Capitolul 3 - Depozitare temporară - Regulamentul 2454/02-iul-1993 de stabilire a unor dispoziţii de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
Ieşit din vigoare Versiune de la: 8 Decembrie 2015
CAPITOLUL 2:Depozitare temporară
Art. 185
(1)În cazul în care locurile prevăzute la articolul 51 alineatul (1) din cod au primit autorizaţie permanentă pentru plasarea de mărfuri în depozitare temporară, ele se denumesc "magazii pentru depozitare temporară".
(2)Pentru asigurarea aplicării reglementărilor vamale, autorităţile vamale, în cazul în care nu administrează ele însele magaziile pentru depozitare temporară, pot cere ca:
a)magaziile pentru depozitare temporară să fie încuiate cu sisteme cu chei duble, una dintre chei fiind păstrată de autorităţile vamale;
b)persoana care are în exploatare magaziile pentru depozitare temporară păstrează o evidenţă operativă care permit urmărirea mişcării mărfurilor.
Art. 186
(1)Mărfurile necomunitare prezentate în vamă trebuie să facă obiectul unei declaraţii sumare de depozitare temporară, conform indicaţiilor autorităţilor vamale.
Declaraţia sumară de depozitare temporară se depune de către persoana care prezintă mărfurile sau în numele acesteia, cel mai târziu în momentul prezentării. Atunci când declaraţia sumară de depozitare temporară este depusă de o altă persoană decât administratorul magaziei pentru depozitare temporară, autorităţile vamale îl informează pe operator cu privire la declaraţie, cu condiţia ca această persoană să fie indicată în declaraţia sumară de depozitare temporară şi conectată la sistemul vamal.
(2)Declaraţia sumară de depozitare temporară poate lua una dintre formele următoare, conform indicaţiilor autorităţilor vamale:
a)o trimitere la orice declaraţie sumară de intrare pentru mărfurile în cauză, completată de detaliile specifice unei declaraţii sumare de depozitare temporară;
b)o declaraţie sumară de depozitare temporară care să includă o trimitere la o declaraţie sumară de intrare pentru mărfurile în cauză;
c)un manifest sau un alt document de transport, cu condiţia ca acesta să conţină detaliile unei declaraţii sumare de depozitare temporară, inclusiv o trimitere la o declaraţie sumară de intrare pentru mărfurile în cauză.
(3)Trimiterile la o declaraţie sumară de intrare nu sunt necesare atunci când mărfurile au fost deja plasate în depozit temporar sau când li s-a atribuit deja o destinaţie vamală şi nu au părăsit teritoriul vamal al Comunităţii.
(4)Pot fi utilizate sisteme de inventar comerciale, sisteme de inventar ale porturilor sau sisteme de inventar de transport, cu condiţia ca acestea să fie aprobate de autorităţile vamale.
(5)Declaraţia sumară de depozitare temporară poate include notificarea de sosire menţionată la articolul 184g sau poate fi depusă împreună cu aceasta.
(6)În sensul articolului 49 din cod, se consideră că declaraţia sumară de depozitare temporară a fost depusă la data prezentării mărfurilor.
(7)Declaraţia sumară de depozitare temporară se păstrează de către autorităţile vamale pentru a verifica dacă mărfurilor la care se referă le-a fost atribuită o destinaţie vamală.
(8)Nu sunt necesare declaraţii sumare de depozitare temporară atunci când, cel târziu la momentul prezentării în vamă:
a)mărfurile sunt declarate pentru un regim vamal sau li se atribuie în alt mod o destinaţie vamală; sau
b)există dovada statutului comunitar al mărfurilor, stabilită conform articolelor 314b-336.
(9)Atunci când o declaraţie vamală a fost depusă la biroul vamal de intrare ca declaraţie sumară de intrare, în conformitate cu articolul 36c din cod, autorităţile vamale acceptă declaraţia din momentul prezentării mărfurilor şi acestea sunt plasate direct sub regimul declarat, cu respectarea condiţiilor aplicabile regimului respectiv.
(10)În sensul alineatelor (1)-(9), în cazul în care mărfuri necomunitare care circulă de la biroul vamal de plecare sub un regim de tranzit sunt prezentate în vamă într-un birou de destinaţie situat pe teritoriul vamal al Comunităţii, se consideră că declaraţia de tranzit destinată autorităţilor vamale de la biroul de destinaţie este declaraţia sumară de depozitare temporară.
Art. 187
Fără a aduce atingere articolului 56 din cod sau a dispoziţiilor aplicabile vânzării în vamă, persoana care a întocmit declaraţia sumară sau, în cazul în care încă nu a fost depusă o astfel de declaraţie, persoanele prevăzute la articolul articolul 36b alineatul (3) din cod răspund de punerea în aplicare a măsurilor stabilite de autorităţile vamale în conformitate cu articolul 53 alineatul (1) din cod şi suportă cheltuielile ocazionate de aceste măsuri.
Art. 187a
(1)Autorităţile vamale pot acorda autorizaţia de examinare a mărfurilor, în conformitate cu articolul 42 din cod, persoanei care, în conformitate cu legislaţia vamală, este autorizată să dea o destinaţie vamală mărfurilor, în cazul în care această persoană solicită acest lucru verbal. Cu toate acestea, respectivele autorităţi pot să decidă, ţinând seama de împrejurări, că este necesară o cerere scrisă.
(2)Autorităţile vamale nu pot autoriza prelevarea de probe decât la cererea scrisă a persoanei menţionate la alineatul (1).
(3)Această cerere scrisă poate fi făcută pe suport de hârtie sau prin mijloace electronice. Cererea este semnată sau autentificată de persoana interesată şi depusă la autorităţile vamale competente. Aceasta include următoarele date:
a)numele şi adresa solicitantului;
b )locul unde se află mărfurile;
c)menţionarea unuia din următoarele elemente:
(i)declaraţia sumară de intrare;
(ii)regimul vamal precedent;
(iii)mijlocul de transport;
d)orice altă informaţie necesară pentru identificarea mărfurilor.
(4)Autorităţile vamale comunică decizia persoanei interesate. În cazul în care cererea vizează prelevarea de probe, această decizie precizează cantitatea de mărfuri care trebuie prelevată.
(5)Examinarea mărfurilor şi prelevarea de probe se efectuează sub controlul autorităţilor vamale care precizează procedurile care trebuie urmate.
Toate riscurile şi costurile legate de examinare, de prelevarea de probe şi de analiza mărfurilor, revin persoanei interesate.
(6)Probele prelevate fac obiectul unor formalităţi care au drept scop să le dea o destinaţie vamală. În cazul în care examinarea probelor duce la distrugerea sau la pierderea lor iremediabilă, nu se consideră că a rezultat vreo datorie vamală.
Deşeurile şi resturile care rezultă, dacă este cazul, din examinare primesc şi ele una din destinaţiile vamale prevăzute pentru mărfurile necomunitare.
Art. 188
[textul din Art. 188 din partea 1, titlul VI, capitolul 3 a fost abrogat la 01-ian-2007 de Art. 1, punctul 10. din Regulamentul 3665/21-dec-1993]