Art. 122. - Art. 122 - Regulamentul 2454/02-iul-1993 de stabilire a unor dispoziţii de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
Ieşit din vigoare Versiune de la: 8 Decembrie 2015
Art. 122
(1)Verificarea ulterioară a certificatelor de circulaţie a mărfurilor EUR.1 sau a declaraţiilor pe factură se efectuează prin sondaj sau ori de câte ori autorităţile vamale ale statului membru importator sau autorităţile guvernamentale competente ale republicilor beneficiare au îndoieli justificate în legătură cu autenticitatea documentelor, cu originea produselor respective sau cu îndeplinirea celorlalte cerinţe din această secţiune.
(2)Pentru aplicarea dispoziţiilor alineatului (1), autorităţile competente ale statului membru importator sau ale republicii beneficiare înapoiază certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR.1, declaraţia pe factură sau o copie a acestor documente autorităţilor competente din ţara sau teritoriul beneficiar sau din statul membru exportator, menţionând, atunci când este cazul, motivele pentru iniţierea unei verificări. Toate documentele şi informaţiile obţinute care indică faptul că datele înscrise pe dovada privind originea sunt incorecte se înaintează în sprijinul cererii de efectuare a verificării.
Dacă autorităţile vamale din statul membru importator decid suspendarea acordării tratamentului preferenţial menţionat la articolul 98 produselor respective pe durata aşteptării rezultatelor verificării, se acordă liberul de vamă cu condiţia ca importatorul să ia toate măsurile de precauţie considerate necesare.
(3)Atunci când cererea de verificare ulterioară a fost întocmită în conformitate cu alineatul (1), această verificare se efectuează, iar rezultatele ei se comunică autorităţilor vamale ale statului membru importator sau autorităţilor guvernamentale competente ale republicii beneficiare importatoare în decurs de maximum şase luni. Rezultatele trebuie să fie de aşa natură, încât să stabilească dacă dovada de origine respectivă se aplică la produsele exportate efectiv şi dacă aceste produse pot fi considerate ca originare din ţara sau teritoriul beneficiar sau din Comunitate.
(4)Dacă în cazul existenţei unor îndoieli întemeiate nu se primeşte nici un răspuns în termenul de şase luni precizat la alineatul (3) sau dacă răspunsul nu conţine informaţii suficiente pentru a se determina autenticitatea documentului respectiv, trebuie să se trimită o a doua informare către autorităţile competente. Dacă după a doua informare rezultatele verificării nu sunt comunicate autorităţilor solicitante în decurs de patru luni sau dacă aceste rezultate nu permit stabilirea autenticităţii documentului respectiv sau a originii reale a produselor, autorităţile solicitante trebuie, cu excepţia cazurilor excepţionale, să refuze dreptul la tratament tarifar preferenţial.
(5)Atunci când procedura de verificare sau orice alte informaţii disponibile par să indice că dispoziţiile acestei secţiuni sunt încălcate, ţara sau teritoriul beneficiar exportatoare întreprinde, din proprie iniţiativă sau la cererea Comunităţii, investigaţiile adecvate cu gradul de urgenţă necesar pentru identificarea şi prevenirea unor astfel de contravenţii. În acest scop, Comunitatea poate participa la cercetări.
(6)În scopul unei verificări ulterioare a certificatului de circulaţie a mărfurilor EUR. 1, autorităţile guvernamentale competente ale republicii beneficiare sau autorităţile vamale ale statului membru exportator păstrează cel puţin trei ani copii ale certificatelor şi ale oricăror documente de export referitoare la acestea.