Secţiunea 1 - Sistemul generalizat de preferinţe - Regulamentul 2454/02-iul-1993 de stabilire a unor dispoziţii de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar

Acte UE

Editia Speciala a Jurnalului Oficial

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 8 Decembrie 2015
SECŢIUNEA 1:Sistemul generalizat de preferinţe
SUBSECŢIUNEA 1:Dispoziţii generale
Art. 66
Prezenta secţiune stabileşte regulile referitoare la definirea conceptului de «produse originare», precum şi procedurile şi metodele de cooperare administrativă aferente, în scopul aplicării sistemului generalizat de preferinţe tarifare (SGP) acordate de Uniunea Europeană ţărilor în curs de dezvoltare în temeiul Regulamentului (UE) nr. 978/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului (*), denumit în continuare «sistemul».
(*)JO L 303, 31.10.2012, p. 1.

Art. 66a
(1)Articolele 68-71 şi 90-97j se aplică de la data aplicării sistemului de autocertificare a originii de către exportatorii înregistraţi («sistemul exportatorilor înregistraţi») de către ţările beneficiare şi statele membre.
(2)Articolele 97k - 97w se aplică atât timp cât ţările beneficiare şi statele membre eliberează certificate de origine tip A şi, respectiv, certificate de circulaţie EUR.1, sau exportatorii lor întocmesc declaraţii pe factură, în conformitate cu articolele 91 şi 91a.

Art. 67
(1)În scopul aplicării prezentei secţiuni şi a secţiunii IA din prezentul capitol, se aplică următoarele definiţii:
a)«ţară beneficiară» reprezintă o ţară sau un teritoriu, astfel cum sunt definite la articolul 2 litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 978/2012;

b)«fabricare» reprezintă orice tip de prelucrare sau transformare, inclusiv asamblarea;
c)«material» reprezintă orice ingredient, materie primă, componentă, piesă etc. folosită la fabricarea produsului;
d)«produs» reprezintă produsul fabricat, chiar dacă este destinat să fie folosit ulterior într-o altă operaţiune de fabricare;
e)«mărfuri» reprezintă atât materialele, cât şi produsele;
f)«cumul bilateral» reprezintă un sistem ce permite ca produsele care, în sensul prezentului regulament, sunt originare din Uniunea Europeană, să fie considerate materiale originare dintr-o ţară beneficiară atunci când fac obiectul unei noi transformări sau sunt încorporate într-un alt produs în respectiva ţară beneficiară;
g)«cumul cu Norvegia, Elveţia sau Turcia» reprezintă un sistem care permite ca produsele originare din Norvegia, Elveţia sau Turcia să fie considerate materiale originare dintr-o ţară beneficiară atunci când fac obiectul unei noi transformări sau sunt încorporate într-un alt produs în respectiva ţară beneficiară înainte de a fi importate în Uniunea Europeană;
h)«cumul regional» reprezintă un sistem ce permite ca produsele care, în sensul prezentului regulament, sunt originare dintr-o ţară care face parte dintr-un grup regional să fie considerate materiale originare din altă ţară din acelaşi grup regional (sau dintr-o ţară din alt grup regional în cazul în care este autorizat cumulul între grupuri) atunci când fac obiectul unei noi transformări sau sunt încorporate într-un alt produs fabricat în respectiva ţară;
i)«cumul extins» reprezintă un sistem, autorizat de Comisie la cererea unei ţări beneficiare, care permite ca anumite materiale, originare dintr-o ţară cu care Uniunea Europeană are un acord de liber schimb în conformitate cu articolul XXIV din Acordul General pentru Tarife şi Comerţ (GATT) în vigoare, să fie considerate originare din ţara beneficiară respectivă atunci când fac obiectul unei noi transformări sau sunt încorporate într-un alt produs fabricat în respectiva ţară;
j)«materiale fungibile» reprezintă materialele de aceeaşi natură şi calitate comercială, având aceleaşi caracteristici tehnice şi fizice şi neputând fi distinse unele de altele odată încorporate în produsul final;
k)«grup regional» reprezintă un grup de ţări între care se aplică cumulul regional;
l)«valoarea în vamă» reprezintă valoarea determinată în conformitate cu Acordul din 1994 privind aplicarea articolului VII al Acordului General pentru Tarife şi Comerţ (Acordul OMC privind evaluarea în vamă);
m)«valoarea materialelor» reprezintă, în lista din anexa 13a, valoarea în vamă la momentul importului materialelor neoriginare utilizate sau, în cazul în care aceasta nu este cunoscută sau nu poate fi stabilită, primul preţ care poate fi stabilit plătit pentru materiale în ţara de producţie; în cazul în care trebuie stabilită valoarea materialelor originare utilizate, dispoziţiile prezentei litere se aplică mutatis mutandis;

n)«preţ franco fabrică» reprezintă preţul plătit pentru un produs fabricantului în întreprinderea căruia s-a efectuat ultima prelucrare sau transformare, cu condiţia ca preţul să includă valoarea tuturor materialelor utilizate şi toate celelalte costuri de producţie aferente, minus toate taxele interne care sunt sau pot fi restituite atunci când produsul obţinut este exportat.
În cazul în care preţul efectiv plătit nu reflectă toate costurile de fabricare a produsului efectiv suportate în ţara de producţie, preţul franco fabrică reprezintă suma tuturor acestor costuri, minus toate taxele interne care sunt sau pot fi restituite atunci când produsul obţinut este exportat;

o)conţinut maxim de materiale neoriginare" reprezintă conţinutul maxim de materiale neoriginare permis astfel încât o fabricare să poată fi considerată prelucrare sau transformare suficientă pentru a conferi produsului caracterul de produs originar. Poate fi exprimat ca procentaj din preţul franco fabrică al produsului sau ca procentaj din greutatea netă a materialelor utilizate, clasificate la un anumit grup de capitole sau la un anumit capitol, o anumită poziţie sau o anumită subpoziţie;
p)«greutate netă» reprezintă greutatea mărfurilor în sine, fără materiale sau recipiente de ambalat de orice natură;
q)capitole", "poziţii" şi "subpoziţii" reprezintă capitolele, poziţiile şi subpoziţiile (coduri de patru sau şase cifre) utilizate în nomenclatura care constituie Sistemul armonizat, cu modificările efectuate în conformitate cu recomandarea din 26 iunie 2004 a Consiliului de cooperare vamală;
r)«clasificat» se referă la clasificarea unui produs sau a unui material la o anumită poziţie sau subpoziţie din Sistemul armonizat;
s)«transport» reprezintă produsele care sunt:
fie expediate simultan de la un exportator la un destinatar, fie
- sunt transportate de la expeditor la destinatar pe baza unui document de transport unic sau, în lipsa unui astfel de document, pe baza unei facturi unice;
t)«exportator» reprezintă persoana care exportă mărfurile către Uniunea Europeană sau către o ţară beneficiară şi care este în măsură să facă dovada originii respectivelor mărfuri, indiferent dacă este sau nu fabricantul mărfurilor sau dacă întreprinde el însuşi formalităţile de export;
u)«exportator înregistrat» înseamnă:
(i)un exportator care este stabilit într-o ţară beneficiară şi este înregistrat pe lângă autorităţile competente din ţara beneficiară respectivă în scopul exportului de produse în cadrul sistemului, fie în Uniune, fie către altă ţară beneficiară cu care cumulul regional este posibil; sau
(ii)un exportator care este stabilit într-un stat membru şi este înregistrat pe lângă autorităţile vamale din statul membru respectiv în scopul exportului de produse originare din Uniune care urmează să fie utilizate ca materiale într-o ţară beneficiară în cadrul cumulului bilateral; sau
(iii)un re-expeditor de mărfuri care este stabilit într-un stat membru şi este înregistrat pe lângă autorităţile vamale din statul membru respectiv în scopul întocmirii de atestate de origine înlocuitoare în vederea re-expedierii de produse originare în altă parte din interiorul teritoriului vamal al Uniunii sau, după caz, în Norvegia, Elveţia sau Turcia (denumit în continuare «re-expeditor înregistrat»);

v)«atestat de origine» înseamnă un atestat întocmit de către exportatorul sau re-expeditorul mărfurilor care indică faptul că produsele care fac obiectul atestatului respectă regulile de origine ale sistemului.

(11)(1a)În sensul alineatului (1) litera (a), în cazul în care se face trimitere la o «ţară beneficiară», termenul reprezintă, de asemenea, şi nu poate depăşi limitele mării teritoriale a respectivei ţări sau a respectivului teritoriu în sensul Convenţiei Naţiunilor Unite asupra dreptului mării (Convenţia de la Montego Bay, 10 decembrie 1982).

(2)În sensul alineatului (1) litera (n), dacă ultima prelucrare sau transformare a fost subcontractată unui fabricant, termenul «fabricant» menţionat la alineatul (1) litera (n) primul paragraf poate desemna întreprinderea care a angajat subcontractantul.
(3)În sensul alineatului (1) litera (u), în cazul în care exportatorul este reprezentat în scopul efectuării formalităţilor de export, iar reprezentantul exportatorului este, de asemenea, un exportator înregistrat, reprezentantul respectiv nu îşi va utiliza numărul său de exportator înregistrat.

Art. 68
(1)Pentru a asigura o aplicare adecvată a sistemului, ţările beneficiare se angajează:
a)să creeze şi să menţină structurile şi sistemele administrative necesare pentru aplicarea şi gestionarea, pe teritoriul lor, a normelor şi procedurilor prevăzute la prezenta secţiune, inclusiv, acolo unde este cazul, dispoziţiile necesare pentru aplicarea cumulului;
b)să asigure cooperarea autorităţilor lor competente cu Comisia şi cu autorităţile vamale ale statelor membre.
(2)Cooperarea menţionată la alineatul (1) litera (b) constă în:
a)furnizarea, la cererea Comisiei, a oricărui sprijin necesar în vederea monitorizării de către aceasta a bunei gestionări a sistemului în ţara în cauză, inclusiv cu ocazia vizitelor de control la faţa locului efectuate de Comisie sau de autorităţile vamale ale statelor membre;
b)fără a aduce atingere articolelor 97g şi 97h, verificarea caracterului originar al produselor, precum şi a îndeplinirii celorlalte condiţii prevăzute în prezenta secţiune, inclusiv prin vizite la faţa locului, la cererea Comisiei sau a autorităţilor vamale ale statelor membre în cadrul anchetelor asupra originii.
(3)Ţările beneficiare prezintă Comisiei angajamentul menţionat la alineatul (1) cu cel puţin trei luni înainte de data la care intenţionează să înceapă înregistrarea exportatorilor.

Art. 69
(1)Ţările beneficiare notifică Comisiei autorităţile situate pe teritoriul lor care:
a)fac parte din autorităţile guvernamentale ale ţării în cauză sau acţionează sub autoritatea guvernului şi deţin competenţa de a înregistra exportatorii în sistemul REX, de a modifica şi de a actualiza datele privind înregistrarea, precum şi de a revoca înregistrarea;
b)fac parte din autorităţile guvernamentale ale ţării în cauză şi sunt responsabile pentru asigurarea cooperării administrative cu Comisia şi cu autorităţile vamale ale statelor membre, astfel cum se prevede în prezenta secţiune.
Ele informează Comisia cu privire la denumirile, adresele şi datele de contact ale autorităţilor menţionate. Notificarea se transmite Comisiei cu cel puţin trei luni înainte de data la care ţările beneficiare intenţionează să înceapă înregistrarea exportatorilor.
(2)Statele membre informează Comisia cu privire la denumirile, adresele şi datele de contact ale autorităţilor lor vamale care:
a)deţin competenţa de a înregistra exportatorii şi re-expeditorii de mărfuri în sistemul REX, de a modifica şi de a actualiza datele privind înregistrarea, precum şi de a revoca înregistrarea;
b)sunt responsabile pentru asigurarea cooperării administrative cu autorităţile competente din ţările beneficiare, astfel cum se prevede în prezenta secţiune.
Notificarea se transmite Comisiei până la 30 septembrie 2016.
Art. 69a
(1)Comisia instituie sistemul REX şi îl pune la dispoziţie până la 1 ianuarie 2017.
(2)Autorităţile competente ale ţărilor beneficiare şi autorităţile vamale ale statelor membre, după primirea formularului de cerere completat prevăzut în anexa 13c, alocă fără întârziere numărul de exportator înregistrat exportatorului sau, după caz, re-expeditorului de mărfuri şi introduce în sistemul REX numărul de exportator înregistrat, datele de înregistrare şi data de la care înregistrarea este valabilă în conformitate cu articolul 92 alineatul (5).
În cazul în care autorităţile competente consideră că informaţiile furnizate în cerere sunt incomplete, acestea informează exportatorul fără întârziere.
Autorităţile competente ale ţărilor beneficiare şi autorităţile vamale ale statelor membre actualizează datele pe care le-au înregistrat. Acestea modifică datele menţionate imediat după ce au fost informate de exportatorul înregistrat în conformitate cu articolul 93.
Art. 69b
(1)Comisia se asigură că accesul la sistemul REX este acordat în conformitate cu prezentul articol.
(2)Comisia are acces să consulte toate datele.
(3)Autorităţile competente ale unei ţări beneficiare au acces să consulte datele privind exportatorii înregistraţi de către acestea.
(4)Autorităţile vamale ale statelor membre au acces să consulte datele înregistrate de acestea, de către autorităţile vamale ale altor state membre şi de către autorităţile competente din ţările beneficiare, precum şi de cele din Norvegia, Elveţia şi Turcia. Accesul la date menţionat are loc în scopul efectuării verificării declaraţiilor în conformitate cu articolul 68 din Codul Vamal sau al controlului declaraţiilor în conformitate cu articolul 78 alineatul (2) din Codul Vamal.
(5)Comisia acordă acces securizat la sistemul REX autorităţilor competente ale ţărilor beneficiare.
În măsura în care prin acordul menţionat la articolul 97g, Norvegia şi Elveţia au convenit cu Uniunea să utilizeze acelaşi sistem REX, Comisia acordă acces securizat la sistemul REX autorităţilor vamale din aceste ţări. Un acces securizat la sistemul REX va fi, de asemenea, acordat Turciei după ce această ţară îndeplineşte anumite condiţii.
(6)În cazul în care o ţară sau un teritoriu a fost eliminat din anexa II la Regulamentul (UE) nr. 978/2012, autorităţile competente din ţara beneficiară îşi păstrează accesul la sistemul REX atât cât este necesar pentru a le permite să îşi îndeplinească obligaţiile care le revin în temeiul articolului 71.
(7)Comisia pune următoarele date la dispoziţia publicului, cu acordul dat de exportator prin semnarea casetei 6 din formularul prevăzut în anexa 13c:
a)numele exportatorului înregistrat;
b)adresa locului în care este stabilit exportatorul înregistrat;
c)detaliile de contact, astfel cum se specifică în caseta 2 din formularul prevăzut în anexa 13c;
d)o descriere cu titlu orientativ a mărfurilor care fac obiectul tratamentului preferenţial, inclusiv o listă orientativă a poziţiilor sau capitolelor din Sistemul armonizat, astfel cum se specifică în caseta 4 din formularul prevăzut în anexa 13c;
e)numărul EORI sau numărul de identificare a operatorului (TIN) corespunzător exportatorului înregistrat. Refuzul de a semna caseta 6 nu constituie un motiv pentru refuzarea înregistrării exportatorului.
(8)Comisia pune întotdeauna următoarele date la dispoziţia publicului:
a)numărul exportatorului înregistrat;
b)data de la care înregistrarea este valabilă;
c)data revocării înregistrării, după caz;
d)informaţii care indică dacă înregistrarea este valabilă şi pentru exporturile către Norvegia, Elveţia şi Turcia, după ce aceasta din urmă îndeplineşte anumite condiţii;
e)data ultimei sincronizări între sistemul REX şi site-ul internet public.
Art. 69c
(1)Datele înregistrate în sistemul REX se prelucrează numai în scopul aplicării sistemului astfel cum se prevede în prezenta secţiune.
(2)Exportatorii înregistraţi primesc informaţiile prevăzute la articolul 11 alineatul (1) literele (a)-(e) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 sau la articolul 10 din Directiva 95/46/CE. În plus, aceştia primesc, de asemenea, următoarele informaţii:
a)informaţii privind temeiul juridic al operaţiunilor de prelucrare la care urmează să fie supuse datele;
b)perioada de păstrare a datelor.
Exportatorii înregistraţi primesc aceste informaţii prin intermediul unei notificări anexate cererii de obţinere a statutului de exportator înregistrat, astfel cum se prevede în anexa 13c.
(3)Fiecare autoritate competentă din ţările beneficiare menţionate la articolul 69 alineatul (1) litera (a) şi fiecare autoritate vamală din statele membre menţionate la articolul 69 alineatul (2) litera (a) care a introdus date în sistemul REX este considerată ca fiind operatorul responsabil cu prelucrarea acestor date.
Comisia se consideră ca fiind operator asociat în ceea ce priveşte prelucrarea tuturor datelor pentru a garanta faptul că exportatorii înregistraţi vor obţine toate drepturile lor.
(4)Drepturile exportatorilor înregistraţi cu privire la prelucrarea datelor care sunt stocate în sistemul REX enumerate în anexa 13c şi prelucrate în cadrul sistemelor naţionale se exercită în conformitate cu legislaţia în materie de protecţie a datelor care transpune Directiva 95/46/CE din statul membru care stochează datele lor.
(5)Statele membre care copiază în sistemele lor naţionale datele din sistemul REX la care au acces, păstrează actualizate datele copiate.
(6)Drepturile exportatorilor înregistraţi cu privire la prelucrarea datelor lor de înregistrare de către Comisia Europeană se exercită în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001.
(7)Orice cerere formulată de un exportator înregistrat de exercitare a dreptului de acces, rectificare, ştergere sau blocare a datelor în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001 se depune la operatorul de date şi este prelucrată de acesta.
În cazul în care un exportator înregistrat a depus o astfel de cerere Comisiei fără să fi încercat să îşi obţină drepturile de la operatorul de date, Comisia transmite această cerere operatorului de date a exportatorului înregistrat.
În cazul în care exportatorul înregistrat nu a reuşit să îşi obţină drepturile de la operatorul de date, exportatorul înregistrat prezintă o astfel de cerere către Comisie, care acţionează în calitate de operator. Comisia are dreptul de a rectifica, de a şterge sau de a bloca datele.
(8)Autorităţile naţionale de supraveghere a protecţiei datelor şi Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor, fiecare acţionând în conformitate cu competenţele sale, cooperează şi asigură o supraveghere coordonată a datelor de înregistrare.
Autorităţile menţionate, fiecare acţionând în conformitate cu competenţele sale, fac schimb de informaţii relevante, îşi oferă reciproc asistenţă la efectuarea auditurilor şi inspecţiilor, examinează dificultăţile de interpretare sau de aplicare a prezentului regulament, examinează problemele survenite la aplicarea supravegherii independente sau la exercitarea drepturilor persoanelor vizate, redactează propuneri armonizate pentru soluţii comune la orice probleme survenite şi promovează cunoaşterea drepturilor privind protecţia datelor, după caz.

Art. 70
Comisia publică pe site-ul său de internet datele de la care ţările beneficiare încep aplicarea sistemului exportatorilor înregistraţi. Comisia actualizează aceste informaţii.

Art. 70a
(1)Unitatea de avut în vedere în aplicarea dispoziţiilor prezentei secţiuni o reprezintă produsul respectiv, care este considerat unitatea de bază la determinarea încadrării folosind nomenclatura Sistemului Armonizat.
Rezultă că:
a)atunci când un produs alcătuit dintr-un grup sau un ansamblu de articole este încadrat potrivit Sistemului Armonizat într-o singură poziţie tarifară, întregul reprezintă unitatea de avut în vedere;
b)atunci când o expediţie constă dintr-un număr identic de produse încadrate la aceeaşi poziţie tarifară din Sistemul Armonizat, fiecare produs trebuie luat în considerare separat în aplicarea dispoziţiilor prezentei secţiuni.
(2)Atunci când, potrivit regulii generale 5 din Sistemul Armonizat, ambalajul este încadrat cu produsul pe care îl conţine, acesta trebuie considerat ca făcând un tot cu produsul în scopul determinării originii.
Art. 71
În cazul în care o ţară sau un teritoriu a fost eliminat din anexa II la Regulamentul (UE) nr. 978/2012, obligaţia de a oferi cooperarea administrativă prevăzută la articolele 69, 69a, 86 alineatul (10) şi 97g se aplică în continuare pentru acea ţară sau acel teritoriu pe o perioadă de trei ani de la data eliminării din anexa respectivă.

SUBSECŢIUNEA 2:Definirea conceptului de produse originare
Art. 72
Următoarele produse sunt considerate ca fiind originare dintr-o ţară beneficiară:
(a)produsele obţinute integral în ţara respectivă în sensul articolului 75;
(b)produsele obţinute în ţara respectivă care conţin materiale ce nu au fost obţinute integral acolo, cu condiţia ca aceste materiale să fi fost supuse unor prelucrări sau transformări suficiente în sensul articolului 76.
Art. 72a
(1)Atunci când mărfurile originare într-o ţară membră a unui grup regional sunt prelucrate sau transformate în altă ţară din acelaşi grup regional, ele au originea ţării din grupul regional în care s-a efectuat ultima prelucrare sau transformare, cu condiţia ca:
a)valoarea adăugată în acea ţară în sensul alineatului (3) să fie mai mare decât cea mai mare valoare în vamă a produselor folosite care provin din una dintre celelalte ţări ale grupului regional şi
b)prelucrarea sau transformarea efectuată în acea ţară să o depăşească pe aceea stabilită la articolul 70 şi, în cazul produselor textile, toate operaţiunile menţionate în anexa 16.
(2)Atunci când nu sunt îndeplinite condiţiile privind originea de la alineatul (1) literele (a) şi (b), produsele au originea ţării din grupul regional care deţine valoarea cea mai ridicată în vamă a produselor care provin din alte ţări ale grupului regional.
(3)«Valoarea adăugată» reprezintă preţul franco fabrică minus valoarea în vamă a fiecăruia dintre produsele incorporate originare din altă ţară a grupului regional.
(4)Dovada statutului orignar al mărfurilor exportate dintr-o ţară a unui grup regional într-o altă ţară din acelaşi grup cu scopul de a fi utilizate în prelucrări şi transformări ulterioare sau de a fi reexportate fără a fi prelucrate sau transformate se stabileşte cu ajutorul unui certificat de origine tip A emis în prima ţară.
(5)Dovada statutului originar al mărfurilor exportate dintr-o ţară a unui grup regional către Comunitate, dobândit sau menţinut în condiţiile articolului 72, ale prezentului articol şi ale articolului 72b, se stabileşte cu ajutorul unui certificat de origine tip A sau a declaraţiei pe factură eliberată în ţara respectivă pe baza unui certificat de origine tip A eliberat în conformitate cu dispoziţiile alineatului (4).
(6)Ţara de origine se indică în rubrica 12a certificatului de origine tip A sau în declaraţia pe factură, acea ţară fiind:
- în cazul produselor exportate fără a mai fi prelucrate sau transformate în conformitate cu alineatul (4), ţara de fabricaţie;
- în cazul produselor exportate după ce au mai fost prelucrate sau transformate, ţara de origine determinată în conformitate cu alineatul (1).
Art. 72b
(1)Articolele 72 şi 72a se aplică numai în cazul în care:
a)dispoziţiile ce reglementează schimburile comerciale în contextul cumulului regional, ca între ţările grupului regional, sunt identice cu cele prevăzute în prezenta secţiune;
b)fiecare ţară din grupul regional s-a angajat să respecte sau să asigure respectarea condiţiilor prezentei secţiuni şi să asigure cooperarea administrativă necesară atât cu Comunitatea, cât şi cu celelalte ţări ale grupului regional pentru a asigura eliberarea corectă a certificatelor de origine tip A şi verificarea certificatelor de origine tip A şi a declaraţiilor pe factură.
Acest angajament se transmite Comisiei prin intermediul următoarelor secretariate, după caz:
(i)grupul I: Secretariatul general al Asociaţiei Naţiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN);
(ii)grupul II: Comitetul mixt permanent pentru origine - Comunitatea Ţărilor Andine - Piaţa Comună a Americii Centrale şi Panama (Comité Conjunto Permanente de Origen Comunidad Andina - Mercado Común Centroamericano y Panamá);
(iii)grupul III: Secretariatul Asociaţiei Sud-Asiatice de Cooperare Regională (SAARC).
(2)Comisia informează statele membre când sunt respectate condiţiile stabilite în alineatul (1), în cazul fiecărui grup regional.
(3)Articolul 78 alineatul (1) litera (b) nu se aplică produselor originare din oricare din ţările grupului regional în cazul în care ele tranzitează teritoriul oricărei alte ţări din acelaşi grup, chiar dacă ele au mai fost prelucrate sau transformate, sau nu, în ţara tranzitată.
Art. 73
(1)Condiţiile care trebuie îndeplinite pentru obţinerea caracterului de produs originar stabilite la prezenta subsecţiune trebuie să fie îndeplinite în ţara beneficiară în cauză.
(2)Dacă produsele originare exportate din ţara beneficiară către altă ţară sunt returnate, ele se consideră ca fiind neoriginare, cu excepţia cazului în care se poate demonstra autorităţilor competente că:
a)produsele returnate sunt aceleaşi cu cele exportate şi
b)nu au fost supuse niciunei alte operaţiuni în afara celor necesare păstrării lor în stare bună cât timp s-au aflat în acea ţară sau pe durata exportului.
Art. 74
(1)Produsele declarate în vederea punerii în liberă circulaţie în Uniunea Europeană sunt aceleaşi cu cele exportate din ţara beneficiară din care se consideră că sunt originare. Ele nu au fost supuse niciunei modificări, transformări sau oricărei alte operaţiuni în afara celor necesare păstrării lor în stare bună sau a adăugării sau aplicării de marcaje, etichete, sigilii sau orice alte documente pentru a asigura respectarea cerinţelor interne specifice, aplicabile în Uniune, înainte de a fi declarate în vederea punerii în liberă circulaţie.
(2)Produsele importate într-o ţară beneficiară în scopul cumulului în temeiul articolelor 84, 8 5 sau 86 sunt aceleaşi cu cele exportate din ţara din care se consideră că sunt originare. Ele nu au fost supuse niciunei modificări, transformări sau oricărei alte operaţiuni în afara celor necesare păstrării lor în stare bună înainte de a fi declarate în vederea regimului vamal relevant în ţara de import.
(3)Depozitarea produselor sau a transporturilor este permisă cu condiţia ca acestea să rămână sub supraveghere vamală în ţara sau ţările de tranzit.
(4)Este permisă divizarea transporturilor dacă este efectuată de către exportator sau sub răspunderea acestuia, cu condiţia ca mărfurile în cauză să rămână sub supraveghere vamală în ţara sau ţările de tranzit.
(5)Se consideră că dispoziţiile de la alineatele (1)-(4) sunt respectate, cu excepţia cazurilor în care autorităţile vamale au motive să creadă contrariul; în astfel de cazuri, autorităţile vamale pot solicita declarantului să facă dovada conformităţii, care poate fi prezentată prin orice mijloace, inclusiv documente contractuale de transport, cum ar fi conosamente, sau dovezi factuale sau concrete bazate pe marcarea sau numerotarea coletelor sau orice alte dovezi legate de mărfurile în sine.

Art. 75
(1)Următoarele sunt considerate ca fiind obţinute integral într-o ţară beneficiară:
a)produsele minerale extrase din solul sau de pe fundul mărilor ţării respective;
b)plantele şi produsele vegetale crescute şi recoltate în ţara respectivă;
c)animalele vii născute şi crescute în ţara respectivă;
d)produsele obţinute de la animale vii crescute în ţara respectivă;
e)produsele obţinute de la animale sacrificate născute şi crescute în ţara respectivă;
f)produsele obţinute din activităţi de vânătoare sau de pescuit în ţara respectivă;
g)produsele de acvacultura, dacă peştii, crustaceele şi moluştele sunt născute şi crescute în ţara respectivă;
h)produsele de pescuit maritim şi alte produse obţinute de navele ţării respective din mările aflate în afara oricăror ape teritoriale;
i)produsele obţinute pe navele-uzină ale ţării respective exclusiv din produsele menţionate la litera (h);
j)articolele uzate colectate în ţara respectivă şi care pot fi utilizate numai pentru recuperarea materiilor prime;
k)deşeurile şi rebuturile provenind din operaţiuni de fabricare desfăşurate în ţara respectivă;
l)produsele extrase din solul sau subsolul marin din afara oricăror ape teritoriale, cu condiţia ca ţara respectivă să aibă drepturi exclusive de exploatare;
m)produsele fabricate în ţara respectivă exclusiv din produsele enunţate la literele (a)-(l).
(2)Termenii «navele ţării respective» şi «navele-uzină ale ţării respective» utilizaţi la alineatul (1) literele (h) şi (i) se aplică numai navelor şi navelor-uzină care respectă următoarele cerinţe:
a)sunt înmatriculate în ţara beneficiară sau într-un stat membru,
b)navighează sub pavilionul ţării beneficiare sau al unui stat membru,
c)îndeplinesc una din următoarele condiţii:
(i)sunt deţinute în proporţie de cel puţin 50 % de cetăţeni ai ţării beneficiare sau ai statelor membre sau
(ii)sunt deţinute de societăţi
- care au sediul social şi sediul principal de activitate în ţara beneficiară sau în statele membre şi
- care sunt deţinute în proporţie de cel puţin 50 % de ţara beneficiară sau de statele membre ori de instituţii publice sau de cetăţeni ai ţării beneficiare sau ai statelor membre.
(3)Fiecare dintre condiţiile prevăzute la alineatul (2) poate fi îndeplinită în statele membre sau în diferite ţări beneficiare atât timp cât toate ţările beneficiare implicate beneficiază de cumulul regional în conformitate cu articolul 86 alineatele (1) şi (5). În acest caz, produsele respective se consideră a fi originare din ţara beneficiară sub al cărei pavilion navighează nava sau nava-fabrică în conformitate cu alineatul (2) litera (b).
Primul paragraf se aplică numai dacă au fost îndeplinite condiţiile prevăzute la articolul 86 alineatul (2) literele (a), (c) şi (d).

Art. 76
(1)Fără a aduce atingere articolelor 78 şi 79, produsele care nu sunt obţinute integral în ţara beneficiară în sensul articolului 75 sunt considerate ca fiind originare din ţara respectivă dacă sunt îndeplinite condiţiile stabilite în anexa 13a pentru mărfurile în cauză.
(2)Dacă un produs care a obţinut caracterul de produs originar dintr-o ţară în conformitate cu alineatul (1) este supus, în respectiva ţară, unor alte prelucrări şi este utilizat ca material la fabricarea unui alt produs, nu se iau în considerare materialele neoriginare care ar fi putut fi utilizate la fabricarea lui.
Art. 77
(1)Pentru a stabili dacă sunt îndeplinite cerinţele articolului 76 alineatul (1), fiecare produs se evaluează separat.
Cu toate acestea, în cazul în care regula aplicabilă se bazează pe respectarea unui conţinut maxim de materiale neoriginare, pentru a se ţine seama de fluctuaţiile costurilor şi ale cursurilor de schimb valutar, valoarea materialelor neoriginare se poate calcula pe baza unor valori medii, în conformitate cu alineatul (2).
(2)În cazul menţionat la alineatul (1) al doilea paragraf, preţul franco fabrică mediu al produsului şi valoarea medie a materialelor neoriginare utilizate se calculează pe baza sumei preţurilor franco fabrică facturate pentru toate vânzările de produse efectuate în cursul exerciţiului financiar precedent, respectiv pe baza sumei valorilor tuturor materialelor neoriginare utilizate la fabricarea produselor în cursul exerciţiului financiar precedent, astfel cum este definit în ţara exportatoare, sau, dacă nu sunt disponibile cifrele pentru întregul exerciţiu financiar, în cursul unei perioade mai scurte de timp, de cel puţin trei luni.
(3)Exportatorii care au optat pentru calculul pe bază de valori medii aplică în mod sistematic aceeaşi metodă în cursul exerciţiului de după exerciţiul financiar de referinţă sau, dacă este cazul, în cursul exerciţiului de după perioada mai scurtă de timp luată ca referinţă. Exportatorii pot înceta să aplice această metodă în cazul în care constată, în cursul unui anumit exerciţiu financiar sau al unei anumite perioade reprezentative mai scurte de cel puţin trei luni, dispariţia fluctuaţiilor costurilor sau ale ratelor de schimb valutar care justificau utilizarea ei.
(4)Pentru a verifica respectarea conţinutului maxim de materiale neoriginare, mediile menţionate la alineatul (2) substituie preţul franco fabrică şi, respectiv, valoarea materialelor neoriginare.
Art. 78
(1)Fără a aduce atingere alineatului (3), următoarele operaţiuni de prelucrare sau transformare sunt considerate insuficiente pentru a conferi caracterul de produs originar, fie că sunt sau nu îndeplinite condiţiile de la articolul 76:
a)operaţiunile destinate să asigure conservarea în stare bună a produselor în timpul transportului şi al depozitării;
b)divizarea şi gruparea coletelor;
c)spălarea, curăţarea; îndepărtarea prafului, eliminarea oxidului, a uleiului, a vopselei sau a altor straturi acoperitoare;
d)călcarea sau presarea textilelor şi a articolelor textile;
e)operaţiunile simple de vopsire şi de lustruire;
f)decorticarea şi albirea parţială sau totală a orezului; lustruirea şi glasarea cerealelor şi a orezului;
g)operaţiunile de colorare sau de aromatizare a zahărului sau de formare a bucăţilor de zahăr; măcinarea totală sau parţială a zahărului cristalizat;
h)înlăturarea pieliţei, scoaterea sâmburilor şi cojirea fructelor, nucilor şi legumelor;
i)ascuţirea, simpla măcinare sau simpla tăiere;
j)cernerea, strecurarea, sortarea, clasificarea, aranjarea pe categorii, pe sortimente (inclusiv alcătuirea de seturi de articole);
k)simpla îmbuteliere în sticle, doze, flacoane, simpla ambalare în saci, lăzi, cutii, simpla fixare pe cartoane sau planşete şi orice alte operaţiuni simple de ambalare;
l)aplicarea sau imprimarea direct pe produse sau pe ambalajele lor a mărcilor, etichetelor, siglelor şi a altor semne distinctive similare;
m)simpla amestecare a produselor, chiar din categorii diferite; amestecarea zahărului cu orice material;
n)simpla adăugare de apă, diluarea, deshidratarea sau denaturarea produselor;
o)simpla asamblare a unor părţi de articole în vederea constituirii unui articol complet sau demontarea produselor în părţi;
p)o combinaţie de două sau mai multe operaţiuni enumerate la literele (a)-(o);
q)sacrificarea animalelor.
(2)În scopul aplicării alineatului (1), operaţiunile sunt considerate simple dacă nu necesită nici calificări speciale, nici maşini, aparate sau instrumente fabricate sau instalate special pentru realizarea respectivelor operaţiuni.
(3)Pentru a stabili dacă prelucrarea sau transformarea suferită de un anumit produs într-o ţară beneficiară trebuie considerată insuficientă în sensul alineatului (1), se iau în considerare toate operaţiunile la care este supus respectivul produs în ţara beneficiară.
Art. 79
(1)Prin derogare de la articolul 76 şi sub rezerva alineatelor (2) şi (3) din prezentul articol, materialele neorig inare care, conform condiţiilor stabilite în lista din anexa 13a, nu trebuie utilizate la fabricarea unui anumit produs pot fi totuşi utilizate, cu condiţia ca valoarea lor totală sau greutatea lor netă stabilită pentru produsul respectiv să nu depăşească:
a)15% din greutatea produsului, pentru produsele clasificate la capitolele 2 şi 4 - 24 din Sistemul armonizat, altele decât produsele pescăreşti prelucrate de la capitolul 16;
b)15% din preţul franco fabrică al produsului pentru celelalte produse, cu excepţia produselor clasificate la capitolele 50-63 din Sistemul armonizat, pentru care se aplică toleranţele menţionate la notele 6 şi 7 din partea I a anexei 13a.
(2)Aplicarea alineatului (1) nu autorizează depăşirea procentajelor corespunzătoare conţinutului maxim de materiale neoriginare specificate în regulile stabilite în lista din anexa 13a.
(3)Alineatele (1) şi (2) nu se aplică produselor obţinute integral într-o ţară beneficiară în sensul articolului 75. Cu toate acestea, fără a aduce atingere articolului 78 şi articolului 80 alineatul (2), toleranţa prevăzută la respectivele alineate se aplică totuşi sumei tuturor materialelor utilizate la fabricarea unui produs şi în privinţa cărora regula stabilită în lista din anexa 13a pentru produsul în cauză impune obţinerea integrală.
Art. 80
(1)Unitatea de luat în considerare în scopul aplicării dispoziţiilor prezentei secţiuni o reprezintă produsul care este considerat unitatea de bază la stabilirea clasificării conform Sistemului armonizat.
(2)Atunci când un transport constă într-un număr de produse identice clasificate la aceeaşi poziţie din Sistemul armonizat, fiecare produs trebuie luat în considerare separat atunci când se aplică dispoziţiile prezentei secţiuni.
(3)Atunci când, conform regulii generale de interpretare 5 din Sistemul armonizat, ambalajul este clasificat împreună cu produsul pe care îl conţine, ambalajul este considerat parte integrantă a produsului în scopul determinării originii.
Art. 81
Accesoriile, piesele de schimb şi uneltele ce se livrează împreună cu un echipament, o maşină, un aparat sau un vehicul care fac parte din echipamentul normal şi sunt incluse în preţul franco fabrică al acestuia sunt considerate parte integrantă din echipamentul, maşina, aparatul sau vehiculul respectiv.
Art. 82
Seturile, aşa cum sunt definite în regula generală de interpretare 3 din Sistemul armonizat, sunt considerate ca fiind originare atunci când toate articolele componente sunt produse originare.
Un set format din componente originare şi neoriginare este totuşi considerat ca fiind originar în ansamblu, cu condiţia ca valoarea componentelor neoriginare să nu depăşească 15% din preţul franco fabrică al setului.
Art. 83
Pentru a determina caracterul originar al unui produs nu se ia în considerare originea următoarelor elemente care pot fi utilizate la fabricarea acestuia:
(a)energie şi combustibil;
(b)instalaţii şi echipamente;
(c)maşini şi unelte;
(d)orice alte mărfuri care nu intră şi care nu sunt destinate să intre în compoziţia finală a produsului.
SUBSECŢIUNEA 3:Cumul
Art. 84
Cumulul bilateral permite ca produsele originare din Uniunea Europeană să fie considerate materiale originare dintr-o ţară beneficiară atunci când sunt încorporate într-un produs fabricat în ţara respectivă, cu condiţia ca prelucrarea sau transformarea realizată acolo să fie mai amplă decât operaţiunile descrise la articolul 78 alineatul (1).
Subsecţiunile 2 şi 7 se aplică mutatis mutandis exporturilor din Uniune către o ţară beneficiară în scopul cumulului bilateral.

Art. 85
(1)În măsura în care Norvegia, Elveţia şi Turcia acordă preferinţe tarifare generalizate unor produse originare din ţările beneficiare şi aplică o definiţie a conceptului de origine care corespunde celei prevăzute în prezenta secţiune, cumulul cu Norvegia, Elveţia sau Turcia permite ca produsele originare din Norvegia, Elveţia sau Turcia să fie considerate materiale originare dintr-o ţară beneficiară, cu condiţia ca prelucrarea sau transformarea realizată în aceste ţări să fie mai amplă decât operaţiunile descrise la articolul 78 alineatul (1).
(2)Alineatul (1) se aplică cu condiţia ca Turcia, Norvegia şi Elveţia să acorde, prin reciprocitate, acelaşi tratament produselor originare din ţările beneficiare care încorporează materiale originare din Uniunea Europeană.
(3)Alineatul (1) nu se aplică produselor clasificate la capitolele 1-24 din Sistemul armonizat.
(4)Comisia va publica în jurnalul Oficial al Uniunii Europene (seria C) data la care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alineatele (1) şi (2).
Art. 86
(1)Cumulul regional se aplică următoarelor patru grupuri regionale distincte:
a)grupul I: Brunei, Cambodgia, Filipine, Indonezia, Laos, Malaysia, Myanmar/Birmania, Thailanda, Vietnam;
b)grupul II: Bolivia, Columbia, Costa Rica, Ecuador, El Salvador, Guatemala, Honduras, Nicaragua, Panama, Peru, Venezuela;
c)grupul III: Bangladesh, Bhutan, India, Maldive, Nepal, Pakistan, Sri Lanka;
d)grupul IV: Argentina, Brazilia, Paraguay şi Uruguay.

(2)Cumulul regional între ţările din acelaşi grup se aplică numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)ţările care participă la cumul sunt, în momentul exportului produsului către Uniune, ţări beneficiare care nu fac obiectul unei retrageri temporare a regimului preferenţial în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 978/2012;

b)pentru cumulul regional între ţările dintr-un grup regional se aplică regulile de origine stabilite în prezenta secţiune;
c)ţările din grupul regional s-au angajat:
(i)să respecte sau să asigure respectarea dispoziţiilor prezentei secţiuni; şi
(ii)să asigure cooperarea administrativă necesară pentru a garanta aplicarea corectă a prezentei secţiuni atât în relaţiile cu Uniunea, cât şi în relaţiile dintre ele;
d)angajamentele menţionate la litera (c) au fost notificate Comisiei de către secretariatul grupului regional în cauză sau de către alt organism mixt competent reprezentând toţi membrii grupului respectiv.
În sensul literei (b), în cazul în care operaţiunea care conferă caracterul de produs originar prevăzută în anexa 13a partea II nu este aceeaşi pentru toate ţările care participă la cumul, originea produselor exportate dintr-o ţară în altă ţară din acelaşi grup regional în scopul aplicării cumulului regional se stabileşte pe baza regulii care s-ar aplica dacă produsele ar fi exportate către Uniune.
Dacă ţările dintr-un grup regional au îndeplinit deja, înainte de 1 ianuarie 2011, condiţiile prevăzute la primul paragraf literele (c) şi (d), nu mai este necesar să semneze un nou angajament.

(3)Materialele enumerate în anexa 13b sunt excluse de la cumulul regional prevăzut la alineatul (2) dacă:
a)preferinţa tarifară aplicabilă în Uniunea Europeană nu este aceeaşi pentru toate ţările care participă la cumul şi
b)materialele în cauză ar beneficia, prin cumul, de un tratament tarifar mai favorabil decât cel care li s-ar acorda dacă ar fi exportate direct către Uniunea Europeană.
(4)Cumulul regional între ţările beneficiare din acelaşi grup regional se aplică numai cu condiţia ca prelucrarea sau transformarea realizată în ţara beneficiară în care materialele fac obiectul unei noi prelucrări sau utilizări să fie mai amplă decât operaţiunile descrise la articolul 78 alineatul (1) şi, în cazul produselor textile, mai amplă decât operaţiunile prevăzute în anexa 16.
Atunci când nu este îndeplinită condiţia prevăzută la primul paragraf, produsele au ca origine ţara din grupul regional căreia îi revine cea mai mare cotă din valoarea materialelor utilizate originare din ţările din grupul regional.
Ţara care figurează ca ţară de origine pe dovada de origine întocmită de exportatorul produsului către Uniune sau, înainte de aplicarea sistemului exportatorilor înregistraţi, eliberată de autorităţile ţării beneficiare de export, este:
- în cazul produselor exportate fără a mai fi fost prelucrate sau transformate, ţara beneficiară care figurează pe dovada de origine menţionată la articolul 95a alineatul (1) sau la articolul 97m alineatul (5) a treia liniuţă;
- în cazul produselor exportate după ce au fost prelucrate sau transformate, ţara de origine determinată în conformitate cu al doilea paragraf.

(5)La cererea autorităţilor dintr-o ţară beneficiară din grupul I sau grupul III, Comisia poate autoriza cumulul regional între ţări din grupurile respective dacă este convinsă că este îndeplinită fiecare dintre următoarele condiţii:
a)condiţiile prevăzute la alineatul (2) literele (a) şi (b) sunt îndeplinite; şi

b)ţările care vor participa la cumulul regional şi-au luat şi au comunicat împreună Comisiei angajamentul:
(i)să respecte sau să asigure respectarea dispoziţiilor prezentei secţiuni şi
(ii)să asigure cooperarea administrativă necesară pentru a garanta aplicarea corectă a prezentei secţiuni atât în relaţiile cu Uniunea Europeană, cât şi în relaţiile dintre ele.
Cererea menţionată la primul paragraf trebuie însoţită de dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute la respectivul paragraf. Cererea se adresează Comisiei. Comisia va decide asupra cererii ţinând seama de toate elementele legate de cumul pe care le consideră relevante, inclusiv de materialele care vor fi cumulate.
(6)În cazul exportului către Uniunea Europeană a unor produse fabricate într-o ţară beneficiară din grupul I sau din grupul III utilizând materiale originare dintr-o ţară din celălalt grup, originea produselor respective se determină după cum urmează:
a)materialele originare dintr-o ţară dintr-un grup regional sunt considerate ca fiind materiale originare dintr-o ţară din celălalt grup regional atunci când sunt încorporate într-un produs obţinut în al doilea grup regional, cu condiţia ca prelucrarea sau transformarea realizată în ţara beneficiară din al doilea grup regional să fie mai amplă decât operaţiunile descrise la articolul 78 alineatul (1) şi, în cazul produselor textile, mai amplă decât operaţiunile prevăzute în anexa 16.
b)atunci când nu este îndeplinită condiţia prevăzută la litera (a), produsele au ca origine ţara participantă la cumul căreia îi revine cea mai mare cotă din valoarea materialelor utilizate originare din ţările participante la cumul.
Atunci când ţara de origine se determină în conformitate cu primul paragraf litera (b), respectiva ţară este indicată drept ţară de origine pe dovada de origine furnizată de exportatorul care exportă produsul către Uniunea Europeană sau, până la aplicarea sistemului exportatorilor înregistraţi, eliberată de autorităţile din ţara exportatoare beneficiară.
(7)La cererea autorităţilor din orice ţară beneficiară, Comisia poate autoriza aplicarea cumulului extins între o ţară beneficiară şi o ţară cu care Uniunea Europeană are un acord de liber schimb în conformitate cu articolul XXIV din Acordul General pentru Tarife şi Comerţ (GATT) în vigoare, cu condiţia să fie îndeplinită fiecare dintre următoarele condiţii:
a)ţările care participă la cumul s-au angajat să respecte sau să asigure respectarea prezentei secţiuni şi să asigure cooperarea administrativă necesară pentru a garanta aplicarea corectă a prezentei secţiuni atât în relaţiile cu Uniunea Europeană, cât şi în relaţiile dintre ele.
b)angajamentul menţionat la litera (a) a fost notificat Comisiei de către ţara beneficiară în cauză.
Cererea menţionată la primul paragraf trebuie să cuprindă o listă a materialelor care fac obiectul cumulului şi să fie însoţită de dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute la literele (a) şi (b) din acelaşi paragraf. Cererea se adresează Comisiei. Dacă materialele în cauză suferă modificări, se depune o nouă cerere.
Materialele clasificate la capitolele 1-24 din Sistemul armonizat sunt excluse de la cumulul extins.
(8)În cazul cumulului extins menţionat la alineatul (7), originea materialelor utilizate şi documentele care constituie dovada de origine se determină în conformitate cu prevederile acordului de liber schimb relevant. Originea produselor care urmează să fie exportate către Uniunea Europeană se determină în conformitate cu regulile de origine prevăzute în prezenta secţiune.
Pentru ca un produs să obţină caracterul de produs originar, nu este necesar ca materialele originare dintr-o ţară cu care Uniunea Europeană are un acord de liber schimb, utilizate într-o ţară beneficiară la fabricarea produsului destinat exportului către Uniunea Europeană, să fie supuse unei prelucrări sau transformări suficiente, atâta timp cât prelucrarea sau transformarea realizată în ţara beneficiară în cauză a fost mai amplă decât operaţiunile descrise la articolul 78 alineatul (1).
(9)Comisia va publica în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (seria C) următoarele:
a)data de la care se aplică cumulul între ţările din grupul I şi grupul III, prevăzut la alineatul (5), ţările care participă la respectivul cumul şi, dacă este cazul, lista materialelor care fac obiectul cumulului;
b)data de la care se aplică cumulul extins, ţările care participă la respectivul cumul şi lista materialelor care fac obiectul cumulului.
(10)Subsecţiunea 2, articolele 90, 91, 92, 93, 94, 95 şi subsecţiunea 7 se aplică mutatis mutandis exporturilor dintr-o ţară beneficiară către altă ţară beneficiară în scopul cumulului regional.

Art. 87
În cazul în care cumulul bilateral sau cumulul cu Norvegia, Elveţia sau Turcia se aplică simultan cu cumulul regional, produsul obţinut dobândeşte originea uneia dintre ţările din grupul regional în cauză, determinată în conformitate cu articolul 86 alineatul (4) primul şi al doilea paragraf.
Art. 88
(1)
[textul din Art. 88, alin. (1) din partea 1, titlul IV, capitolul 2, sectiunea 1, subsectiunea 3 a fost abrogat la 21-mar-2015 de Art. 1, punctul 10. din Regulamentul 428/10-mar-2015]
(2)Dacă la prelucrarea sau transformarea unui produs se folosesc materiale fungibile originare şi neoriginare, autorităţile vamale ale statelor membre pot să autorizeze, la cererea în scris a operatorilor economici, gestionarea materialelor în Uniunea Europeană după metoda separării contabile, în vederea exportării lor ulterioare către o ţară beneficiară în cadrul cumulului bilateral, fără ca respectivele materiale să facă obiectul unor stocuri distincte.
(3)Autorităţile vamale ale statelor membre pot supune acordarea autorizaţiei menţionate la alineatul (2) oricăror condiţii pe care le consideră adecvate.
Autorizaţia se acordă numai dacă prin aplicarea metodei menţionate la alineatul (2) se poate garanta că numărul de produse obţinute care ar putea fi considerate «originare din Uniunea Europeană» este în orice moment acelaşi cu numărul de produse care ar fi fost obţinute aplicând o metodă de separare fizică a stocurilor.
În cazul în care este autorizată, metoda se aplică, iar utilizarea sa se înregistrează conform principiilor generale de contabilitate aplicabile în Uniunea Europeană.
(4)Beneficiarul metodei menţionate la alineatul (2) întocmeşte sau, până la aplicarea sistemului exportatorilor înregistraţi, solicită dovezile de origine pentru cantităţile de produse care pot fi considerate originare din Uniunea Europeană. La cererea autorităţilor vamale ale statelor membre, beneficiarul furnizează o declaraţie privind modul în care au fost gestionate cantităţile respective.
(5)Autorităţile vamale ale statelor membre supraveghează utilizarea autorizaţiei menţionate la alineatul (2).
Ele pot retrage autorizaţia în următoarele cazuri:
a)dacă beneficiarul se foloseşte în mod abuziv de autorizaţie, indiferent sub ce formă, sau
b)dacă beneficiarul nu îndeplineşte oricare dintre celelalte condiţii prevăzute în prezenta secţiune sau în secţiunea IA.
SUBSECŢIUNEA 4:Derogări
Art. 89
(1)Comisia, din proprie iniţiativă sau ca răspuns la solicitarea unei ţări beneficiare, poate acorda unei ţări beneficiare o derogare temporară de la dispoziţiile prezentei secţiuni, în cazul în care:
a)factori interni sau externi o privează temporar de capacitatea de a respecta regulile pentru obţinerea originii prevăzute la articolul 72, aşa cum putea anterior, sau
b)necesită timp pentru a se pregăti în vederea respectării regulilor pentru obţinerea originii prevăzute la articolul 72.
(2)Derogarea temporară se limitează la durata efectelor factorilor interni sau externi care au motivat-o sau la perioada necesară ţării beneficiare pentru a se conforma regulilor.
(3)Cererea de derogare se adresează în scris Comisiei. Cererea precizează motivele pentru care se solicită derogarea, astfel cum sunt indicate la alineatul (1), şi cuprinde documentele justificative corespunzătoare.
(4)Atunci când se acordă o derogare, ţara beneficiară în cauză îndeplineşte toate cerinţele prevăzute referitoare la informaţiile care trebuie furnizate Comisiei cu privire la utilizarea derogării şi la gestionarea cantităţilor pentru care este acordată derogarea.
SUBSECŢIUNEA 5:Subsecţiunea 5: Proceduri la export în ţara beneficiară şi în Uniunea Europeană aplicabile de la data aplicării sistemului exportatorilor înregistraţi
Art. 90
(1)Sistemul se aplică în următoarele cazuri:
a)în cazul mărfurilor care îndeplinesc cerinţele din prezenta secţiune şi care sunt exportate de un exportator înregistrat;
b)în cazul oricărui transport format din unul sau mai multe colete care conţin produse originare exportate de orice exportator, dacă valoarea totală a produselor originare expediate nu depăşeşte 6 000 EUR.
(2)Valoarea produselor originare dintr-un transport este valoarea tuturor produselor originare dintr-un transport care fac obiectul unui atestat de origine întocmit în ţara de export.

Art. 90a
(1)Dovada statutului originar al produselor comunitare în sensul articolului 67 alineatul (2) este oferită prin:
a)prezentarea unui certificat de circulaţie a mărfurilor tip EUR.1, al cărui model se află în anexa 21, sau prin
b)prezentarea unei declaraţii în conformitate cu articolul 89.
(2)Exportatorul sau reprezentantul său autorizat introduce în rubrica 2 a certificatului de circulaţie a mărfurilor tip EUR.1 «GSP beneficiary countries» şi «EC» sau «Pays beneficiaires du SPG» şi «CE».
(3)Dispoziţiile acestei secţiuni privind emiterea, folosirea şi verificarea ulterioară a certificatelor de origine tip A trebuie aplicate mutatis mutandis certificatelor de circulaţie a mărfurilor tip EUR.l şi, cu excepţia dispoziţiilor privind emiterea acestora, şi a declaraţiilor pe factură.
Art. 90b
(1)Dovada de origine este valabilă 10 luni de la data emiterii sale în ţara exportatoare şi trebuie depusă în acest interval de timp la autorităţile vamale ale ţării importatoare.
(2)Dovezile de origine care se depun la autorităţile vamale ale ţării importatoare după data finală precizată la alineatul (1) pot fi acceptate în scopul aplicării preferinţelor tarifare menţionate la articolul 67, atunci când neprezentarea acestor documente până la ultima dată stabilită se datorează unor împrejurări excepţionale.
(3)În cazul prezentării cu întârziere, autorităţile vamale din ţara importatoare pot accepta dovezile de origine dacă produsele au fost prezentate înainte de data finală precizată.
(4)La cererea importatorului şi în condiţiile stabilite de autorităţile vamale ale statului membru importator, se poate prezenta o singură dovadă de origine autorităţilor vamale la importul primului transport de mărfuri, atunci când acestea:
a)sunt importate în cadrul unor schimburi comerciale frecvente şi continue, care prezintă o valoare comercială semnificativă;
b)fac parte din acelaşi contract de vânzare, ale cărui părţi sunt stabilite în ţara exportatoare sau în Comunitate;
c)sunt încadrate în acelaşi cod (de opt cifre) din Nomenclatura Combinată;
d)provin exclusiv de la acelaşi exportator, sunt destinate aceluiaşi importator şi fac obiectul formalităţilor de intrare la acelaşi birou vamal din Comunitate.
Această procedură se aplică în cazul cantităţilor şi pe o perioadă determinate de autorităţile vamale competente. Această perioadă nu poate depăşi în nici un caz trei luni.
Art. 90c
(1)Produsele expediate sub formă de mică coletărie de către persoane fizice către persoane fizice sau care se află în bagajul călătorilor se admit ca produse originare, beneficiind de preferinţele tarifare prevăzute la articolul 67, fără a mai fi necesară prezentarea unui certificat de origine tip A sau completarea unei declaraţii pe factură, cu condiţia ca aceste importuri să nu fie de natură comercială şi să fi fost declarate ca îndeplinind condiţiile necesare pentru aplicarea acestei secţiuni şi să nu existe îndoieli cu privire la corectitudinea declaraţiei.
(2)Importurile care sunt ocazionale şi sunt compuse exclusiv din produse pentru uzul personal al destinatarilor sau călătorilor sau al familiilor acestora nu se consideră ca fiind de natură comercială dacă este evident din natura şi cantitatea produselor că ele nu sunt importate în scopuri comerciale.
În plus, valoarea globală a acestor produse nu trebuie să depăşească 500 EUR în cazul coletelor mici şi 1 200 EUR în cazul produselor ce fac parte din bagajul personal al călătorilor.
Art. 91
(1)Ţările beneficiare încep înregistrarea exportatorilor la 1 ianuarie 2017.
Cu toate acestea, în cazul în care ţara beneficiară nu este în măsură să înceapă înregistrarea la acea dată, aceasta informează Comisia în scris până la 1 iulie 2016 cu privire la faptul că înregistrarea exportatorilor este amânată până la 1 ianuarie 2018 sau 1 ianuarie 2019.
(2)O perioadă de 12 luni de la data la care ţara beneficiară începe înregistrarea exportatorilor, autorităţile competente din ţara beneficiară respectivă continuă să elibereze certificate de origine tip A la cererea exportatorilor care încă nu sunt înregistraţi la momentul depunerii cererii de certificat.
Fără a aduce atingere articolului 97k alineatul (5), certificatele de origine tip A eliberate în conformitate cu primul paragraf din prezentul alineat pot fi admise în Uniune ca dovadă de origine, dacă sunt eliberate înainte de data înregistrării exportatorului în cauză.
Autorităţile competente ale unei ţări beneficiare care întâmpină dificultăţi în ceea ce priveşte încheierea procesului de înregistrare în termenul de 12 luni precizat mai sus, pot cere Comisiei prelungirea acestuia. O astfel de prelungire nu poate depăşi şase luni.
(3)Exportatorii dintr-o ţară beneficiară, înregistraţi sau nu, întocmesc atestate de origine pentru produsele originare expediate atunci când valoarea totală a acestora nu depăşeşte 6 000 EUR, începând cu data de la care ţara beneficiară intenţionează să înceapă înregistrarea exportatorilor.
După înregistrare, exportatorii întocmesc atestate de origine pentru produsele originare expediate atunci când valoarea totală a acestora depăşeşte 6 000 EUR, începând cu data de la care înregistrarea lor este valabilă în conformitate cu articolul 92 alineatul (5).
(4)Toate ţările beneficiare trebuie să aplice sistemul exportatorilor înregistraţi cel târziu de la 30 iunie 2020.
Art. 91a
(1)La 1 ianuarie 2017, autorităţile vamale ale statelor membre încep înregistrarea exportatorilor şi a re-expeditorilor mărfurilor stabiliţi pe teritoriile lor.
(2)Începând cu 1 ianuarie 2018, autorităţile vamale din toate statele membre încetează eliberarea certificatelor de circulaţie EUR.1 în scopul cumulului în temeiul articolului 84.
(3)Până la 31 decembrie 2017, autorităţile vamale ale statelor membre eliberează certificate de circulaţie EUR.1 sau certificate de origine tip A înlocuitoare la cererea exportatorilor sau a re-expeditorilor de mărfuri care încă nu sunt înregistraţi. Aceasta se aplică, de asemenea, în cazul în care produsele originare trimise către Uniune sunt însoţite de atestate de origine întocmite de un exportator înregistrat într-o ţară beneficiară.
(4)Exportatorii din Uniune, înregistraţi sau nu, întocmesc atestate de origine pentru produsele originare expediate atunci când valoarea totală a acestora nu depăşeşte 6 000 EUR, începând cu 1 ianuarie 2017.
După înregistrare, exportatorii întocmesc atestate de origine pentru produsele originare expediate atunci când valoarea totală a acestora depăşeşte 6 000 EUR, începând cu data de la care înregistrarea lor este valabilă în conformitate cu articolul 92 alineatul (5).
(5)Reexpeditorii de mărfuri care sunt înregistraţi pot întocmi atestate de origine înlocuitoare din data de la care este valabilă înregistrarea lor în conformitate cu articolul 92 alineatul (5). Această dispoziţie se aplică indiferent dacă mărfurile sunt însoţite de un certificat de origine tip A eliberat în ţara beneficiară, de o declaraţie pe factură sau de un atestat de origine întocmit de către exportator.

Art. 92
(1)Pentru a deveni exportator înregistrat, un exportator trebuie să depună o cerere la autoritatea competentă din ţara beneficiară din care mărfurile urmează să fie exportate şi din care mărfurile sunt considerate originare sau în care mărfurile au suferit o prelucrare care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la articolul 86 alineatul (4) primul paragraf sau la articolul 86 alineatul (6) litera (a).
Cererea se depune utilizându-se formularul care figurează în anexa 13c şi conţine toate informaţiile solicitate în acesta.
(2)Pentru a deveni exportator înregistrat, un exportator sau un re-expeditor de mărfuri stabilit într-un stat membru trebuie să depună o cerere la autorităţile vamale ale statului membru respectiv, utilizând formularul care figurează în anexa 13c.
(3)Exportatorii sunt înregistraţi în comun în scopul exportului în cadrul sistemului generalizat de preferinţe al Uniunii şi în al Norvegiei, al Elveţiei şi al Turciei, după ce aceasta din urmă îndeplineşte anumite condiţii.
Un număr de exportator înregistrat se atribuie exportatorului de către autorităţile competente din ţara beneficiară în vederea exportului în cadrul SGP al Uniunii, Norvegiei, Elveţiei şi Turciei, după ce aceasta din urmă îndeplineşte anumite condiţii, în măsura în care aceste ţări au recunoscut ţara în care a avut loc înregistrarea ca ţară beneficiară.
(4)Cererea de obţinere a statutului de exportator înregistrat trebuie să conţină toate datele menţionate în anexa 13c.
(5)Înregistrarea este valabilă de la data la care autorităţile competente ale unei ţări beneficiare sau autorităţile vamale ale unui stat membru primesc o cerere completă de înregistrare, în conformitate cu alineatul (4).
(6)Autorităţile competente ale unei ţări beneficiare sau autorităţile vamale ale unui stat membru informează exportatorul sau, după caz, re-expeditorul mărfurilor cu privire la numărul de exportator înregistrat atribuit respectivului exportator sau re-expeditor de mărfuri şi cu privire la data de la care înregistrarea este valabilă.
Art. 92a
În cazul în care se adaugă o ţară la lista ţărilor beneficiare enumerate în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 978/2012, Comisia activează automat în sistemul său înregistrările tuturor exportatorilor înregistraţi în ţara respectivă, cu condiţia ca datele de înregistrare ale exportatorilor să fie disponibile în cadrul sistemului REX şi să fie valabile cel puţin pentru SGP al Norvegiei, Elveţiei sau Turciei, după ce aceasta din urmă îndeplineşte anumite condiţii.
În acest caz, un exportator care este deja înregistrat cel puţin în sistemul SGP al Norvegiei, al Elveţiei sau al Turciei, după ce această ţară îndeplineşte anumite condiţii, nu trebuie să depună o cerere la autorităţile sale competente pentru a se înregistra în sistemul Uniunii.

Art. 93
(1)Exportatorii înregistraţi informează imediat autorităţile competente ale ţării beneficiare sau autorităţile vamale ale statului membru cu privire la modificarea informaţiilor pe care le-au furnizat în scopul înregistrării lor.
(2)Exportatorii înregistraţi care nu mai îndeplinesc condiţiile pentru a exporta mărfuri în cadrul sistemului sau care nu mai intenţionează să exporte mărfuri în cadrul sistemului, informează în acest sens autorităţile competente din ţara beneficiară respectivă sau autorităţile vamale din statul membru respectiv.
(3)Autorităţile competente ale unei ţări beneficiare sau autorităţile vamale ale unui stat membru revocă înregistrarea în cazul în care exportatorul înregistrat:
a)nu mai există;
b)nu mai îndeplineşte condiţiile pentru a exporta mărfuri în cadrul sistemului;
c)a informat autoritatea competentă a ţării beneficiare sau autorităţile vamale ale statului membru că nu mai intenţionează să exporte mărfuri în cadrul sistemului;
d)în mod intenţionat sau din neglijenţă, întocmeşte sau permite întocmirea unui atestat de origine care conţine informaţii incorecte şi care duce la obţinerea eronată a tratamentului tarifar preferenţial.
(4)Autorităţile competente dintr-o ţară beneficiară sau autorităţile vamale dintr-un stat membru pot revoca înregistrarea în cazul în care exportatorul înregistrat nu îşi menţine actualizate datele de înregistrare.
(5)Revocarea înregistrării va produce efecte numai în viitor, şi anume pentru atestatele de origine întocmite după data revocării. Revocarea înregistrării nu are niciun efect asupra valabilităţii atestatelor de origine întocmite înainte de informarea exportatorului înregistrat cu privire la revocare.
(6)Autoritatea competentă a unei ţări beneficiare sau autorităţile vamale ale unui stat membru informează exportatorul înregistrat cu privire la revocarea înregistrării sale şi cu privire la data de la care revocarea produce efecte.
(7)Exportatorul sau re-expeditorul de mărfuri dispune de căi de atac în cazul revocării înregistrării sale.
(8)Revocarea unui exportator înregistrat se anulează în cazul unei revocări involuntare. Exportatorul sau re-expeditorul de mărfuri este autorizat să utilizeze numărul de exportator înregistrat care îi este atribuit în momentul înregistrării.
(9)Exportatorii sau re-expeditorii de mărfuri a căror înregistrare a fost revocată pot depune o nouă cerere pentru a deveni exportator înregistrat în conformitate cu articolul 92. Exportatorii sau re-expeditorii de mărfuri a căror înregistrare a fost revocată în conformitate cu alineatele (4) şi (5) pot fi înregistraţi din nou numai dacă dovedesc autorităţii competente a ţării beneficiare sau autorităţilor vamale ale statului membru care i-a înregistrat faptul că au remediat situaţia care a condus la revocarea înregistrării lor.
(10)Datele referitoare la o înregistrare revocată se păstrează în sistemul REX de către autoritatea competentă a ţării beneficiare sau de către autorităţile vamale ale statului membru care le-a introdus în sistemul respectiv maximum zece ani calendaristici după anul calendaristic în care a avut loc revocarea. După trecerea celor zece ani calendaristici, autoritatea competentă a ţării beneficiare sau autorităţile vamale ale statului membru şterg aceste date.

Art. 93a
(1)Comisia revocă toate înregistrările exportatorilor înregistraţi într-o ţară beneficiară în cazul în care ţara beneficiară este eliminată de pe lista ţărilor beneficiare enumerate în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 978/2012 sau dacă preferinţele tarifare acordate ţării beneficiare au fost retrase temporar în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 978/2012.
(2)În cazul în care o ţară este reintrodusă în lista respectivă sau retragerea temporară a preferinţelor tarifare acordate ţării beneficiare ia sfârşit, Comisia reactivează înregistrările tuturor exportatorilor înregistraţi în ţara respectivă, cu condiţia ca datele de înregistrare ale exportatorilor să fie disponibile în sistem şi să fi rămas valabile cel puţin pentru SGP al Norvegiei, Elveţiei sau Turciei, după ce aceasta din urmă îndeplineşte anumite condiţii. În caz contrar, exportatorii se înregistrează din nou în conformitate cu articolul 92.
(3)În cazul revocării înregistrărilor tuturor exportatorilor înregistraţi într-o ţară beneficiară în conformitate cu alineatul (1), datele privind înregistrările revocate se păstrează în sistemul REX cel puţin zece ani calendaristici după anul calendaristic în care a avut loc revocarea. După perioada de zece ani şi dacă ţara beneficiară nu mai este o ţară beneficiară mai mult de zece ani pentru Uniune, Norvegia, Elveţia sau Turcia, după ce aceasta din urmă îndeplineşte anumite condiţii, Comisia va şterge datele privind înregistrările revocate din sistemul REX.

Art. 94
(1)Exportatorii, înregistraţi sau nu, îndeplinesc următoarele obligaţii:
a)ţin o contabilitate comercială adecvată privind producţia şi furnizarea de mărfuri eligibile pentru tratament preferenţial;
b)pun la dispoziţie toate documentele justificative referitoare la materialele utilizate la fabricare;
c)păstrează toate documentele vamale referitoare la materialele utilizate la fabricare;
d)păstrează, timp de cel puţin trei ani de la sfârşitul anului calendaristic în care a fost întocmit atestatul de origine sau pe o perioadă mai lungă, dacă legislaţia naţională prevede o astfel de perioadă, registre:
(i)ale atestatelor de origine întocmite;
(ii)cu evidenţa materialelor originare şi neoriginare utilizate, precum şi a producţiei şi a stocurilor.
Registrele şi atestatele de origine menţionate pot fi păstrate în format electronic, dar trebuie să permită trasabilitatea materialelor utilizate la fabricarea produselor exportate şi confirmarea caracterului originar al acestora.
(2)Obligaţiile prevăzute la alineatul (1) se aplică şi furnizorilor care prezintă exportatorilor declaraţia furnizorului ce atestă caracterul originar al mărfurilor pe care le furnizează.
(3)Reexpeditorii de mărfuri, indiferent dacă sunt înregistraţi sau nu, care întocmesc atestate de origine înlocuitoare în conformitate cu articolul 97d păstrează atestatele de origine iniţiale pe care le-au înlocuit timp de cel puţin trei ani de la sfârşitul anului calendaristic în care a fost întocmit atestatul de origine înlocuitor sau pe o perioadă mai lungă, dacă legislaţia naţională prevede acest lucru.

Art. 95
(1)Exportatorul întocmeşte un atestat de origine atunci când produsele care fac obiectul atestatului sunt exportate, dacă produsele respective pot fi considerate originare din ţara beneficiară în cauză sau din altă ţară beneficiară în conformitate cu articolul 86 alineatul (4) al doilea paragraf sau cu articolul 86 alineatul (6) primul paragraf litera (b).
(2)Un atestat de origine poate fi întocmit şi după efectuarea exportului produselor în cauză («atestat retroactiv»). Un astfel de atestat retroactiv se acceptă în cazul în care este prezentat autorităţilor vamale din statul membru de depunere a declaraţiei vamale de punere în liberă circulaţie, în termen de maximum doi ani după efectuarea importului.
În cazul în care divizarea unui transport are loc în conformitate cu articolul 74 şi termenul de doi ani menţionat la primul paragraf este respectat, atestatul de origine poate fi întocmit retroactiv de exportatorul din ţara exportatoare a produselor. Această dispoziţie se aplică mutatis mutandis în cazul în care divizarea unui transport are loc în altă ţară beneficiară sau în Norvegia, Elveţia sau, după caz, Turcia.
(3)Atestatul de origine este prezentat de către exportator clientului său din Uniune şi conţine informaţiile prevăzute în anexa 13d. Acesta se întocmeşte în engleză, franceză sau spaniolă.
Atestatul se poate întocmi pe orice document comercial care permite identificarea exportatorului respectiv şi a mărfurilor în cauză.
(4)Alineatele (1)-(3) se aplică mutatis mutandis atestatelor de origine întocmite în Uniune în scopul cumulului bilateral.
Art. 95a
(1)În scopul stabilirii originii materialelor utilizate în cadrul cumulului bilateral sau regional, exportatorul unui produs fabricat utilizând materiale originare dintr-o ţară cu care este posibil cumulul se bazează pe atestatul de origine prezentat de furnizorul materialelor respective. În aceste cazuri, atestatul de origine întocmit de exportator cuprinde, după caz, menţiunea «EU cumulation», «regional cumulation», «Cumul UE», «cumul regional» sau «Acumulacion UE», «Acumulacion regional».
(2)În scopul stabilirii originii materialelor utilizate în cadrul aplicării unui cumul în temeiul articolului 85, exportatorul unui produs fabricat utilizând materiale originare de la o parte cu care este autorizat cumulul se bazează pe dovada de origine prezentată de furnizorul materialelor respective, cu condiţia ca dovada să fi fost eliberată în conformitate cu regulile de origine din cadrul SGP al Norvegiei, al Elveţiei sau, în caz că este aplicabil, al Turciei, după caz. În acest caz, atestatul de origine întocmit de exportator cuprinde menţiunea «Norway cumulation», «Switzerland cumulation», «Turkey cumulation», «Cumul Norvege», «Cumul Suisse», «Cumul Turquie» sau «Acumulacion Noruega», «Acumulacion Suiza», «Acumulacion Turquia».
(3)În scopul stabilirii originii materialelor utilizate în cadrul aplicării cumulului extins în temeiul articolului 86 alineatele (7) şi (8), exportatorul unui produs fabricat utilizând materiale originare de la o parte cu care este autorizat cumulul extins se bazează pe dovada de origine prezentată de furnizorul materialelor respective, cu condiţia ca dovada să fi fost eliberată în conformitate cu dispoziţiile acordului de liber schimb relevant încheiat între Uniune şi partea în cauză.
În acest caz, atestatul de origine întocmit de exportator cuprinde menţiunea «extended cumulation with country x», «cumul etendu avec le pays x» sau «Acumulacion ampliada con el pais x».

Art. 96
(1)Pentru fiecare transport se întocmeşte un atestat de origine.
(2)Un atestat de origine este valabil timp de douăsprezece luni de la data întocmirii.

(3)Un singur atestat de origine poate acoperi mai multe loturi dacă mărfurile îndeplinesc următoarele condiţii:
a)constituie produse demontate sau neasamblate în sensul regulii generale de interpretare 2 litera (a) din Sistemul armonizat,
b)sunt clasificate la secţiunea XVI sau XVII sau la poziţia 7308 sau 9406 din Sistemul armonizat şi
c)sunt destinate să fie importate în mai multe tranşe.
SUBSECŢIUNEA 6:Subsecţiunea 6: Proceduri la punerea în liberă circulaţie în Uniunea Europeană aplicabile de la data aplicării sistemului exportatorilor înregistraţi
Art. 96a
Pentru ca importatorii să fie eligibili să depună cereri pentru a beneficia de sistem la prezentarea unui atestat de origine, mărfurile trebuie să fi fost exportate la sau după data la care ţara beneficiară din care se exportă mărfurile a început înregistrarea exportatorilor în conformitate cu articolul 91.
Art. 97
(1)În cazul în care un declarant solicită acordarea unui tratament preferenţial în cadrul sistemului, acesta face referire la atestatul de origine în declaraţia vamală de punere în liberă circulaţie. Referinţa la atestatul de origine va fi data eliberării sale în format aaaallzz, unde aaaa este anul, ll este luna, iar zz este ziua. În cazul în care valoarea totală a produselor originare expediate depăşeşte 6 000 EUR, declarantul indică şi numărul exportatorului înregistrat.
(2)Dacă declarantul solicită aplicarea sistemului în conformitate cu alineatul (1) fără a deţine un atestat de origine la momentul acceptării declaraţiei vamale pentru punerea în liberă circulaţie, respectiva declaraţie este considerată incompletă în sensul articolului 253 alineatul (1) şi tratată ca atare.
(3)Înainte de a declara mărfurile în vederea punerii în liberă circulaţie, declarantul se asigură că mărfurile respectă dispoziţiile prezentei secţiuni, verificând, în special:
(i)pe site-ul de internet public, că exportatorul este înregistrat în sistemul REX, atunci când valoarea totală a produselor originare expediate depăşeşte 6 000 EUR; şi
(ii)că atestatul de origine a fost întocmit în conformitate cu anexa 13d.

Art. 97a
(1)Pentru următoarele produse, întocmirea şi prezentarea unui atestat de origine nu sunt obligatorii:
a)produsele expediate de către persoane fizice către persoane fizice sub formă de colete mici a căror valoare nu depăşeşte 500 EUR;
b)produsele care fac parte din bagajele personale ale călătorilor a căror valoare nu depăşeşte 1 200 EUR.
(2)Produsele menţionate la alineatul (1) trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a)nu constituie importuri cu caracter comercial;
b)au fost declarate ca îndeplinind condiţiile necesare pentru a beneficia de sistem;
c)nu există îndoieli asupra veridicităţii declaraţiei menţionate la litera (b).
(3)În scopul aplicării alineatului (2) litera (a), importurile sunt considerate lipsite de caracter comercial dacă se îndeplinesc simultan următoarele condiţii:
a)importurile sunt ocazionale;
b)importurile constau exclusiv din produse pentru uzul personal al destinatarilor, al călătorilor sau al familiilor lor;
c)prin natura şi cantitatea produselor, este evident că acestea nu sunt importate în scopuri comerciale.
Art. 97b
(1)Constatarea unor mici neconcordanţe între menţiunile înscrise pe un atestat de origine şi cele făcute pe documentele prezentate autorităţilor vamale în vederea
îndeplinirii formalităţilor pentru importul produselor nu conduce ipso fado la anularea atestatului de origine dacă se stabileşte în mod clar că respectivul document corespunde produselor prezentate.
(2)Erori formale evidente, precum erorile de dactilografiere pe un atestat de origine, nu conduc la respingerea documentului dacă aceste erori nu sunt de natură să ridice dubii în privinţa corectitudinii afirmaţiilor din respectivul document.
(3)Atestatele de origine care sunt prezentate autorităţilor vamale ale ţării importatoare după expirarea perioadei de valabilitate menţionate la articolul 96 pot fi acceptate în scopul aplicării preferinţelor tarifare atunci când neprezentarea acestor documente în termenul stabilit se datorează unor circumstanţe excepţionale. în alte cazuri de neprezentare la timp, autorităţile vamale ale ţării importatoare pot accepta atestatele de origine dacă produsele le-au fost prezentate înainte de expirarea termenului menţionat.
Art. 97c
(1)Procedura menţionată la articolul 96 alineatul (3) se aplică pe o perioadă stabilită de autorităţile vamale ale statelor membre.
(2)Autorităţile vamale ale statelor membre importatoare care supraveghează punerile în liberă circulaţie succesive trebuie să verifice dacă loturile expediate în tranşe corespund produselor demontate sau neasamblate pentru care s-a întocmit atestatul de origine.
Art. 97d
(1)În cazul în care produsele nu au fost încă puse în liberă circulaţie, atestatul de origine poate fi înlocuit cu unul sau mai multe atestate de origine înlocuitoare, întocmite de re-expeditorul mărfurilor, cu scopul de a expedia toate sau o parte din produse în alt loc de pe teritoriul vamal al Uniunii sau, după caz, în Norvegia, Elveţia sau Turcia, după ce aceasta din urmă îndeplineşte anumite condiţii.
Atestatele de origine înlocuitoare pot fi întocmite doar în cazul în care atestatul de origine iniţial a fost întocmit în conformitate cu articolele 95 şi 96 şi anexa 13d.
(2)Re-expeditorii trebuie să fie înregistraţi în scopul întocmirii de atestate de origine înlocuitoare pentru produse originare care urmează să fie expediate în alt loc de pe teritoriul Uniunii, atunci când valoarea totală a produselor originare din transportul iniţial care urmează să fie divizat depăşeşte 6 000 EUR.
Cu toate acestea, re-expeditorilor neînregistraţi le este permisă întocmirea de atestate de origine înlocuitoare, atunci când valoarea totală a produselor originare din transportul iniţial care urmează să fie divizat depăşeşte 6 000 EUR, în cazul în care aceştia anexează o copie a atestatului de origine iniţial întocmit în ţara beneficiară.
(3)Numai re-expeditorii înregistraţi în sistemul REX pot întocmi atestate de origine înlocuitoare în ceea ce priveşte produsele originare care urmează să fie trimise către Norvegia, Elveţia sau Turcia, după ce această ţară îndeplineşte anumite condiţii. Această dispoziţie se aplică indiferent de valoarea produselor originare conţinute în transportul iniţial şi indiferent dacă ţara de origine este enumerată în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 978/2012.
(4)Un atestat de origine înlocuitor este valabil douăsprezece luni de la data întocmirii atestatului de origine iniţial.
(5)În cazul în care un atestat de origine este înlocuit, re-expeditorul indică următoarele pe atestatul de origine iniţial:
a)detaliile referitoare la atestatul sau atestatele de origine înlocuitoare;
b)numele şi adresa re-expeditorului;
c)destinatarul sau destinatarii din Uniune sau, după caz, din Norvegia, Elveţia sau Turcia, după ce aceasta din urmă îndeplineşte anumite condiţii.
Atestatul de origine iniţial se marchează cu cuvântul «Replaced», «Remplacee» sau «Sustituida».
(6)Re-expeditorul indică următoarele pe atestatul de origine înlocuitor:
a)toate detaliile referitoare la produsele reexpediate;
b)data la care a fost întocmit atestatul de origine iniţial;
c)informaţiile menţionate în anexa 13d;
d)numele şi adresa re-expeditorului produselor din Uniune şi, dacă este cazul, numărul său de exportator înregistrat;
e)numele şi adresa destinatarului din Uniune sau, după caz, din Norvegia, Elveţia sau Turcia, după ce aceasta din urmă îndeplineşte anumite condiţii;
f)data şi locul unde a fost făcută înlocuirea.
Atestatul de origine înlocuitor se marchează cu menţiunea «Replacement statement», «Attestation de remplacement» sau «Comunicacion de sustitucion».
(7)Alineatele (1)-(6) se aplică atestatelor care înlocuiesc atestate de origine înlocuitoare.
(8)Subsecţiunea 7 din prezenta secţiune se aplică mutatis mutandis atestatelor de origine înlocuitoare.
(9)În cazul produselor care beneficiază de preferinţele tarifare în temeiul unei derogări acordate în conformitate cu articolul 89, atestatul înlocuitor prevăzut la prezentul articol poate fi întocmit numai dacă produsele respective sunt destinate Uniunii.

Art. 97e
(1)Atunci când au îndoieli cu privire la caracterul originar al produselor, autorităţile vamale pot solicita declarantului să prezinte, într-un termen rezonabil pe care îl precizează ele însele, orice documente justificative de care dispune acesta, prin care să se poată verifica exactitatea indicaţiei de origine de pe declaraţie sau îndeplinirea condiţiilor stabilite la articolul 74.
(2)Autorităţile vamale pot suspenda aplicarea preferinţei tarifare pe toată durata procedurii de verificare prevăzute la articolul 97h dacă:
a)informaţiile furnizate de declarant nu sunt suficiente pentru a confirma caracterul originar al produselor sau îndeplinirea condiţiilor prevăzute la articolul 73 sau la articolul 74,
b)declarantul nu răspunde în termenul acordat pentru furnizarea informaţiilor menţionate la alineatul (1).
(3)În aşteptarea fie a informaţiilor solicitate declarantului, menţionate la alineatul (1), fie a rezultatelor procedurii de verificare menţionate la alineatul (2), importatorului i se acordă liberul de vamă sub rezerva oricăror măsuri de precauţie considerate necesare.
Art. 97f
(1)Autorităţile vamale ale statului membru importator refuză să acorde dreptul de a beneficia de sistem, fără a fi obligate să solicite documente justificative suplimentare sau să trimită ţării beneficiare o cerere de verificare, dacă:
a)mărfurile nu sunt aceleaşi cu cele menţionate pe atestatul de origine;
b)declarantul nu prezintă un atestat de origine pentru produsele în cauză, dacă se solicită un astfel de atestat;
c)fără a aduce atingere articolului 90 litera (b) şi articolului 97d alineatul (1), atestatul de origine deţinut de declarant nu a fost întocmit de un exportator înregistrat în ţara beneficiară;
d)atestatul de origine nu a fost întocmit în conformitate cu anexa 13d;
e)nu sunt îndeplinite condiţiile stabilite la articolul 74.
(2)Ca urmare a unei cereri de verificare în sensul articolului 97h adresate autorităţilor competente din ţara beneficiară, autorităţile vamale ale statului membru importator refuză să acorde dreptul de a beneficia de sistem dacă:
a)au primit un răspuns conform căruia exportatorul nu era abilitat să întocmească atestatul de origine;
b)au primit un răspuns conform căruia produsele în cauză nu sunt originare dintr-o ţară beneficiară sau condiţiile stabilite la articolul 73 nu sunt îndeplinite;
c)atunci când au formulat cererea de verificare, au avut îndoieli întemeiate în privinţa valabilităţii atestatului de origine sau a exactităţii informaţiilor furnizate de declarant cu privire la adevărata origine a produselor în cauză şi
(i)nu au primit niciun răspuns în termenul stabilit în conformitate cu articolul 97h, sau
(ii)au primit un răspuns care nu oferă explicaţii satisfăcătoare la întrebările formulate în cerere.
SUBSECŢIUNEA 7:Subsecţiunea 7: Controlul originii aplicabil de la data aplicării sistemului exportatorilor înregistraţi
Art. 97g
(1)Pentru a asigura respectarea regulilor privind caracterul originar al produselor, autorităţile competente din ţara beneficiară procedează la:
a)verificări ale caracterului originar al produselor, la cererea autorităţilor vamale ale statelor membre,
b)controale regulate asupra exportatorilor, din proprie iniţiativă.
În măsura în care Norvegia, Elveţia şi Turcia au încheiat cu Uniunea Europeană un acord prin care părţile se angajează să îşi acorde reciproc sprijinul necesar în materie de cooperare administrativă, primul paragraf se aplică mutatis mutandis cererilor adresate autorităţilor din Norvegia, Elveţia şi Turcia pentru verificarea atestatelor de origine înlocuitoare întocmite pe teritoriul lor prin care respectivele autorităţi sunt invitate să consolideze cooperarea cu autorităţile competente din ţara beneficiară.
Cumulul extins prevăzut la articolul 86 alineatele (7) şi (8) este autorizat numai dacă o ţară cu care Uniunea Europeană are un acord de liber schimb în vigoare a acceptat să ofere ţării beneficiare un sprijin în materie de cooperare administrativă similar celui pe care l-ar oferi autorităţilor vamale ale statelor membre conform dispoziţiilor pertinente din acordul de liber schimb în cauză.
(2)Prin controalele menţionate la alineatul (1) litera (b) se asigură respectarea continuă de către exportatori a obligaţiilor care le revin. Controalele sunt efectuate la intervale de timp stabilite pe baza unor criterii adecvate de analiză a riscurilor. în acest scop, autorităţile competente din ţările beneficiare le solicită exportatorilor să furnizeze copii sau o listă a atestatelor de origine pe care le-au întocmit.
(3)Autorităţile competente din ţările beneficiare au dreptul să solicite orice documente justificative şi să efectueze orice verificări ale registrelor contabile ale exportatorului şi, dacă este cazul, ale producătorilor care îl aprovizionează, inclusiv la sediul acestora, precum şi orice alte verificări pe care le consideră necesare.
Art. 97h
(1)Verificarea ulterioară a atestatelor de origine se face prin sondaj sau ori de câte ori autorităţile vamale ale statelor membre au îndoieli întemeiate în privinţa autenticităţii lor, a caracterului originar al produselor în cauză sau a respectării celorlalte cerinţe prevăzute în prezenta secţiune.
Atunci când solicită cooperarea autorităţilor competente dintr-o ţară beneficiară pentru a verifica valabilitatea unui atestat de origine, caracterul originar al produselor sau ambele, autorităţile vamale ale unui stat membru indică pe cererea lor, acolo unde este cazul, motivele pentru care au îndoieli întemeiate asupra valabilităţii atestatului de origine sau asupra caracterului originar al produselor.
În sprijinul cererii de verificare se poate transmite o copie a atestatului de origine şi orice alte informaţii suplimentare sau documente care sugerează că informaţiile indicate în atestat sunt incorecte.
Pentru comunicarea rezultatelor, statul membru solicitant stabileşte un termen iniţial de şase luni de la data transmiterii cererii de verificare, cu excepţia cererilor adresate Norvegiei, Elveţiei sau Turciei pentru verificarea atestatelor de origine înlocuitoare întocmite pe teritoriul acestora pe baza unui atestat de origine întocmit într-o ţară beneficiară, în cazul cărora acest termen este extins la opt luni.
(2)În cazul în care există îndoieli întemeiate, dacă nu se primeşte niciun răspuns în termenul menţionat la alineatul (1) sau dacă răspunsul nu conţine suficiente informaţii pentru a stabili originea reală a produselor, autorităţilor competente li se va trimite o a doua comunicare. Acesată comunicare stabileşte un termen suplimentar care nu trebuie să depăşească şase luni.
(3)În cazul în care verificarea prevăzută la alineatul (1) sau orice alte informaţii disponibile oferă indicii că sunt încălcate regulile de origine, ţara beneficiară exportatoare, din proprie iniţiativă sau la cererea autorităţilor vamale ale statelor membre sau a Comisiei efectuează investigaţiile necesare sau dispune efectuarea de urgenţă a unor investigaţii pentru identificarea şi prevenirea unor asemenea încălcări. În acest sens, Comisia sau autorităţile vamale ale statelor membre pot participa la investigaţiile respective.

SUBSECŢIUNEA 8:Subsecţiunea 8: Alte dispoziţii aplicabile de la data aplicării sistemului exportatorilor înregistraţi
Art. 97i
[textul din Art. 97^I din partea 1, titlul IV, capitolul 2, sectiunea 1, subsectiunea 8 a fost abrogat la 21-mar-2015 de Art. 1, punctul 21. din Regulamentul 428/10-mar-2015]
Art. 97j
(1)Subsecţiunile 1, 2 şi 3 se aplică mutatis mutandis pentru a stabili dacă produsele pot fi considerate originare dintr-o ţară beneficiară când sunt exportate către Ceuta şi Melilla sau originare din Ceuta şi Melilla când sunt exportate către o ţară beneficiară în cadrul cumulului bilateral.
(2)Subsecţiunile 5, 6 şi 7 se aplică mutatis mutandis produselor exportate dintr-o ţară beneficiară către Ceuta şi Melilla şi produselor exportate din Ceuta şi Melilla către o ţară beneficiară în cadrul cumulului bilateral.
(3)Autorităţile vamale spaniole răspund de aplicarea subsecţiunilor 1, 2, 3, 5, 6 şi 7 în Ceuta şi Melilla.
(4)În scopul aplicării dispoziţiilor alineatelor (1) şi (2), Ceuta şi Melilla sunt considerate un singur teritoriu.