Titlul v - VALOAREA ÎN VAMĂ - Regulamentul 2454/02-iul-1993 de stabilire a unor dispoziţii de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar

Acte UE

Editia Speciala a Jurnalului Oficial

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 8 Decembrie 2015
TITLUL V:VALOAREA ÎN VAMĂ
Art. 141
(1)Pentru aplicarea dispoziţiilor articolelor 28-36 din cod şi a celor din prezentul titlu, statele membre respectă dispoziţiile stipulate în anexa 23.
Dispoziţiile prevăzute în prima coloană a anexei 23 se aplică în conformitate cu nota interpretativă corespunzătoare care apare în coloana a doua.
(2)Dacă pentru stabilirea valorii în vamă este necesar să se facă referire la principii contabile general acceptate, se aplică dispoziţiile anexei 24.
Art. 142
(1)În sensul prezentului titlu termenii şi expresiile de mai jos au următorul înţeles:
a)"acord": Acordul privind punerea în aplicare a articolului VII din Acordul General pentru Tarife şi Comerţ (GATT) încheiat în cadrul negocierilor comerciale multilaterale purtate între 1973 şi 1979 şi prevăzute la articolul 31 alineatul (1) prima liniuţă din cod;
b)"mărfuri produse": mărfuri cultivate, fabricate şi extrase;
c)"mărfuri identice": mărfuri produse în aceeaşi ţară şi care sunt identice din toate punctele de vedere, inclusiv în privinţa caracteristicilor fizice, calităţii şi renumelui. Existenţa unor diferenţe minore de aspect nu exclude mărfurile respective din categoria mărfurilor considerate identice dacă ele corespund definiţiei.
d)"mărfuri similare": mărfuri produse în aceeaşi ţară şi care, deşi nu seamănă în toate privinţele, prezintă caracteristici şi materiale componente asemănătoare care le permit să îndeplinească aceleaşi funcţii şi să fie interschimbabile din punct de vedere comercial; calitatea mărfurilor, renumele lor şi existenţa unei mărci de fabrică sau de comerţ se numără printre elementele care se iau în considerare pentru a stabili dacă mărfurile sunt similare sau nu;
e)"mărfuri de aceeaşi natură sau de acelaşi tip": mărfuri care se încadrează într-un grup sau într-o gamă de mărfuri produse de o anumită ramură industrială sau sector al unei ramuri industriale şi care include mărfuri identice sau similare.
(2)Expresiile "mărfuri identice" şi "mărfuri similare" nu se aplică mărfurilor care conţin sau presupun, după caz, activităţi de engineering, dezvoltare, artă sau design ori planuri şi schiţe, pentru care nu s-a făcut nici o modificare în temeiul articolului 32 alineatul (1) litera (b) punctul (iv) din cod, deoarece aceste activităţi au fost realizate în Comunitate.
Art. 143
(1)În sensul titlului II capitolul 3 din Cod şi al prezentului titlu, persoanele sunt considerate a fi înrudite doar dacă:
a)una dintre ele face parte din conducerea sau consiliul de administraţie al întreprinderii celeilalte persoane şi reciproc;
b)au calitatea juridică de asociaţi;
c)una este angajatul celeilalte;
d)oricare dintre aceste persoane posedă, controlează sau deţine direct sau indirect 5% sau mai mult din acţiunile sau părţile emise cu drept de vot de ambele persoane;
e)una dintre ele o controlează pe cealaltă în mod direct sau indirect;
f)ambele sunt controlate în mod direct sau indirect de către o a treia persoană;
g)împreună controlează în mod direct sau indirect o a treia persoană sau
h)sunt membre ale aceleiaşi familii. Persoanele se consideră ca aparţinând aceleiaşi familii numai dacă sunt legate prin oricare din următoarele relaţii:
- soţ şi soţie;
- ascendenţi şi descendenţi, în linie directă de gradul I;
- fraţi şi surori (buni, consangvini şi uterini);
- ascendenţi şi descendenţi, în linie directă de gradul II;
- unchi sau mătuşă şi nepot sau nepoată;
- socri şi ginere sau noră;
- cumnaţi şi cumnate.
(2)În sensul prezentului titlu, se consideră că persoanele care sunt asociate în afaceri în sensul că una dintre ele este agentul, distribuitorul sau concesionarul exclusiv al celeilalte, indiferent de denumirea utilizată, sunt legate între ele numai dacă se încadrează într-unul din criteriile de la alineatul (1).
Art. 144
(1)Atunci când se determină valoarea în vamă, în conformitate cu dispoziţiile articolului 29 din cod, a mărfurilor al căror preţ nu a fost plătit efectiv la data avută în vedere, pentru determinarea valorii în vamă, preţul de plătit la data avută în vedere pentru achitare se ia, de regulă, ca bază pentru evaluarea în vamă.
(2)Comisia şi statele membre se consultă în cadrul comitetului cu privire la aplicarea dispoziţiilor alineatului (1).
Art. 145
(1)În cazul în care mărfurile declarate pentru punerea în liberă circulaţie reprezintă o parte dintr-o cantitate mai mare de mărfuri similare cumpărate în contextul unei tranzacţii unice, preţul plătit sau de plătit în conformitate cu articolul 29 alineatul (1) din cod este un preţ calculat proporţional, în funcţie de cantităţile declarate în raport cu cantitatea totală cumpărată.
O repartizare proporţională a preţului efectiv plătit sau de plătit se aplică de asemenea în cazul pierderii parţiale sau în cazul unei daune, înainte de punerea în liberă circulaţie a mărfii care trebuie evaluată.
(2)După punerea în liberă circulaţie a mărfurilor, modificarea de către vânzător, în favoarea cumpărătorului, a preţului efectiv plătit sau de plătit pentru mărfuri poate fi înscrisă în evidenţa contabilă în vederea stabilirii valorii acestora în vamă în temeiul articolului 29 din cod, în cazul în care se demonstrează, la cererea autorităţilor vamale:
a)că aceste mărfuri erau defecte în momentul menţionat la articolul 6 7 din cod;
b)că vânzătorul a efectuat modificarea în conformitate cu obligaţia contractuală de garanţie prevăzută de contractul de vânzare încheiat înainte de punerea în liberă circulaţie a mărfurilor menţionate anterior şi
c)că defectul mărfurilor menţionate n-a fost luat în considerare în contractul de vânzare aferent.
(3)Preţul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfuri, modificat în conformitate cu alineatul (2), poate fi înscris în evidenţa contabilă numai dacă această modificare a avut loc într-un termen de douăsprezece luni de la data acceptării declaraţiei de punere în liberă circulaţie a mărfurilor.

Art. 146
În cazul în care preţul plătit efectiv sau de plătit menţionat la articolul 29 alineatul (1) din cod include o sumă care reprezintă o taxă internă exigibilă în ţara de origine sau exportatoare cu privire la mărfurile avute în vedere, această sumă nu se include în valoarea în vamă cu condiţia să se demonstreze faţă de autorităţile vamale în cauză că mărfurile respective au fost sau vor fi exonerate de aceasta în beneficiul cumpărătorului.
Art. 147
(1)În sensul articolului 29 din cod , faptul că mărfurile care fac obiectul unei tranzacţii sunt declarate pentru a fi puse în liberă circulaţie se consideră drept indiciu suficient că ele au fost vândute în vederea exportului către teritoriul vamal al Comunităţii. În cazul unor vânzări succesive înainte de evaluare, numai ultima vânzare care a dus la introducerea mărfurilor pe teritoriul vamal comunitar sau vânzarea care are loc pe teritoriul vamal comunitar înainte de punerea în liberă circulaţie a mărfurilor constituie un astfel de indiciu.
Atunci când se declară un preţ cu referire la o vânzare care are loc înaintea ultimei vânzări pe baza căreia au fost introduse mărfurile pe teritoriul vamal comunitar, trebuie să se demonstreze autorităţilor vamale în mod corespunzător că această vânzare de mărfuri a avut loc în scopul exportării pe teritoriul vamal respectiv.
Se aplică dispoziţiile articolelor 178-181a

(2)În cazul utilizării mărfurilor într-o terţă ţară între data vânzării şi data punerii în liberă circulaţie, nu se impune ca valoarea în vamă să fie valoarea de tranzacţie.

(3)Cumpărătorul nu trebuie să îndeplinească altă condiţie decât aceea de a fi parte la contractul de vânzare.
Art. 148
În cazul în care, la aplicarea articolului 29 alineatul (1) litera (b) din cod, se stabileşte că vânzarea sau preţul mărfurilor importate se supune unei condiţii sau unei prestaţii a cărei valoare se poate determina cu privire la mărfurile de evaluat, această valoare se consideră drept plată indirectă efectuată de cumpărător către vânzător a unei părţi din preţul efectiv plătit sau de plătit, atât timp cât condiţia sau prestaţia în cauză nu se referă:
a)nici la o activitate menţionată la articolul 29 alineatul (3) litera (b) din cod;
b)nici la un element care se adaugă la preţul efectiv plătit sau de plătit în conformitate cu dispoziţiilor articolului 32 din cod.
Art. 149
(1)Pentru aplicarea dispoziţiilor articolului 29 alineatul (3) litera (b) din cod, "activităţi de comercializare" reprezintă toate activităţile legate de acţiunile de publicitate şi de promovare a vânzării mărfurilor în cauză, precum şi toate activităţile legate de garanţiile aferente.
(2)Astfel de activităţi desfăşurate de cumpărător se consideră ca fiind întreprinse pe seama sa, chiar dacă ele rezultă dintr-o obligaţie ce revine cumpărătorului pe baza unui acord încheiat cu vânzătorul.
Art. 150
(1)În sensul articolului 30 alineatul (2) litera (a) din cod (valoarea de tranzacţie a mărfurilor identice), valoarea în vamă se determină prin corelare cu valoarea de tranzacţie a unor mărfuri identice vândute în aceleaşi condiţii comerciale şi în cantitate sensibil egală cu a mărfurilor de evaluat. În absenţa unei astfel de vânzări, se face referire la valoarea de tranzacţie a mărfurilor identice vândute în condiţii comerciale diferite şi/sau în cantităţi diferite, ajustate pentru a ţine seama de diferenţele ce pot rezulta din condiţiile comerciale şi/sau cantităţi, cu condiţia ca aceste ajustări să se poată face pe baza elementelor probatorii care stabilesc în mod clar temeinicia şi exactitatea ajustării, indiferent dacă acestea conduc la o creştere sau o scădere a valorii.
(2)În cazul în care cheltuielile prevăzute la articolul 32 alineatul (1) litera (c) din cod se includ în valoarea de tranzacţie, această valoare este ajustată pentru a ţine seama de diferenţele semnificative care pot exista între cheltuielile aferente, pe de o parte, mărfurilor importate şi, pe de altă parte, mărfurilor identice în cauză care provin din diferenţele de distanţă şi moduri de transport diferite.
(3)În cazul în care, pentru aplicarea prezentului articol, se constată existenţa a două sau mai multe valori de tranzacţie pentru mărfuri identice, pentru stabilirea valorii în vamă a mărfurilor importate se ia în considerare valoarea de tranzacţie cea mai mică.
(4)În sensul dispoziţiilor prezentului articol, valoarea de tranzacţie a mărfurilor produse de o altă persoană nu se ia în calcul decât în cazul în care nu se poate identifica nici o valoare de tranzacţie a mărfurilor identice, produse de aceeaşi persoană care a produs mărfurile de evaluat, în conformitate cu alineatul (1).
(5)În sensul prezentului articol, "valoarea de tranzacţie a mărfurilor identice importate" reprezintă o valoare în vamă stabilită în prealabil în conformitate cu articolul 29 din cod, ajustată în conformitate cu alineatele (1) şi (2) din prezentul articol.
Art. 151
(1)La aplicarea articolului 30 alineatul (2) litera (b) din cod (valoarea de tranzacţie a mărfurilor similare), valoarea în vamă se determină prin corelare cu valoarea de tranzacţie a unor mărfuri similare în cadrul unei vânzări în aceleaşi condiţii comerciale şi în cantitate sensibil egală ca în cazul mărfurilor supuse evaluării. Când nu se găseşte o astfel de vânzare, se foloseşte valoarea tranzacţiei cu mărfuri similare vândute în alte condiţii comerciale şi/sau în cantităţi diferite, ajustată pentru a reflecta diferenţele ce pot rezulta din condiţiile comerciale şi/sau cantităţi, cu condiţia ca această ajustare să se poată face pe baza probelor demonstrabile care stabilesc în mod clar temeinicia şi exactitatea ajustării, indiferent dacă aceasta conduce la o creştere sau o scădere a valorii.
(2)În cazul în care cheltuielile prevăzute la articolul 32 alineatul (1) litera (e) din cod se includ în valoarea de tranzacţie, această valoare se ajustează pentru a ţine seama de diferenţele semnificative care pot exista între cheltuielile aferente, pe de o parte, mărfurilor importate şi, pe de alte parte, mărfurilor similare în cauză, care rezultă din diferenţele de distanţă şi moduri de transport diferite.
(3)În cazul în care, la aplicarea prezentului articol, se constată existenţa a două sau mai multe valori de tranzacţie ale mărfurilor similare, pentru stabilirea valorii în vamă a mărfurilor importate se ia în considerare valoarea de tranzacţie cea mai mică.
(4)În sensul prezentului articol, valoarea de tranzacţie a mărfurilor produse de o altă persoană nu se ia în calcul decât în cazul în care nu se poate identifica nici o valoare de tranzacţie a mărfurilor similare, produse de aceeaşi persoană care a produs mărfurile de evaluat, în conformitate cu alineatul (1).
(5)În sensul prezentului articol, "valoarea de tranzacţie a mărfurilor similare importate" reprezintă o valoare în vamă stabilită în prealabil în conformitate cu articolul 29 din cod, ajustată în conformitate cu alineatele (1) şi (2) din prezentul articol.
Art. 152
(1)_
a)În cazul în care mărfurile importate, sau mărfurile identice sau similare importate se vând în cadrul Comunităţii în aceeaşi stare, valoarea în vamă a mărfurilor importate menţionată la articolul 30 alineatul (2) litera (c) din cod are la bază preţul unitar care corespunde vânzării mărfurilor importate sau mărfurilor identice sau similare importate în cea mai mare cantitate totală la data sau în jurul datei importului mărfurilor de evaluat, către persoane care nu sunt legate de vânzător, cu condiţia deducerii următoarelor elemente:
(i)comisioane plătite în mod obişnuit sau convenite a fi plătite, ori pentru marjele obişnuite practicate pentru asigurarea profitului şi cheltuielilor generale (inclusiv costurile directe sau indirecte de comercializare a mărfurilor în cauză) ocazionate de vânzarea în cadrul Comunităţii a mărfurilor de aceeaşi categorie sau de acelaşi tip importate;
(ii)cheltuieli obişnuite de transport şi asigurare, precum şi cheltuieli conexe efectuate în Comunitate;
(iii)drepturi de import şi alte impuneri datorate în Comunitate pentru importul sau vânzarea de mărfuri.
a1)Valoarea în vamă a anumitor mărfuri perisabile importate în consignaţie poate fi stabilită în mod direct în conformitate cu dispoziţiile articolului 30 alineatul (2) litera (c) din cod. În acest scop, preţurile unitare sunt notificate Comisiei de către statele membre, iar Comisia le transmite prin intermediul TARIC, în conformitate cu articolul 6 din Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 (*).
(*)JO L 256, 7.9.1987, p. 1.
Preţurile unitare se calculează şi se notifică după cum urmează:
(i)după aplicarea deducerilor prevăzute la litera (a), Comisiei îi este comunicat de către statele membre un preţ unitar per 100 kg net pentru fiecare categorie de mărfuri. Statele membre pot stabili sume forfetare pentru costurile menţionate la litera (a) punctul (ii), care se vor aduce la cunoştinţa Comisiei;
(ii)preţul unitar se poate utiliza pentru stabilirea valorii în vamă a mărfurilor importate pentru perioade de paisprezece zile, fiecare perioadă începând într-o zi de vineri;
(iii)perioada de referinţă pentru stabilirea preţurilor unitare este perioada de paisprezece zile care se încheie în ziua de joi care precede săptămâna în cursul căreia trebuie stabilite noi preţuri unitare;
(iv)preţurile unitare sunt notificate Comisiei de către statele membre în euro, până la ora 12.00 a zilei de luni din săptămâna în cursul căreia acestea sunt transmise de către Comisie. În cazul în care această zi este nelucrătoare, notificarea se efectuează în ziua lucrătoare imediat precedentă. Preţurile unitare nu se aplică decât în cazul în care notificarea respectivă este transmisă de către Comisie.
Mărfurile menţionate la primul paragraf al prezentei litere sunt enumerate în anexa 26.

b)În cazul în care mărfurile importate sau mărfurile identice sau similare importate nu s-a vândut la data sau în jurul datei la care sunt importate mărfurile de evaluat, valoarea în vamă a mărfurilor importate, stabilită în conformitate cu prezentul articol, are la bază, potrivit dispoziţiilor alineatului (1) litera (a), preţul unitar la care se vând în Comunitate mărfurile importate sau mărfurile identice sau similare importate în aceeaşi stare la data cea mai apropiată de după data importului mărfurilor de evaluat, dar în termen de 90 de zile de la data unui astfel de import.
(2)În cazul în care mărfurile importate sau mărfurile identice sau similare importate nu se vând în Comunitate în aceeaşi stare, atunci, la cererea importatorului, valoarea în vamă se calculează pe baza preţului unitar cu care se vând mărfurile importate în cea mai mare cantitate totală, după o transformare sau prelucrare ulterioară, către persoane din Comunitate care nu sunt legate de vânzători, ţinându-se seama de valoarea adăugată prin această prelucrare sau transformare şi de deducerile prevăzute la alineatul (1) litera (a).
(3)În sensul prezentului articol, preţul unitar cu care se vând mărfurile importate în cea mai mare cantitate totală reprezintă preţul cu care se vinde cel mai mare număr de unităţi de produs către persoane care nu sunt legate de persoanele de la care cumpără mărfurile în cauză, la primul nivel comercial după import la care se efectuează astfel de vânzări.
(4)În sensul prezentului articol, la stabilirea preţului unitar nu se ia în considerare vânzarea în Comunitate către o persoană care, direct sau indirect, gratuit sau cu costuri reduse, furnizează elemente prevăzute la articolul 32 alineatul (1) litera (b) din cod în vederea folosirii pentru producerea şi vânzarea la export a mărfurilor importate.
(5)În sensul alineatului (1) litera (b), "data cea mai apropiată" reprezintă data la care se efectuează vânzări de mărfuri importate sau de mărfuri identice sau similare importate într-o cantitate suficientă pentru a se putea stabili preţul unitar.
Art. 153
(1)La aplicarea articolului 30 alineatul (2) litera (d) din cod (valoarea calculată), autorităţile vamale nu pot cere sau impune unei persoane care nu are reşedinţa în Comunitate să prezinte spre examinare documente contabile sau alte documente pentru a se stabili această valoare. Cu toate acestea, informaţiile comunicate de către producătorul mărfurilor în scopul stabilirii valorii în vamă, în conformitate cu prezentul articol, se pot verifica într-o ţară necomunitară de către autorităţile vamale ale unui stat membru cu acordul producătorului şi cu condiţia ca aceste autorităţi să anunţe cu suficient timp înainte autorităţile din ţara respectivă, iar acestea din urmă să-şi dea consimţământul cu privire la efectuarea anchetei.
(2)Costul sau valoarea materialelor şi a operaţiunilor de fabricaţie prevăzute la articolul 30 alineatul (2) litera (d) prima liniuţă din cod include costul activităţilor menţionate la articolul 32 alineatul (1) litera (a) punctele (ii) şi (iii) din cod.
Acesta include, de asemenea, valoarea, repartizată într-o proporţie corespunzătoare, a oricărui produs sau serviciu prevăzut la articolul 32 alineatul (1) litera (b) din cod, care se furnizează direct sau indirect de către cumpărător pentru producerea mărfurilor importate. Valoarea activităţilor prevăzute la articolul 32 alineatul (1) litera (b) punctul (iv) din cod care se produc în Comunitate se include numai în măsura în care aceste activităţi intră în sarcina producătorului.
(3)În cazul în care la stabilirea unei valori calculate sunt folosite alte informaţii decât cele furnizate de producător sau în numele acestuia, autorităţile vamale îl informează pe declarant, dacă acesta din urmă solicită acest lucru, cu privire la sursa acestor informaţii, datele folosite şi calculele efectuate pe baza acestor date, sub rezerva articolului 15 din cod.
(4)"Cheltuielile generale", prevăzute la articolul 30 alineatul (2) litera (d) a doua liniuţă din cod, cuprind costurile directe şi indirecte de producţie şi de comercializare a mărfurilor pentru export care nu sunt incluse la articolul 30 alineatul (2) litera (d) prima liniuţă din cod.
Art. 154
În cazul în care containerele menţionate la articolul 32 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din cod fac obiectul unor importuri repetate, la cererea declarantului, costul acestora este defalcat corespunzător, în conformitate cu principiile contabile general acceptate.
Art. 155
În sensul articolului 32 alineatul (1) litera (b) punctul (iv) din cod, costurile de cercetare şi schiţele preliminare de proiectare nu se includ în valoarea în vamă.
Art. 156
- Articolul 33 litera (c) din cod se aplică mutatis mutandis în cazul în care valoarea în vamă se determină prin aplicarea altei metode decât cea a valorii de tranzacţie.
Art. 156a
(1)Autorităţile vamale pot, la cererea celui interesat, să permită ca:
- prin derogare de la articolul 32 alineatul (2) din cod, anumite elemente de adăugat la preţul plătit efectiv sau de plătit care nu sunt cuantificabile în momentul naşterii datoriei vamale;
- prin derogare de la articolul 33 din cod, anumite elemente care nu se includ în valoarea în vamă, în cazul în care sumele totale aferente acestor elemente nu sunt diferite de preţul plătit sau de plătit în momentul naşterii datoriei vamale,
să fie calculate pe baza unor criterii corespunzătoare şi specifice.
În acest caz, valoarea declarată în vamă nu este considerată provizorie în conformitate cu articolul 254 a doua liniuţă.
(2)Autorizaţia nu poate fi acordată decât dacă:
a)încheierea procedurii prevăzute la articolul 259 reprezintă, în aceste circumstanţe, un cost administrativ disproporţionat;
b)recurgerea la aplicarea articolelor 30 şi 31 din cod devine necorespunzătoare în aceste circumstanţe speciale;
c)există motive întemeiate să se considere că valoarea drepturilor de import care urmează să fie percepute în perioada de valabilitate a autorizaţiei nu este mai mică decât valoarea calculată în lipsa acestei autorizaţii;
d)aceasta nu duce la denaturarea concurenţei.

Art. 157
(1)În sensul articolului 32, alineatul (1) litera (c) din cod, redevenţele şi drepturile de licenţă reprezintă în special plata pentru utilizarea drepturilor legate de:
- producerea de mărfuri importate (mai ales brevete, desene, modele şi tehnologii de fabricaţie) sau
- vânzarea la export a mărfurilor importate (mai ales mărci de comerţ sau de fabrică, modele înregistrate) sau
- utilizarea sau revânzarea mărfurilor importate (mai ales drepturi de autor, procedee de fabricaţie incorporate inseparabil în mărfurile importate).
(2)Fără a se aduce atingere articolului 32 alineatul (5) din cod, la stabilirea valorii în vamă a mărfurilor importate în conformitate cu articolul 29 din cod se adaugă o redevenţă sau un drept de licenţă la preţul efectiv plătit sau de plătit numai dacă această plată:
- este legată de mărfurile supuse de evaluat şi
- constituie o condiţie a vânzării acestor mărfuri.
Art. 158
(1)În cazul în care mărfurile importate constituie numai un element sau o componentă a mărfurilor produse în Comunitate, se aplică o ajustare a preţului efectiv plătit sau de plătit pentru mărfurile importate numai dacă redevenţa sau dreptul de licenţă sunt se referă la aceste mărfuri.
(2)În cazul în care mărfurile se importă în stare neasamblată sau trebuie ca înainte de revânzare să sufere numai operaţiuni minore, precum diluarea sau ambalarea, acest lucru nu împiedică redevenţa sau dreptul de licenţă să fie considerate ca referindu-se la mărfurile importate.
(3)În cazul în care redevenţele sau drepturile de licenţă se referă parţial la mărfurile importate şi parţial la alte elemente sau componente adăugate mărfurilor după import sau de prestări sau servicii ulterioare importului, defalcarea corespunzătoare se face numai în baza datelor obiective şi cuantificabile, în conformitate cu nota interpretativă menţionată în anexa 23, care este aferentă articolului 32 alineatul (2) din cod.
Art. 159
Redevenţa sau dreptul de licenţă care se referă la dreptul de utilizare a unei mărci de fabrică sau de comerţ se adaugă la preţul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfurile importate numai în cazul în care:
- redevenţa sau dreptul de licenţă se referă la mărfuri care se revând în aceeaşi stare sau care se supun numai unor operaţiuni minore după importare;
- mărfurile se comercializează sub marca, aplicată înainte sau după import, pentru care se plăteşte o redevenţa sau un drept de licenţă şi
- cumpărătorul nu are libertatea de a-şi procura aceste mărfuri de la alţi furnizori care nu sunt legate de vânzător.
Art. 160
În cazul în care cumpărătorul achită redevenţe sau drepturi de licenţă către un terţ, condiţiile menţionate la articolul 157 alineatul (2) nu se consideră îndeplinite decât dacă vânzătorul sau o persoană legată de acesta îi cere cumpărătorului să efectueze această plată.
Art. 161
În cazul în care modalitatea de calculare a valorii unei redevenţe sau a unui drept de licenţă se raportează la preţul mărfurilor importate, se poate presupune că plata acestei redevenţe sau drept de licenţă se referă la mărfurile de evaluat, dacă nu se dovedeşte altfel.
Cu toate acestea, în cazul în care valoarea unei redevenţe sau a unui drept de licenţă se calculează independent de preţul mărfurilor importate, plata redevenţei sau dreptului de licenţă se poate referi la mărfurile de evaluat.
Art. 162
În sensul articolului 32 alineatul (1) litera (c) din cod, nu se ia în considerare ţara de reşedinţă a beneficiarului plăţii redevenţei sau dreptului de licenţă.
Art. 163
(1)În sensul articolului 32 alineatul (1) litera (e) şi al articolului 33 litera (a) din cod, locul de introducere pe teritoriul vamal al Comunităţii reprezintă:
a)pentru mărfurile transportate pe cale maritimă, portul de descărcare sau portul de transbordare, dacă transbordarea este certificată de autorităţile vamale ale portului respectiv;
b)pentru mărfurile transportate pe cale maritimă şi apoi, fără transbordare, pe căi navigabile interioare, primul port unde se poate face descărcarea, situat fie la vărsarea fluviului sau canalului, fie în amonte, cu condiţia să se facă dovada către autorităţile vamale că navlul până la portul de descărcare este mai mare decât cel până la primul port;
c)pentru mărfurile transportate pe cale ferată, pe căi navigabile interioare sau pe căi rutiere, locul unde este situat primul birou vamal;
d)pentru mărfurile transportate în alte moduri, locul unde se traversează frontiera terestră a teritoriului vamal al Comunităţii.
(2)Pentru mărfurile introduse pe teritoriul vamal al Comunităţii şi transportate spre o destinaţie din altă parte a acelui teritoriu, cu tranzitarea teritoriului Belarusului, al Rusiei, al Elveţiei, al Bosniei şi Herţegovinei, al Republicii Federale Iugoslavia sau al fostei Republici iugoslave a Macedoniei, valoarea în vamă se stabileşte în funcţie de primul loc de introducere pe teritoriul vamal al Comunităţii, cu condiţia ca mărfurile să fie transportate direct prin teritoriile ţărilor respective pe o rută obişnuită care traversează aceste teritorii până la locul de destinaţie.

(3)Pentru mărfurile introduse pe teritoriul vamal al Comunităţii şi apoi transportate pe cale maritimă spre o destinaţie aflată în altă parte a acestui teritoriu, valoarea în vamă se stabileşte în funcţie de primul loc de introducere pe teritoriul vamal al Comunităţii, dacă mărfurile sunt transportate direct pe o rută obişnuită spre locul de destinaţie.
(4)Alineatele (2) şi (3) din prezentul articol se aplică şi în cazul în care mărfurile, din motive strict legate de transportul lor, sunt descărcate, transbordate sau imobilizate temporar pe teritoriul Belarusului, al Rusiei, al Elveţiei, al Bosniei şi Herţegovinei, al Republicii Federale Iugoslavia sau al fostei Republici iugoslave a Macedoniei.

(5)Pentru mărfurile introduse pe teritoriul vamal al Comunităţii şi transportate direct dintr-un departament francez de peste mări către altă parte a teritoriului vamal al Comunităţii sau viceversa, locul de introducere care se ia în considerare este locul prevăzut la alineatele (1) şi (2), situat în acea parte a teritoriului de vamal al Comunităţii de unde provin mărfurile, dacă acestea au fost descărcate sau transbordate acolo şi acest lucru a fost certificat de către autorităţile vamale.
(6)În cazul în care nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alineatele (2), (3) şi (5), se consideră loc de introducere locul prevăzut la alineatul (1) situat în partea teritoriului vamal al Comunităţii către care sunt expediate mărfurile.
Art. 164
La aplicarea articolului 32 alineatul (1) litera (e) şi a articolului 33 litera (a) din cod:
a)în cazul în care mărfurile se transportă cu acelaşi mod de transport până la un punct situat dincolo de locul de introducere pe teritoriul vamal al Comunităţii, cheltuielile de transport se repartizează proporţional cu distanţa parcursă în afara şi în interiorul teritoriului vamal al Comunităţii, cu condiţia de a se face dovada către autorităţile vamale privind cheltuielile angajate pe baza unui tarif obligatoriu şi general, pentru transportul mărfurilor către locul de introducere pe teritoriul vamal al Comunităţii;
b)în cazul în care mărfurile sunt facturate la un preţ unic franco destinaţie care corespunde preţului de la locul de introducere, cheltuielile aferente transportului în Comunitate nu se deduc din acest preţ. Se permite totuşi o astfel de deducere dacă se face dovada faţă de autorităţile vamale că preţul franco frontieră este mai mic decât preţul unic franco destinaţie;
c)în cazul în care transportul este gratuit sau este asigurat de către cumpărător, cheltuielile de transport până la locul de introducere, calculate potrivit tarifului uzual practicat pentru aceleaşi moduri de transport, se includ în valoarea în vamă.
Art. 165
(1)Taxele poştale achitate până la locul de destinaţie pentru mărfurile expediate prin poştă se includ în totalitate în valoarea în vamă a acestor mărfuri, cu excepţia taxelor poştale suplimentare percepute în ţara importatoare.
(2)Cu toate acestea, pentru determinarea valorii mărfurilor care fac obiectul unor expediţii fără caracter comercial, aceste taxe nu presupun efectuarea niciunei ajustări a valorii declarate.
(3)Alineatele (1) şi (2) nu se aplică mărfurilor transportate prin intermediul serviciilor poştale expres cunoscute sub numele de "EMS-Datapost" ("EMS-Jetpost" în Danemarca, "EMS-Kurierpostsendungen" în Germania, "CAI-Post" în Italia).
Art. 166
Cheltuielile de transport aerian care se includ în valoarea în vamă a mărfurilor se stabilesc prin aplicarea regulilor şi procentelor indicate în anexa 25.
[textul din partea 1, titlul V, capitolul 5 a fost abrogat la 01-ian-2007 de Art. 1, punctul 7. din Regulamentul 444/11-mar-2002]
Art. 168
În sensul articolelor 169-172, termenii şi expresiile de mai jos au următorul înţeles:
a)"curs înregistrat":
- ultimul curs de schimb de vânzare înregistrat pentru tranzacţii comerciale pe cea mai reprezentativă piaţă de schimb sau pe cele mai reprezentative pieţe de schimb din statul membru în cauză sau
- orice altă descriere a cursului de schimb înregistrat ca atare şi desemnat de statul membru ca "curs înregistrat", cu condiţia ca el să reflecte în modul cel mai exact posibil valoarea curentă a monedei respective în cadrul tranzacţiilor comerciale;
b)"publicat": adus la cunoştinţa publicului într-un mod stabilit de statul membru interesat;
c)"monedă": orice unitate monetară folosită ca mijloc de decontare fie între autorităţile monetare, fie pe piaţa internaţională.
Art. 169
(1)În cazul în care elementele folosite la determinarea valorii în vamă a mărfurilor sunt exprimate în momentul acestei determinări în altă monedă decât cea a statului membru în care se face evaluarea, cursul de schimb de folosit la determinarea acestei valori, exprimat în moneda statului membru respectiv este cursul înregistrat în penultima zi de miercuri a lunii şi publicat în ziua respectivă sau în ziua următoare.
(2)Cursul înregistrat în penultima zi de miercuri a lunii se foloseşte pe durata lunii calendaristice următoare cu excepţia cazului în care este înlocuit de un curs stabilit în conformitate cu dispoziţiile articolului 171.
(3)În cazul în care cursul de schimb nu este înregistrat în penultima zi de miercuri, în conformitate cu alineatul (1) sau, în cazul în care fiind înregistrat, nu a fost publicat în ziua respectivă sau în ziua următoare, ultimul curs înregistrat şi publicat pentru această monedă, în decursul celor 14 zile precedente, se consideră curs înregistrat pentru ziua de miercuri în cauză.
Art. 170
În cazul în care cursul de schimb nu poate fi stabilit în conformitate cu dispoziţiile articolului 169, cursul de schimb care se foloseşte pentru aplicarea dispoziţiilor articolului 35 din cod se desemnează de către statul membru în cauză şi reflectă cât mai exact posibil valoarea curentă a monedei respective în tranzacţii comerciale, exprimată în moneda acestui stat membru.
Art. 171
(1)În cazul în care cursul de schimb înregistrat în ultima zi de miercuri a unei luni şi publicat în ziua respectivă sau în ziua următoare diferă cu 5% sau mai mult faţă de cursul stabilit în conformitate cu articolul 169 pentru a intra în vigoare în luna următoare, el îl înlocuieşte pe acesta din urmă începând din prima zi de miercuri a lunii respective, devenind cursul ce se foloseşte pentru aplicarea articolului 35 din cod.
(2)În cazul în care în cursul perioadei de aplicare menţionate în dispoziţiile precedente cursul de schimb înregistrat într-o zi de miercuri şi care este publicat în ziua respectivă sau în ziua următoare diferă cu 5% sau mai mult faţă de cursul folosit în conformitate cu prezentul capitol, el îl înlocuieşte pe acesta din urmă şi intră în vigoare în următoarea zi de miercuri, devenind cursul folosit în conformitate cu articolul 35 din cod. Cursul de înlocuire rămâne în vigoare până la sfârşit lunii curente, dacă acest curs nu se înlocuieşte ca urmare a aplicării dispoziţiilor din prima teză a prezentului alineat.
(3)În cazul în care într-un stat membru cursul de schimb nu este înregistrat într-o zi de miercuri sau, dacă a fost înregistrat, nu a fost publicat în ziua respectivă sau în ziua următoare, pentru aplicarea alineatelor (1) şi (2) în acel acest stat membru, cursul înregistrat este cursul cel mai recent înregistrat şi publicat anterior zilei de miercuri respective.
Art. 172
În cazul în care autorităţile vamale ale unui stat membru autorizează un declarant să furnizeze sau să prezinte ulterior anumite date ale declaraţiei de punere în liberă circulaţie sub forma unei declaraţii periodice, la cererea declarantului, această autorizaţie poate prevedea folosirea unui curs unic la conversia în moneda naţională a statului membru respectiv a elementelor care servesc la stabilirea valorii în vamă exprimate într-o monedă anume. În acest caz, cursul folosit, dintre cursurile înregistrate în conformitate cu prezentul capitol, este cursul aplicabil în prima zi a perioadei care face obiectul declaraţiei.
[textul din partea 1, titlul V, capitolul 7 a fost abrogat la 01-ian-2007 de Art. 1, punctul 2. din Regulamentul 215/08-feb-2006]
Art. 178
(1)În cazul în care este necesară stabilirea valorii în vamă în scopul aplicării articolelor 28-36 din cod, o declaraţie cu elementele referitoare la valoarea în vamă (declaraţia de valoare) este anexată la declaraţia vamală întocmită pentru mărfurile importate. Declaraţia de valoare se întocmeşte pe un formular D.V. 1 corespunzător modelului din anexa 28, însoţit, după caz, unul sau mai multe formulare D.V. 1 bis corespunzător modelului din anexa 29.
(2)Declaraţia de valoare prevăzută în alineatul (1) este dată numai de o persoană stabilită în Comunitate care se află în posesia faptelor relevante.
A doua liniuţă a articolului 64 alineatul (2) litera (b) şi articolului 64 alineatul (3) ale codului se aplică mutatis mutandis.

(3)Autorităţile vamale pot renunţa la cerinţa ca declaraţia să fie întocmită pe formularul prevăzut la alineatul (1) în cazul în care valoarea în vamă a mărfurilor în cauză nu se poate determina în conformitate cu dispoziţiile articolului 29 din cod. În astfel de cazuri, persoana prevăzută la alineatul (2) furnizează autorităţilor vamale sau dispune furnizarea către autorităţilor vamale a oricăror alte informaţii suplimentare care pot fi cerute pentru a stabili valoarea în vamă în conformitate cu alt articol din cod; astfel de informaţii suplimentare se furnizează sub forma şi în condiţiile prevăzute de autorităţile vamale.
(4)Depunerea într-un birou vamal a unei declaraţii cerute în conformitate cu alineatul (1), fără a aduce atingere posibilei aplicări a dispoziţiilor penale, este echivalentă cu angajarea responsabilităţii persoanei menţionate la alineatul (2) în legătură cu:
- exactitatea şi integralitatea elementelor înscrise în declaraţie;
- autenticitatea documentelor prezentate în susţinerea acestor elemente şi
- furnizarea oricăror informaţii sau documente suplimentare necesare pentru stabilirea valorii în vamă a mărfurilor.
(5)Acest articol nu se aplică cu privire la mărfurile a căror valoare în vamă este determinată prin sistemul de proceduri simplificate stabilit în conformitate cu dispoziţiile articolelor 173-177.
Art. 179
(1)Cu excepţia cazului în care acest lucru este indispensabil pentru perceperea corectă a drepturilor de import, autorităţile vamale renunţă total sau parţial să ceară declaraţia prevăzută la articolul 178 alineatul (1):
a)în cazul în care valoarea în vamă a mărfurilor importate în cadrul unui transport nu depăşeşte 10 000 EUR, cu condiţia ca acestea să nu reprezinte transporturi fracţionate sau multiple de la acelaşi expeditor pentru acelaşi destinatar sau

b)în cazul în care importurile respective nu au caracter comercial sau
c)în cazul în care furnizarea elementelor în cauză nu este necesară pentru aplicarea Tarifului Vamal al Comunităţilor Europene sau în cazul în care drepturile vamale prevăzute în acest tarif nu vor fi percepute datorită aplicării unei reglementări vamale specifice.
(2)Valoarea exprimată în ECU prevăzută la alineatul (1) litera (a) se converteşte în conformitate cu articolul 18 din cod. Autorităţile vamale pot rotunji în sus sau în jos suma rezultată în urma efectuării conversiei.
Autorităţile vamale pot menţine nemodificată contravaloarea în moneda naţională a sumei fixate în ECU dacă, la adaptarea anuală prevăzută la articolul 18 din cod, conversia acestei sume, înaintea rotunjirii menţionate anterior, conduce la o modificare cu mai puţin de 5% a contravalorii exprimate în moneda naţională sau la o reducere a acesteia.
(3)În cazul unui trafic continuu de mărfuri de import furnizate de acelaşi vânzător către acelaşi cumpărător în aceleaşi condiţii comerciale, autorităţile vamale pot renunţa să ceară ca elementele prevăzute la articolul 178 alineatul (1) să fie furnizate în totalitate în susţinerea fiecărei declaraţii vamale, dar trebuie să le solicite date ori câte ori împrejurările se modifică şi cel puţin o dată la trei ani.
(4)Scutirea acordată în conformitate cu prezentul articol poate fi anulată şi se poate cere prezentarea unui formular D.V. 1 în cazul în care se constată că nu a fost sau nu mai este respectată o condiţie necesară pentru acordarea unei astfel de scutiri.
Art. 180
În cazul în care sunt folosite sisteme informatice sau în cazul în care mărfurile respective fac obiectul unei declaraţii globale, periodice sau recapitulative, autorităţile vamale pot admite variaţii de la forma de prezentare a elementelor solicitate pentru stabilirea valorii în vamă.
Art. 181
(1)Persoana menţionată la articolul 178 alineatul (2) prezintă autorităţilor vamale un exemplar al facturii în baza căreia se declară valoarea în vamă a mărfurilor importate. În cazul în care valoarea în vamă se declară în scris, acest exemplar se păstrează de către autorităţile vamale.
(2)În cazul în care valoarea în vamă se declară în scris şi când factura pentru mărfurile importate este întocmită în numele unei persoane stabilite în alt stat membru decât acela în care este declarată valoarea în vamă, declarantul prezintă autorităţilor vamale un al doilea exemplar al acestei facturi. Un exemplar se păstrează de către autorităţile vamale; celălalt, purtând ştampila biroului în cauză, precum şi numărul de înregistrare al declaraţiei la biroul vamal menţionat, se înapoiază declarantului pentru a fi trimis persoanei în numele căreia s-a întocmit factura.
(3)Autorităţile vamale pot prevedea ca dispoziţiile alineatului (2) să se aplice şi pentru cazul în care persoana pe numele căreia s-a întocmit factura este stabilită în statul membru în care se declară valoarea în vamă.
Art. 181a
(1)Nu este necesar ca autorităţile vamale să determine valoarea în vamă a mărfurilor importate pe baza metodei valorii de tranzacţie, în cazul în care, în conformitate cu procedura descrisă la alineatul (2), au îndoieli întemeiate că valoarea declarată nu reprezintă suma totală, plătită sau plătibilă, menţionată la articolul 29 din cod.
(2)Atunci când autorităţile vamale au suspiciuni, precum cele descrise la alineatul (1), ele pot solicita informaţii suplimentare în conformitate cu articolul 178 alineatul (4). În cazul în care aceste îndoieli persistă, înainte de a lua o decizie finală, autorităţile vamale trebuie să informeze persoana în cauză, în scris, dacă se solicită acest lucru, cu privire la motivele pe care se întemeiază aceste îndoieli şi să îi acorde acesteia un termen rezonabil de răspuns. Decizia finală şi motivaţiile acesteia sunt comunicate în scris persoanei interesate.