşi grup, chiar dacă ele au mai fost prelucrate sau transformate, sau nu, în ţara tranzitată.
Art. 73
(1)Condiţiile care trebuie îndeplinite pentru obţinerea caracterului de produs originar stabilite la prezenta subsecţiune trebuie să fie îndeplinite în ţara beneficiară în cauză.
(2)Dacă produsele originare exportate din ţara beneficiară către altă ţară sunt returnate, ele se consideră ca fiind neoriginare, cu excepţia cazului în care se poate demonstra autorităţilor competente că:
a)produsele returnate sunt aceleaşi cu cele exportate şi
b)nu au fost supuse niciunei alte operaţiuni în afara celor necesare păstrării lor în stare bună cât timp s-au aflat în acea ţară sau pe durata exportului.
Art. 74
(1)Produsele declarate în vederea punerii în liberă circulaţie în Uniunea Europeană sunt aceleaşi cu cele exportate din ţara beneficiară din care se consideră că sunt originare. Ele nu au fost supuse niciunei modificări, transformări sau oricărei alte operaţiuni în afara celor necesare păstrării lor în stare bună sau a adăugării sau aplicării de marcaje, etichete, sigilii sau orice alte documente pentru a asigura respectarea cerinţelor interne specifice, aplicabile în Uniune, înainte de a fi declarate în vederea punerii în liberă circulaţie.
(2)Produsele importate într-o ţară beneficiară în scopul cumulului în temeiul articolelor 84, 8 5 sau 86 sunt aceleaşi cu cele exportate din ţara din care se consideră că sunt originare. Ele nu au fost supuse niciunei modificări, transformări sau oricărei alte operaţiuni în afara celor necesare păstrării lor în stare bună înainte de a fi declarate în vederea regimului vamal relevant în ţara de import.
(3)Depozitarea produselor sau a transporturilor este permisă cu condiţia ca acestea să rămână sub supraveghere vamală în ţara sau ţările de tranzit.
(4)Este permisă divizarea transporturilor dacă este efectuată de către exportator sau sub răspunderea acestuia, cu condiţia ca mărfurile în cauză să rămână sub supraveghere vamală în ţara sau ţările de tranzit.
(5)Se consideră că dispoziţiile de la alineatele (1)-(4) sunt respectate, cu excepţia cazurilor în care autorităţile vamale au motive să creadă contrariul; în astfel de cazuri, autorităţile vamale pot solicita declarantului să facă dovada conformităţii, care poate fi prezentată prin orice mijloace, inclusiv documente contractuale de transport, cum ar fi conosamente, sau dovezi factuale sau concrete bazate pe marcarea sau numerotarea coletelor sau orice alte dovezi legate de mărfurile în sine.
Art. 75
(1)Următoarele sunt considerate ca fiind obţinute integral într-o ţară beneficiară:
a)produsele minerale extrase din solul sau de pe fundul mărilor ţării respective;
b)plantele şi produsele vegetale crescute şi recoltate în ţara respectivă;
c)animalele vii născute şi crescute în ţara respectivă;
d)produsele obţinute de la animale vii crescute în ţara respectivă;
e)produsele obţinute de la animale sacrificate născute şi crescute în ţara respectivă;
f)produsele obţinute din activităţi de vânătoare sau de pescuit în ţara respectivă;
g)produsele de acvacultura, dacă peştii, crustaceele şi moluştele sunt născute şi crescute în ţara respectivă;
h)produsele de pescuit maritim şi alte produse obţinute de navele ţării respective din mările aflate în afara oricăror ape teritoriale;
i)produsele obţinute pe navele-uzină ale ţării respective exclusiv din produsele menţionate la litera (h);
j)articolele uzate colectate în ţara respectivă şi care pot fi utilizate numai pentru recuperarea materiilor prime;
k)deşeurile şi rebuturile provenind din operaţiuni de fabricare desfăşurate în ţara respectivă;
l)produsele extrase din solul sau subsolul marin din afara oricăror ape teritoriale, cu condiţia ca ţara respectivă să aibă drepturi exclusive de exploatare;
m)produsele fabricate în ţara respectivă exclusiv din produsele enunţate la literele (a)-(l).
(2)Termenii «navele ţării respective» şi «navele-uzină ale ţării respective» utilizaţi la alineatul (1) literele (h) şi (i) se aplică numai navelor şi navelor-uzină care respectă următoarele cerinţe:
a)sunt înmatriculate în ţara beneficiară sau într-un stat membru,
b)navighează sub pavilionul ţării beneficiare sau al unui stat membru,
c)îndeplinesc una din următoarele condiţii:
(i)sunt deţinute în proporţie de cel puţin 50 % de cetăţeni ai ţării beneficiare sau ai statelor membre sau
(ii)sunt deţinute de societăţi
- care au sediul social şi sediul principal de activitate în ţara beneficiară sau în statele membre şi
- care sunt deţinute în proporţie de cel puţin 50 % de ţara beneficiară sau de statele membre ori de instituţii publice sau de cetăţeni ai ţării beneficiare sau ai statelor membre.
(3)Fiecare dintre condiţiile prevăzute la alineatul (2) poate fi îndeplinită în statele membre sau în diferite ţări beneficiare atât timp cât toate ţările beneficiare implicate beneficiază de cumulul regional în conformitate cu articolul 86 alineatele (1) şi (5). În acest caz, produsele respective se consideră a fi originare din ţara beneficiară sub al cărei pavilion navighează nava sau nava-fabrică în conformitate cu alineatul (2) litera (b).
Primul paragraf se aplică numai dacă au fost îndeplinite condiţiile prevăzute la articolul 86 alineatul (2) literele (a), (c) şi (d).
Art. 76
(1)Fără a aduce atingere articolelor 78 şi 79, produsele care nu sunt obţinute integral în ţara beneficiară în sensul articolului 75 sunt considerate ca fiind originare din ţara respectivă dacă sunt îndeplinite condiţiile stabilite în anexa 13a pentru mărfurile în cauză.
(2)Dacă un produs care a obţinut caracterul de produs originar dintr-o ţară în conformitate cu alineatul (1) este supus, în respectiva ţară, unor alte prelucrări şi este utilizat ca material la fabricarea unui alt produs, nu se iau în considerare materialele neoriginare care ar fi putut fi utilizate la fabricarea lui.
Art. 77
(1)Pentru a stabili dacă sunt îndeplinite cerinţele articolului 76 alineatul (1), fiecare produs se evaluează separat.
Cu toate acestea, în cazul în care regula aplicabilă se bazează pe respectarea unui conţinut maxim de materiale neoriginare, pentru a se ţine seama de fluctuaţiile costurilor şi ale cursurilor de schimb valutar, valoarea materialelor neoriginare se poate calcula pe baza unor valori medii, în conformitate cu alineatul (2).
(2)În cazul menţionat la alineatul (1) al doilea paragraf, preţul franco fabrică mediu al produsului şi valoarea medie a materialelor neoriginare utilizate se calculează pe baza sumei preţurilor franco fabrică facturate pentru toate vânzările de produse efectuate în cursul exerciţiului financiar precedent, respectiv pe baza sumei valorilor tuturor materialelor neoriginare utilizate la fabricarea produselor în cursul exerciţiului financiar precedent, astfel cum este definit în ţara exportatoare, sau, dacă nu sunt disponibile cifrele pentru întregul exerciţiu financiar, în cursul unei perioade mai scurte de timp, de cel puţin trei luni.
(3)Exportatorii care au optat pentru calculul pe bază de valori medii aplică în mod sistematic aceeaşi metodă în cursul exerciţiului de după exerciţiul financiar de referinţă sau, dacă este cazul, în cursul exerciţiului de după perioada mai scurtă de timp luată ca referinţă. Exportatorii pot înceta să aplice această metodă în cazul în care constată, în cursul unui anumit exerciţiu financiar sau al unei anumite perioade reprezentative mai scurte de cel puţin trei luni, dispariţia fluctuaţiilor costurilor sau ale ratelor de schimb valutar care justificau utilizarea ei.
(4)Pentru a verifica respectarea conţinutului maxim de materiale neoriginare, mediile menţionate la alineatul (2) substituie preţul franco fabrică şi, respectiv, valoarea materialelor neoriginare.
Art. 78
(1)Fără a aduce atingere alineatului (3), următoarele operaţiuni de prelucrare sau transformare sunt considerate insuficiente pentru a conferi caracterul de produs originar, fie că sunt sau nu îndeplinite condiţiile de la articolul 76:
a)operaţiunile destinate să asigure conservarea în stare bună a produselor în timpul transportului şi al depozitării;
b)divizarea şi gruparea coletelor;
c)spălarea, curăţarea; îndepărtarea prafului, eliminarea oxidului, a uleiului, a vopselei sau a altor straturi acoperitoare;
d)călcarea sau presarea textilelor şi a articolelor textile;
e)operaţiunile simple de vopsire şi de lustruire;
f)decorticarea şi albirea parţială sau totală a orezului; lustruirea şi glasarea cerealelor şi a orezului;
g)operaţiunile de colorare sau de aromatizare a zahărului sau de formare a bucăţilor de zahăr; măcinarea totală sau parţială a zahărului cristalizat;
h)înlăturarea pieliţei, scoaterea sâmburilor şi cojirea fructelor, nucilor şi legumelor;
i)ascuţirea, simpla măcinare sau simpla tăiere;
j)cernerea, strecurarea, sortarea, clasificarea, aranjarea pe categorii, pe sortimente (inclusiv alcătuirea de seturi de articole);
k)simpla îmbuteliere în sticle, doze, flacoane, simpla ambalare în saci, lăzi, cutii, simpla fixare pe cartoane sau planşete şi orice alte operaţiuni simple de ambalare;
l)aplicarea sau imprimarea direct pe produse sau pe ambalajele lor a mărcilor, etichetelor, siglelor şi a altor semne distinctive similare;
m)simpla amestecare a produselor, chiar din categorii diferite; amestecarea zahărului cu orice material;
n)simpla adăugare de apă, diluarea, deshidratarea sau denaturarea produselor;
o)simpla asamblare a unor părţi de articole în vederea constituirii unui articol complet sau demontarea produselor în părţi;
p)o combinaţie de două sau mai multe operaţiuni enumerate la literele (a)-(o);
q)sacrificarea animalelor.
(2)În scopul aplicării alineatului (1), operaţiunile sunt considerate simple dacă nu necesită nici calificări speciale, nici maşini, aparate sau instrumente fabricate sau instalate special pentru realizarea respectivelor operaţiuni.
(3)Pentru a stabili dacă prelucrarea sau transformarea suferită de un anumit produs într-o ţară beneficiară trebuie considerată insuficientă în sensul alineatului (1), se iau în considerare toate operaţiunile la care este supus respectivul produs în ţara beneficiară.
Art. 79
(1)Prin derogare de la articolul 76 şi sub rezerva alineatelor (2) şi (3) din prezentul articol, materialele neorig inare care, conform condiţiilor stabilite în lista din anexa 13a, nu trebuie utilizate la fabricarea unui anumit produs pot fi totuşi utilizate, cu condiţia ca valoarea lor totală sau greutatea lor netă stabilită pentru produsul respectiv să nu depăşească:
a)15% din greutatea produsului, pentru produsele clasificate la capitolele 2 şi 4 - 24 din Sistemul armonizat, altele decât produsele pescăreşti prelucrate de la capitolul 16;
b)15% din preţul franco fabrică al produsului pentru celelalte produse, cu excepţia produselor clasificate la capitolele 50-63 din Sistemul armonizat, pentru care se aplică toleranţele menţionate la notele 6 şi 7 din partea I a anexei 13a.
(2)Aplicarea alineatului (1) nu autorizează depăşirea procentajelor corespunzătoare conţinutului maxim de materiale neoriginare specificate în regulile stabilite în lista din anexa 13a.
(3)Alineatele (1) şi (2) nu se aplică produselor obţinute integral într-o ţară beneficiară în sensul articolului 75. Cu toate acestea, fără a aduce atingere articolului 78 şi articolului 80 alineatul (2), toleranţa prevăzută la respectivele alineate se aplică totuşi sumei tuturor materialelor utilizate la fabricarea unui produs şi în privinţa cărora regula stabilită în lista din anexa 13a pentru produsul în cauză impune obţinerea integrală.
Art. 80
(1)Unitatea de luat în considerare în scopul aplicării dispoziţiilor prezentei secţiuni o reprezintă produsul care este considerat unitatea de bază la stabilirea clasificării conform Sistemului armonizat.
(2)Atunci când un transport constă într-un număr de produse identice clasificate la aceeaşi poziţie din Sistemul armonizat, fiecare produs trebuie luat în considerare separat atunci când se aplică dispoziţiile prezentei secţiuni.
(3)Atunci când, conform regulii generale de interpretare 5 din Sistemul armonizat, ambalajul este clasificat împreună cu produsul pe care îl conţine, ambalajul este considerat parte integrantă a produsului în scopul determinării originii.
Art. 81
Accesoriile, piesele de schimb şi uneltele ce se livrează împreună cu un echipament, o maşină, un aparat sau un vehicul care fac parte din echipamentul normal şi sunt incluse în preţul franco fabrică al acestuia sunt considerate parte integrantă din echipamentul, maşina, aparatul sau vehiculul respectiv.
Art. 82
Seturile, aşa cum sunt definite în regula generală de interpretare 3 din Sistemul armonizat, sunt considerate ca fiind originare atunci când toate articolele componente sunt produse originare.
Un set format din componente originare şi neoriginare este totuşi considerat ca fiind originar în ansamblu, cu condiţia ca valoarea componentelor neoriginare să nu depăşească 15% din preţul franco fabrică al setului.
Art. 83
Pentru a determina caracterul originar al unui produs nu se ia în considerare originea următoarelor elemente care pot fi utilizate la fabricarea acestuia:
(a)energie şi combustibil;
(b)instalaţii şi echipamente;
(c)maşini şi unelte;
(d)orice alte mărfuri care nu intră şi care nu sunt destinate să intre în compoziţia finală a produsului.
SUBSECŢIUNEA 3:Cumul
Art. 84
Cumulul bilateral permite ca produsele originare din Uniunea Europeană să fie considerate materiale originare dintr-o ţară beneficiară atunci când sunt încorporate într-un produs fabricat în ţara respectivă, cu condiţia ca prelucrarea sau transformarea realizată acolo să fie mai amplă decât operaţiunile descrise la articolul 78 alineatul (1).
Subsecţiunile 2 şi 7 se aplică mutatis mutandis exporturilor din Uniune către o ţară beneficiară în scopul cumulului bilateral.
Art. 85
(1)În măsura în care Norvegia, Elveţia şi Turcia acordă preferinţe tarifare generalizate unor produse originare din ţările beneficiare şi aplică o definiţie a conceptului de origine care corespunde celei prevăzute în prezenta secţiune, cumulul cu Norvegia, Elveţia sau Turcia permite ca produsele originare din Norvegia, Elveţia sau Turcia să fie considerate materiale originare dintr-o ţară beneficiară, cu condiţia ca prelucrarea sau transformarea realizată în aceste ţări să fie mai amplă decât operaţiunile descrise la articolul 78 alineatul (1).
(2)Alineatul (1) se aplică cu condiţia ca Turcia, Norvegia şi Elveţia să acorde, prin reciprocitate, acelaşi tratament produselor originare din ţările beneficiare care încorporează materiale originare din Uniunea Europeană.
(3)Alineatul (1) nu se aplică produselor clasificate la capitolele 1-24 din Sistemul armonizat.
(4)Comisia va publica în jurnalul Oficial al Uniunii Europene (seria C) data la care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alineatele (1) şi (2).
Art. 86
(1)Cumulul regional se aplică următoarelor patru grupuri regionale distincte:
a)grupul I: Brunei, Cambodgia, Filipine, Indonezia, Laos, Malaysia, Myanmar/Birmania, Thailanda, Vietnam;
b)grupul II: Bolivia, Columbia, Costa Rica, Ecuador, El Salvador, Guatemala, Honduras, Nicaragua, Panama, Peru, Venezuela;
c)grupul III: Bangladesh, Bhutan, India, Maldive, Nepal, Pakistan, Sri Lanka;
d)grupul IV: Argentina, Brazilia, Paraguay şi Uruguay.
(2)Cumulul regional între ţările din acelaşi grup se aplică numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)ţările care participă la cumul sunt, în momentul exportului produsului către Uniune, ţări beneficiare care nu fac obiectul unei retrageri temporare a regimului preferenţial în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 978/2012;
b)pentru cumulul regional între ţările dintr-un grup regional se aplică regulile de origine stabilite în prezenta secţiune;
c)ţările din grupul regional s-au angajat:
(i)să respecte sau să asigure respectarea dispoziţiilor prezentei secţiuni; şi
(ii)să asigure cooperarea administrativă necesară pentru a garanta aplicarea corectă a prezentei secţiuni atât în relaţiile cu Uniunea, cât şi în relaţiile dintre ele;
d)angajamentele menţionate la litera (c) au fost notificate Comisiei de către secretariatul grupului regional în cauză sau de către alt organism mixt competent reprezentând toţi membrii grupului respectiv.
În sensul literei (b), în cazul în care operaţiunea care conferă caracterul de produs originar prevăzută în anexa 13a partea II nu este aceeaşi pentru toate ţările care participă la cumul, originea produselor exportate dintr-o ţară în altă ţară din acelaşi grup regional în scopul aplicării cumulului regional se stabileşte pe baza regulii care s-ar aplica dacă produsele ar fi exportate către Uniune.
Dacă ţările dintr-un grup regional au îndeplinit deja, înainte de 1 ianuarie 2011, condiţiile prevăzute la primul paragraf literele (c) şi (d), nu mai este necesar să semneze un nou angajament.
(3)Materialele enumerate în anexa 13b sunt excluse de la cumulul regional prevăzut la alineatul (2) dacă:
a)preferinţa tarifară aplicabilă în Uniunea Europeană nu este aceeaşi pentru toate ţările care participă la cumul şi
b)materialele în cauză ar beneficia, prin cumul, de un tratament tarifar mai favorabil decât cel care li s-ar acorda dacă ar fi exportate direct către Uniunea Europeană.
(4)Cumulul regional între ţările beneficiare din acelaşi grup regional se aplică numai cu condiţia ca prelucrarea sau transformarea realizată în ţara beneficiară în care materialele fac obiectul unei noi prelucrări sau utilizări să fie mai amplă decât operaţiunile descrise la articolul 78 alineatul (1) şi, în cazul produselor textile, mai amplă decât operaţiunile prevăzute în anexa 16.
Atunci când nu este îndeplinită condiţia prevăzută la primul paragraf, produsele au ca origine ţara din grupul regional căreia îi revine cea mai mare cotă din valoarea materialelor utilizate originare din ţările din grupul regional.
Ţara care figurează ca ţară de origine pe dovada de origine întocmită de exportatorul produsului către Uniune sau, înainte de aplicarea sistemului exportatorilor înregistraţi, eliberată de autorităţile ţării beneficiare de export, este:
- în cazul produselor exportate fără a mai fi fost prelucrate sau transformate, ţara beneficiară care figurează pe dovada de origine menţionată la articolul 95a alineatul (1) sau la articolul 97m alineatul (5) a treia liniuţă;
- în cazul produselor exportate după ce au fost prelucrate sau transformate, ţara de origine determinată în conformitate cu al doilea paragraf.
(5)La cererea autorităţilor dintr-o ţară beneficiară din grupul I sau grupul III, Comisia poate autoriza cumulul regional între ţări din grupurile respective dacă este convinsă că este îndeplinită fiecare dintre următoarele condiţii:
a)condiţiile prevăzute la alineatul (2) literele (a) şi (b) sunt îndeplinite; şi
b)ţările care vor participa la cumulul regional şi-au luat şi au comunicat împreună Comisiei angajamentul:
(i)să respecte sau să asigure respectarea dispoziţiilor prezentei secţiuni şi
(ii)să asigure cooperarea administrativă necesară pentru a garanta aplicarea corectă a prezentei secţiuni atât în relaţiile cu Uniunea Europeană, cât şi în relaţiile dintre ele.
Cererea menţionată la primul paragraf trebuie însoţită de dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute la respectivul paragraf. Cererea se adresează Comisiei. Comisia va decide asupra cererii ţinând seama de toate elementele legate de cumul pe care le consideră relevante, inclusiv de materialele care vor fi cumulate.
(6)În cazul exportului către Uniunea Europeană a unor produse fabricate într-o ţară beneficiară din grupul I sau din grupul III utilizând materiale originare dintr-o ţară din celălalt grup, originea produselor respective se determină după cum urmează:
a)materialele originare dintr-o ţară dintr-un grup regional sunt considerate ca fiind materiale originare dintr-o ţară din celălalt grup regional atunci când sunt încorporate într-un produs obţinut în al doilea grup regional, cu condiţia ca prelucrarea sau transformarea realizată în ţara beneficiară din al doilea grup regional să fie mai amplă decât operaţiunile descrise la articolul 78 alineatul (1) şi, în cazul produselor textile, mai amplă decât operaţiunile prevăzute în anexa 16.
b)atunci când nu este îndeplinită condiţia prevăzută la litera (a), produsele au ca origine ţara participantă la cumul căreia îi revine cea mai mare cotă din valoarea materialelor utilizate originare din ţările participante la cumul.
Atunci când ţara de origine se determină în conformitate cu primul paragraf litera (b), respectiva ţară este indicată drept ţară de origine pe dovada de origine furnizată de exportatorul care exportă produsul către Uniunea Europeană sau, până la aplicarea sistemului exportatorilor înregistraţi, eliberată de autorităţile din ţara exportatoare beneficiară.
(7)La cererea autorităţilor din orice ţară beneficiară, Comisia poate autoriza aplicarea cumulului extins între o ţară beneficiară şi o ţară cu care Uniunea Europeană are un acord de liber schimb în conformitate cu articolul XXIV din Acordul General pentru Tarife şi Comerţ (GATT) în vigoare, cu condiţia să fie îndeplinită fiecare dintre următoarele condiţii:
a)ţările care participă la cumul s-au angajat să respecte sau să asigure respectarea prezentei secţiuni şi să asigure cooperarea administrativă necesară pentru a garanta aplicarea corectă a prezentei secţiuni atât în relaţiile cu Uniunea Europeană, cât şi în relaţiile dintre ele.
b)angajamentul menţionat la litera (a) a fost notificat Comisiei de către ţara beneficiară în cauză.
Cererea menţionată la primul paragraf trebuie să cuprindă o listă a materialelor care fac obiectul cumulului şi să fie însoţită de dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute la literele (a) şi (b) din acelaşi paragraf. Cererea se adresează Comisiei. Dacă materialele în cauză suferă modificări, se depune o nouă cerere.
Materialele clasificate la capitolele 1-24 din Sistemul armonizat sunt excluse de la cumulul extins.
(8)În cazul cumulului extins menţionat la alineatul (7), originea materialelor utilizate şi documentele care constituie dovada de origine se determină în conformitate cu prevederile acordului de liber schimb relevant. Originea produselor care urmează să fie exportate către Uniunea Europeană se determină în conformitate cu regulile de origine prevăzute în prezenta secţiune.
Pentru ca un produs să obţină caracterul de produs originar, nu este necesar ca materialele originare dintr-o ţară cu care Uniunea Europeană are un acord de liber schimb, utilizate într-o ţară beneficiară la fabricarea produsului destinat exportului către Uniunea Europeană, să fie supuse unei prelucrări sau transformări suficiente, atâta timp cât prelucrarea sau transformarea realizată în ţara beneficiară în cauză a fost mai amplă decât operaţiunile descrise la articolul 78 alineatul (1).
(9)Comisia va publica în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (seria C) următoarele:
a)data de la care se aplică cumulul între ţările din grupul I şi grupul III, prevăzut la alineatul (5), ţările care participă la respectivul cumul şi, dacă este cazul, lista materialelor care fac obiectul cumulului;
b)data de la care se aplică cumulul extins, ţările care participă la respectivul cumul şi lista materialelor care fac obiectul cumulului.
(10)Subsecţiunea 2, articolele 90, 91, 92, 93, 94, 95 şi subsecţiunea 7 se aplică mutatis mutandis exporturilor dintr-o ţară beneficiară către altă ţară beneficiară în scopul cumulului regional.
Art. 87
În cazul în care cumulul bilateral sau cumulul cu Norvegia, Elveţia sau Turcia se aplică simultan cu cumulul regional, produsul obţinut dobândeşte originea uneia dintre ţările din grupul regional în cauză, determinată în conformitate cu articolul 86 alineatul (4) primul şi al doilea paragraf.
Art. 88
(1)
[textul din Art. 88, alin. (1) din partea 1, titlul IV, capitolul 2, sectiunea 1, subsectiunea 3 a fost abrogat la 21-mar-2015 de Art. 1, punctul 10. din Regulamentul 428/10-mar-2015]
(2)Dacă la prelucrarea sau transformarea unui produs se folosesc materiale fungibile originare şi neoriginare, autorităţile vamale ale statelor membre pot să autorizeze, la cererea în scris a operatorilor economici, gestionarea materialelor în Uniunea Europeană după metoda separării contabile, în vederea exportării lor ulterioare către o ţară beneficiară în cadrul cumulului bilateral, fără ca respectivele materiale să facă obiectul unor stocuri distincte.
(3)Autorităţile vamale ale statelor membre pot supune acordarea autorizaţiei menţionate la alineatul (2) oricăror condiţii pe care le consideră adecvate.
Autorizaţia se acordă numai dacă prin aplicarea metodei menţionate la alineatul (2) se poate garanta că numărul de produse obţinute care ar putea fi considerate «originare din Uniunea Europeană» este în orice moment acelaşi cu numărul de produse care ar fi fost obţinute aplicând o metodă de separare fizică a stocurilor.
În cazul în care este autorizată, metoda se aplică, iar utilizarea sa se înregistrează conform principiilor generale de contabilitate aplicabile în Uniunea Europeană.
(4)Beneficiarul metodei menţionate la alineatul (2) întocmeşte sau, până la aplicarea sistemului exportatorilor înregistraţi, solicită dovezile de origine pentru cantităţile de produse care pot fi considerate originare din Uniunea Europeană. La cererea autorităţilor vamale ale statelor membre, beneficiarul furnizează o declaraţie privind modul în care au fost gestionate cantităţile respective.
(5)Autorităţile vamale ale statelor membre supraveghează utilizarea autorizaţiei menţionate la alineatul (2).
Ele pot retrage autorizaţia în următoarele cazuri:
a)dacă beneficiarul se foloseşte în mod abuziv de autorizaţie, indiferent sub ce formă, sau
b)dacă beneficiarul nu îndeplineşte oricare dintre celelalte condiţii prevăzute în prezenta secţiune sau în secţiunea IA.
SUBSECŢIUNEA 4:Derogări
Art. 89
(1)Comisia, din proprie iniţiativă sau ca răspuns la solicitarea unei ţări beneficiare, poate acorda unei ţări beneficiare o derogare temporară de la dispoziţiile prezentei secţiuni, în cazul în care:
a)factori interni sau externi o privează temporar de capacitatea de a respecta regulile pentru obţinerea originii prevăzute la articolul 72, aşa cum putea anterior, sau
b)necesită timp pentru a se pregăti în vederea respectării regulilor pentru obţinerea originii prevăzute la articolul 72.
(2)Derogarea temporară se limitează la durata efectelor factorilor interni sau externi care au motivat-o sau la perioada necesară ţării beneficiare pentru a se conforma regulilor.
(3)Cererea de derogare se adresează în scris Comisiei. Cererea precizează motivele pentru care se solicită derogarea, astfel cum sunt indicate la alineatul (1), şi cuprinde documentele justificative corespunzătoare.
(4)Atunci când se acordă o derogare, ţara beneficiară în cauză îndeplineşte toate cerinţele prevăzute referitoare la informaţiile care trebuie furnizate Comisiei cu privire la utilizarea derogării şi la gestionarea cantităţilor pentru care este acordată derogarea.
SUBSECŢIUNEA 5:Subsecţiunea 5: Proceduri la export în ţara beneficiară şi în Uniunea Europeană aplicabile de la data aplicării sistemului exportatorilor înregistraţi
Art. 90
(1)Sistemul se aplică în următoarele cazuri:
a)în cazul mărfurilor care îndeplinesc cerinţele din prezenta secţiune şi care sunt exportate de un exportator înregistrat;
b)în cazul oricărui transport format din unul sau mai multe colete care conţin produse originare exportate de orice exportator, dacă valoarea totală a produselor originare expediate nu depăşeşte 6 000 EUR.
(2)Valoarea produselor originare dintr-un transport este valoarea tuturor produselor originare dintr-un transport care fac obiectul unui atestat de origine întocmit în ţara de export.
Art. 90a
(1)Dovada statutului originar al produselor comunitare în sensul articolului 67 alineatul (2) este oferită prin:
a)prezentarea unui certificat de circulaţie a mărfurilor tip EUR.1, al cărui model se află în anexa 21, sau prin
b)prezentarea unei declaraţii în conformitate cu articolul 89.
(2)Exportatorul sau reprezentantul său autorizat introduce în rubrica 2 a certificatului de circulaţie a mărfurilor tip EUR.1 «GSP beneficiary countries» şi «EC» sau «Pays beneficiaires du SPG» şi «CE».
(3)Dispoziţiile acestei secţiuni privind emiterea, folosirea şi verificarea ulterioară a certificatelor de origine tip A trebuie aplicate mutatis mutandis certificatelor de circulaţie a mărfurilor tip EUR.l şi, cu excepţia dispoziţiilor privind emiterea acestora, şi a declaraţiilor pe factură.
Art. 90b
(1)Dovada de origine este valabilă 10 luni de la data emiterii sale în ţara exportatoare şi trebuie depusă în acest interval de timp la autorităţile vamale ale ţării importatoare.
(2)Dovezile de origine care se depun la autorităţile vamale ale ţării importatoare după data finală precizată la alineatul (1) pot fi acceptate în scopul aplicării preferinţelor tarifare menţionate la articolul 67, atunci când neprezentarea acestor documente până la ultima dată stabilită se datorează unor împrejurări excepţionale.
(3)În cazul prezentării cu întârziere, autorităţile vamale din ţara importatoare pot accepta dovezile de origine dacă produsele au fost prezentate înainte de data finală precizată.
(4)La cererea importatorului şi în condiţiile stabilite de autorităţile vamale ale statului membru importator, se poate prezenta o singură dovadă de origine autorităţilor vamale la importul primului transport de mărfuri, atunci când acestea:
a)sunt importate în cadrul unor schimburi comerciale frecvente şi continue, care prezintă o valoare comercială semnificativă;
b)fac parte din acelaşi contract de vânzare, ale cărui părţi sunt stabilite în ţara exportatoare sau în Comunitate;
c)sunt încadrate în acelaşi cod (de opt cifre) din Nomenclatura Combinată;
d)provin exclusiv de la acelaşi exportator, sunt destinate aceluiaşi importator şi fac obiectul formalităţilor de intrare la acelaşi birou vamal din Comunitate.
Această procedură se aplică în cazul cantităţilor şi pe o perioadă determinate de autorităţile vamale competente. Această perioadă nu poate depăşi în nici un caz trei luni.
Art. 90c
(1)Produsele expediate sub formă de mică coletărie de către persoane fizice către persoane fizice sau care se află în bagajul călătorilor se admit ca produse originare, beneficiind de preferinţele tarifare prevăzute la articolul 67, fără a mai fi necesară prezentarea unui certificat de origine tip A sau completarea unei declaraţii pe factură, cu condiţia ca aceste importuri să nu fie de natură comercială şi să fi fost declarate ca îndeplinind condiţiile necesare pentru aplicarea acestei secţiuni şi să nu existe îndoieli cu privire la corectitudinea declaraţiei.
(2)Importurile care sunt ocazionale şi sunt compuse exclusiv din produse pentru uzul personal al destinatarilor sau călătorilor sau al familiilor acestora nu se consideră ca fiind de natură comercială dacă este evident din natura şi cantitatea produselor că ele nu sunt importate în scopuri comerciale.
În plus, valoarea globală a acestor produse nu trebuie să depăşească 500 EUR în cazul coletelor mici şi 1 200 EUR în cazul produselor ce fac parte din bagajul personal al călătorilor.
Art. 91
(1)Ţările beneficiare încep înregistrarea exportatorilor la 1 ianuarie 2017.
Cu toate acestea, în cazul în care ţara beneficiară nu este în măsură să înceapă înregistrarea la acea dată, aceasta informează Comisia în scris până la 1 iulie 2016 cu privire la faptul că înregistrarea exportatorilor este amânată până la 1 ianuarie 2018 sau 1 ianuarie 2019.
(2)O perioadă de 12 luni de la data la care ţara beneficiară începe înregistrarea exportatorilor, autorităţile competente din ţara beneficiară respectivă continuă să elibereze certificate de origine tip A la cererea exportatorilor care încă nu sunt înregistraţi la momentul depunerii cererii de certificat.
Fără a aduce atingere articolului 97k alineatul (5), certificatele de origine tip A eliberate în conformitate cu primul paragraf din prezentul alineat pot fi admise în Uniune ca dovadă de origine, dacă sunt eliberate înainte de data înregistrării exportatorului în cauză.
Autorităţile competente ale unei ţări beneficiare care întâmpină dificultăţi în ceea ce priveşte încheierea procesului de înregistrare în termenul de 12 luni precizat mai sus, pot cere Comisiei prelungirea acestuia. O astfel de prelungire nu poate depăşi şase luni.
(3)Exportatorii dintr-o ţară beneficiară, înregistraţi sau nu, întocmesc atestate de origine pentru produsele originare expediate atunci când valoarea totală a acestora nu depăşeşte 6 000 EUR, începând cu data de la care ţara beneficiară intenţionează să înceapă înregistrarea exportatorilor.
După înregistrare, exportatorii întocmesc atestate de origine pentru produsele originare expediate atunci când valoarea totală a acestora depăşeşte 6 000 EUR, începând cu data de la care înregistrarea lor este valabilă în conformitate cu articolul 92 alineatul (5).
(4)Toate ţările beneficiare trebuie să aplice sistemul exportatorilor înregistraţi cel târziu de la 30 iunie 2020.
Art. 91a
(1)La 1 ianuarie 2017, autorităţile vamale ale statelor membre încep înregistrarea exportatorilor şi a re-expeditorilor mărfurilor stabiliţi pe teritoriile lor.
(2)Începând cu 1 ianuarie 2018, autorităţile vamale din toate statele membre încetează eliberarea certificatelor de circulaţie EUR.1 în scopul cumulului în temeiul articolului 84.
(3)Până la 31 decembrie 2017, autorităţile vamale ale statelor membre eliberează certificate de circulaţie EUR.1 sau certificate de origine tip A înlocuitoare la cererea exportatorilor sau a re-expeditorilor de mărfuri care încă nu sunt înregistraţi. Aceasta se aplică, de asemenea, în cazul în care produsele originare trimise către Uniune sunt însoţite de atestate de origine întocmite de un exportator înregistrat într-o ţară beneficiară.
(4)Exportatorii din Uniune, înregistraţi sau nu, întocmesc atestate de origine pentru produsele originare expediate atunci când valoarea totală a acestora nu depăşeşte 6 000 EUR, începând cu 1 ianuarie 2017.
După înregistrare, exportatorii întocmesc atestate de origine pentru produsele originare expediate atunci când valoarea totală a acestora depăşeşte 6 000 EUR, începând cu data de la care înregistrarea lor este valabilă în conformitate cu articolul 92 alineatul (5).
(5)Reexpeditorii de mărfuri care sunt înregistraţi pot întocmi atestate de origine înlocuitoare din data de la care este valabilă înregistrarea lor în conformitate cu articolul 92 alineatul (5). Această dispoziţie se aplică indiferent dacă mărfurile sunt însoţite de un certificat de origine tip A eliberat în ţara beneficiară, de o declaraţie pe factură sau de un atestat de origine întocmit de către exportator.
Art. 92
(1)Pentru a deveni exportator înregistrat, un exportator trebuie să depună o cerere la autoritatea competentă din ţara beneficiară din care mărfurile urmează să fie exportate şi din care mărfurile sunt considerate originare sau în care mărfurile au suferit o prelucrare care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la articolul 86 alineatul (4) primul paragraf sau la articolul 86 alineatul (6) litera (a).
Cererea se depune utilizându-se formularul care figurează în anexa 13c şi conţine toate informaţiile solicitate în acesta.
(2)Pentru a deveni exportator înregistrat, un exportator sau un re-expeditor de mărfuri stabilit într-un stat membru trebuie să depună o cerere la autorităţile vamale ale statului membru respectiv, utilizând formularul care figurează în anexa 13c.
(3)Exportatorii sunt înregistraţi în comun în scopul exportului în cadrul sistemului generalizat de preferinţe al Uniunii şi în al Norvegiei, al Elveţiei şi al Turciei, după ce aceasta din urmă îndeplineşte anumite condiţii.
Un număr de exportator înregistrat se atribuie exportatorului de către autorităţile competente din ţara beneficiară în vederea exportului în cadrul SGP al Uniunii, Norvegiei, Elveţiei şi Turciei, după ce aceasta din urmă îndeplineşte anumite condiţii, în măsura în care aceste ţări au recunoscut ţara în care a avut loc înregistrarea ca ţară beneficiară.
(4)Cererea de obţinere a statutului de exportator înregistrat trebuie să conţină toate datele menţionate în anexa 13c.
(5)Înregistrarea este valabilă de la data la care autorităţile competente ale unei ţări beneficiare sau autorităţile vamale ale unui stat membru primesc o cerere completă de înregistrare, în conformitate cu alineatul (4).
(6)Autorităţile competente ale unei ţări beneficiare sau autorităţile vamale ale unui stat membru informează exportatorul sau, după caz, re-expeditorul mărfurilor cu privire la numărul de exportator înregistrat atribuit respectivului exportator sau re-expeditor de mărfuri şi cu privire la data de la care înregistrarea este valabilă.
Art. 92a
În cazul în care se adaugă o ţară la lista ţărilor beneficiare enumerate în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 978/2012, Comisia activează automat în sistemul său înregistrările tuturor exportatorilor înregistraţi în ţara respectivă, cu condiţia ca datele de înregistrare ale exportatorilor să fie disponibile în cadrul sistemului REX şi să fie valabile cel puţin pentru SGP al Norvegiei, Elveţiei sau Turciei, după ce aceasta din urmă îndeplineşte anumite condiţii.
În acest caz, un exportator care este deja înregistrat cel puţin în sistemul SGP al Norvegiei, al Elveţiei sau al Turciei, după ce această ţară îndeplineşte anumite condiţii, nu trebuie să depună o cerere la autorităţile sale competente pentru a se înregistra în sistemul Uniunii.
Art. 93
(1)Exportatorii înregistraţi informează imediat autorităţile competente ale ţării beneficiare sau autorităţile vamale ale statului membru cu privire la modificarea informaţiilor pe care le-au furnizat în scopul înregistrării lor.
(2)Exportatorii înregistraţi care nu mai îndeplinesc condiţiile pentru a exporta mărfuri în cadrul sistemului sau care nu mai intenţionează să exporte mărfuri în cadrul sistemului, informează în acest sens autorităţile competente din ţara beneficiară respectivă sau autorităţile vamale din statul membru respectiv.
(3)Autorităţile competente ale unei ţări beneficiare sau autorităţile vamale ale unui stat membru revocă înregistrarea în cazul în care exportatorul înregistrat:
a)nu mai există;
b)nu mai îndeplineşte condiţiile pentru a exporta mărfuri în cadrul sistemului;
c)a informat autoritatea competentă a ţării beneficiare sau autorităţile vamale ale statului membru că nu mai intenţionează să exporte mărfuri în cadrul sistemului;
d)în mod intenţionat sau din neglijenţă, întocmeşte sau permite întocmirea unui atestat de origine care conţine informaţii incorecte şi care duce la obţinerea eronată a tratamentului tarifar preferenţial.
(4)Autorităţile competente dintr-o ţară beneficiară sau autorităţile vamale dintr-un stat membru pot revoca înregistrarea în cazul în care exportatorul înregistrat nu îşi menţine actualizate datele de înregistrare.
(5)Revocarea înregistrării va produce efecte numai în viitor, şi anume pentru atestatele de origine întocmite după data revocării. Revocarea înregistrării nu are niciun efect asupra valabilităţii atestatelor de origine întocmite înainte de informarea exportatorului înregistrat cu privire la revocare.
(6)Autoritatea competentă a unei ţări beneficiare sau autorităţile vamale ale unui stat membru informează exportatorul înregistrat cu privire la revocarea înregistrării sale şi cu privire la data de la care revocarea produce efecte.
(7)Exportatorul sau re-expeditorul de mărfuri dispune de căi de atac în cazul revocării înregistrării sale.
(8)Revocarea unui exportator înregistrat se anulează în cazul unei revocări involuntare. Exportatorul sau re-expeditorul de mărfuri este autorizat să utilizeze numărul de exportator înregistrat care îi este atribuit în momentul înregistrării.
(9)Exportatorii sau re-expeditorii de mărfuri a căror înregistrare a fost revocată pot depune o nouă cerere pentru a deveni exportator înregistrat în conformitate cu articolul 92. Exportatorii sau re-expeditorii de mărfuri a căror înregistrare a fost revocată în conformitate cu alineatele (4) şi (5) pot fi înregistraţi din nou numai dacă dovedesc autorităţii competente a ţării beneficiare sau autorităţilor vamale ale statului membru care i-a înregistrat faptul că au remediat situaţia care a condus la revocarea înregistrării lor.
(10)Datele referitoare la o înregistrare revocată se păstrează în sistemul REX de către autoritatea competentă a ţării beneficiare sau de către autorităţile vamale ale statului membru care le-a introdus în sistemul respectiv maximum zece ani calendaristici după anul calendaristic în care a avut loc revocarea. După trecerea celor zece ani calendaristici, autoritatea competentă a ţării beneficiare sau autorităţile vamale ale statului membru şterg aceste date.
Art. 93a
(1)Comisia revocă toate înregistrările exportatorilor înregistraţi într-o ţară beneficiară în cazul în care ţara beneficiară este eliminată de pe lista ţărilor beneficiare enumerate în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 978/2012 sau dacă preferinţele tarifare acordate ţării beneficiare au fost retrase temporar în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 978/2012.
(2)În cazul în care o ţară este reintrodusă în lista respectivă sau retragerea temporară a preferinţelor tarifare acordate ţării beneficiare ia sfârşit, Comisia reactivează înregistrările tuturor exportatorilor înregistraţi în ţara respectivă, cu condiţia ca datele de înregistrare ale exportatorilor să fie disponibile în sistem şi să fi rămas valabile cel puţin pentru SGP al Norvegiei, Elveţiei sau Turciei, după ce aceasta din urmă îndeplineşte anumite condiţii. În caz contrar, exportatorii se înregistrează din nou în conformitate cu articolul 92.
(3)În cazul revocării înregistrărilor tuturor exportatorilor înregistraţi într-o ţară beneficiară în conformitate cu alineatul (1), datele privind înregistrările revocate se păstrează în sistemul REX cel puţin zece ani calendaristici după anul calendaristic în care a avut loc revocarea. După perioada de zece ani şi dacă ţara beneficiară nu mai este o ţară beneficiară mai mult de zece ani pentru Uniune, Norvegia, Elveţia sau Turcia, după ce aceasta din urmă îndeplineşte anumite condiţii, Comisia va şterge datele privind înregistrările revocate din sistemul REX.
Art. 94
(1)Exportatorii, înregistraţi sau nu, îndeplinesc următoarele obligaţii:
a)ţin o contabilitate comercială adecvată privind producţia şi furnizarea de mărfuri eligibile pentru tratament preferenţial;
b)pun la dispoziţie toate documentele justificative referitoare la materialele utilizate la fabricare;
c)păstrează toate documentele vamale referitoare la materialele utilizate la fabricare;
d)păstrează, timp de cel puţin trei ani de la sfârşitul anului calendaristic în care a fost întocmit atestatul de origine sau pe o perioadă mai lungă, dacă legislaţia naţională prevede o astfel de perioadă, registre:
(i)ale atestatelor de origine întocmite;
(ii)cu evidenţa materialelor originare şi neoriginare utilizate, precum şi a producţiei şi a stocurilor.
Registrele şi atestatele de origine menţionate pot fi păstrate în format electronic, dar trebuie să permită trasabilitatea materialelor utilizate la fabricarea produselor exportate şi confirmarea caracterului originar al acestora.
(2)Obligaţiile prevăzute la alineatul (1) se aplică şi furnizorilor care prezintă exportatorilor declaraţia furnizorului ce atestă caracterul originar al mărfurilor pe care le furnizează.
(3)Reexpeditorii de mărfuri, indiferent dacă sunt înregistraţi sau nu, care întocmesc atestate de origine înlocuitoare în conformitate cu articolul 97d păstrează atestatele de origine iniţiale pe care le-au înlocuit timp de cel puţin trei ani de la sfârşitul anului calendaristic în care a fost întocmit atestatul de origine înlocuitor sau pe o perioadă mai lungă, dacă legislaţia naţională prevede acest lucru.
Art. 95
(1)Exportatorul întocmeşte un atestat de origine atunci când produsele care fac obiectul atestatului sunt exportate, dacă produsele respective pot fi considerate originare din ţara beneficiară în cauză sau din altă ţară beneficiară în conformitate cu articolul 86 alineatul (4) al doilea paragraf sau cu articolul 86 alineatul (6) primul paragraf litera (b).
(2)Un atestat de origine poate fi întocmit şi după efectuarea exportului produselor în cauză («atestat retroactiv»). Un astfel de atestat retroactiv se acceptă în cazul în care este prezentat autorităţilor vamale din statul membru de depunere a declaraţiei vamale de punere în liberă circulaţie, în termen de maximum doi ani după efectuarea importului.
În cazul în care divizarea unui transport are loc în conformitate cu articolul 74 şi termenul de doi ani menţionat la primul paragraf este respectat, atestatul de origine poate fi întocmit retroactiv de exportatorul din ţara exportatoare a produselor. Această dispoziţie se aplică mutatis mutandis în cazul în care divizarea unui transport are loc în altă ţară beneficiară sau în Norvegia, Elveţia sau, după caz, Turcia.
(3)Atestatul de origine este prezentat de către exportator clientului său din Uniune şi conţine informaţiile prevăzute în anexa 13d. Acesta se întocmeşte în engleză, franceză sau spaniolă.
Atestatul se poate întocmi pe orice document comercial care permite identificarea exportatorului respectiv şi a mărfurilor în cauză.
(4)Alineatele (1)-(3) se aplică mutatis mutandis atestatelor de origine întocmite în Uniune în scopul cumulului bilateral.
Art. 95a
(1)În scopul stabilirii originii materialelor utilizate în cadrul cumulului bilateral sau regional, exportatorul unui produs fabricat utilizând materiale originare dintr-o ţară cu care este posibil cumulul se bazează pe atestatul de origine prezentat de furnizorul materialelor respective. În aceste cazuri, atestatul de origine întocmit de exportator cuprinde, după caz, menţiunea «EU cumulation», «regional cumulation», «Cumul UE», «cumul regional» sau «Acumulacion UE», «Acumulacion regional».
(2)În scopul stabilirii originii materialelor utilizate în cadrul aplicării unui cumul în temeiul articolului 85, exportatorul unui produs fabricat utilizând materiale originare de la o parte cu care este autorizat cumulul se bazează pe dovada de origine prezentată de furnizorul materialelor respective, cu condiţia ca dovada să fi fost eliberată în conformitate cu regulile de origine din cadrul SGP al Norvegiei, al Elveţiei sau, în caz că este aplicabil, al Turciei, după caz. În acest caz, atestatul de origine întocmit de exportator cuprinde menţiunea «Norway cumulation», «Switzerland cumulation», «Turkey cumulation», «Cumul Norvege», «Cumul Suisse», «Cumul Turquie» sau «Acumulacion Noruega», «Acumulacion Suiza», «Acumulacion Turquia».
(3)În scopul stabilirii originii materialelor utilizate în cadrul aplicării cumulului extins în temeiul articolului 86 alineatele (7) şi (8), exportatorul unui produs fabricat utilizând materiale originare de la o parte cu care este autorizat cumulul extins se bazează pe dovada de origine prezentată de furnizorul materialelor respective, cu condiţia ca dovada să fi fost eliberată în conformitate cu dispoziţiile acordului de liber schimb relevant încheiat între Uniune şi partea în cauză.
În acest caz, atestatul de origine întocmit de exportator cuprinde menţiunea «extended cumulation with country x», «cumul etendu avec le pays x» sau «Acumulacion ampliada con el pais x».
Art. 96
(1)Pentru fiecare transport se întocmeşte un atestat de origine.
(2)Un atestat de origine este valabil timp de douăsprezece luni de la data întocmirii.
(3)Un singur atestat de origine poate acoperi mai multe loturi dacă mărfurile îndeplinesc următoarele condiţii:
a)constituie produse demontate sau neasamblate în sensul regulii generale de interpretare 2 litera (a) din Sistemul armonizat,
b)sunt clasificate la secţiunea XVI sau XVII sau la poziţia 7308 sau 9406 din Sistemul armonizat şi
c)sunt destinate să fie importate în mai multe tranşe.
SUBSECŢIUNEA 6:Subsecţiunea 6: Proceduri la punerea în liberă circulaţie în Uniunea Europeană aplicabile de la data aplicării sistemului exportatorilor înregistraţi
Art. 96a
Pentru ca importatorii să fie eligibili să depună cereri pentru a beneficia de sistem la prezentarea unui atestat de origine, mărfurile trebuie să fi fost exportate la sau după data la care ţara beneficiară din care se exportă mărfurile a început înregistrarea exportatorilor în conformitate cu articolul 91.
Art. 97
(1)În cazul în care un declarant solicită acordarea unui tratament preferenţial în cadrul sistemului, acesta face referire la atestatul de origine în declaraţia vamală de punere în liberă circulaţie. Referinţa la atestatul de origine va fi data eliberării sale în format aaaallzz, unde aaaa este anul, ll este luna, iar zz este ziua. În cazul în care valoarea totală a produselor originare expediate depăşeşte 6 000 EUR, declarantul indică şi numărul exportatorului înregistrat.
(2)Dacă declarantul solicită aplicarea sistemului în conformitate cu alineatul (1) fără a deţine un atestat de origine la momentul acceptării declaraţiei vamale pentru punerea în liberă circulaţie, respectiva declaraţie este considerată incompletă în sensul articolului 253 alineatul (1) şi tratată ca atare.
(3)Înainte de a declara mărfurile în vederea punerii în liberă circulaţie, declarantul se asigură că mărfurile respectă dispoziţiile prezentei secţiuni, verificând, în special:
(i)pe site-ul de internet public, că exportatorul este înregistrat în sistemul REX, atunci când valoarea totală a produselor originare expediate depăşeşte 6 000 EUR; şi
(ii)că atestatul de origine a fost întocmit în conformitate cu anexa 13d.
Art. 97a
(1)Pentru următoarele produse, întocmirea şi prezentarea unui atestat de origine nu sunt obligatorii:
a)produsele expediate de către persoane fizice către persoane fizice sub formă de colete mici a căror valoare nu depăşeşte 500 EUR;
b)produsele care fac parte din bagajele personale ale călătorilor a căror valoare nu depăşeşte 1 200 EUR.
(2)Produsele menţionate la alineatul (1) trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a)nu constituie importuri cu caracter comercial;
b)au fost declarate ca îndeplinind condiţiile necesare pentru a beneficia de sistem;
c)nu există îndoieli asupra veridicităţii declaraţiei menţionate la litera (b).
(3)În scopul aplicării alineatului (2) litera (a), importurile sunt considerate lipsite de caracter comercial dacă se îndeplinesc simultan următoarele condiţii:
a)importurile sunt ocazionale;
b)importurile constau exclusiv din produse pentru uzul personal al destinatarilor, al călătorilor sau al familiilor lor;
c)prin natura şi cantitatea produselor, este evident că acestea nu sunt importate în scopuri comerciale.
Art. 97b
(1)Constatarea unor mici neconcordanţe între menţiunile înscrise pe un atestat de origine şi cele făcute pe documentele prezentate autorităţilor vamale în vederea
îndeplinirii formalităţilor pentru importul produselor nu conduce ipso fado la anularea atestatului de origine dacă se stabileşte în mod clar că respectivul document corespunde produselor prezentate.
(2)Erori formale evidente, precum erorile de dactilografiere pe un atestat de origine, nu conduc la respingerea documentului dacă aceste erori nu sunt de natură să ridice dubii în privinţa corectitudinii afirmaţiilor din respectivul document.
(3)Atestatele de origine care sunt prezentate autorităţilor vamale ale ţării importatoare după expirarea perioadei de valabilitate menţionate la articolul 96 pot fi acceptate în scopul aplicării preferinţelor tarifare atunci când neprezentarea acestor documente în termenul stabilit se datorează unor circumstanţe excepţionale. în alte cazuri de neprezentare la timp, autorităţile vamale ale ţării importatoare pot accepta atestatele de origine dacă produsele le-au fost prezentate înainte de expirarea termenului menţionat.
Art. 97c
(1)Procedura menţionată la articolul 96 alineatul (3) se aplică pe o perioadă stabilită de autorităţile vamale ale statelor membre.
(2)Autorităţile vamale ale statelor membre importatoare care supraveghează punerile în liberă circulaţie succesive trebuie să verifice dacă loturile expediate în tranşe corespund produselor demontate sau neasamblate pentru care s-a întocmit atestatul de origine.
Art. 97d
(1)În cazul în care produsele nu au fost încă puse în liberă circulaţie, atestatul de origine poate fi înlocuit cu unul sau mai multe atestate de origine înlocuitoare, întocmite de re-expeditorul mărfurilor, cu scopul de a expedia toate sau o parte din produse în alt loc de pe teritoriul vamal al Uniunii sau, după caz, în Norvegia, Elveţia sau Turcia, după ce aceasta din urmă îndeplineşte anumite condiţii.
Atestatele de origine înlocuitoare pot fi întocmite doar în cazul în care atestatul de origine iniţial a fost întocmit în conformitate cu articolele 95 şi 96 şi anexa 13d.
(2)Re-expeditorii trebuie să fie înregistraţi în scopul întocmirii de atestate de origine înlocuitoare pentru produse originare care urmează să fie expediate în alt loc de pe teritoriul Uniunii, atunci când valoarea totală a produselor originare din transportul iniţial care urmează să fie divizat depăşeşte 6 000 EUR.
Cu toate acestea, re-expeditorilor neînregistraţi le este permisă întocmirea de atestate de origine înlocuitoare, atunci când valoarea totală a produselor originare din transportul iniţial care urmează să fie divizat depăşeşte 6 000 EUR, în cazul în care aceştia anexează o copie a atestatului de origine iniţial întocmit în ţara beneficiară.
(3)Numai re-expeditorii înregistraţi în sistemul REX pot întocmi atestate de origine înlocuitoare în ceea ce priveşte produsele originare care urmează să fie trimise către Norvegia, Elveţia sau Turcia, după ce această ţară îndeplineşte anumite condiţii. Această dispoziţie se aplică indiferent de valoarea produselor originare conţinute în transportul iniţial şi indiferent dacă ţara de origine este enumerată în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 978/2012.
(4)Un atestat de origine înlocuitor este valabil douăsprezece luni de la data întocmirii atestatului de origine iniţial.
(5)În cazul în care un atestat de origine este înlocuit, re-expeditorul indică următoarele pe atestatul de origine iniţial:
a)detaliile referitoare la atestatul sau atestatele de origine înlocuitoare;
b)numele şi adresa re-expeditorului;
c)destinatarul sau destinatarii din Uniune sau, după caz, din Norvegia, Elveţia sau Turcia, după ce aceasta din urmă îndeplineşte anumite condiţii.
Atestatul de origine iniţial se marchează cu cuvântul «Replaced», «Remplacee» sau «Sustituida».
(6)Re-expeditorul indică următoarele pe atestatul de origine înlocuitor:
a)toate detaliile referitoare la produsele reexpediate;
b)data la care a fost întocmit atestatul de origine iniţial;
c)informaţiile menţionate în anexa 13d;
d)numele şi adresa re-expeditorului produselor din Uniune şi, dacă este cazul, numărul său de exportator înregistrat;
e)numele şi adresa destinatarului din Uniune sau, după caz, din Norvegia, Elveţia sau Turcia, după ce aceasta din urmă îndeplineşte anumite condiţii;
f)data şi locul unde a fost făcută înlocuirea.
Atestatul de origine înlocuitor se marchează cu menţiunea «Replacement statement», «Attestation de remplacement» sau «Comunicacion de sustitucion».
(7)Alineatele (1)-(6) se aplică atestatelor care înlocuiesc atestate de origine înlocuitoare.
(8)Subsecţiunea 7 din prezenta secţiune se aplică mutatis mutandis atestatelor de origine înlocuitoare.
(9)În cazul produselor care beneficiază de preferinţele tarifare în temeiul unei derogări acordate în conformitate cu articolul 89, atestatul înlocuitor prevăzut la prezentul articol poate fi întocmit numai dacă produsele respective sunt destinate Uniunii.
Art. 97e
(1)Atunci când au îndoieli cu privire la caracterul originar al produselor, autorităţile vamale pot solicita declarantului să prezinte, într-un termen rezonabil pe care îl precizează ele însele, orice documente justificative de care dispune acesta, prin care să se poată verifica exactitatea indicaţiei de origine de pe declaraţie sau îndeplinirea condiţiilor stabilite la articolul 74.
(2)Autorităţile vamale pot suspenda aplicarea preferinţei tarifare pe toată durata procedurii de verificare prevăzute la articolul 97h dacă:
a)informaţiile furnizate de declarant nu sunt suficiente pentru a confirma caracterul originar al produselor sau îndeplinirea condiţiilor prevăzute la articolul 73 sau la articolul 74,
b)declarantul nu răspunde în termenul acordat pentru furnizarea informaţiilor menţionate la alineatul (1).
(3)În aşteptarea fie a informaţiilor solicitate declarantului, menţionate la alineatul (1), fie a rezultatelor procedurii de verificare menţionate la alineatul (2), importatorului i se acordă liberul de vamă sub rezerva oricăror măsuri de precauţie considerate necesare.
Art. 97f
(1)Autorităţile vamale ale statului membru importator refuză să acorde dreptul de a beneficia de sistem, fără a fi obligate să solicite documente justificative suplimentare sau să trimită ţării beneficiare o cerere de verificare, dacă:
a)mărfurile nu sunt aceleaşi cu cele menţionate pe atestatul de origine;
b)declarantul nu prezintă un atestat de origine pentru produsele în cauză, dacă se solicită un astfel de atestat;
c)fără a aduce atingere articolului 90 litera (b) şi articolului 97d alineatul (1), atestatul de origine deţinut de declarant nu a fost întocmit de un exportator înregistrat în ţara beneficiară;
d)atestatul de origine nu a fost întocmit în conformitate cu anexa 13d;
e)nu sunt îndeplinite condiţiile stabilite la articolul 74.
(2)Ca urmare a unei cereri de verificare în sensul articolului 97h adresate autorităţilor competente din ţara beneficiară, autorităţile vamale ale statului membru importator refuză să acorde dreptul de a beneficia de sistem dacă:
a)au primit un răspuns conform căruia exportatorul nu era abilitat să întocmească atestatul de origine;
b)au primit un răspuns conform căruia produsele în cauză nu sunt originare dintr-o ţară beneficiară sau condiţiile stabilite la articolul 73 nu sunt îndeplinite;
c)atunci când au formulat cererea de verificare, au avut îndoieli întemeiate în privinţa valabilităţii atestatului de origine sau a exactităţii informaţiilor furnizate de declarant cu privire la adevărata origine a produselor în cauză şi
(i)nu au primit niciun răspuns în termenul stabilit în conformitate cu articolul 97h, sau
(ii)au primit un răspuns care nu oferă explicaţii satisfăcătoare la întrebările formulate în cerere.
SUBSECŢIUNEA 7:Subsecţiunea 7: Controlul originii aplicabil de la data aplicării sistemului exportatorilor înregistraţi
Art. 97g
(1)Pentru a asigura respectarea regulilor privind caracterul originar al produselor, autorităţile competente din ţara beneficiară procedează la:
a)verificări ale caracterului originar al produselor, la cererea autorităţilor vamale ale statelor membre,
b)controale regulate asupra exportatorilor, din proprie iniţiativă.
În măsura în care Norvegia, Elveţia şi Turcia au încheiat cu Uniunea Europeană un acord prin care părţile se angajează să îşi acorde reciproc sprijinul necesar în materie de cooperare administrativă, primul paragraf se aplică mutatis mutandis cererilor adresate autorităţilor din Norvegia, Elveţia şi Turcia pentru verificarea atestatelor de origine înlocuitoare întocmite pe teritoriul lor prin care respectivele autorităţi sunt invitate să consolideze cooperarea cu autorităţile competente din ţara beneficiară.
Cumulul extins prevăzut la articolul 86 alineatele (7) şi (8) este autorizat numai dacă o ţară cu care Uniunea Europeană are un acord de liber schimb în vigoare a acceptat să ofere ţării beneficiare un sprijin în materie de cooperare administrativă similar celui pe care l-ar oferi autorităţilor vamale ale statelor membre conform dispoziţiilor pertinente din acordul de liber schimb în cauză.
(2)Prin controalele menţionate la alineatul (1) litera (b) se asigură respectarea continuă de către exportatori a obligaţiilor care le revin. Controalele sunt efectuate la intervale de timp stabilite pe baza unor criterii adecvate de analiză a riscurilor. în acest scop, autorităţile competente din ţările beneficiare le solicită exportatorilor să furnizeze copii sau o listă a atestatelor de origine pe care le-au întocmit.
(3)Autorităţile competente din ţările beneficiare au dreptul să solicite orice documente justificative şi să efectueze orice verificări ale registrelor contabile ale exportatorului şi, dacă este cazul, ale producătorilor care îl aprovizionează, inclusiv la sediul acestora, precum şi orice alte verificări pe care le consideră necesare.
Art. 97h
(1)Verificarea ulterioară a atestatelor de origine se face prin sondaj sau ori de câte ori autorităţile vamale ale statelor membre au îndoieli întemeiate în privinţa autenticităţii lor, a caracterului originar al produselor în cauză sau a respectării celorlalte cerinţe prevăzute în prezenta secţiune.
Atunci când solicită cooperarea autorităţilor competente dintr-o ţară beneficiară pentru a verifica valabilitatea unui atestat de origine, caracterul originar al produselor sau ambele, autorităţile vamale ale unui stat membru indică pe cererea lor, acolo unde este cazul, motivele pentru care au îndoieli întemeiate asupra valabilităţii atestatului de origine sau asupra caracterului originar al produselor.
În sprijinul cererii de verificare se poate transmite o copie a atestatului de origine şi orice alte informaţii suplimentare sau documente care sugerează că informaţiile indicate în atestat sunt incorecte.
Pentru comunicarea rezultatelor, statul membru solicitant stabileşte un termen iniţial de şase luni de la data transmiterii cererii de verificare, cu excepţia cererilor adresate Norvegiei, Elveţiei sau Turciei pentru verificarea atestatelor de origine înlocuitoare întocmite pe teritoriul acestora pe baza unui atestat de origine întocmit într-o ţară beneficiară, în cazul cărora acest termen este extins la opt luni.
(2)În cazul în care există îndoieli întemeiate, dacă nu se primeşte niciun răspuns în termenul menţionat la alineatul (1) sau dacă răspunsul nu conţine suficiente informaţii pentru a stabili originea reală a produselor, autorităţilor competente li se va trimite o a doua comunicare. Acesată comunicare stabileşte un termen suplimentar care nu trebuie să depăşească şase luni.
(3)În cazul în care verificarea prevăzută la alineatul (1) sau orice alte informaţii disponibile oferă indicii că sunt încălcate regulile de origine, ţara beneficiară exportatoare, din proprie iniţiativă sau la cererea autorităţilor vamale ale statelor membre sau a Comisiei efectuează investigaţiile necesare sau dispune efectuarea de urgenţă a unor investigaţii pentru identificarea şi prevenirea unor asemenea încălcări. În acest sens, Comisia sau autorităţile vamale ale statelor membre pot participa la investigaţiile respective.
SUBSECŢIUNEA 8:Subsecţiunea 8: Alte dispoziţii aplicabile de la data aplicării sistemului exportatorilor înregistraţi
Art. 97i
[textul din Art. 97^I din partea 1, titlul IV, capitolul 2, sectiunea 1, subsectiunea 8 a fost abrogat la 21-mar-2015 de Art. 1, punctul 21. din Regulamentul 428/10-mar-2015]
Art. 97j
(1)Subsecţiunile 1, 2 şi 3 se aplică mutatis mutandis pentru a stabili dacă produsele pot fi considerate originare dintr-o ţară beneficiară când sunt exportate către Ceuta şi Melilla sau originare din Ceuta şi Melilla când sunt exportate către o ţară beneficiară în cadrul cumulului bilateral.
(2)Subsecţiunile 5, 6 şi 7 se aplică mutatis mutandis produselor exportate dintr-o ţară beneficiară către Ceuta şi Melilla şi produselor exportate din Ceuta şi Melilla către o ţară beneficiară în cadrul cumulului bilateral.
(3)Autorităţile vamale spaniole răspund de aplicarea subsecţiunilor 1, 2, 3, 5, 6 şi 7 în Ceuta şi Melilla.
(4)În scopul aplicării dispoziţiilor alineatelor (1) şi (2), Ceuta şi Melilla sunt considerate un singur teritoriu.
SECŢIUNEA 1A:SECŢIUNEA 1A: Proceduri şi metode de cooperare administrativă aplicabile cu privire la exporturile care utilizează certificate de origine tip A, declaraţii pe factură şi certificate de circulaţie EUR.1.
SUBSECŢIUNEA 1:Principii generale
Art. 97k
(1)Fiecare ţară beneficiară asigură aplicarea sau aplică:
a)regulile privind originea produselor exportate, stabilite în secţiunea 1;
b)normele privind completarea şi emiterea certificatelor de origine tip A, al căror specimen este prezentat în anexa 17;
c)dispoziţiile cu privire la utilizarea declaraţiilor pe factură, al căror specimen este prezentat în anexa 18;
d)dispoziţiile cu privire la metodele de cooperare administrativă menţionate la articolul 97s;
e)dispoziţiile cu privire la acordarea derogărilor menţionate la articolul 89.
(2)Autorităţile competente ale ţărilor beneficiare cooperează cu Comisia sau cu statele membre, în special:
a)prin furnizarea, la cererea Comisiei, a oricărui sprijin necesar în vederea monitorizării de către aceasta a bunei gestionări a sistemului în ţara în cauză, inclusiv cu ocazia vizitelor de control la faţa locului efectuate de Comisie sau de autorităţile vamale ale statelor membre;
b)fără a aduce atingere articolelor 97s şi 97t, prin verificarea caracterului originar al produselor, precum şi a îndeplinirii celorlalte condiţii prevăzute în prezenta secţiune, inclusiv prin vizite la faţa locului, la cererea Comisiei sau a autorităţilor vamale ale statelor membre în cadrul anchetelor asupra originii.
(3)În cazul în care, într-o ţară beneficiară, se desemnează o autoritate competentă care să emită certificate de origine tip A, se verifică documente care constituie dovezi de origine şi se emit certificate de origine tip A în vederea exporturilor către Uniunea Europeană, se consideră că respectiva ţară beneficiară a acceptat condiţiile prevăzute la alineatul (1).
(4)În cazul în care o ţară sau un teritoriu este admis(ă) sau readmis(ă) ca ţară beneficiară în privinţa produselor menţionate în Regulamentul (UE) nr. 978/2012, mărfurile originare din acea ţară sau din acel teritoriu beneficiază de sistemul generalizat de preferinţe, cu condiţia să fi fost exportate din ţara sau teritoriul beneficiar la data menţionată la articolul 97s sau după această dată.
(5)Dovada de origine este valabilă 10 luni de la data emiterii sale în ţara exportatoare şi trebuie depusă în acest interval de timp pe lângă autorităţile vamale ale ţării importatoare.
(6)În sensul subsecţiunilor 2 şi 3 din prezenta secţiune, în cazul în care o ţară sau un teritoriu a fost eliminat(ă) din lista ţărilor beneficiare menţionată la articolul 97s alineatul (2), obligaţiile stabilite la articolul 97k alineatul (2), articolul 97l alineatul (5), 97t alineatele (3), (4), (6) şi (7) şi articolul 97u alineatul (1) se aplică în continuare acelei ţări sau acelui teritoriu, timp de trei ani de la data eliminării din lista respectivă.
(7)Obligaţiile menţionate la alineatul (6) se aplică Republicii Singapore timp de trei ani începând de la 1 ianuarie 2014.
SUBSECŢIUNEA 2:Proceduri la export în ţara beneficiară
Art. 97l
(1)Certificatele de origine tip A, al căror model este prezentat în anexa 17, se emit pe baza unei cereri scrise prezentate de exportator sau de reprezentantul autorizat al acestuia, însoţită de orice alte documente justificative, pentru a dovedi că produsele pentru export îndeplinesc condiţiile necesare în vederea emiterii unui certificat de origine tip A.
(2)Autorităţile competente din ţările beneficiare pun certificatul de origine tip A la dispoziţia exportatorului imediat după efectuarea sau asigurarea exportului. Cu toate acestea, autorităţile competente din ţările beneficiare pot, de asemenea, să emită un certificat de origine tip A după exportul produselor care fac obiectul acestuia, dacă:
a)nu a fost emis în momentul exportului din cauza unor erori, a unor omisiuni involuntare sau a unor circumstanţe speciale; sau
b)s-a dovedit autorităţilor competente că certificatul de origine tip A a fost emis, dar nu a fost acceptat la import din motive tehnice; sau
c)destinaţia finală a produselor în cauză a fost determinată în timpul transportului sau a depozitării şi după o eventuală divizare a transportului, în conformitate cu articolul 74.
(3)Autorităţile competente din ţările beneficiare pot emite retroactiv un certificat doar după ce verifică dacă informaţiile cuprinse în cererea exportatorului pentru un certificat de origine tip A eliberat retroactiv coincid cu cele din documentele de export corespunzătoare şi că nu a fost eliberat un certificat de origine tip A în momentul exportului produselor respective. Menţiunea «Issued retrospectively», «Delivre a posteriori» sau «emitido a posteriori» trebuie să figureze în caseta 4 a certificatului de origine tip A eliberat retroactiv.
(4)În caz de furt, pierdere sau distrugere a unui certificat de origine tip A, exportatorul poate solicita autorităţilor competente care l-au emis un duplicat întocmit pe baza documentelor de export aflate în posesia acestora. Cuvântul «Duplicate», «Duplicata» sau «Copia», data eliberării şi numărul de serie al certificatului original trebuie indicate în caseta 4 a duplicatului certificatului de origine tip A. Duplicatul este valabil de la aceeaşi dată ca şi originalul.
(5)Pentru a verifica dacă produsul pentru care se solicită un certificat de origine tip A respectă regulile de origine aplicabile, autorităţile guvernamentale competente au dreptul să solicite prezentarea oricăror documente justificative sau să efectueze orice verificări pe care le consideră adecvate.
(6)Completarea casetelor 2 şi 10 din certificatul de origine tip A este opţională. Caseta 12 poartă menţiunea «Uniunea Europeană» sau numele unuia dintre statele membre. Data eliberării certificatului de origine tip A se înscrie în caseta 11. Semnătura înscrisă în caseta rezervată autorităţilor guvernamentale competente care emit certificatul, precum şi cea a semnatarului autorizat al exportatorului, înscrisă în caseta 12, trebuie să fie olografe.
Art. 97m
(1)Declaraţia pe factură poate fi întocmită de orice exportator care îşi desfăşoară activitatea într-o ţară beneficiară pentru orice transport format din unul sau mai multe colete conţinând produse originare a căror valoare totală nu depăşeşte 6 000 EUR, cu condiţia ca pentru această procedură să se aplice cooperarea administrativă menţionată la articolul 97k alineatul (2).
(2)Exportatorul care întocmeşte o declaraţie pe factură trebuie să poată prezenta în orice moment, la cererea autorităţilor vamale sau a altor autorităţi guvernamentale competente din ţara exportatoare, toate documentele corespunzătoare care fac dovada caracterului originar al produselor în cauză.
(3)Declaraţia pe factură se întocmeşte de către exportator fie în franceză, fie în engleză, prin dactilografierea, ştampilarea sau imprimarea pe factură, pe avizul de expediţie sau pe orice alte documente comerciale, a declaraţiei al cărei text este prezentat în anexa 18. Dacă este întocmită de mână, declaraţia trebuie scrisă cu cerneală şi cu litere de tipar. Declaraţiile pe factură poartă semnătura olografă originală a exportatorului.
(4)Utilizarea unei declaraţii pe factură presupune îndeplinirea următoarelor condiţii:
a)se completează o singură declaraţie pe factură pentru fiecare transport;
b)dacă mărfurile din transport au fost deja supuse, în ţara exportatoare, unei verificări în ceea ce priveşte definiţia noţiunii de «produse originare», exportatorul poate menţiona această verificare în declaraţia pe factură.
(5)În cazul aplicării unui cumul în temeiul articolelor 84, 8 5 sau 86, autorităţile guvernamentale competente din ţara beneficiară cărora li s-a solicitat emiterea unui certificat de origine tip A pentru produse la fabricarea cărora s-au utilizat materiale originare dintr-o parte cu care este autorizat cumulul se bazează pe următoarele elemente:
- în cazul cumulului bilateral, pe dovada de origine prezentată de furnizorul exportatorului şi emisă în conformitate cu dispoziţiile subsecţiunii 5;
- în cazul cumulului cu Norvegia, Elveţia sau Turcia, pe dovada de origine livrată de furnizorul exportatorului şi emisă în conformitate cu regulile de origine SGP ale Norvegiei, Elveţiei sau Turciei, după caz;
- în cazul cumulului regional, pe dovada de origine livrată de furnizorul exportatorului, şi anume un certificat de origine tip A, al cărui model este prezentat în anexa 17, sau, după caz, o declaraţie pe factură, al cărei text este prezentat în anexa 18;
- în cazul cumulului extins, pe dovada de origine livrată de furnizorul exportatorului şi emisă în conformitate cu prevederile acordului de liber schimb relevant dintre Uniunea Europeană şi ţara în cauză.
În cazurile menţionate la primul paragraf prima, a doua, a treia şi a patra liniuţă, rubrica 4 a certificatului de origine tip A poartă, după caz, menţiunea «EU cumulation», «Norway cumulation», «Switzerland cumulation», «Turkey cumulation», «regional cumulation», «extended cumulation with country x» sau «Cumul UE», «Cumul Norvege», «Cumul Suisse», «Cumul Turquie», «cumul regional», «cumul etendu avec le pays x».
SUBSECŢIUNEA 3:Proceduri la punerea în liberă circulaţie în Uniunea Europeană
Art. 97n
(1)Certificatele de origine tip A sau declaraţiile pe factură sunt prezentate autorităţilor vamale ale statelor membre importatoare în conformitate cu procedurile privind declaraţia vamală.
(2)Dovezile de origine care sunt prezentate autorităţilor vamale ale ţării importatoare după expirarea perioadei de valabilitate menţionate la articolul 97k alineatul (5) pot fi acceptate în scopul aplicării preferinţelor tarifare atunci când neprezentarea acestor documente în termenul stabilit se datorează unor circumstanţe excepţionale. în alte cazuri de neprezentare la timp, autorităţile vamale ale ţării importatoare pot accepta dovezile de origine dacă produsele le-au fost prezentate înainte de expirarea termenului menţionat.
Art. 97o
(1)În cazul în care, la cererea importatorului şi în condiţiile stabilite de autorităţile vamale ale statului membru importator, produsele demontate sau neasamblate în sensul regulii generale 2 litera (a) pentru interpretarea Sistemului armonizat care se clasifică la secţiunea XVI sau XVII sau la poziţia 7308 sau 9406 din Sistemul armonizat sunt importate în tranşe, autorităţilor vamale li se poate prezenta o singură dovadă de origine pentru respectivele produse la importul primei tranşe.
(2)La cererea importatorului şi în condiţiile stabilite de autorităţile vamale ale statului membru importator, autorităţilor vamale li se poate prezenta o singură dovadă de origine la importul primei tranşe atunci când mărfurile:
a)sunt importate în cadrul unor fluxuri comerciale frecvente şi continue cu o valoare comercială semnificativă;
b)fac obiectul aceluiaşi contract de vânzare, ale cărui părţi contractante sunt stabilite în ţara exportatoare sau în statul membru (statele membre);
c)sunt clasificate la acelaşi cod (opt cifre) al Nomenclaturii combinate;
d)provin exclusiv de la acelaşi exportator, sunt destinate aceluiaşi importator şi fac obiectul formalităţilor de intrare la acelaşi birou vamal din acelaşi stat membru.
Această procedură se aplică pe o perioadă stabilită de autorităţile vamale competente.
Art. 97p
(1)În cazul în care produsele originare sunt plasate sub controlul unui birou vamal al unui singur stat membru, este posibil să se înlocuiască dovada de origine iniţială cu unul sau mai multe certificate de origine tip A în scopul expedierii unora sau a tuturor acestor produse în altă parte în Uniunea Europeană sau, dacă este cazul, în Norvegia, Elveţia sau Turcia.
(2)Certificatele de origine tip A înlocuitoare sunt emise de biroul vamal sub controlul căruia sunt plasate produsele. Certificatul înlocuitor se întocmeşte pe baza unei cereri scrise a reexportatorului.
(3)În rubrica din dreapta sus a certificatului înlocuitor se indică numele ţării intermediare în care este emis. Rubrica 4 cuprinde menţiunile «Replacement certificate» sau «Certificat de remplacement», precum şi data emiterii şi seria certificatului de origine iniţial. Numele reexportatorului se indică în rubrica 1. Numele destinatarului final poate fi indicat în rubrica 2. în rubricile 3 - 9 se preiau toate caracteristicile produselor reexportate de pe certificatul iniţial, iar în rubrica 10 se indică datele facturii reexportatorului.
(4)Viza autorităţii vamale care a emis certificatul înlocuitor se aplică în rubrica 11. Responsabilitatea autorităţilor se limitează la emiterea certificatului înlocuitor. Datele din rubrica 12 referitoare la ţara de origine şi la ţara de destinaţie se preiau din certificatul iniţial. Această rubrică este semnată de reexportator. Reexportatorul care semnează cu bună credinţă această rubrică nu răspunde de corectitudinea datelor înscrise pe certificatul iniţial.
(5)Biroul vamal căruia i se cere să efectueze operaţiunea menţionată la alineatul (1) notează pe certificatul iniţial greutatea, numărul şi natura produselor reexpediate şi indică seria certificatului sau certificatelor înlocuitoare corespunzătoare. Biroul vamal păstrează certificatul iniţial timp de cel puţin trei ani. La certificatul înlocuitor se poate anexa o fotocopie a certificatului iniţial.
(6)În cazul produselor care beneficiază de preferinţe tarifare în temeiul unei derogări acordate în conformitate cu dispoziţiile articolului 89, procedura prevăzută la prezentul articol se aplică numai dacă produsele sunt destinate Uniunii.
Art. 97q
(1)Produsele expediate de către persoane fizice către persoane fizice sub formă de colete mici sau produsele care fac parte din bagajele personale ale călătorilor se admit ca produse originare beneficiind de preferinţele tarifare menţionate la articolul 66, fără a fi necesar să se prezinte un certificat de origine tip A sau o declaraţie pe factură, cu condiţia:
a)ca respectivele produse:
(i)să nu constituie importuri cu caracter comercial;
(ii)să fi fost declarate ca îndeplinind condiţiile necesare pentru a beneficia de sistem;
b)să nu existe îndoieli asupra veridicităţii declaraţiei menţionate la litera (a) punctul (ii).
(2)Importurile sunt considerate lipsite de caracter comercial dacă se îndeplinesc simultan următoarele condiţii:
a)importurile sunt ocazionale;
b)importurile constau exclusiv din produse pentru uzul personal al destinatarilor, al călătorilor sau al familiilor acestora;
c)prin natura şi cantitatea produselor, este evident că acestea nu sunt importate în scopuri comerciale.
(3)Valoarea totală a produselor menţionate la alineatul (2) nu depăşeşte 500 EUR, în cazul coletelor mici, sau 1 200 EUR în cazul produselor care fac parte din bagajele personale ale călătorilor.
Art. 97r
(1)Constatarea unor mici neconcordanţe între datele înscrise pe certificatul de origine tip A sau pe declaraţia pe factură şi cele înscrise pe documentele prezentate biroului vamal în vederea îndeplinirii formalităţilor pentru importul produselor nu conduce ipso facto la anularea certificatului sau a declaraţiei dacă se stabileşte în mod clar că respectivul document corespunde produselor prezentate.
(2)Erorile formale evidente pe un certificat de origine tip A, pe un certificat de circulaţie a mărfurilor EUR.l sau pe o declaraţie pe factură nu conduc la respingerea documentului dacă nu sunt de natură să ridice dubii în privinţa corectitudinii afirmaţiilor din respectivul document.
SUBSECŢIUNEA 4:Metode de cooperare administrativă
Art. 97s
(1)Ţările beneficiare comunică Comisiei denumirile şi adresele autorităţilor guvernamentale situate pe teritoriul lor care sunt împuternicite să emită certificate de origine tip A, specimenele ştampilelor folosite de aceste autorităţi, precum şi denumirile şi adresele autorităţilor guvernamentale responsabile cu verificarea certificatelor de origine tip A şi a declaraţiilor pe factură.
Comisia transmite aceste informaţii autorităţilor vamale ale statelor membre. Atunci când informaţiile sunt comunicate în cadrul modificării unor comunicări precedente, Comisia va indica data intrării în vigoare a noilor ştampile conform instrucţiunilor date de autorităţile guvernamentale competente ale ţărilor beneficiare. Aceste informaţii sunt de uz strict oficial; totuşi, atunci când mărfurile trebuie puse în liberă circulaţie, autorităţile vamale în cauză pot autoriza importatorul sau reprezentantul său autorizat să consulte specimenele ştampilelor.
Ţările beneficiare care au furnizat deja informaţiile prevăzute la primul paragraf nu au obligaţia de a le furniza din nou decât dacă între timp au intervenit schimbări.
(2)În scopul aplicării articolului 97k alineatul (4), Comisia va publica în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (seria C) data la care o ţară sau un teritoriu admis(ă) sau readmis(ă) ca ţară beneficiară în privinţa produselor menţionate în Regulamentul (UE) nr. 978/2012 şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite la alineatul (1) din prezentul articol.
(3)La cererea autorităţilor competente din ţările beneficiare, Comisia va trimite ţărilor beneficiare specimene ale ştampilelor utilizate de autorităţile vamale ale statelor membre pentru emiterea certificatelor de circulaţie a mărfurilor EUR.l.
Art. 97t
(1)Verificarea ulterioară a certificatelor de origine tip A şi a declaraţiilor pe factură se face prin sondaj sau ori de câte ori autorităţile vamale ale statelor membre au îndoieli întemeiate în privinţa autenticităţii lor, a caracterului originar al produselor în cauză sau a respectării celorlalte cerinţe prevăzute în prezenta secţiune.
(2)Atunci când solicită o verificare ulterioară, autorităţile vamale ale statelor membre înapoiază autorităţilor guvernamentale competente din ţara beneficiară exportatoare certificatul de origine tip A, factura, în cazul în care aceasta a fost prezentată, şi declaraţia pe factură sau o copie a acestor documente, indicând, după caz, motivele verificării. în sprijinul cererii de verificare se furnizează toate documentele şi informaţiile obţinute care indică faptul că datele înscrise pe dovada de origine sunt incorecte.
Dacă autorităţile vamale din statele membre iau hotărârea să suspende acordarea preferinţelor tarifare pe perioada cât aşteaptă rezultatele verificării, acestea acordă importatorului liberul de vamă pentru produse sub rezerva oricăror măsuri de precauţie pe care le consideră necesare.
(3)Atunci când se prezintă o cerere de verificare ulterioară, această verificare are loc, iar rezultatele se comunică autorităţilor vamale ale statelor membre în termen de maximum şase luni sau, în cazul cererilor adresate Norvegiei, Elveţiei sau Turciei pentru verificarea atestatelor de origine înlocuitoare întocmite pe teritoriul lor, pe baza unui certificat de origine tip A sau a unei declaraţii pe factură întocmite într-o ţară beneficiară, în termen de maximum opt luni de la data trimiterii cererii. Rezultatele trebuie să fie de aşa natură încât să stabilească dacă dovada de origine în cauză se aplică produselor exportate efectiv şi dacă produsele respective pot fi considerate produse originare din ţara beneficiară.
(4)În cazul certificatelor de origine tip A emise în cadrul unui cumul bilateral, răspunsul include unul sau mai multe exemplare ale certificatului sau certificatelor de circulaţie a mărfurilor EUR.l sau, dacă este necesar, ale declaraţiei sau declaraţiilor pe factură corespunzătoare.
(5)În cazul în care există îndoieli întemeiate, dacă nu se primeşte niciun răspuns în termenul de şase luni menţionat la alineatul (3) sau dacă răspunsul nu conţine informaţii suficiente pentru a stabili originea reală a produselor, autorităţilor competente li se trimite o a doua comunicare. Dacă, după cea de-a doua comunicare, rezultatele verificării nu sunt comunicate autorităţilor solicitante în termen de patru luni de la data trimiterii celei de-a doua comunicări sau dacă aceste rezultate nu confirmă autenticitatea documentului respectiv sau originea reală a produselor, autorităţile solicitante refuză dreptul la preferinţe tarifare, cu excepţia unor situaţii excepţionale.
(6)În cazul în care procedura de verificare sau orice alte informaţii disponibile demonstrează că sunt încălcate regulile de origine, ţara beneficiară exportatoare, din proprie iniţiativă sau la cererea autorităţilor vamale ale statelor membre, efectuează verificările necesare sau dispune efectuarea de urgenţă a unor verificări pentru identificarea şi prevenirea unor asemenea încălcări. în acest context, Comisia sau autorităţile vamale ale statelor membre pot participa la anchete.
(7)În scopul verificării ulterioare a certificatelor de origine tip A, exportatorii păstrează toate documentele necesare care fac dovada caracterului originar al produselor în cauză, iar autorităţile guvernamentale competente din ţara beneficiară exportatoare păstrează copii ale certificatelor şi ale tuturor documentelor de export aferente. Aceste documente se păstrează timp de cel puţin trei ani de la sfârşitul anului în care a fost emis certificatul de origine tip A.
Art. 97u
(1)Articolele 97s şi 97t se aplică, de asemenea, între ţările din acelaşi grup regional în vederea comunicării de informaţii Comisiei sau autorităţilor vamale ale statelor membre şi a verificării ulterioare a certificatelor de origine tip A sau a declaraţiilor pe factură emise în conformitate cu dispoziţiile privind cumulul regional de origine.
(2)În scopul aplicării articolelor 85, 97m şi 97p, acordul încheiat între Uniunea Europeană, Norvegia, Elveţia şi Turcia cuprinde, inter alia, angajamentul de a-şi oferi reciproc sprijinul necesar în materie de cooperare administrativă.
În scopul aplicării articolului 86 alineatele (7) şi (8) şi articolului 97k, ţara cu care Uniunea Europeană are un acord de liber schimb în vigoare şi care a acceptat să participe la un cumul extins cu o ţară beneficiară acceptă, de asemenea, să ofere ţării beneficiare respective un sprijin în materie de cooperare administrativă similar celui pe care l-ar oferi autorităţilor vamale ale statelor membre conform dispoziţiilor pertinente ale acordului de liber schimb în cauză.
SUBSECŢIUNEA 5:Proceduri în vederea cumulului bilateral
Art. 97v
(1)Dovada caracterului originar al produselor din Uniunea Europeană se face:
a)fie prin prezentarea unui certificat de circulaţie a mărfurilor tip EUR.l, al cărui model figurează în anexa 21,
b)fie prin prezentarea unei declaraţii pe factură, al cărei text figurează în anexa 18. Declaraţia pe factură poate fi întocmită de orice exportator pentru loturile expediate care conţin produse originare a căror valoare totală nu depăşeşte 6 000 EUR sau de un exportator autorizat din Uniunea Europeană.
(2)Exportatorul sau reprezentantul său autorizat introduce în rubrica 2 a certificatului de circulaţie a mărfurilor EUR.l menţiunile «GSP beneficiary countries» şi «EU» sau «Pays beneficiaires du SPG» şi «UE».
(3)Dispoziţiile prezentei secţiuni cu privire la emiterea, utilizarea şi verificarea ulterioară a certificatelor de origine tip A se aplică mutatis mutandis certificatelor de circulaţie a mărfurilor EUR.l şi, cu excepţia dispoziţiilor privind emiterea lor, declaraţiilor pe factură.
(4)Autorităţile vamale ale statelor membre pot autoriza orice exportator, denumit în continuare «exportator autorizat», care expediază frecvent produse originare din Uniunea Europeană în cadrul cumulului bilateral, să întocmească declaraţii pe factură, indiferent de valoarea produselor în cauză, dacă respectivul exportator oferă autorităţilor vamale toate garanţiile necesare verificării:
a)caracterului originar al produselor, şi
b)respectării celorlalte cerinţe aplicabile în statele membre.
(5)Autorităţile vamale pot acorda statutul de exportator autorizat sub rezerva oricăror condiţii pe care le consideră adecvate. Autorităţile vamale atribuie exportatorului autorizat un număr de autorizaţie vamală, care trebuie să figureze pe declaraţia pe factură.
(6)Autorităţile vamale supraveghează utilizarea autorizaţiei de către exportatorul autorizat. Autorităţile vamale pot retrage autorizaţia în orice moment.
Autorităţile vamale retrag autorizaţia în oricare dintre următoarele cazuri:
a)exportatorul autorizat nu mai oferă garanţiile menţionate la alineatul (4);
b)exportatorul autorizat nu mai îndeplineşte condiţiile menţionate la alineatul (5);
c)exportatorul autorizat se foloseşte în mod abuziv de autorizaţie.
(7)Un exportator autorizat poate să nu semneze o declaraţie pe factură dacă prezintă autorităţilor vamale un angajament scris prin care acceptă responsabilitatea deplină pentru orice declaraţie pe factură în care este menţionat ca şi cum ar fi semnat-o olograf.
SUBSECŢIUNEA 6:Ceuta şi Melilla
Art. 97w
Dispoziţiile prezentei secţiuni cu privire la emiterea, utilizarea şi verificarea ulterioară a dovezilor de origine se aplică mutatis mutandis produselor exportate dintr-o ţară beneficiară către Ceuta şi Melilla şi produselor exportate din Ceuta şi Melilla către o ţară beneficiară în cadrul cumulului bilateral.
Ceuta şi Melilla sunt considerate un singur teritoriu.
Autorităţile vamale spaniole răspund de aplicarea prezentei secţiuni în Ceuta şi Melilla.
SECŢIUNEA 2:Ţările şi teritoriile care beneficiază de măsurile tarifare preferenţiale adoptate unilateral de Comunitate în favoarea anumitor ţări sau teritorii.
SUBSECŢIUNEA 0:
Art. 97x
(1)În sensul prezentei secţiuni se aplică următoarele definiţii:
a)«fabricare» reprezintă orice tip de prelucrare sau transformare, inclusiv asamblarea;
b)«material» reprezintă orice ingredient, materie primă, componentă, piesă etc. folosită la fabricarea produsului;
c)«produs» reprezintă produsul fabricat, chiar dacă este destinat să fie folosit ulterior într-o altă operaţiune de fabricare;
d)«mărfuri» reprezintă atât materialele, cât şi produsele;
e)«valoare în vamă» reprezintă valoarea determinată în conformitate cu Acordul din 1994 privind aplicarea articolului VII din Acordul General pentru Tarife şi Comerţ (Acordul OMC privind evaluarea în vamă);
f)«preţ franco fabrică» reprezintă, în lista din anexa 15, preţul plătit pentru produs franco fabrică fabricantului în întreprinderea căruia s-a efectuat ultima prelucrare sau transformare, cu condiţia ca preţul să includă valoarea tuturor materialelor utilizate minus toate taxele interne care sunt sau pot fi restituite atunci când produsul obţinut este exportat;
În cazul în care preţul efectiv plătit nu reflectă toate costurile de fabricare a produsului efectiv suportate în ţara beneficiară, preţul franco fabrică reprezintă suma tuturor acestor costuri, minus toate taxele interne care sunt sau pot fi restituite atunci când produsul obţinut este exportat.
g)«valoarea materialelor» reprezintă, în lista din anexa 15, valoarea în vamă la momentul importului materialelor neoriginare utilizate sau, în cazul în care aceasta nu este cunoscută sau nu poate fi stabilită, primul preţ care poate fi stabilit plătit pentru materiale în Uniunea Europeană sau în ţara beneficiară în sensul articolului 98 alineatul (1); în cazul în care trebuie stabilită valoarea materialelor originare utilizate, dispoziţiile prezentului paragraf se aplică mutatis mutandis;
h)«capitole», «poziţii» şi «subpoziţii» reprezintă capitolele, poziţiile şi subpoziţiile (coduri de patru sau şase cifre) utilizate în nomenclatura care constituie Sistemul armonizat;
i)«clasificat» se referă la clasificarea unui produs sau a unui material la o anumită poziţie sau subpoziţie din Sistemul armonizat;
j)«transport» reprezintă produsele care sunt:
- fie expediate simultan de la un exportator la un destinatar,
- fie sunt transportate de la expeditor la destinatar pe baza unui document de transport unic sau, în lipsa unui astfel de document, pe baza unei facturi unice.
(2)În sensul alineatului (1) litera (f), dacă ultima prelucrare sau transformare a fost subcontractată unui fabricant, termenul «fabricant» menţionat la alinatul (1) litera (f) primul paragraf poate desemna întreprinderea care a angajat subcontractantul.
SUBSECŢIUNEA 1:Definirea conceptului de produse originare
Art. 98
(1)În conformitate cu dispoziţiile privind măsurile tarifare preferenţiale, adoptate unilateral de Comunitate în favoarea anumitor ţări, grupuri de ţări sau teritorii (denumite în continuare «ţări sau teritorii beneficiare»), cu excepţia celor menţionate în secţiunea 1 din prezentul capitol şi a ţărilor şi teritoriilor de peste mări asociate Comunităţii, sunt considerate produse originare dintr-o ţară sau dintr-un teritoriu beneficiar:
a)produse obţinute integral în ţara sau teritoriul beneficiar respectivă, în sensul articolului 99;
b)produse obţinute în acea republică beneficiară, la fabricarea cărora sunt folosite alte produse decât cele de la litera (a), cu condiţia ca produsele respective să fi suferit un proces suficient de prelucrare sau transformare în sensul articolului 100.
(2)În scopul acestei secţiuni, produsele originare din Comunitate în sensul alineatului (3) care sunt supuse într-o republică beneficiară unui proces de prelucrare sau transformare dincolo de cele descrise la articolul 101 sunt considerate ca originare în ţara sau teritoriul beneficiar respectivă.
(3)Alineatul (1) se aplică mutatis mutandis la stabilirea originii produselor obţinute în Comunitate.
Art. 99
(1)Următoarele produse se consideră ca fiind obţinute integral într-o republică beneficiară sau în Comunitate:
a)produse minerale extrase din solul sau de pe fundul mărilor ţării respective;
b)produse vegetale recoltate în ţara respectivă;
c)animale vii născute şi crescute în ţara respectivă;
d)produse obţinute de la animale vii crescute în ţara respectivă;
d1)produsele obţinute de la animale sacrificate născute şi crescute în ţara respectivă;
e)produse obţinute din vânat şi pescuit în ţara respectivă;
f)produse de pescuit maritim şi alte produse obţinute din mare în afara apelor teritoriale pe navele ţării respective;
g)produse obţinute pe nave-uzină ale ţării respective exclusiv din produsele menţionate la litera (f);
h)articole uzate colectate în ţara respectivă şi care pot fi utilizate numai pentru recuperarea materiilor prime;
i)deşeuri şi rebuturi provenind din operaţiuni de fabricaţie desfăşurate în ţara respectivă;
j)produse extrase din solul sau subsolul marin din afara apelor teritoriale, cu condiţia ca acea ţară să aibă dreptul exclusiv de exploatare;
k)produse fabricate în ţara respectivă exclusiv din produsele cuprinse la literele (a)-(j).
(2)Termenii «navele ţării respective» şi «nave-uzină ale ţării respective» de la alineatul (1) literele (f) şi (g) se aplică numai navelor şi navelor-uzină:
- care sunt înregistrate sau înmatriculate în ţara sau teritoriul beneficiar sau într-un stat membru;
- care navighează sub pavilionul republicii beneficiare sau al unui stat membru;
- care sunt deţinute în proporţie de 50 % de către cetăţeni ai republicii beneficiare sau ai unui stat membru sau de către o societate cu sediul în acea republică sau într-un stat membru, în care directorul sau directorii, preşedintele Consiliului de administraţie sau al Consiliului de supraveghere şi majoritatea membrilor sunt resortisanţi ai republicii beneficiare respective sau ai unui stat membru şi la care, în cazul firmelor, cel puţin jumătate din capital aparţine republicii beneficiare respective, statelor membre sau organelor de stat sau resortisanţilor republicii beneficiare respective sau ai statelor membre;
- ai căror căpitani şi ofiţeri sunt toţi cetăţeni ai republicii beneficiare sau ai statelor membre şi
- al căror echipaj este constituit în proporţie de cel puţin 75 % din cetăţeni ai republicii beneficiare sau ai statelor membre.
(3)Termenii «republică beneficiară» şi «Comunitate» acoperă şi apele teritoriale ale acelei republici sau ale statelor membre.
(4)Navele care navighează în largul mării, inclusiv navele-uzină pe care se prelucrează peştele prins, se consideră parte a teritoriului republicii beneficiare sau ale statului membru căruia îi aparţin, cu condiţia ca ele să îndeplinească condiţiile prevăzute la alineatul (2).
Art. 100
În sensul articolului 98, produsele care nu au fost obţinute integral într-o republică beneficiară sau în Comunitate se consideră că au suferit suficiente prelucrări şi transformări atunci când sunt îndeplinite condiţiile enumerate în lista din anexa 15.
Aceste condiţii indică, pentru toate produsele acoperite de această secţiune, prelucrarea sau transformarea care trebuie aplicate materialelor neoriginare folosite în procesul de fabricaţie şi se aplică numai în legătură cu astfel de materiale.
Dacă un produs care a dobândit statut originar ca urmare a faptului că a îndeplinit condiţiile prevăzute în listă se foloseşte la fabricarea unui alt produs, condiţiile care se aplică produsului în care acesta este incorporat nu i se aplică şi lui şi nu se iau în considerare materialele neoriginare care ar fi putut fi folosite la fabricarea sa.
Art. 101
(1)Fără a aduce atingere alineatului (2), următoarele prelucrări sau transformări se consideră insuficiente pentru acordarea caracterului originar, fie că se îndeplinesc sau nu condiţiile din articolul 100:
a)manipulările destinate să asigure conservarea în aceeaşi stare a produselor în timpul transportului şi stocării;
b)distribuirea şi colectarea coletelor;
c)spălarea, curăţarea; înlăturarea prafului, eliminarea oxidului, a uleiului, a vopselei sau a altor materiale de acoperire;
d)călcarea sau presarea textilelor;
e)operaţiunile simple de vopsire şi de lustruire;
f)decorticarea, albirea parţială sau totală, netezirea, glasarea (pentru cereale şi orez);
g)operaţiunile de colorare sau de aromatizare a zahărului sau de formare a bucăţilor de zahăr; măcinarea totală sau parţială a zahărului cristalizat;
h)curăţarea de coajă, cotor, înlăturarea sâmburilor fructelor şi legumelor;
i)ascuţirea, simpla măcinare sau simpla tăiere;
j)cernerea, strecurarea, sortarea, clasificarea, aranjarea pe clase, pe sortimente (inclusiv compunerea de seturi de mărfuri);
k)simpla punere în sticle, cutii de metal, flacoane, saci, etuiuri, cutii, pe planşete, precum şi orice altă operaţiune simplă de ambalat;
l)aplicarea sau imprimarea direct pe produse sau pe ambalajele lor a mărcilor, etichetelor, logourilor sau a altor semne distinctive similare;
m)simpla amestecare a produselor, chiar din categorii diferite; amestecarea zahărului cu orice material;
m1)simpla adăugare de apă, diluarea, deshidratarea sau denaturarea produselor;
n)simpla grupare a părţilor în vederea constituirii unui produs complet sau demontarea produselor în părţi;
o)cumularea a două sau mai multe operaţiuni prevăzute la literele (a)-(n);
p)sacrificarea animalelor.
(2)Toate operaţiunile efectuate fie într-o republică beneficiară, fie în Comunitate asupra unui anumit produs sunt luate în considerare împreună atunci când se stabileşte dacă prelucrarea sau transformarea suferite de acel produs trebuie privite ca insuficiente în sensul alineatului (1).
Art. 101a
(1)Unitatea de luat în considerare pentru aplicarea dispoziţiilor din această secţiune o reprezintă produsul, care se consideră unitatea de bază atunci când se stabileşte încadrarea folosind nomenclatura Sistemului Armonizat.
În consecinţă, rezultă că:
a)atunci când un produs alcătuit dintr-un grup sau ansamblu de articole este încadrat potrivit Sistemului Armonizat într-o singură poziţie tarifară, întregul reprezintă unitatea de luat în considerare;
b)atunci când o expediţie este alcătuită dintr-un număr identic de produse încadrate în aceeaşi poziţie tarifară a Sistemului Armonizat, la aplicarea dispoziţiilor din această secţiune fiecare produs trebuie considerat individual.
(2)Atunci când, potrivit regulii generale 5 din Sistemul Armonizat, ambalajul este inclus împreună cu produsul în scopul încadrării, acesta se include cu scopul stabilirii originii.
Art. 102
(1)Prin derogare de la dispoziţiile articolului 100, materialele neoriginare pot fi utilizate la fabricarea unui anumit produs, cu condiţia ca valoarea lor totală să nu depăşească 10 % din preţul franco fabrică al produsului.
Atunci când pe listă sunt indicate unul sau mai multe procentaje pentru valoarea maximă a materialelor neoriginare, aceste procentaje nu trebuie depăşite prin aplicarea primului paragraf.
(2)Alineatul (1) nu se aplică produselor care se încadrează la capitolele 50-63 din Sistemul Armonizat.
Art. 103
Accesoriile, piesele de schimb şi uneltele expediate împreună cu un echipament, utilaj, aparat sau vehicul care fac parte din dotarea normală şi incluse în preţ sau nefacturate separat sunt privite ca făcând parte din echipamentul, utilajul, aparatul sau vehiculul respectiv.
Art. 104
Seturile, aşa cum sunt ele definite în regula generală 3 a Sistemului Armonizat, sunt privite ca seturi originare dacă produsele componente sunt originare. Cu toate acestea, când un set se compune din produse originare şi neoriginare, setul în întregime va fi privit ca originar cu condiţia ca valoarea produselor neoriginare să nu depăşească 15 % din preţul franco fabrică al setului.
Art. 105
Pentru a stabili dacă un produs este originar, nu este necesar să se verifice originea următoarelor produse care pot fi utilizate la fabricarea acestuia:
(a)energie şi combustibil;
(b)instalaţii şi utilaje;
(c)maşini şi unelte;
(d)mărfuri care nu intră şi care nu sunt destinate să intre în compoziţia finală a produsului.
Art. 106
Condiţiile stabilite în această secţiune privind obţinerea statutului originar trebuie să fie îndeplinite fără întrerupere în ţara sau teritoriul beneficiar sau în Comunitate.
Dacă produsele originare exportate din ţara sau teritoriul beneficiar sau din Comunitate într-o altă ţară sunt returnate, ele trebuie considerate ca neoriginare, cu excepţia cazului în care se poate demonstra autorităţilor competente că:
- produsele returnate sunt aceleaşi cu cele exportate şi
- ele nu au suferit nici o operaţiune în afara celor necesare păstrării lor în bune condiţii pe timpul şederii în acea ţară sau pe durata exportului.
Art. 107
(1)Următoarele se consideră ca fiind transportate direct din ţara sau teritoriul beneficiar către Comunitate şi din Comunitate către ţara sau teritoriul beneficiar:
a)produsele transportate fără tranzitarea teritoriului unei alte ţări;
b)produsele ce constituie o singură expediţie, transportate prin alte teritorii decât ţara sau teritoriul beneficiar sau Comunitate, cu, dacă este cazul, transbordare sau antrepozitare temporară în acele ţări, cu condiţia ca produsele să rămână sub supravegherea autorităţilor vamale din ţara tranzitată sau de depozitare şi să nu fie supuse altor operaţiuni, cu excepţia descărcării, reîncărcării sau oricăror alte operaţiuni care au ca scop păstrarea lor în bună stare;
c)produse care sunt transportate prin conductă fără întrerupere, cu traversarea altor teritorii decât cele ale republicii beneficiare exportatoare sau al Comunităţii.
(2)Dovada că au fost îndeplinite condiţiile prevăzute în alineatul (1) litera (b) se face către autorităţile vamale competente prin prezentarea:
a)unui document unic de transport sub acoperirea căruia se realizează transportul din ţara exportatoare prin ţara de tranzit; sau
b)unui atestat eliberat de autorităţile vamale ale ţării de tranzit:
- care să facă o descriere exactă a produselor;
- care să specifice data de descărcare şi reîncărcare a produselor şi, dacă este cazul, numele navelor şi al altor mijloace de transport folosite şi
- care să ateste condiţiile în care mărfurile au rămas în ţara de tranzit;
c)sau, în lipsa acestora, orice documente justificative.
Art. 108
(1)Produsele originare, trimise dintr-o republică beneficiară pentru a fi expuse în altă ţară şi vândute după expunere pentru a fi importate în Comunitate beneficiază la import de preferinţele tarifare menţionate la articolul 98, cu condiţia ca produsele să întrunească cerinţele acestei secţiuni, care le conferă dreptul de a fi recunoscute ca originare din ţara sau teritoriul beneficiar şi cu condiţia de a se arăta autorităţilor vamale competente că:
a)un exportator a expediat produsele de pe teritoriul republicii beneficiare direct în ţara în care se ţine expoziţia şi le-a expus acolo;
b)produsele au fost vândute sau înstrăinate în alt fel de exportator unei persoane din Comunitate;
c)produsele au fost expediate în timpul desfăşurării expoziţiei sau imediat după aceea către Comunitate în aceeaşi stare în care au fost expuse;
d)produsele nu au fost folosite, de la expedierea lor pentru expoziţie, în alt scop decât demonstraţia la expoziţie.
(2)Autorităţilor vamale comunitare trebuie să le fie prezentat un certificat de circulaţie a mărfurilor EUR.1 în modul obişnuit. Acesta trebuie să conţină numele şi adresa expoziţiei. Dacă este necesar, pot fi solicitate dovezi documentare suplimentare privind natura produselor şi condiţiile în care au fost expuse.
(3)Alineatul (1) se aplică tuturor expoziţiilor, târgurilor sau altor prezentări publice similare, fie ele comerciale, industriale, agricole sau de artizanat, care nu sunt organizate în scopuri private în magazine sau întreprinderi în vederea vânzării de produse străine şi pe parcursul cărora produsele rămân sub control vamal.
SUBSECŢIUNEA 2:Dovada originii
Art. 109
Produsele originare din ţara sau teritoriul beneficiar beneficiază de preferinţele tarifare menţionate la articolul 98, la prezentarea unuia dintre următoarele:
(a)un certificat de circulaţie a mărfurilor EUR.1, al cărui model se găseşte în anexa 21;
(b)în cazurile menţionate la articolul 116 alineatul (1), o declaraţie, al cărei text apare în anexa 22, dată de exportator pe o factură, bon de livrare sau alt document comercial care descrie produsul respectiv îndeajuns de detaliat pentru a permite identificarea lui (denumită în continuare «declaraţia pe factură»).
Caseta 7 din certificatele de circulaţie EUR.1 sau declaraţiile pe factură conţin menţiunea «Autonomous trade measures» sau «Mesures commerciales autonomes».
SUBSECŢIUNEA 21:CERTIFICATUL DE CIRCULAŢIE A MĂRFURILOR EUR.1
Art. 110
(1)Produsele originare, în conformitate cu prezenta secţiune, sunt admise la importul în Comunitate pentru a beneficia de preferinţele tarifare menţionate la articolul 98, cu condiţia ca acestea să fi fost transportate direct în Comunitate în temeiul articolului 107, prin prezentarea unui certificat de circulaţie a mărfurilor EUR.1, eliberat fie de autorităţile vamale, fie de alte autorităţi guvernamentale competente ale unei ţări sau ale unui teritoriu beneficiar, sub rezerva ca această ţară sau teritoriu:
- să fi comunicat Comisiei informaţiile cerute de articolul 121 şi
- să ajute Comunitatea permiţând autorităţilor vamale ale statelor membre să verifice autenticitatea documentului sau acurateţea informaţiilor privind originea reală a produselor respective.
(2)Certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR.1 poate fi eliberat numai când poate servi ca dovadă documentară necesară în scopul aplicării preferinţelor tarifare menţionate la articolul 98.
(3)Certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR.1 se eliberează numai în urma unei cereri scrise a exportatorului sau a reprezentantului său autorizat. O astfel de cerere se întocmeşte pe un formular al cărui model apare în anexa 21, care se completează în conformitate cu dispoziţiile acestei subsecţiuni.
Cererile pentru eliberarea certificatelor de circulaţie a mărfurilor EUR.1 se păstrează cel puţin trei ani de către autorităţile competente ale republicii beneficiare sau ale statelor membre exportatoare.
(4)Exportatorul sau reprezentantul său prezintă odată cu cererea toate documentele justificative necesare, făcând dovada că produsele care se exportă îndeplinesc cerinţele pentru eliberarea certificatului de circulaţie a mărfurilor EUR.1.
Exportatorul se angajează să prezinte, la cererea autorităţilor competente, toate dovezile suplimentare pe care acestea le pot considera necesare în vederea stabilirii corectitudinii caracterului originar al produselor eligibile pentru tratament preferenţial şi să permită controale ale evidenţelor sale contabile şi verificări de către autorităţile menţionate privind împrejurările în care au fost obţinute produsele.
(5)Certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR.1 se eliberează de autorităţile guvernamentale competente ale republicilor beneficiare sau de către autorităţile vamale ale statului membru exportator, dacă produsele destinate exportului pot fi considerate produse originare în sensul acestei secţiuni.
(6)Întrucât certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR.1 constituie dovada aplicării regimurilor preferenţiale prevăzute la articolul 98, autorităţilor guvernamentale competente ale republicilor sau teritoriilor beneficiare sau autorităţilor vamale ale statului membru exportator le revine răspunderea de a lua măsurile necesare în vederea verificării originii mărfurilor şi a celorlalte declaraţii din certificat.
(7)Pentru a verifica dacă sunt satisfăcute condiţiile prevăzute la alineatul (5), autorităţile guvernamentale competente ale republicii beneficiare sau autorităţile vamale ale statului membru exportator sunt răspunzătoare de luarea măsurilor necesare pentru a verifica originea produselor şi a altor afirmaţii din certificat.
(8)Autorităţilor guvernamentale competente din ţara sau teritoriul beneficiar sau autorităţilor vamale ale statului membru exportator le revine răspunderea să asigure completarea riguroasă a formularelor menţionate la alineatul (1).
(9)Data eliberării certificatului de circulaţie a mărfurilor EUR.1 se indică în acea parte a certificatului rezervată autorităţilor vamale.
(10)Certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR.1 se eliberează de autorităţile competente ale republicii beneficiare sau de către autorităţile vamale ale statului membru exportator atunci când produsele la care se referă sunt exportate. El trebuie pus la dispoziţia exportatorului imediat ce exportul s-a efectuat sau a fost asigurat.
Art. 111
în cazul în care, la cererea importatorului şi în condiţiile stabilite de autorităţile vamale ale ţării importatoare, produsele dezmembrate sau neasamblate în sensul regulii generale 2 (a) a Sistemului Armonizat încadrându-se sub incidenţa secţiunilor XVI şi XVII sau poziţiilor nr. 7308 sau 9406 ale Sistemului Armonizat sunt importate în tranşe, trebuie depusă o singură dovadă a originii acestor produse autorităţilor vamale, cu ocazia importului primei tranşe.
Art. 112
Dovezile de origine se predau autorităţilor vamale ale statului membru importator în conformitate cu procedurile stabilite la articolul 62 din Cod. Autorităţile respective pot cere o traducere a dovezii de origine şi pot, de asemenea, solicita ca declaraţia de import să fie însoţită de o declaraţie a importatorului în sensul că produsele întrunesc condiţiile necesare aplicării acestei secţiuni.
Art. 113
(1)Prin derogare de la articolul 110 alineatul (10), certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR.1 poate fi eliberat în mod excepţional după exportul produselor la care se referă, dacă:
a)nu a fost eliberat la momentul exportului datorită unor erori sau omisiuni accidentale sau circumstanţe speciale sau
b)se demonstrează, spre satisfacţia autorităţilor vamale, că a fost emis certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR.1, dar nu a fost acceptat la import din motive tehnice.
(2)Autorităţile competente pot elibera un certificat de circulaţie a mărfurilor EUR.1 retroactiv doar după ce verifică dacă datele cuprinse în cererea exportatorului sunt conforme cu acelea din documentele de export corespunzătoare şi că nu a fost eliberat certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR.1 în conformitate cu dispoziţiile acestei secţiuni în momentul exportului produselor la care se referă.
(3)Certificatele de circulaţie a mărfurilor EUR.1 eliberate retroactiv trebuie să poarte una dintre următoarele menţiuni:
- «EXPEDITO A POSTERIORI»;
- «UDSTEDT EFTERFOLGENDE»;
- «NACHTRÄGLICH AUSGESTELLT»;
POZĂ - A SE VEDEA ACTUL MODIFICATOR-
- «ISSUED RETROSPECTIVELY»;
- «DELIVRE A POSTERIORI»;
- «RILASCIATO A POSTERIORI»;
- «AFGEGEVEN A POSTERIORI»;
- «EMITIDO A POSTERIORI»;
- «ANNETTU JÄLKIKATEEN»;
- «UTFARDAT I EFTERHAND».
ELIBERAT ULTERIOR
- «IZDANO NAKNADNO».
(4)Menţiunea prevăzută la alineatul (3) se înscrie în rubrica «Observaţii» a certificatului de circulaţie a mărfurilor EUR.1.
Art. 114
(1)În cazul furtului, pierderii sau distrugerii unui certificat de circulaţie a mărfurilor EUR.1, exportatorul poate cere autorităţilor competente care l-au emis să-i elibereze un duplicat pe baza documentelor de export aflate în posesia lor.
(2)Duplicatul eliberat astfel trebuie să conţină una din următoarele menţiuni:
- «DUPLICADO»;
- «DUPLIKAT»;
- «DUPLIKAT»;
POZĂ - A SE VEDEA ACTUL MODIFICATOR-
- «DUPLICATE»;
- «DUPLICATA»;
- «DUPLICATO»;
- «DUPLICAAT»;
- «SEGUNDA VIA»;
- «KAKSOISKAPPALE»;
- «DUPLIKAT».
- DUPLICAT
- «DUPLIKAT».
(3)Menţiunea prevăzută la alineatul (2) se înscrie în rubrica «Observaţii» de pe certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR.1.
(4)Duplicatul, care trebuie să poarte data eliberării certificatului de circulaţie a mărfurilor original EUR.1, intră în vigoare la acea dată.
Art. 115
Atunci când produsele originare sunt plasate sub controlul unui birou vamal din Comunitate, este posibilă înlocuirea dovezii originale de origine cu unul sau mai multe certificate de circulaţie a mărfurilor EUR.1, cu scopul de a trimite aceste produse în altă parte în Comunitate. Certificatele de circulaţie a mărfurilor EUR.1 înlocuitoare se emit de către biroul vamal sub al căror control sunt plasate mărfurile.
SUBSECŢIUNEA 22:DECLARAŢIA PE FACTURĂ
Art. 116
(1)Declaraţia pe factură se întocmeşte:
a)de către un exportator autorizat din Comunitate în sensul articolului 117 sau
b)de către orice exportator pentru orice expediţie de mărfuri constând din unul sau mai multe colete conţinând produse originare a căror valoare totală nu depăşeşte EUR 6 000 şi cu condiţia ca ajutorul prevăzut la articolul 110 alineatul (1) să se aplice acestei proceduri.
(2)Declaraţia pe factură se poate întocmi dacă produsele respective pot fi considerate ca având originea în Comunitate sau într-o republică beneficiară şi îndeplinesc cerinţele acestei secţiuni.
(3)Exportatorul care completează o declaraţie pe factură trebuie să fie pregătit să depună în orice moment, la cererea autorităţilor vamale sau a altor autorităţi guvernamentale competente ale ţării exportatoare toate documentele necesare care dovedesc statutul originar al produselor respective şi, în acelaşi timp, îndeplinesc celelalte cerinţe din această secţiune.
(4)Declaraţia pe factură trebuie completată de către exportator prin redactarea la maşina de scris, imprimarea sau tipărirea pe factură, bon de livrare sau alt document comercial, a declaraţiei, al cărei text apare în anexa 22, folosind una din versiunile lingvistice prevăzute în anexa respectivă în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei interne a ţării exportatoare. Dacă declaraţia este scrisă de mână, va fi scrisă cu cerneală şi cu litere mari de tipar.
(5)Declaraţiile pe factură trebuie să poarte semnătura originală olografă a exportatorului. Cu toate acestea, unui exportator autorizat în sensul articolului 117 nu i se cere să semneze o declaraţie pe factură, cu condiţia ca el să înmâneze autorităţilor guvernamentale o declaraţie scrisă prin care se angajează că acceptă responsabilitatea totală pentru orice declaraţie pe factură care îl identifică că ar fi semnată de către el.
(6)În cazurile prevăzute la alineatul (1) litera (b), folosirea unei declaraţii pe factură se supune următoarelor condiţii speciale:
a)se completează o declaraţie pentru fiecare expediţie;
b)dacă mărfurile dintr-o partidă de mărfuri au fost deja supuse verificării în ţara exportatoare referitor la definiţia «produselor originare», exportatorul poate menţiona această verificare în declaraţia pe factură.
Dispoziţiile primului paragraf nu îi scutesc pe exportatori de obligaţia de a îndeplini orice alte formalităţi solicitate de regulamentele vamale sau poştale.
Art. 117
(1)Autorităţile vamale ale Comunităţii pot autoriza orice exportator, denumit în continuare «exportator autorizat», care efectuează expediţii frecvente de produse originare din Comunitate în sensul articolului 98 alineatul (2) şi care oferă autorităţilor vamale toate garanţiile necesare pentru a verifica caracterul originar al produselor să completeze declaraţii pe factură, oricare ar fi valoarea produselor respective.
(2)Autorităţile vamale pot acorda statutul de exportator autorizat în orice condiţii pe care le consideră adecvate.
(3)Autorităţile vamale trebuie să acorde exportatorului autorizat un număr de autorizaţie vamală care trebuie să apară pe declaraţie.
(4)Autorităţile vamale trebuie să monitorizeze folosirea autorizaţiei de către exportatorul autorizat.
(5)Autorităţile vamale pot retrage autorizaţia în orice moment. Ele trebuie să facă aceasta când exportatorul autorizat nu mai oferă garanţiile menţionate la alineatul (1), nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la alineatul (2) sau se foloseşte în mod abuziv de autorizaţie.
Art. 118
(1)Dovada de origine este valabilă patru luni începând de la data emiterii ei în ţara exportatoare şi se prezintă autorităţilor vamale ale ţării importatoare în perioada respectivă de timp.
(2)Dovezile de origine care se prezintă autorităţilor vamale din ţara importatoare după expirarea datei de prezentare precizată la alineatul (1) pot fi acceptate în scopul aplicării preferinţelor tarifare menţionate la articolul 98 atunci când neprezentarea acestor documente până la data-limită se datorează unor circumstanţe excepţionale.
(3)În alte cazuri de prezentare întârziată, autorităţile vamale ale ţării importatoare pot accepta dovezile de origine în situaţia în care produsele au fost prezentate înainte de data-limită.
(4)La cererea importatorului şi în condiţiile prevăzute de autorităţile vamale ale statului membru importator, se poate prezenta autorităţilor vamale o singură dovadă de origine, cu ocazia efectuării importului primei tranşe, atunci când mărfurile:
a)sunt importate în cadrul unor schimburi comerciale frecvente şi continue cu valoare comercială semnificativă;
b)fac obiectul aceluiaşi contract de vânzare, ale cărei părţi contractante sunt stabilite în ţara exportatoare sau în Comunitate;
c)sunt încadrate în acelaşi cod (cu opt cifre) al Nomenclaturii Combinate;
d)provin exclusiv de la acelaşi exportator, sunt destinate aceluiaşi importator şi fac obiectul formalităţilor de intrare la acelaşi birou vamal din Comunitate.
Această procedură se aplică pentru cantităţile şi pentru o perioadă stabilite de autorităţile vamale competente. Această perioadă nu poate depăşi în nici un caz trei luni.
Art. 119
(1)Produsele expediate sub formă de mică coletărie de către persoane fizice altor persoane fizice sau care se află în bagajul călătorilor se admit ca produse originare, beneficiind de preferinţele tarifare prevăzute la articolul 98, fără a mai fi necesară prezentarea unui certificat de circulaţie a mărfurilor EUR.1 sau completarea unei declaraţii pe factură, cu condiţia ca aceste importuri să nu fie de natură comercială şi să fi fost declarate ca îndeplinind condiţiile necesare pentru aplicarea acestei secţiuni şi să nu existe îndoieli cu privire la corectitudinea declaraţiei.
(2)Importurile care sunt ocazionale şi sunt compuse exclusiv din produse pentru uzul personal al destinatarilor sau călătorilor sau al familiilor acestora sunt considerate a fi de natură necomercială, dacă este evident din natura şi cantitatea produselor că ele nu sunt importate în scopuri comerciale.
În plus, valoarea globală a acestor produse nu trebuie să depăşească EUR 500, în cazul coletelor mici, şi EUR 1 200, în cazul bunurilor ce fac parte din bagajul personal al călătorilor.
Art. 120
Constatarea unor mici neconcordanţe între datele înscrise în dovada originii şi cele înscrise în documentele prezentate biroului vamal în scopul efectuării formalităţilor pentru importul produselor nu conduce ipsofacto la nulitatea dovezii originii, dacă se stabileşte că acesta din urmă corespunde produselor prezentate.
Erori formale evidente, precum erori de redactare pe o dovadă de origine, nu conduc la respingerea documentului dacă aceste erori nu sunt de natură să cauzeze dubii în privinţa corectitudinii declaraţiilor din document.
SUBSECŢIUNEA 3:Metode de cooperare administrativă
Art. 121
(1)Republicile beneficiare informează Comisia cu privire la numele şi adresele autorităţilor guvernamentale situate pe teritoriul acestora şi care sunt abilitate să emită certificate de circulaţie a mărfurilor EUR.1, împreună cu specimenele ştampilelor folosite de aceste autorităţi, şi cu privire la numele şi adresele autorităţilor guvernamentale competente responsabile cu controlul certificatelor de circulaţie a mărfurilor EUR.l şi al declaraţiilor pe factură. Ştampilele trebuie să fie valabile de la data primirii de către Comisie a specimenelor. Comisia transmite această informaţie autorităţilor vamale ale statelor membre. Când aceste comunicări fac referire la un amendament al unor comunicări precedente, Comisia trebuie să indice data intrării în vigoare al acelor noi ştampile în conformitate cu instrucţiunile oferite de autorităţile guvernamentale competente ale republicilor beneficiare. Aceste informaţii sunt pentru uz oficial; cu toate acestea, când mărfurile trebuie puse în liberă circulaţie, autorităţile vamale respective pot permite importatorului sau reprezentantului său autorizat să consulte imprimările specimenelor menţionate în prezentul alineat.
(2)Comisia trebuie să trimită republicilor beneficiare specimene ale ştampilelor folosite de autorităţile vamale ale statelor membre la eliberarea certificatelor de circulaţie a mărfurilor EUR.1.
Art. 122
(1)Verificarea ulterioară a certificatelor de circulaţie a mărfurilor EUR.1 sau a declaraţiilor pe factură se efectuează prin sondaj sau ori de câte ori autorităţile vamale ale statului membru importator sau autorităţile guvernamentale competente ale republicilor beneficiare au îndoieli justificate în legătură cu autenticitatea documentelor, cu originea produselor respective sau cu îndeplinirea celorlalte cerinţe din această secţiune.
(2)Pentru aplicarea dispoziţiilor alineatului (1), autorităţile competente ale statului membru importator sau ale republicii beneficiare înapoiază certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR.1, declaraţia pe factură sau o copie a acestor documente autorităţilor competente din ţara sau teritoriul beneficiar sau din statul membru exportator, menţionând, atunci când este cazul, motivele pentru iniţierea unei verificări. Toate documentele şi informaţiile obţinute care indică faptul că datele înscrise pe dovada privind originea sunt incorecte se înaintează în sprijinul cererii de efectuare a verificării.
Dacă autorităţile vamale din statul membru importator decid suspendarea acordării tratamentului preferenţial menţionat la articolul 98 produselor respective pe durata aşteptării rezultatelor verificării, se acordă liberul de vamă cu condiţia ca importatorul să ia toate măsurile de precauţie considerate necesare.
(3)Atunci când cererea de verificare ulterioară a fost întocmită în conformitate cu alineatul (1), această verificare se efectuează, iar rezultatele ei se comunică autorităţilor vamale ale statului membru importator sau autorităţilor guvernamentale competente ale republicii beneficiare importatoare în decurs de maximum şase luni. Rezultatele trebuie să fie de aşa natură, încât să stabilească dacă dovada de origine respectivă se aplică la produsele exportate efectiv şi dacă aceste produse pot fi considerate ca originare din ţara sau teritoriul beneficiar sau din Comunitate.
(4)Dacă în cazul existenţei unor îndoieli întemeiate nu se primeşte nici un răspuns în termenul de şase luni precizat la alineatul (3) sau dacă răspunsul nu conţine informaţii suficiente pentru a se determina autenticitatea documentului respectiv, trebuie să se trimită o a doua informare către autorităţile competente. Dacă după a doua informare rezultatele verificării nu sunt comunicate autorităţilor solicitante în decurs de patru luni sau dacă aceste rezultate nu permit stabilirea autenticităţii documentului respectiv sau a originii reale a produselor, autorităţile solicitante trebuie, cu excepţia cazurilor excepţionale, să refuze dreptul la tratament tarifar preferenţial.
(5)Atunci când procedura de verificare sau orice alte informaţii disponibile par să indice că dispoziţiile acestei secţiuni sunt încălcate, ţara sau teritoriul beneficiar exportatoare întreprinde, din proprie iniţiativă sau la cererea Comunităţii, investigaţiile adecvate cu gradul de urgenţă necesar pentru identificarea şi prevenirea unor astfel de contravenţii. În acest scop, Comunitatea poate participa la cercetări.
(6)În scopul unei verificări ulterioare a certificatului de circulaţie a mărfurilor EUR. 1, autorităţile guvernamentale competente ale republicii beneficiare sau autorităţile vamale ale statului membru exportator păstrează cel puţin trei ani copii ale certificatelor şi ale oricăror documente de export referitoare la acestea.
SUBSECŢIUNEA 4:Ceuta şi Melilla
Art. 123
(1)Termenul «Comunitate» folosit în prezenta secţiune nu acoperă Ceuta şi Melilla. Termenul «produse originare din Comunitate» nu acoperă produsele originare din Ceuta şi Melilla.
(2)Această secţiune se aplică mutatis mutandis pentru a se stabili dacă produsele pot fi privite ca originare din republicile beneficiare exportatoare beneficiind de preferinţe la importul în Ceuta şi Melilla sau originare din Ceuta şi Melilla.
(3)Ceuta şi Melilla se consideră teritoriu unic.
(4)Dispoziţiile acestei secţiuni privind eliberarea, folosirea şi verificarea ulterioară a certificatelor de circulaţie a mărfurilor EUR.1 se aplică mutatis mutandis produselor originare din Ceuta şi Melilla.
(5)Autorităţile vamale spaniole răspund de aplicarea prezentelor dispoziţii în Ceuta şi Melilla.