Titlul iv - REZOLUŢIA - Directiva 2014/59/UE/15-mai-2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii şi de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului şi a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE şi 2013/36/UE ale Parlamentului European şi ale Consiliului, precum şi a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 şi (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European şi ale Consiliului
Acte UE
Jurnalul Oficial 173L
În vigoare Versiune de la: 28 Ianuarie 2025
TITLUL IV:REZOLUŢIA
Art. 31: Obiectivele rezoluţiei
(1)Atunci când aplică instrumente şi exercită competenţe de rezoluţie, autorităţile de rezoluţie trebuie să ţină cont de obiectivele rezoluţiei şi să aleagă acele instrumente şi competenţe care permit realizarea în cel mai înalt grad a obiectivelor relevante pentru fiecare situaţie în parte.
(2)Obiectivele rezoluţiei menţionate la alineatul (1) din prezentul articol sunt:
a)asigurarea continuităţii funcţiilor critice;
b)evitarea efectelor negative semnificative asupra stabilităţii financiare, în special prin prevenirea contagiunii, inclusiv asupra infrastructurilor pieţei şi prin menţinerea disciplinei pe piaţă;
c)protejarea fondurilor publice prin reducerea la minimum a sprijinului financiar public extraordinar;
d)protecţia deponenţilor care intră sub incidenţa Directivei 2014/49/UE şi a investitorilor aflaţi sub incidenţa Directivei 97/9/CE;
e)protejarea fondurilor şi a activelor clienţilor.
Atunci când urmăreşte obiectivele de mai sus, autoritatea de rezoluţie încearcă să reducă la minimum costul rezoluţiei şi să evite distrugerea valorii, cu excepţia cazului în care aceasta este necesară pentru a realiza obiectivele rezoluţiei.
(3)Sub rezerva unei serii de dispoziţii din prezenta directivă, obiectivele rezoluţiei au o importanţă egală, iar autorităţile de rezoluţie trebuie să le aplice în mod echilibrat, în funcţie de natura şi de circumstanţele proprii fiecărui caz.
Art. 32: Condiţii pentru declanşarea procedurii de rezoluţie
(1)Statele membre se asigură că autorităţile de rezoluţie iau o măsură de rezoluţie cu privire la una dintre instituţiile menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (a) numai dacă autoritatea de rezoluţie consideră că sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:
a)stabilirea faptului că instituţia este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibilă de a intra în dificultate se face de către autoritatea competentă, după consultarea autorităţii de rezoluţie sau, sub rezerva condiţiilor prevăzute în alineatul (2), de către autoritatea de rezoluţie după consultarea autorităţii competente;
b)având în vedere calendarul şi alte circumstanţe relevante, nu există nicio perspectivă rezonabilă potrivit căreia intrarea în dificultate a unei instituţii ar putea fi împiedicată, într-o perioadă rezonabilă, prin măsuri alternative ale sectorului privat, inclusiv prin măsuri luate de către un SIP sau prin măsuri de supraveghere, inclusiv prin măsuri de intervenţie timpurie sau prin reducerea valorii sau conversia instrumentelor de capital relevante şi a datoriilor eligibile în conformitate cu articolul 59 alineatul (2), măsuri ce vizează instituţia în cauză;
c)măsura de rezoluţie este necesară în interesul public în sensul alineatului (5).
(2)Statele membre pot să prevadă faptul că, pe lângă autoritatea competentă, stabilirea faptului că instituţia este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibilă de a intra în dificultate conform alineatului (1) litera (a) poate fi făcută şi de autoritatea de rezoluţie, în urma consultării autorităţii competente, în cazul în care autorităţile de rezoluţie în temeiul dreptului intern dispun de instrumentele necesare pentru a stabili acest lucru, în special de acces adecvat la informaţiile relevante. Autoritatea competentă prezintă autorităţii de rezoluţie orice informaţii relevante pe care aceasta din urmă le solicită pentru a-şi putea realiza evaluarea fără întârziere.
(3)Adoptarea prealabilă a unei măsuri de intervenţie timpurie în conformitate cu articolul 27 nu constituie o condiţie pentru adoptarea unei măsuri de rezoluţie.
(4)În sensul alineatului (1) litera (a), se consideră că o instituţie este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibilă de a intra în dificultate, dacă este îndeplinită cel puţin una dintre condiţiile următoare:
a)instituţia încalcă cerinţele deţinerii în continuare a autorizaţiei sau, potrivit unor elemente obiective, se poate conchide că instituţia le va încălca în viitorul apropiat, într-o măsură suficientă pentru a justifica retragerea autorizaţiei de către autoritatea competentă, inclusiv cazul în care instituţia a suportat sau este susceptibilă de a suporta pierderi care îi vor epuiza toate sau o parte semnificativă din fondurile proprii, dar fără a se limita la acesta;
b)activul instituţiei este inferior pasivului sau, potrivit unor elemente obiective, se poate conchide că acest lucru se va petrece în viitorul apropiat;
c)instituţia se află în imposibilitatea de a-şi achita datoriile sau alte pasive la scadenţă sau, potrivit unor elemente obiective, se poate conchide că acest lucru se va petrece în viitorul apropiat;
d)este necesar un sprijin financiar public extraordinar, cu excepţia cazului în care, pentru evita sau a remedia o perturbare gravă a economiei unui stat membru şi a menţine stabilitatea financiară, sprijinul financiar public extraordinar îmbracă oricare dintre formele următoare:
(i)o garanţie de stat în sprijinul facilităţilor de lichiditate oferite de băncile centrale în conformitate cu condiţiile băncilor centrale;
(ii)o garanţie de stat pentru pasivele nou-emise; sau
(iii)o injecţie de fonduri proprii sau achiziţionarea de instrumente de capital la preţuri şi în condiţii care nu conferă un avantaj instituţiei, în cazul în care, la momentul acordării sprijinului public, nu există nici circumstanţele menţionate la literele (a), (b) sau (c) din prezentul alineat, nici circumstanţele menţionate la articolul 59 alineatul (3).
În fiecare din cazurile menţionate la litera (d) punctele (i), (ii) şi (iii) din primul paragraf, măsurile de garantare sau măsurile echivalente acestora menţionate la aceste puncte se limitează la instituţiile solvabile şi sunt condiţionate de aprobarea finală în temeiul cadrului Uniunii privind ajutoarele de stat. Măsurile respective au caracter temporar şi preventiv şi sunt proporţionale în raport cu remedierea consecinţelor pe care le are perturbarea gravă şi nu sunt utilizate pentru a compensa pierderile pe care instituţia le-a suportat sau este susceptibilă se le suporte în viitorul apropiat.
Măsurile de sprijin menţionate la litera (d) punctul (iii) se limitează la injecţiile necesare pentru a soluţiona deficitul de capital a cărui existenţă a fost stabilită în cadrul simulării situaţiilor de criză la nivel naţional, la nivelul Uniunii sau la nivelul MUS, la evaluări ale calităţii activelor sau la exerciţii echivalente desfăşurate de către Banca Centrală Europeană, ABE sau de către autorităţile naţionale, după caz, confirmate de către autoritatea competentă.
Până la 3 ianuarie 2015, ABE emite orientări în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 privind tipul de simulări, evaluări sau exerciţii menţionate anterior care pot duce la un asemenea sprijin.
Până la 31 decembrie 2015, Comisia examinează dacă există în continuare nevoia de a permite măsurile de sprijin menţionate la litera (d) punctul (iii) din primul paragraf şi condiţiile ce trebuie îndeplinite în cazul continuării şi informează în acest sens Parlamentul European şi Consiliul. După caz, raportul respectiv este însoţit de o propunere legislativă.
(5)În sensul alineatului (1) litera (c) din prezentul articol, o măsură de rezoluţie este considerată de interes public dacă este necesară pentru a realiza şi este proporţională cu cel puţin unul dintre obiectivele rezoluţiei menţionate la articolul 31, iar lichidarea instituţiei conform procedurii obişnuite de insolvenţă nu ar permite atingerea obiectivelor rezoluţiei în aceeaşi măsură.
(6)Până la 3 iulie 2015, ABE emite orientări în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 pentru a promova convergenţa practicilor de supraveghere şi de rezoluţie în ceea ce priveşte interpretarea diferitelor circumstanţe în care se consideră că o instituţie este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibilă de a intra în dificultate.
Art. 32a: Condiţii de declanşare a rezoluţiei cu privire la un organism central şi la instituţiile de credit afiliate în mod permanent unui organism central
Statele membre se asigură că autorităţile de rezoluţie pot lua o măsură de rezoluţie în legătură cu un organism central şi cu toate instituţiile de credit afiliate în mod permanent care fac parte din acelaşi grup de rezoluţie, atunci când respectivul grup de rezoluţie îndeplineşte în ansamblul său condiţiile prevăzute la articolul 32 alineatul (1).
Art. 32b: Procedurile de insolvenţă în ceea ce priveşte instituţiile şi entităţile care nu fac obiectul măsurilor de rezoluţie
Statele membre se asigură că o instituţie sau o entitate menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d), în legătură cu care autoritatea de rezoluţie consideră că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la articolul 32 alineatul (1) literele (a) şi (b), dar că o măsură de rezoluţie nu ar fi în interesul public în conformitate cu articolul 32 alineatul (1) litera (c), este lichidată în mod ordonat, în conformitate cu dreptul intern aplicabil.
Art. 33: Condiţii de declanşare a procedurii de rezoluţie în cazul instituţiilor financiare şi al societăţilor financiare holding
(1)Statele membre se asigură că autorităţile de rezoluţie pot lua măsuri de rezoluţie în legătură cu o instituţie financiară menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (b) atunci când condiţiile prevăzute la articolul 32 alineatul (1) sunt îndeplinite atât în ceea ce priveşte instituţia financiară, cât şi în ceea ce priveşte întreprinderea-mamă care face obiectul supravegherii consolidate.
(2)Statele membre se asigură că autorităţile de rezoluţie iau o măsură de rezoluţie în legătură cu o entitate menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (c) sau (d) atunci când entitatea îndeplineşte condiţiile prevăzute la articolul 32 alineatul (1).
(3)În cazul în care instituţiile-filiale ale unei societăţi holding cu activitate mixtă sunt deţinute, direct sau indirect, de către o societate financiară holding intermediară, planul de rezoluţie prevede că societatea financiară holding intermediară este identificată ca o entitate de rezoluţie, iar statele membre se asigură că măsurile de rezoluţie în sensul rezoluţiei grupului sunt luate în ceea ce priveşte societatea financiară holding intermediară. Statele membre se asigură că autorităţile de rezoluţie nu iau măsuri de rezoluţie în sensul rezoluţiei grupului în ceea ce priveşte societatea holding cu activitate mixtă.
(4)În temeiul dispoziţiilor alineatului (3) al prezentului articol şi în pofida faptului că o entitate menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (c) sau (d) nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la articolul 32 alineatul (1), autorităţile de rezoluţie pot lua măsuri de rezoluţie cu privire la o entitate menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (c) sau (d) în cazul în care sunt îndeplinite toate condiţiile de mai jos:
a)entitatea este o entitate de rezoluţie;
b)cel puţin una dintre filialele entităţii care sunt instituţii, dar nu entităţi de rezoluţie, respectă condiţiile prevăzute la articolul 32 alineatul (1);
c)activele şi pasivele filialelor menţionate la litera (b) sunt de aşa natură încât intrarea în dificultate a respectivelor filiale pune în pericol întregul grup de rezoluţie, iar măsurile de rezoluţie care vizează entitatea sunt necesare fie pentru rezoluţia acestor filiale care sunt instituţii, fie pentru rezoluţia întregului grup relevant de rezoluţie.
Art. 33a: Competenţa de a suspenda anumite obligaţii
(1)Statele membre se asigură că autorităţile de rezoluţie, după consultarea autorităţilor competente, care răspund în timp util, au competenţa de a suspenda orice obligaţii de plată sau de livrare în temeiul oricărui contract la care o instituţie sau o entitate menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) este parte atunci când sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:
a)s-a stabilit că instituţia sau entitatea este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibilă de a intra în dificultate, în conformitate cu articolul 32 alineatul (1) litera (a);
b)nu există nicio măsură disponibilă imediat în sectorul privat menţionată la articolul 32 alineatul (1) litera (b), care ar împiedica intrarea în dificultate a instituţiei sau a entităţii;
c)exercitarea competenţei de suspendare este considerată necesară pentru a se evita o deteriorare şi mai mare a condiţiilor financiare ale instituţiei sau ale entităţii; şi
d)exercitarea competenţei de suspendare este fie:
(i)necesară pentru a efectua constatarea prevăzută la articolul 32 alineatul (1) litera (c), fie
(ii)necesară pentru a alege măsurile adecvate de rezoluţie sau pentru a asigura aplicarea eficientă a unuia sau a mai multor instrumente de rezoluţie.
(2)Competenţa menţionată la alineatul (1) de la prezentul articol nu se aplică obligaţiilor de plată şi de livrare datorate:
a)sistemelor şi operatorilor de sisteme desemnaţi în conformitate cu Directiva 98/26/CE;
b)CPC-urilor autorizate în Uniune în temeiul articolului 14 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 şi CPC-urilor din ţări terţe recunoscute de ESMA în temeiul articolului 25 din regulamentul respectiv;
c)băncilor centrale.
Autorităţile de rezoluţie stabilesc domeniul de aplicare al competenţei menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol în funcţie de circumstanţele fiecărui caz în parte. În special, autorităţile de rezoluţie evaluează cu atenţie dacă este adecvată prelungirea suspendării în cazul depozitelor eligibile, în conformitate cu definiţia de la articolul 2 alineatul (1) punctul 4 din Directiva 2014/49/UE, în special în ceea ce priveşte depozitele garantate deţinute de persoane fizice şi de microîntreprinderi, întreprinderi mici şi mijlocii.
(3)Statele membre pot să prevadă că, în cazul în care competenţa de a suspenda obligaţiile de plată sau de livrare este exercitată în ceea ce priveşte depozitele eligibile, autorităţile de rezoluţie se asigură că deponenţii au acces la un cuantum zilnic adecvat din depozitele respective.
(4)Perioada de suspendare în temeiul alineatului (1) este cât mai scurtă posibil şi nu depăşeşte perioada minimă pe care autoritatea de rezoluţie o consideră necesară pentru scopurile indicate la alineatul (1) literele (c) şi (d) şi, în orice caz, nu depăşeşte perioada dintre publicarea unei notificări de suspendare în temeiul alineatului (8) şi miezul nopţii din statul membru al autorităţii de rezoluţie a instituţiei sau entităţii de la finalul zilei de lucru care urmează zilei publicării respective.
Suspendarea încetează să producă efecte la expirarea perioadei de suspendare menţionate la primul paragraf.
(5)Atunci când îşi exercită competenţa menţionată la alineatul (1) de la prezentul articol, autorităţile de rezoluţie ţin seama de impactul pe care l-ar putea avea exercitarea respectivei competenţe asupra bunei funcţionări a pieţelor financiare şi iau în considerare normele naţionale existente, precum şi competenţele de supraveghere şi competenţele judiciare, pentru a proteja drepturile creditorilor şi egalitatea de tratament a creditorilor în procedura obişnuită de insolvenţă. Autorităţile de rezoluţie au în vedere, în special, aplicarea potenţială a procedurilor naţionale de insolvenţă în ceea ce priveşte instituţia sau entitatea, ca urmare a constatării menţionate la articolul 32 alineatul (1) litera (c), şi ia măsurile pe care le consideră adecvate pentru a asigura o coordonare corespunzătoare cu autorităţile administrative sau judiciare naţionale.
(6)Dacă obligaţiile contractuale de plată sau de livrare sunt suspendate în temeiul alineatului (1), obligaţiile de plată sau de livrare ale contrapărţilor la acel contract se suspendă pentru aceeaşi perioadă.
(7)O obligaţie de plată sau de livrare care ar fi devenit scadentă pe perioada suspendării devine exigibilă imediat după expirarea perioadei respective.
(8)Statele membre se asigură că autorităţile de rezoluţie înştiinţează instituţia sau entitatea menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) şi autorităţile menţionate la articolul 83 alineatul (2) literele (a)-(h) fără întârziere atunci când îşi exercită competenţa menţionată la alineatul (1) de la prezentul articol, după ce s-a stabilit faptului că instituţia este în curs de a intra în dificultate sau susceptibilă de a intra în dificultate în temeiul articolului 32 alineatul (1) litera (a) şi înainte de luarea deciziei de rezoluţie.
Autoritatea de rezoluţie publică sau asigură publicarea ordinului sau a instrumentului prin care obligaţiile sunt suspendate în temeiul prezentului articol şi a condiţiilor şi perioadei de suspendare prin mijloacele menţionate la articolul 83 alineatul (4).
(9)Prezentul articol nu aduce atingere dispoziţiilor cuprinse în dreptul naţional al statelor membre care acordă competenţe de a suspenda obligaţiile de plată sau de livrare ale instituţiilor şi ale entităţilor menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol înainte de stabilirea faptului că respectivele instituţii sau entităţi sunt în curs de a intra în dificultate sau susceptibile de a intra în dificultate în temeiul articolului 32 alineatul (1) litera (a) sau de a suspenda obligaţiile de plată sau de livrare ale instituţiilor sau ale entităţilor care urmează să fie lichidate în cadrul procedurii obişnuite de insolvenţă şi care depăşesc domeniul de aplicare şi durata prevăzută la acest articol. Aceste competenţe se exercită în conformitate cu domeniul de aplicare, durata şi condiţiile prevăzute în legislaţia naţională relevantă. Condiţiile prevăzute în prezentul articol nu aduc atingere condiţiilor legate de această competenţă de suspendare a obligaţiilor de plată sau de livrare.
(10)Statele membre se asigură că, în cazul în care o autoritate de rezoluţie exercită competenţa de a suspenda obligaţiile de plată sau de livrare în legătură cu o instituţie sau o entitate menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol, autoritatea de rezoluţie poate de asemenea exercita, pe durata respectivei suspendări, competenţa de a:
a)impune restricţii creditorilor garantaţi ai respectivei instituţii sau entităţi referitoare la executarea garanţiei în legătură cu oricare dintre activele instituţiei sau entităţii respective, pentru aceeaşi durată, caz în care se aplică articolul 70 alineatele (2), (3) şi (4); şi
b)suspenda drepturile de reziliere ale oricărei părţi la un contract încheiat cu instituţia sau entitatea respectivă, pentru aceeaşi durată, caz în care se aplică articolul 71 alineatele (2)-(8).
(11)În cazul în care, după stabilirea faptului că o instituţie sau o entitate este în curs de a intra în dificultate sau susceptibilă de a intra în dificultate în temeiul articolului 32 alineatul (1) litera (a), o autoritate de rezoluţie şi-a exercitat competenţa de suspendare a obligaţiilor de plată sau de livrare în condiţiile prevăzute la alineatul (1) sau (10) de la prezentul articol şi dacă ulterior sunt luate măsuri de rezoluţie cu privire la instituţia sau entitatea respectivă, autoritatea de rezoluţie nu îşi exercită competenţele prevăzute la articolul 69 alineatul (1), la articolul 70 alineatul (1) sau la articolul 71 alineatul (1) cu privire la respectiva instituţie sau entitate.
Art. 34: Principii generale care reglementează rezoluţia
(1)Statele membre se asigură că, atunci când autorităţile de rezoluţie aplică instrumente şi exercită competenţe de rezoluţie, ele iau toate măsurile necesare pentru a garanta că măsurile de rezoluţie sunt luate în conformitate cu următoarele principii:
a)acţionarii instituţiei aflate în rezoluţie sunt primii care suportă pierderi;
b)creditorii instituţiei aflate în rezoluţie suportă pierderi ulterior acţionarilor, în conformitate cu ordinea priorităţii creanţelor acestora din cadrul procedurii obişnuite de insolvenţă, cu excepţia cazului în care în prezenta directivă se prevede în mod expres altceva;
c)organul de conducere şi conducerea superioară ale instituţiei aflate în rezoluţie sunt înlocuite, cu excepţia cazurilor în care păstrarea integrală sau parţială a organului de conducere sau a conducerii superioare, în funcţie de circumstanţe, este considerată necesară pentru realizarea obiectivelor rezoluţiei;
d)organul de conducere şi conducerea superioară a instituţiei aflată în rezoluţie oferă întreaga asistenţă necesară pentru realizarea obiectivelor rezoluţiei;
e)persoanele fizice şi juridice sunt trase la răspundere, în temeiul legislaţiei statului membru, în conformitate cu dreptul civil sau penal, pentru responsabilitatea lor legată de intrarea în dificultate a instituţiei;
f)cu excepţia unor dispoziţii contrare din prezenta directivă, creditorii din aceeaşi categorie sunt trataţi în mod egal;
g)niciun creditor nu suportă pierderi mai mari decât cele pe care le-ar fi suportat în cazul în care instituţia sau entitatea menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) ar fi fost lichidată prin intermediul procedurii obişnuite de insolvenţă conform mecanismelor de siguranţă de la articolele 73-75;
h)depozitele acoperite sunt protejate în întregime; şi
i)măsurile de rezoluţie se iau conform mecanismelor de siguranţă din prezenta directivă.
(2)În cazul în care o instituţie este o entitate din grup, autorităţile de rezoluţie, fără a aduce atingere articolului 31, aplică instrumente şi exercită competenţe de rezoluţie într-un mod care reduce la minimum impactul asupra altor entităţi din grup şi asupra grupului în ansamblu, precum şi efectele negative asupra stabilităţii financiare în Uniunea Europeană şi în statele sale membre, în special în ţările în care grupul îşi desfăşoară activitatea.
(3)Când aplică instrumente şi exercită competenţe de rezoluţie, statele membre se asigură că respectă, după caz, cadrul Uniunii privind ajutoarele de stat.
(4)În cazul în care unei instituţii sau entităţi menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) i se aplică un instrument de vânzare a activităţii, un instrument al instituţiei-punte sau un instrument de separare a activelor, se consideră că instituţia sau entitatea face obiectul procedurii de insolvenţă sau al unei proceduri asemănătoare de insolvenţă în sensul articolului 5 alineatul (1) din Directiva 2001/23/CE a Consiliului (1).
(1)Directiva 2001/23/CE a Consiliului din 12 martie 2001 privind apropierea legislaţiei statelor membre referitoare la menţinerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi, unităţi sau părţi de întreprinderi sau unităţi (JO L 82, 22.3.2001, p. 16).
(5)Atunci când aplică instrumente de rezoluţie şi exercită competenţe în materie de rezoluţie, autorităţile de rezoluţie informează şi se consultă cu reprezentanţii angajaţilor, dacă este cazul.
(6)Autorităţile de rezoluţie aplică instrumente de rezoluţie şi exercită competenţe de rezoluţie fără a aduce atingere dispoziţiilor privind reprezentarea angajaţilor în organele de conducere ale întreprinderilor, conform dreptului intern sau practicii naţionale.
Art. 35: Administratorul special
(1)Statele membre se asigură că autorităţile de rezoluţie pot desemna un administrator special care să înlocuiască organul de conducere al instituţiei aflate în procedură de rezoluţie. Autorităţile de rezoluţie fac publică numirea administratorului special. În plus, statele membre se asigură că administratorul special deţine calificările, cunoştinţele şi capacitatea necesare îndeplinirii funcţiilor sale.
(2)Administratorul special dispune de toate competenţele acţionarilor şi ale organului de conducere al instituţiei. Cu toate acestea, administratorul special nu poate exercita aceste competenţe decât sub controlul autorităţii de rezoluţie.
(3)Administratorul special are obligaţia statutară de a lua toate măsurile necesare pentru a promova obiectivele rezoluţiei menţionate la articolul 31 şi pentru a pune în aplicare măsurile de rezoluţie în conformitate cu decizia autorităţii de rezoluţie. După caz, această obligaţie are prioritate faţă de orice altă obligaţie de conducere rezultând din statutul instituţiei sau din dreptul intern, dacă acestea sunt incompatibile. Măsurile în cauză pot include o majorare a capitalului, reorganizarea structurii de proprietate a instituţiei sau preluarea controlului de către instituţii solide din punct de vedere financiar şi organizaţional, în conformitate cu instrumentele de rezoluţie menţionate la capitolul IV.
(4)Autorităţile de rezoluţie pot stabili limite ale acţiunilor administratorului special sau pot solicita ca anumite acte ale administratorului special să facă obiectul aprobării prealabile a autorităţii de rezoluţie. Autorităţile de rezoluţie pot destitui administratorul special în orice moment.
(5)Statele membre solicită administratorului special să întocmească şi să prezinte autorităţii de rezoluţie responsabile cu numirea sa, la intervale regulate stabilite de aceasta, precum şi la începutul şi la sfârşitul mandatului său, rapoarte privind situaţia economică şi financiară a instituţiei şi măsurile întreprinse cu ocazia exercitării atribuţiilor sale.
(6)Mandatul unui administrator special nu poate depăşi un an. Mandatul poate fi reînnoit, în cazuri excepţionale, dacă autoritatea de rezoluţie consideră că sunt în continuare îndeplinite condiţiile de numire a unui administrator special.
(7)În cazul în care mai multe autorităţi de rezoluţie intenţionează să numească un administrator special pentru o entitate afiliată la un grup, ele evaluează în ce măsură numirea aceluiaşi administrator special pentru toate entităţile în cauză ar fi mai oportună pentru a facilita găsirea unor soluţii de restabilire a solidităţii financiare ale entităţilor în cauză.
(8)În caz de insolvenţă, dacă dreptul intern prevede numirea unui administrator de insolvenţă, acesta poate fi considerat administrator special în sensul prezentului articol.
Art. 36: Evaluare în scopul rezoluţiei
(1)Înainte de a lua vreo măsură de rezoluţie sau de a exercita competenţa de reducere a valorii contabile sau de conversie a iinstrumentelor de capital şi datorii eligibile în conformitate cu articolul 59 relevante, autorităţile de rezoluţie se asigură că o persoană independentă de orice autoritate publică, inclusiv de autoritatea de rezoluţie şi de instituţia sau entitatea menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d), efectuează o evaluare corectă, prudentă şi realistă a activelor şi pasivelor instituţiei sau entităţii menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d). Sub rezerva alineatului (13) din prezentul articol şi a articolului 85, în cazul în care sunt respectate toate cerinţele enunţate la prezentul articol, evaluarea se consideră a fi definitivă.
(2)Dacă o evaluare independentă în conformitate cu alineatul (1) nu este posibilă, autorităţile de rezoluţie pot efectua o evaluare provizorie a activelor şi pasivelor instituţiei sau ale entităţii menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d), în conformitate cu alineatul (9) din prezentul articol.
(3)Obiectivul evaluării este acela de a evalua valoarea activelor şi pasivelor instituţiei sau entităţii menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) care îndeplineşte condiţiile de declanşare a procedurii de rezoluţie menţionate la articolele 32 şi 33.
(4)Scopurile evaluării sunt:
a)să fundamenteze stabilirea faptului că s-au îndeplinit condiţiile de declanşare a procedurii de rezoluţie sau condiţiile de reducere a valorii contabile sau de conversie a instrumentelor de capital şi datorii eligibile în conformitate cu articolul 59;
b)în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile de declanşare a procedurii de rezoluţie, să fundamenteze decizia privind măsura de rezoluţie corespunzătoare care trebuie luată în legătură cu instituţia sau cu entitatea menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d);
c)în cazul în care este exercitată competenţa de reducere a valorii contabile sau de conversie a instrumentelor de capital şi datorii eligibile în conformitate cu articolul 59 relevante, să fundamenteze decizia privind amploarea anulării sau diluării acţiunilor sau a altor instrumente de proprietate, precum şi amploarea reducerii valorii contabile sau a conversiei instrumentelor de capital şi datorii eligibile în conformitate cu articolul 59 relevante;
d)în cazul în care se aplică instrumentul de recapitalizare internă, să fundamenteze decizia privind amploarea reducerii valorii contabile sau a conversiei datoriilor care pot face obiectul recapitalizării interne;
e)în cazul în care se aplică instrumentul instituţiei-punte sau instrumentul de separare a activelor, să fundamenteze decizia privind activele, drepturile, pasivele sau acţiunile sau alte instrumente de proprietate care urmează să fie transferate şi decizia privind valoarea eventualelor contraprestaţii ce trebuie plătite instituţiei aflate în rezoluţie sau, după caz, deţinătorilor acţiunilor sau ai altor instrumente de proprietate;
f)în cazul în care se aplică instrumentul de vânzare a activităţii, să fundamenteze decizia privind activele, drepturile, pasivele sau acţiunile sau alte instrumente de proprietate care urmează să fie transferate şi să fundamenteze interpretarea pe care autoritatea de rezoluţie o dă condiţiilor comerciale în sensul articolului 38;
g)în toate situaţiile, să asigure că eventualele pierderi privind activele instituţiei sau entităţii menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) sunt recunoscute în întregime în momentul aplicării instrumentelor de rezoluţie sau al exercitării competenţei de reducere a valorii contabile sau de conversie a instrumentelor de capital şi datorii eligibile în conformitate cu articolul 59 relevante.
(5)Fără a aduce atingere, după caz, cadrului Uniunii privind ajutoarele de stat, evaluarea se bazează pe estimări prudente, inclusiv în ceea ce priveşte ratele de default şi gravitatea pierderilor. Evaluarea nu se bazează pe nicio potenţială furnizare viitoare de sprijin financiar public extraordinar sau de asistenţă privind lichiditatea în situaţii de urgenţă din partea băncii centrale sau orice asistenţă sub formă de lichidităţi din partea băncii centrale acordată cu garanţii, dobânzi sau durate non-standard instituţiei sau entităţii menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) din momentul în care se ia măsura de rezoluţie sau în care se exercită competenţa de reducere a valorii contabile sau de conversie a instrumentelor de capital şi datorii eligibile în conformitate cu articolul 59 relevante. În plus, evaluarea ţine seama de faptul că, în cazul în care se aplică unul dintre instrumentele de rezoluţie:
a)autoritatea de rezoluţie şi orice mecanisme de finanţare care acţionează în temeiul articolului 101 poate recupera eventualele cheltuieli rezonabile suportate în mod corespunzător de la instituţia aflată în rezoluţie, în conformitate cu articolul 37 alineatul (7);
b)mecanismul de finanţare a rezoluţiei poate percepe dobânzi sau taxe în legătură cu eventualele împrumuturi sau garanţii furnizate instituţiei aflate în rezoluţie, în conformitate cu articolul 101.
(6)Evaluarea trebuie să fie însoţită de următoarele informaţii, care trebuie să figureze în registrele şi evidenţele contabile ale instituţiei sau ale entităţii menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d):
a)un bilanţ actualizat şi un raport privind poziţia financiară a instituţiei sau a entităţii menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d);
b)o analiză şi o estimare a valorii contabile a activelor;
c)o listă a soldului din bilanţ şi din afara bilanţului a datoriilor care figurează în registrele şi evidenţele contabile ale instituţiei sau ale entităţii menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d), cu indicarea creditelor relevante şi a rangurilor de prioritate ale acestora, conform legislaţiei aplicabile privind insolvenţa;
(7)După caz, în vederea fundamentării deciziilor menţionate la alineatul (4) literele (e) şi (f), informaţiile de la alineatul (6) litera (b) pot fi însoţite de o analiză şi de o estimare a valorii activelor şi pasivelor instituţiei sau ale entităţii menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) pe baza valorii de piaţă.
(8)Evaluarea indică repartizarea creditorilor pe categorii în funcţie de rangurile de prioritate conform legislaţiei aplicabile privind insolvenţa şi furnizează o estimare a tratamentului de care ar fi putut beneficia fiecare dintre categoriile de acţionari şi de creditori dacă instituţia sau entitatea menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) ar fi fost lichidată conform procedurilor obişnuite de insolvenţă.
Această estimare nu afectează aplicarea principiului "nici un creditor nu trebuie să fie dezavantajat" în conformitate cu articolul 74.
(9)În cazul în care, din cauza caracterului urgent al situaţiei, nu este posibilă respectarea cerinţelor prevăzute la alineatele (6) şi (8) sau se aplică alineatul (2), trebuie efectuată o evaluare provizorie. Evaluarea provizorie respectă efectuată cerinţele prevăzute la alineatul (3) şi, pe cât este posibil în mod rezonabil având în vedere situaţia dată, cu cerinţele de la alineatele (1), (6) şi (8).
Evaluarea provizorie menţionată la prezentul alineat cuprinde o rezervă pentru pierderi suplimentare, cu justificarea adecvată.
(10)O evaluare care nu respectă toate cerinţele prevăzute în prezentul articol este considerată provizorie până la momentul în care o persoană independentă efectuează o evaluare care respectă pe deplin toate cerinţele prevăzute la prezentul articol. Această evaluare definitivă ex post se efectuează cât mai curând posibil. Ea poate fi efectuată fie separat de evaluarea menţionată la articolul 74, fie simultan cu cea efectuată de aceeaşi persoană independentă, însă este distinctă de aceasta.
Evaluarea definitivă ex post se realizează în următoarele scopuri:
a)să asigure că eventualele pierderi privind activele instituţiei sau ale entităţii menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) sunt recunoscute în întregime în registrele contabile ale instituţiei sau ale entităţii menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d);
b)să fundamenteze o decizie de a reajusta creanţele creditorilor sau să majoreze valoarea contraprestaţiilor plătite, în conformitate cu alineatul (11).
(11)În situaţia în care evaluarea definitivă ex post estimează că valoarea activului net al instituţiei sau al entităţii menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) este mai mare decât valoarea activului net al instituţiei sau al entităţii menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) estimată de evaluarea provizorie, autoritatea de rezoluţie are posibilitatea:
a)să-şi exercite competenţa de a majora valoarea creanţelor creditorilor sau a proprietarilor de instrumente de capital relevante care au fost reduse în cadrul instrumentului de recapitalizare internă;
b)să împuternicească o instituţie-punte sau un vehicul de gestionare a activelor să efectueze o plată suplimentară de contraprestaţii aferente activelor, drepturilor sau datoriilor faţă de instituţia aflată în rezoluţie sau, după caz, aferente acţiunilor sau instrumentelor de proprietate către deţinătorii acţiunilor sau altor instrumente de proprietate.
(12)Fără a aduce atingere alineatului (1), evaluarea provizorie efectuată în conformitate cu alineatele (9) şi (10) este un temei valabil pentru ca autorităţile de rezoluţie să ia măsuri de rezoluţie, inclusiv să preia controlul unei instituţii sau entităţi în curs de a intra în dificultate menţionate la articolul 1 alineatul (1) literele (b), (c) şi (d), sau să îşi exercite competenţa de reducere a valorii contabile sau de conversie a instrumentelor de capital şi datorii eligibile în conformitate cu articolul 59l.
(13)Evaluarea face parte integrantă din decizia de aplicare a unui instrument sau de exercitare a unei competenţe de rezoluţie sau din decizia de exercitare a competenţei de reducere a valorii contabile sau de conversie a iinstrumentelor de capital şi datorii eligibile în conformitate cu articolul 59. Evaluarea în sine nu face obiectul unei căi de atac separate, dar poate fi supusă unei căi de atac împreună cu decizia luată în conformitate cu articolul 85.
(14)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza circumstanţele în care o persoană este independentă de autoritatea de rezoluţie şi de instituţia sau entitatea menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) în sensul aplicării alineatului (1) din prezentul articol şi a articolului 74.
(15)ABE poate elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza criteriile de mai jos, în sensul aplicării alineatelor (1), (3) şi (9) din prezentul articol şi a articolului 74:
a)metodologia utilizată pentru evaluarea valorii activelor şi pasivelor instituţiei sau ale entităţii menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d);
b)separarea evaluărilor în temeiul articolelor 36 şi 74;
c)metodologia utilizată pentru calcularea şi includerea unei rezerve pentru pierderi suplimentare în evaluarea provizorie.
(16)ABE înaintează proiectele de standarde tehnice menţionate la alineatul (14) Comisiei până la 3 iulie 2015.
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la alineatele (14) şi (15), în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Art. 37: Principii generale ale instrumentelor de rezoluţie
(1)Statele membre se asigură că autorităţile de rezoluţie deţin competenţele necesare pentru a aplica instrumentele de rezoluţie instituţiilor şi entităţilor menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) care îndeplinesc condiţiile de declanşare a procedurii de rezoluţie.
(2)În cazul în care autoritatea de rezoluţie decide să aplice un instrument de rezoluţie unei instituţii sau entităţi menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d), iar măsura de rezoluţie respectivă ar duce la suportarea unor pierderi de către creditori sau la conversia creanţelor acestora, autoritatea de rezoluţie îşi exercită competenţa de reducere a valorii contabile sau de conversie a instrumentelor de capital şi a datoriilor eligibile în conformitate cu articolul 59 imediat înainte sau odată cu aplicarea instrumentului de rezoluţie.
(3)Instrumentele de rezoluţie menţionate la alineatul (1) sunt următoarele:
a)instrumentul de vânzare a activităţii;
b)instrumentul instituţiei-punte;
c)instrumentul de separare a activelor;
d)instrumentul de recapitalizare internă.
(4)Sub rezerva alineatului (5), autorităţile de rezoluţie pot aplica instrumentele de rezoluţie fie individual, fie într-o combinaţie oarecare.
(5)Autorităţile de rezoluţie pot aplica instrumentul de separare a activelor numai împreună cu un alt instrument de rezoluţie.
(6)În cazul în care doar instrumentele de rezoluţie menţionate la alineatul (3) litera (a) sau (b) din prezentul articol sunt utilizate pentru a transfera doar parţial active, drepturi sau pasive ale unei instituţii aflate în rezoluţie, instituţia sau entitatea reziduală menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) de la care au fost transferate activele, drepturile sau pasivele este lichidată în baza procedurii obişnuite de insolvenţă. Acest lucru se realizează într-un termen rezonabil, având în vedere orice eventuală situaţie în care instituţia sau entitatea menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) trebuie să furnizeze servicii sau sprijin în conformitate cu articolul 65, pentru a permite beneficiarului să-şi desfăşoare activităţile sau serviciile achiziţionate în temeiul transferului, precum şi orice alt motiv care face continuarea părţii reziduale a instituţiei sau a entităţii menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) necesară pentru atingerea obiectivelor rezoluţiei sau respectarea principiilor prevăzute la articolul 34.
(7)Autoritatea de rezoluţie şi orice mecanism de finanţare ce acţionează în temeiul articolului 101 poate recupera orice eventuale cheltuieli rezonabile suportate în mod corespunzător în legătură cu utilizarea instrumentelor de rezoluţie, cu exercitarea competenţelor de rezoluţie sau cu utilizarea instrumentelor guvernamentale de stabilizare financiară, întruna sau mai multe dintre modalităţile următoare:
a)ca deducere din orice contraprestaţii plătite de beneficiar instituţiei aflate în rezoluţie sau, după caz, deţinătorilor acţiunilor sau ai altor instrumente de proprietate;
b)de la instituţia aflată în rezoluţie, în calitate de creditor preferenţial; or
c)din eventualele încasări ca urmare a încetării funcţionării instituţiei-punte sau a vehiculului de gestionare a activelor, în calitate de creditor preferenţial.
(8)Statele membre se asigură că normele legislaţiei naţionale în materie de insolvenţă referitoare la anularea sau inopozabilitatea actelor prejudiciabile masei creditorilor nu se aplică transferurilor de active, drepturi sau pasive de la o instituţie aflată în rezoluţie către o altă entitate în virtutea aplicării unui instrument de rezoluţie, a exercitării unei competenţe de rezoluţie sau a utilizării unui instrument guvernamental de stabilizare financiară.
(9)Statele membre pot să confere autorităţilor de rezoluţie instrumente şi competenţe suplimentare care să poată fi exercitate în cazul în care o instituţie sau o entitate menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) îndeplineşte condiţiile de declanşare a procedurii de rezoluţie, dacă:
a)atunci când sunt aplicate unui grup transfrontalier, aceste competenţe suplimentare nu ridică obstacole în calea unei rezoluţii eficiente a grupului; şi
b)ele respectă obiectivele rezoluţiei şi principiile generale care reglementează rezoluţia, menţionate la articolele 31 şi 34.
(10)În situaţia extraordinară a unei crize sistemice, autoritatea de rezoluţie poate căuta finanţare din surse de finanţare alternative prin utilizarea instrumentelor de stabilizare guvernamentale prevăzute la articolele 56-58 atunci când sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)acţionarii şi deţinătorii de alte instrumente de proprietate, precum şi deţinătorii de instrumente de capital relevante şi de alte datorii care pot face obiectul recapitalizării interne au adus o contribuţie, prin reducerea valorii contabile, prin conversie sau prin alte modalităţi, în vederea absorbţiei pierderilor şi a recapitalizării instituţiei aflate în rezoluţie, în valoare de cel puţin 8 % din totalul pasivelor, incluzând fondurile proprii ale instituţiei respective, cuantificată la momentul luării măsurii de rezoluţie în conformitate cu evaluarea prevăzută la articolul 36;
b)aceasta va fi condiţionată de aprobarea prealabilă şi finală în conformitate cu cadrul Uniunii privind ajutoarele de stat.
Art. 38: Instrumentul de vânzare a activităţii
(1)Statele membre se asigură că autorităţile de rezoluţie au competenţa de a transfera către un cumpărător care nu este o instituţie-punte:
a)acţiuni sau alte instrumente de proprietate emise de o instituţie aflată în rezoluţie;
b)orice categorii de active, drepturi sau pasive ale unei instituţii aflate în rezoluţie sau totalitatea acestora.
Sub rezerva alineatelor (8) şi (9) din prezentul articol şi a articolului 85, transferul menţionat la primul paragraf are loc fără n a obţine acordul acţionarilor instituţiei aflate în rezoluţie sau al oricărei părţi terţe, alta decât cumpărătorul şi fără a se conforma vreunei cerinţe procedurale prevăzute de dreptul comercial sau de cel al titlurilor de valoare, altele decât cele incluse la articolul 39.
(2)Un transfer efectuat în conformitate cu alineatul (1) se efectuează în condiţii comerciale, având în vedere circumstanţele şi în conformitate cu cadrul Uniunii privind ajutoarele de stat.
(3)În conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol, autorităţile de rezoluţie iau toate măsurile rezonabile pentru a obţine un transfer în condiţii comerciale care sunt conforme evaluării efectuate în conformitate cu articolul 36, având în vedere circumstanţele cazului.
(4)Sub rezerva articolului 37 alineatul (7), orice contraprestaţie plătită de cumpărător se face în favoarea:
a)proprietarilor acţiunilor sau instrumentelor de proprietate, în cazul în care vânzarea activităţii s-a efectuat prin transferarea acţiunilor sau instrumentelor de proprietate emise de instituţia aflată în rezoluţie de la deţinătorii respectivelor acţiuni sau instrumente la cumpărător;
b)instituţiei aflate în rezoluţie, în cazul în care vânzarea activităţii s-a efectuat prin transferarea unora sau a tuturor activelor sau pasivelor instituţiei aflate în rezoluţie la cumpărător.
(5)Atunci când aplică instrumentul de vânzare a activităţii, autoritatea de rezoluţie poate exercita competenţa de transfer în mod repetat, pentru a efectua transferuri suplimentare de acţiuni ori de alte instrumente de proprietate emise de o instituţie aflată în rezoluţie sau, după caz, de active, drepturi sau pasive ale instituţiei aflate în rezoluţie.
(6)După aplicarea instrumentului de vânzare a activităţii şi cu aprobarea cumpărătorului, autorităţile de rezoluţie pot exercita competenţele de transfer în ceea ce priveşte activele, drepturile ori pasivele transferate cumpărătorului, în vederea transferului activelor, drepturilor sau pasivelor înapoi la instituţia aflată în rezoluţie, ori al acţiunilor sau al altor instrumente de proprietate înapoi la proprietarii lor iniţiali, iar instituţia aflată în rezoluţie sau proprietarii iniţiali au obligaţia de a accepta orice astfel de active, drepturi sau pasive, acţiuni sau alte instrumente de proprietate.
(7)Cumpărătorul are autorizaţia corespunzătoare de desfăşurare a activităţilor pe care le dobândeşte atunci când transferul este efectuat în conformitate cu alineatul (1). Statele membre se asigură că cererea de autorizare, coroborată cu transferul, este luată în considerare în timp util.
(8)Prin derogare de la articolele 22-25 din Directiva 2013/36/UE de la obligaţia de a informa autorităţile competente de la articolul 26 din Directiva 2013/36/UE, articolul 10 alineatul (3), articolul 11 alineatele (1) şi (2) şi articolele 12 şi 13 din Directiva 2014/65/UE şi de la obligaţia de notificare menţionată la articolul 11 alineatul (3) din respectiva directivă, în cazul în care o vânzare de acţiuni sau alte instrumente de proprietate în virtutea aplicării instrumentului de vânzare a activităţii ar duce la achiziţionarea sau majorarea unei participaţii calificate într-o instituţie de tipul celor menţionate la articolul 22 alineatul (1) din Directiva 2013/36/UE sau la articolul 11 alineatul (1) din Directiva 2014/65/UE, autoritatea competentă a acelei instituţii efectuează evaluarea necesară în temeiul acelor articole în timp util, astfel încât să nu întârzie aplicarea instrumentului de vânzare a activităţii şi să împiedice măsura de rezoluţie să îşi atingă obiectivele relevante ale rezoluţiei.
(9)Statele membre se asigură că, în cazul în care autoritatea competentă a respectivei instituţii nu a finalizat evaluarea menţionată la alineatul (8) de la data transferului de acţiuni sau de alte instrumente de proprietate în cursul aplicării instrumentului de vânzare a activităţii de către autoritatea de rezoluţie, se aplică următoarele dispoziţii:
a)respectivul transfer de acţiuni sau de alte instrumente de proprietate către cumpărător are efect juridic imediat;
b)în cursul perioadei de evaluare şi în cursul eventualelor perioade de dezinvestire prevăzute la litera (f), dreptul cumpărătorului de vot aferent respectivelor acţiuni sau altor instrumente de proprietate este suspendat şi îi revine doar autorităţii de rezoluţie, care nu are nicio obligaţie de a exercita vreun astfel de drept de vot şi care nu are nici o răspundere pentru exercitarea sau neexercitarea respectivelor drepturi de vot;
c)în cursul perioadei de evaluare şi în cursul oricărei perioade de dezinvestire prevăzute la litera (f), sancţiunile şi celelalte măsuri aplicate încălcării condiţiilor pentru achiziţii sau cedări ale participaţiilor calificate avute în vedere la articolele 66, 67 şi 68 din Directiva 2013/36/UE nu se aplică respectivelor transferuri de acţiuni sau de alte instrumente de proprietate;
d)autoritatea competentă, imediat după finalizarea evaluării, notifică în scris autorităţii de rezoluţie şi cumpărătorului decizia autorităţii competente de a aproba sau, în conformitate cu articolul 22 alineatul (5) din Directiva 2013/36/UE, de a se opune respectivului transfer de acţiuni sau de alte instrumente de proprietate către cumpărător;
e)în cazul în care autoritatea competentă aprobă un astfel de transfer de acţiuni sau de alte instrumente de proprietate către cumpărător, dreptul de vot aferent respectivelor acţiuni sau altor instrumente de proprietate se consideră acordat în întregime cumpărătorului, imediat după primirea de către autoritatea de rezoluţie şi de către cumpărător a respectivei notificări de aprobare din partea autorităţii competente;
f)dacă autoritatea competentă se opune respectivului transfer de acţiuni sau de alte instrumente de proprietate către cumpărător, atunci:
(i)dreptul de vot aferent respectivelor acţiuni sau altor instrumente de proprietate prevăzut la punctul (b) rămâne în vigoare în întregime;
(ii)autoritatea de rezoluţie poate cere cumpărătorului să cedeze respectivele acţiuni sau alte instrumente de proprietate într-un termen de dezinvestire determinat de autoritatea de rezoluţie după ce a luat în considerare condiţiile de piaţă prevalente; şi
(iii)în cazul în care cumpărătorul nu finalizează respectiva dezinvestire în termenul de dezinvestire stabilit de autoritatea de rezoluţie, atunci autoritatea competentă, cu aprobarea autorităţii de rezoluţie, poate impune cumpărătorului sancţiuni şi alte măsuri pentru încălcarea cerinţelor de achiziţie sau de cedare a participaţiilor calificate menţionate la articolele 66, 67 şi 68 din Directiva 2013/36/UE.
(10)Transferurile efectuate în virtutea aplicării instrumentului de vânzare a activităţii fac obiectul mecanismelor de siguranţă menţionate în capitolul VII din titlul IV.
(11)În sensul exercitării libertăţilor de a presta servicii sau de a se stabili într-un alt stat membru în conformitate cu Directiva 2013/36/UE sau cu Directiva 2014/65/UE, cumpărătorul este considerat a fi o continuare a instituţiei aflate în rezoluţie şi poate continua să exercite toate drepturile exercitate de instituţia aflată în rezoluţie aferente activelor, drepturilor sau pasivelor transferate.
(12)Statele membre se asigură că cumpărătorul menţionate la alineatul (1) poate continua să exercite drepturile conferite de calitatea de membru şi drepturile de acces la sistemele de plată, compensare şi decontare, la bursele de valori, la schemele de compensare pentru investitori şi la schemele de garantare a depozitelor ale instituţiei aflate în rezoluţie, cu condiţia ca aceasta să îndeplinească criteriile legate de calitatea de membru şi criteriile de participare pentru lua parte la astfel de sisteme.
Fără a aduce atingere primului paragraf, statele membre se asigură că:
a)accesul nu este refuzat pentru motivul că cumpărătorul nu dispune de un rating din partea unei agenţii de rating de credit sau că ratingul respectiv nu este proporţional cu nivelurile de rating impuse pentru a beneficia de accesul la sistemele menţionate în primul paragraf;
b)în cazul în care cumpărătorul nu îndeplineşte criteriile legate de calitatea de membru sau criteriile de participare la un sistem relevant de plată, compensare sau decontare, la bursa de valori, la o schemă de compensaţii pentru investitori sau la o schemă de garantare a depozitelor, drepturile menţionate la primul paragraf se exercită pentru o perioadă de timp care poate fi precizată de autoritatea de rezoluţie, de maxim 24 de luni, care poate fi prelungită la cererea cumpărătorului adresată autorităţii de rezoluţie.
(13)Fără a aduce atingere titlului IV capitolul VII, acţionarii sau creditorii instituţiei aflate în rezoluţie şi alte părţi terţe ale căror active, drepturi sau pasive nu sunt transferate nu au niciun fel de drepturi asupra activelor, drepturilor sau pasivelor transferate, ori în legătură cu acestea.
Art. 39: Instrumentul de vânzare a activităţii: cerinţe procedurale
(1)Sub rezerva alineatului (3) din prezentul articol, atunci când aplică unei instituţii sau entităţi menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) instrumentul de vânzare a activităţii, autoritatea de rezoluţie scoate pe piaţă sau ia măsuri în vederea scoaterii pe piaţă a activelor, drepturilor, pasivelor, acţiunilor sau a altor instrumente de proprietate a acelei instituţii pe care autoritatea intenţionează să le transfere. Grupuri de drepturi, active şi pasive pot fi scoase pe piaţă separat.
(2)Fără a aduce atingere, după caz, cadrului Uniunii pentru ajutoarele de stat, scoaterea pe piaţă menţionată la alineatul (1) se efectuează în conformitate cu următoarele criterii:
a)ea trebuie să fie cât se poate de transparentă şi nu trebuie să prezinte în mod semnificativ incorect activele, drepturile, pasivele, acţiunile sau alte instrumente de proprietate a acelei instituţii pe care autoritatea intenţionează să le transfere, având în vedere circumstanţele şi în special necesitatea de a menţine stabilitatea financiară;
b)ea nu trebuie să favorizeze sau să discrimineze în mod necuvenit anumiţi cumpărători potenţiali;
c)ea trebuie să fie liberă de orice conflict de interese;
d)ea nu trebuie să confere niciun avantaj necuvenit vreunui cumpărător potenţial;
e)ea trebuie să ţină seama de nevoia ca acţiunea de rezoluţie să se desfăşoare cu rapiditate;
f)scopul său trebuie să fie maximizarea, pe cât posibil, a preţului de vânzare al acţiunilor sau altor instrumente de proprietate, al activelor, drepturilor sau pasivelor în cauză.
Sub rezerva prezentului alineat litera (b), principiile menţionate în prezentul alineat nu trebuie să împiedice solicitarea anumitor cumpărători potenţiali de către autoritatea de rezoluţie.
Orice publicare a scoaterii pe piaţă a instituţiei sau a entităţii menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) din prezenta directivă, în mod normal necesară în conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 596/2014, poate fi amânată în conformitate cu articolul 17 alineatul (4) sau (5) din respectivul regulament.
(3)Autoritatea de rezoluţie poate aplica instrumentul de vânzare a activităţii fără respectarea cerinţei privind scoaterea pe piaţă prevăzută la alineatul (1), în cazul în care stabileşte faptul că respectarea acestor cerinţe ar putea submina unul sau mai multe dintre obiectivele rezoluţiei şi mai ales dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)acesta consideră că intrarea în dificultate sau susceptibila intrare în dificultate a instituţiei aflate în rezoluţie ar crea sau ar înrăutăţi o ameninţare deja gravă la adresa stabilităţii financiare; şi
b)acesta consideră că respectarea cerinţelor sus-menţionate ar putea submina eficacitatea instrumentului de vânzare a activităţii în ceea ce priveşte eliminarea respectivei ameninţări sau atingerea obiectivelor rezoluţiei menţionate la articolul 31 alineatul (2) litera (b).
(4)Până la 3 iulie 2015, ABE elaborează orientări în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 prin care specifică circumstanţele de facto care constituie o ameninţare gravă şi elementele legate de eficacitatea instrumentului de vânzare a activităţii menţionate la alineatul (3) literele (a) şi (b).
Art. 40: Instrumentul instituţiei punte
(1)Pentru ca instrumentul instituţiei-punte să fie eficace şi pentru a ţine seama de necesitatea de a păstra funcţiile critice ale instituţiei-punte, statele membre trebuie să se asigure că autorităţile de rezoluţie deţin competenţa de a transfera către o instituţie-punte:
a)acţiuni sau alte instrumente de proprietate emise de una sau de mai multe instituţii aflate în rezoluţie;
b)oricare dintre activele, drepturile sau pasivele uneia sau ale mai multor instituţii aflate în rezoluţie sau totalitatea acestora.
Sub rezerva articolului 85, transferul menţionat la primul paragraf poate avea loc fără a obţine aprobarea acţionarilor instituţiilor aflate în rezoluţie sau a oricărei părţi terţe, alta decât instituţia-punte şi fără respectarea niciunei cerinţe procedurale prevăzute de dreptul comercial sau de cel al titlurilor de valoare.
(2)Instituţia-punte este o persoană juridică care îndeplineşte toate cerinţele următoare:
a)ea se află total sau parţial în proprietatea uneia sau mai multor autorităţi publice printre care se pot număra autoritatea de rezoluţie sau mecanismul de finanţare a rezoluţiei şi este controlată de autoritatea de rezoluţie;
b)este creată în scopul de a primi şi a deţine unele sau toate acţiunile sau alte instrumente de proprietate emise de o instituţie aflată în rezoluţie ori unele sau toate activele, drepturile şi pasivele uneia sau mai multor instituţii aflate în rezoluţie în vederea păstrării accesului la funcţiile critice şi a vânzării instituţiei sau a entităţii menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d).
Aplicarea instrumentului de recapitalizare internă în scopul menţionat la articolul 43 alineatul (2) litera (b) nu trebuie să aducă atingere capacităţii autorităţii de rezoluţie de a exercita un control asupra instituţiei-punte.
(3)Atunci când aplică instrumentul instituţiei-punte, autoritatea de rezoluţie se asigură că valoarea totală a pasivelor transferate instituţiei-punte nu depăşeşte valoarea totală a drepturilor şi activelor transferate de la instituţia aflată în rezoluţie sau furnizate din alte surse.
(4)Sub rezerva articolului 37 alineatul (7), orice contraprestaţie plătită de instituţia-punte se face în favoarea:
a)proprietarilor acţiunilor sau instrumentelor de proprietate, în cazul în care transferul către instituţia-punte s-a efectuat prin transferarea acţiunilor sau instrumentelor de proprietate emise de instituţia aflată în rezoluţie de la deţinătorii respectivelor acţiuni sau instrumente la instituţia-punte;
b)instituţiei aflate în rezoluţie, în cazul în care transferul către instituţia-punte s-a efectuat prin transferarea unora sau a tuturor activelor sau pasivelor instituţiei aflate în rezoluţie la instituţia-punte.
(5)Atunci când aplică instrumentul instituţiei-punte, autoritatea de rezoluţie poate exercita competenţa de transfer în mod repetat, pentru a efectua transferuri suplimentare de acţiuni sau de alte instrumente de proprietate emise de o instituţie aflată în rezoluţie sau, după caz, de active, drepturi sau pasive ale instituţiei aflate în rezoluţie.
(6)În urma aplicării instrumentului instituţiei-punte, autoritatea de rezoluţie poate:
a)transfera înapoi drepturile, activele sau pasivele de la instituţia-punte la instituţia aflată în rezoluţie, sau acţiunile sau alte instrumente de proprietate înapoi la proprietarii lor iniţiali, iar instituţia aflată în rezoluţie sau proprietarii iniţiali au obligaţia de a reprimi toate aceste active, drepturi sau pasive, sau acţiuni sau alte instrumente de proprietate, dacă şi numai dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alineatul (7);
b)transfera acţiuni sau alte instrumente de proprietate, sau active, drepturi sau pasive de la instituţia-punte către o terţă parte.
(7)Autorităţile de rezoluţie pot transfera înapoi acţiuni sau alte instrumente de proprietate sau active, drepturi sau pasive de la instituţia-punte într-una dintre următoarele situaţii:
a)atunci când posibilitatea ca anumite acţiuni sau alte instrumente de proprietate, active, drepturi sau pasive specifice să fie transferate înapoi este precizată în mod expres în cadrul instrumentului prin care este efectuat transferul;
b)atunci când aceste acţiuni sau alte instrumente de proprietate, active, drepturi sau pasive specifice nu îndeplinesc condiţiile de transfer sau nu se încadrează în categoria acţiunilor sau altor instrumente de proprietate, activelor, drepturilor sau pasivelor specificate în cadrul instrumentului prin care este efectuat transferul.
Un astfel de transfer înapoi se poate efectua în orice moment dat şi în conformitate cu orice alte condiţii stipulate în cadrul instrumentului respectiv pentru scopul în cauză.
(8)Transferurile între instituţia aflată în rezoluţie sau proprietarii iniţiali ai acţiunilor sau ai altor instrumente de proprietate pe de o parte şi instituţia-punte pe de altă parte fac obiectul mecanismelor de siguranţă prevăzute în titlul IV capitolul VII.
(9)În sensul exercitării libertăţilor de a presta servicii sau de a se stabili într-un alt stat membru în conformitate cu Directiva 2013/36/UE sau cu Directiva 2014/65/UE, instituţia-punte este considerată a fi o continuare a instituţiei aflate în rezoluţie şi poate continua să exercite toate drepturile exercitate de instituţia aflată în rezoluţie aferente activelor, drepturilor sau pasivelor transferate.
În alte scopuri, autorităţile de rezoluţie pot solicita ca o instituţie-punte să fie considerată drept o continuare a instituţiei aflate în rezoluţie şi să poată continua să exercite toate drepturile exercitate de instituţia aflată în rezoluţie aferente activelor, drepturilor sau pasivelor transferate.
(10)Statele membre se asigură că instituţia-punte poate continua să exercite drepturile conferite de calitatea de membru şi drepturile de acces la sistemele de plată, compensare şi decontare, la bursele de valori, la schemele de compensare pentru investitori şi la schemele de garantare a depozitelor ale instituţiei aflate în rezoluţie, cu condiţia ca aceasta să îndeplinească criteriile legate de calitatea de membru şi criteriile de participare pentru lua parte la astfel de sisteme.
Fără a aduce atingere primului paragraf, statele membre se asigură că:
a)accesul nu este refuzat pentru motivul că instituţia-punte nu dispune de un rating din partea unei agenţii de rating de credit sau că ratingul respectiv nu este proporţional cu nivelurile de rating impuse pentru a beneficia de accesul la sistemele menţionate la primul paragraf;
b)În cazul în care instituţia-punte nu întruneşte criteriile legate de calitatea de membru sau criteriile de participare la un sistem relevant de plată, compensare sau decontare, la bursa de valori, la o schemă de compensare pentru investitori sau la un sistem de garantare a depozitelor, drepturile menţionate la primul paragraf se exercită pentru o perioadă de timp care poate fi precizată de autoritatea de rezoluţie, de maximum 24 de luni, care poate fi prelungită la cererea instituţiei-punte adresată autorităţii de rezoluţie.
(11)Fără a aduce atingere titlului IV capitolul VII, acţionarii sau creditorii instituţiei aflate în rezoluţie şi alte părţi terţe ale căror active, drepturi sau pasive nu sunt transferate instituţiei-punte nu au niciun fel de drepturi asupra activelor, drepturilor sau pasivelor transferate instituţiei-punte, organului de conducere sau conducerii superioare ori în legătură cu acestea.
(12)Obiectivele instituţiei-punte nu implică nicio îndatorire sau responsabilitate faţă de acţionarii sau creditorii instituţiei aflate în rezoluţie, iar organul de conducere sau conducerea superioară nu are nicio răspundere faţă de acţionarii sau creditorii respectivi pentru actele şi omisiunile săvârşite în îndeplinirea atribuţiilor lor, cu excepţia cazului în care actul sau omisiunea în cauză implică o neglijenţă sau o abatere gravă în conformitate cu dreptul intern, care afectează în mod direct drepturile acţionarilor sau creditorilor.
În conformitate cu dreptul intern, statele membre pot limita mai mult răspunderea instituţiilor-punte şi a organului de conducere sau a conducerii superioare a acestora în ceea ce priveşte actele şi omisiunile săvârşite în îndeplinirea atribuţiilor lor.
Art. 41: Funcţionarea unei instituţii-punte
(1)Statele membre se asigură că funcţionarea unei instituţii punte respectă următoarele cerinţe:
a)conţinutul documentelor constitutive ale instituţiei-punte este aprobat de autoritatea de rezoluţie;
b)sub rezerva structurii de proprietate a instituţiei-punte, autoritatea de rezoluţie numeşte sau aprobă organul de conducere al instituţiei punte;
c)autoritatea de rezoluţie aprobă remuneraţiile membrilor organului de conducere şi stabileşte responsabilităţile lor corespunzătoare;
d)autoritatea de rezoluţie aprobă strategia şi profilul de risc ale instituţiei-punte;
e)instituţia-punte este autorizată în conformitate cu Directiva 2013/36/UE sau, după caz, cu Directiva 2014/65/UE, şi deţine autorizaţiile necesare, în temeiul dreptului intern aplicabile, pentru desfăşurarea activităţilor sau furnizarea serviciilor pe care le achiziţionează în urma unui transfer efectuat conform articolului 63 din prezenta Directivă;
f)instituţia-punte respectă, după caz, dispoziţiile Regulamentului (UE) 575/2013 şi ale Directivelor 2013/36/UE şi 2014/65/UE, şi face obiectul unei supravegheri în conformitate cu respectivele dispoziţii.
g)instituţia-punte funcţionează în conformitate cu cadrul Uniunii privind ajutoarele de stat, iar autoritatea de rezoluţie poate prevedea restricţii asupra activităţii sale în consecinţă.
Fără a aduce atingere dispoziţiilor menţionate la literele (e) şi (f) din primul paragraf şi în cazul în care este necesar pentru a îndeplini obiectivele rezoluţiei, instituţia-punte poate fi instituită şi autorizată fără respectarea Directivei 2013/36/UE sau Directivei 2014/65/UE, pentru o perioadă scurtă de timp, la începutul funcţionării sale. În acest scop, autoritatea de rezoluţie înaintează autorităţii competente o cerere în acest sens. Dacă decide să acorde o astfel de autorizaţie, autoritatea competentă indică intervalul în care instituţia-punte este scutită de respectarea cerinţelor respectivelor directive.
(2)Sub rezerva eventualelor restricţii aplicate în conformitate cu normele Uniunii sau cele naţionale în materie de concurenţă, conducerea instituţiei-punte gestionează instituţia-punte în vederea păstrării accesului la funcţiile critice şi a vânzării instituţiei sau a entităţii menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d), a activelor, drepturilor sau pasivelor sale către unul sau mai mulţi cumpărători din sectorul privat, atunci când condiţiile sunt prielnice şi în termenul specificat la alineatul (4) din prezentul articol sau la alineatul (6) din prezentul articol, după caz.
(3)Autoritatea de rezoluţie decide că o instituţie-punte nu mai reprezintă o instituţie-punte în conformitate cu articolul 40 alineatul (2) în momentul apariţiei oricăreia dintre următoarele situaţii:
a)fuzionarea instituţiei-punte cu o altă entitate;
b)instituţia-punte nu mai respectă cerinţele articolului 40 alineatul (2);
c)vânzarea tuturor sau aproape a tuturor activelor, drepturilor sau pasivelor instituţiei-punte către o terţă parte;
d)expirarea perioadei specificate la alineatul (5) sau, după caz, la alineatul (6);
e)activele instituţiei-punte sunt complet lichidate, iar pasivele sale sunt achitate integral.
(4)Atunci când autoritatea de rezoluţie încearcă să vândă instituţia-punte sau activele, drepturile ori pasivele acesteia, statele membre se asigură că instituţia-punte sau activele ori pasivele relevante sunt puse în vânzare în mod deschis şi transparent şi că vânzarea nu le denaturează în mod semnificativ, nu favorizează sau discriminează în mod necuvenit anumiţi cumpărători potenţiali.
Toate aceste vânzări trebuie efectuate în condiţii comerciale, având în vedere circumstanţele şi în conformitate cu cadrul Uniunii privind ajutoarele de stat.
(5)În cazul în care nu se aplică niciuna dintre situaţiile menţionate la alineatul (3) literele (a), (b), (c) şi (e), autoritatea de rezoluţie pune capăt funcţionării instituţiei-punte cât mai curând posibil, şi în orice caz, după o perioadă de doi ani de la data efectuării ultimului transfer, în temeiul instrumentului instituţiei-punte, de la o instituţie aflată în rezoluţie.
(6)Autoritatea de rezoluţie poate prelungi perioada menţionată la alineatul (5) cu una sau mai multe perioade suplimentare de un an, atunci când o astfel de prelungire:
a)vine în sprijinul realizării uneia dintre situaţiile menţionate la alineatul (3) litera (a), (b), (c) sau (e); sau
b)este necesară pentru a asigura continuitatea unor servicii bancare şi financiare esenţiale.
(7)Toate deciziile autorităţii de rezoluţie de a prelungi perioada menţionată la alineatul (5) se motivează şi cuprind o evaluare detaliată a situaţiei care justifică prelungirea, inclusiv a condiţiilor şi perspectivelor pieţei.
(8)În cazul în care funcţionarea unei instituţii-punte încetează în situaţiile menţionate la alineatul (3) litera (c) sau (d), instituţia-punte este lichidată în conformitate cu procedura obişnuită de insolvenţă.
Sub rezerva articolului 37 alineatul (7), toate încasările ca urmare a încetării funcţionării instituţiei-punte revin acţionarilor instituţiei-punte.
(9)În cazul în care o instituţie-punte este utilizată cu scopul de a transfera activele şi pasivele aparţinând mai multor instituţii aflate în rezoluţie, obligaţia prevăzută la alineatul (8) se referă la activele şi pasivele transferate de la fiecare dintre aceste instituţii aflate în rezoluţie şi nu la instituţia-punte în sine.
Art. 42: Instrumentul de separare a activelor
(1)Pentru ca instrumentul de separare a activelor să fie eficace, statele membre se asigură că autorităţile de rezoluţie deţin competenţa de a transfera activele, drepturile sau pasivele unei instituţii aflate în rezoluţie sau ale unei instituţii-punte către unul sau mai multe vehicule de gestionare a activelor.
Sub rezerva articolului 85, transferul menţionat la primul paragraf poate avea loc fără a obţine acordul acţionarilor instituţiilor aflate în rezoluţie sau al oricărei părţi terţe, alta decât instituţia-punte şi fără a se conforma vreunei cerinţe procedurale prevăzute de dreptul comercial sau de dreptul titlurilor de valoare.
(2)În sensul instrumentului de separare a activelor, un vehicul de gestionare a activelor este o persoană juridică ce îndeplineşte toate cerinţele de mai jos:
a)este total sau parţial în proprietatea uneia sau mai multor autorităţi publice printre care se pot număra autoritatea de rezoluţie sau mecanismul de finanţare a rezoluţiei şi este controlată de autoritatea de rezoluţie;
b)a fost creată în scopul de a primi, parţial sau integral, activele, drepturile şi pasivele uneia sau ale mai multor instituţii aflate în rezoluţie sau ale unei instituţii-punte.
(3)Vehiculul de gestionare a activelor gestionează activele care îi sunt transferate cu scopul de a optimiza valoarea acestora prin intermediul unei eventuale vânzări sau prin lichidarea lor ordonată.
(4)Statele membre se asigură că funcţionarea unui vehicul de gestionare a activelor respectă următoarele dispoziţii:
a)conţinutul documentelor constitutive ale vehiculului de gestionare a activelor este aprobat de autoritatea de rezoluţie;
b)sub rezerva structurii de proprietate a vehiculului de gestionare a activelor, autoritatea de rezoluţie numeşte sau aprobă organul de conducere al vehiculului de gestionare a activelor;
c)autoritatea de rezoluţie aprobă remuneraţiile membrilor organului de conducere şi stabileşte responsabilităţile lor corespunzătoare;
d)autoritatea de rezoluţie aprobă strategia şi profilul de risc ale vehiculului de gestionare a activelor;
(5)Autorităţile de rezoluţie pot exercita competenţa menţionată la alineatul (1) pentru a transfera active, drepturi sau pasive numai în cazul în care:
a)situaţia de pe piaţa specifică a acelor active este de aşa natură încât lichidarea lor în cadrul procedurii obişnuite de insolvenţă ar putea avea un efect negativ asupra uneia sau mai multor pieţe financiare;
b)un astfel de transfer este necesar pentru a asigura buna funcţionare a instituţiei aflate în rezoluţie sau a instituţiei-punte; sau
c)un astfel de transfer este necesar pentru a maximiza încasările rezultate din lichidare.
(6)Atunci când aplică instrumentul de separare a activelor, autorităţile de rezoluţie stabilesc contraprestaţia în schimbul căreia sunt transferate activele, drepturile şi pasivele către vehiculul de gestionare a activelor în conformitate cu principiile stabilite la articolul 36 şi în conformitate cu cadrul Uniunii privind ajutoarele de stat. Prezentul alineat nu împiedică contraprestaţia să aibă o valoare nominală sau negativă.
(7)Sub rezerva articolului 37 alineatul (7), orice contraprestaţie plătită de vehiculul de gestionare a activelor aferente activelor, drepturilor sau pasivelor dobândite în mod direct de la instituţia aflată în rezoluţie se fac în favoarea instituţiei aflată în rezoluţie. Contraprestaţia poate fi plătită sub forma unei datorii emise de vehiculul de gestionare a activelor.
(8)În cazul în care s-a aplicat instrumentul instituţiei punte, un vehicul de gestionare a activelor poate, după aplicarea instrumentului instituţiei-punte, să dobândească active, drepturi sau pasive de la instituţia-punte.
(9)Autorităţile de rezoluţie pot transfera active, drepturi sau pasive de la instituţia aflată în rezoluţie la unul sau mai multe vehicule de gestionare a activelor în mai multe rânduri şi pot transfera înapoi active, drepturi sau pasive de la unul sau mai multe vehicule de gestionare a activelor la instituţia aflată în rezoluţie, dacă şi numai dacă sunt îndeplinite condiţiile menţionate la alineatul (10).
Instituţia aflată în rezoluţie are obligaţia de a reprimi orice active, drepturi sau pasive de acest fel.
(10)Autorităţile de rezoluţie pot transfera înapoi drepturi, active sau pasive, de la vehiculul de gestionare a activelor la instituţia aflată în rezoluţie, într-una dintre următoarele situaţii:
a)atunci când posibilitatea ca anumite drepturi, active sau pasive specifice să fie transferate înapoi este precizată în mod expres în cadrul instrumentului prin care este efectuat transferul;
b)atunci când aceste drepturi, active sau pasive specifice nu îndeplinesc condiţiile de transfer sau nu se încadrează în categoria drepturilor, activelor sau pasivelor specificate în cadrul instrumentului prin care este efectuat transferul.
În oricare dintre cazurile prevăzute la literele (a) şi (b), transferul înapoi se poate efectua în orice moment şi respectă orice alte condiţii stipulate în cadrul instrumentului respectiv pentru scopul în cauză.
(11)Transferurile între instituţia aflată în rezoluţie şi vehiculul de gestionare a activelor trebuie să facă obiectul mecanismelor de siguranţă privind transferurile parţiale de proprietate specificate în titlul IV capitolul VII.
(12)Fără a aduce atingere titlului IV capitolul VII, acţionarii sau creditorii instituţiei aflate în rezoluţie şi alte părţi terţe ale căror active, drepturi sau pasive nu sunt transferate vehiculului de gestionare a activelor nu au niciun fel de drepturi asupra activelor, drepturilor sau pasivelor transferate vehiculului de gestionare a activelor sau organului de conducere sau conducerii superioare ale acestuia, ori în legătură cu acestea.
(13)Obiectivele vehiculului de gestionare a activelor nu implică nicio îndatorire sau responsabilitate faţă de acţionarii sau creditorii instituţiei aflate în rezoluţie, iar organul de conducere sau conducerea superioară nu are nicio răspundere faţă de acţionarii sau creditorii respectivi pentru actele sau omisiunile săvârşite în îndeplinirea atribuţiilor lor, cu excepţia cazului în care actul sau omisiunea în cauză implică o neglijenţă sau o abatere gravă în conformitate cu dreptul intern, care afectează în mod direct drepturile acţionarilor sau creditorilor.
În conformitate cu dreptul intern, statele membre pot limita mai mult răspunderea vehiculelor de gestionare a activelor şi a organului de conducere sau a conducerii superioare a acestora în ceea ce priveşte actele şi omisiunile săvârşite în îndeplinirea atribuţiilor lor.
(14)Până la 3 iulie 2015, ABE emite orientări, în conformitate articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 pentru a promova convergenţa procedurilor de supraveghere şi de rezoluţie în ceea ce priveşte stabilirea situaţiilor în care, în conformitate cu alineatul (5) din prezentul articol, lichidarea activelor sau a pasivelor în cadrul procedurii obişnuite de insolvenţă ar putea avea un efect negativ pe una sau mai multe pieţe financiare.
SUBSECŢIUNEA 1:Obiectivul şi domeniul de aplicare al instrumentului de recapitalizare internă
Art. 43: Instrumentul de recapitalizare internă
(1)Pentru ca instrumentul de recapitalizare internă să fie eficace, statele membre se asigură că autorităţile de rezoluţie deţin competenţele de rezoluţie menţionate la articolul 63 alineatul (1).
(2)Statele membre se asigură că autorităţile de rezoluţie pot aplica instrumentul de recapitalizare internă în vederea îndeplinirii obiectivelor rezoluţiei specificate la articolul 31, în conformitate cu principiile rezoluţiei specificate la articolul 34 pentru oricare din următoarele scopuri:
a)recapitalizarea unei instituţii sau a unei entităţi menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) din prezenta directivă care îndeplineşte condiţiile de declanşare a procedurii de rezoluţie într-o măsură suficientă pentru a restabili capacitatea acesteia de a se conforma condiţiilor de autorizare (în măsura în care respectivele condiţii se aplică entităţii) şi de a continua să-şi desfăşoare activităţile pentru care este autorizată în conformitate cu Directiva 2013/36/UE sau cu Directiva 2014/65/UE, în cazul în care entitatea este autorizată în conformitate cu respectivele directive şi pentru a menţine un nivel suficient de încredere a pieţei în instituţie sau entitate;
b)conversia în titluri de capital sau reducerea valorii principalului creanţelor sau al instrumentelor de datorie care sunt transferate:
(i)către o instituţie-punte, în vederea unui aport de capital către respectiva instituţie-punte; sau
(ii)în cadrul instrumentului de vânzare a activităţii sau al instrumentului de separare a activelor.
(3)Statele membre se asigură că autorităţile de rezoluţie pot aplica instrumentul de recapitalizare internă în scopul menţionat la alineatul (2) litera (a) din prezentul articol, numai în cazul în care există o perspectivă rezonabilă potrivit căreia aplicarea acestui instrument, împreună cu alte măsuri relevante, inclusiv măsuri puse în aplicare în conformitate cu planul de reorganizare a activităţii menţionat la articolul 52 va avea drept rezultat nu doar realizarea obiectivelor relevante ale rezoluţiei, ci şi restabilirea viabilităţii pe termen lung şi a solidităţii financiare a instituţiei sau a entităţii în cauză menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d).
Statele membre se asigură că autorităţile de rezoluţie pot aplica oricare dintre instrumentele de rezoluţie prevăzute la articolul 37 alineatul (3) literele (a), (b) şi (c) şi instrumentul de recapitalizare internă menţionat la alineatul (2) litera (b) din prezentul articol, în cazul în care condiţiile prevăzute la primul paragraf nu sunt îndeplinite.
(4)Statele membre se asigură că autorităţile de rezoluţie pot aplica instrumentul de recapitalizare internă tuturor instituţiilor sau entităţilor menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) respectând, în fiecare caz, forma juridică a instituţiei sau a entităţii în cauză, sau că pot schimba forma juridică.
Art. 44: Domeniul de aplicare al instrumentului de recapitalizare internă
(1)Statele membre se asigură că instrumentul de recapitalizare internă poate fi aplicat tuturor pasivelor unei instituţii sau entităţi menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d), care nu sunt excluse din domeniul de aplicare al acestui instrument în conformitate cu alineatul (2) sau (3) din prezentul articol.
(2)Autorităţile de rezoluţie nu exercită competenţele de reducere a valorii contabile sau de conversie în cazul următoarelor pasive fie că sunt reglementate de dreptul unui stat membru, fie de dreptul unui stat terţ:
a)depozitele acoperite;
b)obligaţiile garantate inclusiv obligaţiunile garantate şi pasivele sub forma unor instrumente financiare utilizate în scopul acoperirii riscurilor, care constituie o parte integrantă a portofoliului de acoperire şi care, în temeiul dreptului intern, sunt garantate în mod asemănător cu obligaţiunile garantate;
c)orice datorie care rezultă în virtutea deţinerii de către instituţia sau entitatea menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) din prezenta directivă a unor active sau lichidităţi aparţinând clienţilor, inclusiv active sau lichidităţi aparţinând clienţilor deţinute în numele unui OPCVM, în conformitate cu definiţia de la articolul 1 alineatul (2) din Directiva 2009/65/CE, sau de un FIA, în conformitate cu definiţia de la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (1), cu condiţia ca respectivul client să fie protejat în baza legislaţiei aplicabile privind insolvenţa;
(1)Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 8 iunie 2011 privind administratorii fondurilor de investiţii alternative şi de modificare a Directivelor 2003/41/CE şi 2009/65/CE şi a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 şi (UE) nr. 1095/2010 (JO L 174, 1.7.2011, p. 1).
d)orice datorie care rezultă în virtutea existenţei unei relaţii fiduciare între instituţie sau entitatea menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) (în calitate de fiduciar) şi o altă persoană (în calitate de beneficiar), cu condiţia ca respectivul beneficiar să fie protejat în baza legislaţiei aplicabile privind insolvenţa sau în baza dreptului civil;
e)datorii faţă de instituţii, excluzând entităţile care fac parte din acelaşi grup, cu o scadenţă iniţială de sub şapte zile;
f)datorii cu o scadenţă reziduală mai mică de şapte zile faţă de sisteme sau operatori de sisteme desemnaţi în conformitate cu Directiva 98/26/CE sau faţă de participanţii la astfel de sisteme, care rezultă din participarea la un astfel de sistem, sau faţă de CPC-uri autorizate în Uniune în temeiul articolului 14 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 şi faţă de CPC-uri din ţări terţe recunoscute de ESMA în temeiul articolului 25 din regulamentul respectiv;
g)o datorie faţă de oricare dintre următoarele persoane:
(i)un angajat, în ceea ce priveşte salariile, beneficiile de tipul pensiilor sau alte forme de remuneraţie fixă acumulate, cu excepţia componentei variabile a remuneraţiei care nu este reglementată printr-un contract colectiv de muncă;
(ii)un creditor comercial, în ceea ce priveşte furnizarea către instituţia sau entitatea menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) de mărfuri sau servicii care sunt cruciale pentru desfăşurarea zilnică a activităţilor sale, inclusiv servicii informatice, servicii de utilităţi, precum şi închirierea, întreţinerea şi reparaţiile spaţiilor de lucru;
(iii)autorităţi fiscale şi de asigurări sociale, cu condiţia ca datoriile respective să fie considerate creanţe privilegiate în baza legii aplicabile;
(iv)scheme de garantare a depozitelor care decurg din contribuţiile datorate în conformitate cu Directiva 2014/49/UE.
Litera (g) punctul (i) din primul paragraf nu se aplică componentei variabile a remuneraţiei personalului cu competenţe pentru asumarea de riscuri semnificative astfel cum este identificat la articolul 92 alineatul (2) din Directiva 2013/36/UE.
Statele membre se asigură că toate activele garantate asociate unui portofoliu de acoperire a obligaţiunilor garantate rămân neafectate, segregate şi cu fonduri suficiente. Nici respectiva dispoziţie şi nici primul paragraf litera (b) nu împiedică autorităţile de rezoluţie să-şi exercite, după caz, respectivele competenţe în legătură cu orice parte a unei obligaţii garantate sau a unei datorii pentru care s-a depus o garanţie reală care depăşeşte valoarea activelor, gajului, a dreptului de retenţie sau a garanţiei reale care o acoperă.
Primul paragraf litera (a) nu împiedică autorităţile de rezoluţie să-şi exercite, după caz, respectivele competenţe în legătură cu orice parte a unui depozit care depăşeşte nivelul de acoperire prevăzut la articolul 6 din Directiva 2014/49/UE.
Fără a aduce atingere normelor privind expunerile mari din cadrul Regulamentului (UE) nr. 575/2013 şi Directivei 2013/36/UE, statele membre se asigură că, pentru a garanta posibilităţi de soluţionare a instituţiilor şi grupurilor, autorităţile de rezoluţie limitează, în conformitate cu articolul 17 alineatul (5) litera (b) din prezenta directivă, măsura în care alte instituţii deţin datorii care pot face obiectul recapitalizării interne, cu excepţia pasivelor care sunt deţinute de entităţi care fac parte din acelaşi grup.
h)datorii către instituţii sau entităţi menţionate la articolul (1) alineatul (1) litera (b), (c) sau (d), care fac parte din acelaşi grup de rezoluţie fără a fi ele însele entităţi de rezoluţie, indiferent de scadenţa lor, cu excepţia cazului în care aceste datorii au un rang inferior datoriilor negarantate obişnuite în temeiul dreptului naţional relevant care reglementează procedura obişnuită de insolvenţă aplicabilă la data transpunerii prezentei directive; în cazurile în care se aplică respectiva excepţie, autoritatea de rezoluţie a filialei relevante care nu este o entitate de rezoluţie evaluează dacă valoarea elementelor care sunt conforme cu articolul 45f alineatul (2) este suficientă pentru a sprijini punerea în aplicare a strategiei de rezoluţie preferate.
(3)În situaţii excepţionale, atunci când se aplică instrumentul de recapitalizare internă, autoritatea de rezoluţie poate exclude, integral sau parţial, anumite pasive de la aplicarea competenţelor de reducere a valorii contabile sau de conversie, în cazurile în care:
a)recapitalizarea pasivului respectiv nu este posibilă într-un termen rezonabil, în pofida eforturilor depuse cu bună credinţă de către autoritatea de rezoluţie;
b)excluderea este strict necesară şi este proporţională pentru a obţine continuitatea funcţiilor critice şi a liniilor de activitate esenţiale într-un mod care să menţină capacitatea instituţiei aflate în rezoluţie de a continua operaţiunile, serviciile şi tranzacţiile-cheie;
c)excluderea este strict necesară şi proporţională pentru evitarea declanşării unei contaminări la scară largă, în special în ceea ce priveşte depozitele eligibile deţinute de persoane fizice şi de microîntreprinderi, întreprinderi mici şi mijlocii, care ar perturba grav funcţionarea pieţelor financiare, inclusiv a infrastructurilor pieţei financiare, într-un mod care ar putea determina o perturbare gravă a economiei unui stat membru sau a Uniunii; sau
d)aplicarea instrumentului de recapitalizare internă respectivelor pasive ar provoca o distrugere a valorii care ar face ca pierderile suportate de alţi creditori să fie mai mari decât în cazul în care respectivele pasive ar fi fost excluse de la recapitalizarea internă.
Autorităţile de rezoluţie evaluează cu atenţie dacă datoriile faţă de instituţiile sau entităţile menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d), care fac parte din acelaşi grup de rezoluţie fără a fi ele însele entităţi de rezoluţie şi care nu sunt excluse de la aplicarea competenţelor de reducere a valorii şi de conversie în temeiul alineatului (2) litera (h) de la prezentul articol, ar trebui să fie excluse total sau parţial, în temeiul literelor (a)-(d) de la primul paragraf al prezentului alineat, pentru a asigura punerea în aplicare eficace a strategiei de rezoluţie.
În cazul în care o autoritate de rezoluţie decide să excludă, integral sau parţial, o datorie care poate face obiectul recapitalizării interne sau o categorie de datorii care pot face obiectul recapitalizării interne în temeiul prezentului alineat, nivelul reducerii valorii sau al conversiei aplicate altor datorii care pot face obiectul recapitalizării interne poate fi crescut pentru a ţine seama de excluderile respective, cu condiţia ca nivelul reducerii valorii sau al conversiei aplicate altor datorii care pot face obiectul recapitalizării interne să respecte principiul prevăzut la articolul 34 alineatul (1) litera (g).
(4)În cazul în care o autoritate de rezoluţie decide să excludă, integral sau parţial, o datorie care poate face obiectul recapitalizării interne sau o categorie de datorii care poate face obiectul recapitalizării interne în temeiul prezentului articol, iar pierderile care ar fi fost suportate de datoriile respective nu au fost transferate complet altor creditori, mecanismul de finanţare a rezoluţiei poate face o contribuţie în beneficiul instituţiei aflate în rezoluţie în unul sau mai multe din următoarele scopuri:
a)de a acoperi orice pierderi care nu au fost absorbite de datorii care pot face obiectul recapitalizării interne şi de a restabili la zero valoarea activului net al instituţiei aflate în rezoluţie în conformitate cu articolul 46 alineatul (1) litera (a);
b)de a achiziţiona acţiuni sau alte instrumente de proprietate sau de capital în instituţia aflată în rezoluţie, pentru a recapitaliza instituţia în conformitate cu articolul 46 alineatul (1) litera (b).
(5)Mecanismul de finanţare a rezoluţiei poate face o contribuţie menţionată la alineatul (4) numai în cazul în care:
a)acţionarii şi deţinătorii de alte instrumente de proprietate, precum şi deţinătorii de instrumente de capital relevante şi de alte datorii care pot face obiectul recapitalizării interne au adus o contribuţie, prin reducerea valorii contabile, prin conversie sau prin alte modalităţi, în vederea absorbţiei pierderilor şi a recapitalizării instituţiei aflate în rezoluţie, în valoare de cel puţin 8 % din totalul pasivelor, incluzând fondurile proprii ale instituţiei respective, cuantificată la momentul luării măsurii de rezoluţie în conformitate cu evaluarea prevăzută la articolul 36; şi
b)contribuţia mecanismului de finanţare a rezoluţiei nu depăşeşte 5 % din totalul pasivelor, incluzând fondurile proprii ale instituţiei aflate în rezoluţie, cuantificată la momentul luării măsurii de rezoluţie în conformitate cu evaluarea prevăzută la articolul 36.
(6)Contribuţia mecanismului de finanţare a rezoluţiei menţionat la alineatul (4) poate fi finanţată prin:
a)suma aflată la dispoziţia mecanismului de finanţare care a fost obţinută prin contribuţii de la instituţii şi sucursale din Uniune în conformitate cu articolul 100 alineatul (6) şi articolul 103;
b)suma care poate fi obţinută prin contribuţii ex post în conformitate cu articolul 104 în termen de trei ani; şi
c)în cazul în care sumele menţionate la literele (a) şi (b) din acest alineat sunt insuficiente, sume obţinute din surse de finanţare alternative în conformitate cu articolul 105.
(7)În circumstanţe extraordinare, autoritatea de rezoluţie poate urmări să obţină finanţare suplimentară din surse de finanţare alternative după ce:
a)a fost atinsă limita de 5 % menţionată la alineatul (5) litera (b); şi
b)toate pasivele negarantate şi neprivilegiate, altele decât depozitele eligibile, au fost reduse sau convertite integral.
Ca alternativă sau în mod suplimentar, atunci când sunt îndeplinite condiţiile stabilite la primul paragraf, mecanismul de finanţare a rezoluţiei poate face o contribuţie din resursele care au fost percepute prin contribuţii ex ante în conformitate cu articolul 100 alineatul (6) şi articolul 103 şi care nu au fost încă utilizate.
(8)Prin derogare de la alineatul (5) litera (a), mecanismul de finanţare a rezoluţiei poate, de asemenea, să facă o contribuţie, astfel cum se menţionează la alineatul (4), numai dacă:
a)contribuţia la absorbţia pierderilor şi recapitalizare menţionată la alineatul (5) punctul (i) are o valoare de cel puţin 20 % din activele ponderate în funcţie de risc ale instituţiei în cauză;
b)mecanismul de finanţare a rezoluţiei al statului membru în cauză are la dispoziţie, prin intermediul contribuţiilor ex ante (excluzând contribuţiile către o schemă de garantare a depozitelor) percepute în conformitate cu articolul 100 alineatul (6) şi articolul 103, o sumă cel puţin egală cu 3 % din depozitele acoperite ale tuturor instituţiilor de credit autorizate pe teritoriul statului membru respectiv; şi
c)instituţia în cauză deţine active în valoare mai mică de 900 de miliarde EUR pe bază consolidată.
(9)Atunci când îşi exercită competenţele discreţionare menţionate la alineatul (3), autorităţile de rezoluţie acordă atenţia cuvenită:
a)principiului conform căruia pierderile ar trebui să fie suportate în primul rând de acţionari şi, în al doilea rând, în general, de către creditorii instituţiei aflate în rezoluţie, în ordinea de preferinţă;
b)nivelului capacităţii de absorbţie a pierderilor de care ar mai dispune instituţia aflată în rezoluţie în cazul excluderii pasivului sau a categoriei de pasive; şi
c)necesităţii de a păstra resurse corespunzătoare pentru finanţarea rezoluţiei.
(10)Excluderile prevăzute la alineatul (3) pot fi aplicate fie pentru a exclude complet un pasiv de la reducerea valorii contabile, fie pentru a limita amploarea reducerii valorii contabile aplicate respectivului pasiv.
(11)Se conferă Comisiei competenţa de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 115 pentru a specifica în detaliu situaţiile în care excluderea este necesară pentru atingerea obiectivelor menţionate la alineatul (3) din prezentul articol.
(12)Înainte de a exercita competenţa discreţionară de a exclude un pasiv în temeiul alineatului (3), autoritatea de rezoluţie notifică Comisia. În cazul în care excluderea ar necesita o contribuţie din mecanismul de finanţare a rezoluţiei sau dintr-o sursă de finanţare alternativă în temeiul alineatelor (4)-(8), Comisia poate, în termen de 24 de ore de la primirea unei astfel de notificări sau într-un termen mai lung, cu acordul autorităţii de rezoluţie, să interzică sau să solicite modificări la excluderea propusă, dacă nu sunt îndeplinite cerinţele din prezentul articol şi din actele delegate, cu scopul de a proteja integritatea pieţei interne. Aceasta nu aduce atingere aplicării de către Comisie a cadrului Uniunii privind ajutoarele de stat.
Art. 44a: Vânzarea datoriilor eligibile subordonate către clienţii de retail
(1)Statele membre se asigură că un vânzător de datorii eligibile care îndeplineşte toate condiţiile menţionate la articolul 72a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu excepţia articolului 72a alineatul (1) litera (b) şi a articolului 72b alineatele (3)-(5) din regulamentul respectiv, vinde aceste datorii unui client de retail, astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) punctul 11 din Directiva 2014/65/UE, numai în cazul în care sunt îndeplinite toate condiţiile de mai jos:
a)vânzătorul a efectuat un test de adecvare în conformitate cu articolul 25 alineatul (2) din Directiva 2014/65/UE;
b)vânzătorul este convins, pe baza testului menţionat la litera (a), că astfel de datorii eligibile sunt adecvate pentru clientul de retail respectiv;
c)vânzătorul demonstrează caracterul adecvat în conformitate cu articolul 25 alineatul (6) din Directiva 2014/65/UE.
În pofida primului paragraf, statele membre pot prevedea că condiţiile prevăzute la literele (a)-(c) din respectivul paragraf se aplică vânzătorilor de alte instrumente care se califică drept fonduri proprii sau datorii care pot face obiectul recapitalizării interne.
(2)Atunci când sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alineatul (1), iar portofoliul de instrumente financiare al clientului de retail în cauză nu depăşeşte 500 000 EUR la momentul achiziţionării, vânzătorul se asigură, pe baza informaţiilor prezentate de clientul de retail în conformitate cu alineatul (3), că următoarele două condiţii sunt îndeplinite la momentul achiziţionării:
a)clientul de retail nu investeşte în datoriile menţionate la alineatul (1) un cuantum total mai mare de 10 % din portofoliul de instrumente financiare al clientului respectiv;
b)cuantumul iniţial investit într-unul sau mai multe instrumente de datorie menţionate la alineatul (1) este de cel puţin 10 000 EUR.
(3)Clientul de retail prezintă vânzătorului informaţii exacte privind portofoliul său de instrumente financiare, inclusiv privind orice investiţii în datoriile menţionate la alineatul (1).
(4)În sensul alineatelor (2) şi (3), în portofoliul de instrumente financiare al clientului de retail sunt incluse depozitele în numerar şi instrumentele financiare, dar sunt excluse orice instrumente financiare depuse ca colateral.
(5)Fără a aduce atingere articolului 25 din Directiva 2014/65/UE şi prin derogare de la cerinţele prevăzute la alineatele (1)-(4) de la prezentul articol, statele membre pot stabili un cuantum nominal minim de cel puţin 50 000 EUR pentru datoriile menţionate la alineatul (1), luând în considerare condiţiile de piaţă şi practicile din statul membru respectiv, precum şi măsurile de protecţie a consumatorilor existente în jurisdicţia statului membru respectiv.
(6)În cazul în care valoarea totală a activelor entităţilor menţionate la articolul 1 alineatul (1) care sunt stabilite într-un stat membru şi fac obiectul cerinţei menţionate la articolul 45e nu depăşeşte 50 de miliarde EUR, statul membru respectiv poate, prin derogare de la cerinţele prevăzute la alineatele (1)-(5) de la prezentul articol, să aplice numai cerinţa prevăzută la alineatul (2) litera (b) de la prezentul articol.
(7)Statele membre nu sunt obligate să aplice prezentul articol în cazul datoriilor menţionate la alineatul (1) emise înainte de 28 decembrie 2020.
SUBSECŢIUNEA 2:Cerinţă minimă privind fondurile proprii şi pasivele eligibile
Art. 45: Aplicarea şi calcularea cerinţei minime de fonduri proprii şi datorii eligibile
(1)Statele membre se asigură că instituţiile şi entităţile menţionate la articolul 1 alineatul (1) literele (b), (c) şi (d) îndeplinesc, în permanenţă, cerinţele de fonduri proprii şi datorii eligibile în cazurile în care sunt impuse de prezentul articol şi de articolele 45a-45i şi în conformitate cu acestea.
(2)Cerinţa menţionată la alineatul (1) de la prezentul articol se calculează în conformitate cu articolul 45c alineatul (3), (5) sau (7), după caz, ca fiind cuantumul fondurilor proprii şi al datoriilor eligibile şi se exprimă ca procent din:
a)cuantumul total al expunerii la risc al entităţii relevante menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol, calculat în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013; şi
b)indicatorul de măsurare a expunerii totale al entităţii relevante menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol, calculat în conformitate cu articolele 429 şi 429a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
(3)În conformitate cu articolul 65 din Regulamentul (UE) 2019/2033, trimiterile la articolul 92 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 din prezenta directivă în ceea ce priveşte cerinţele de fonduri proprii pe bază individuală ale firmelor de investiţii menţionate la articolul 2 alineatul (1) punctul 3 din prezenta directivă şi care nu sunt firme de investiţii menţionate la articolul 1 alineatul (2) sau (5) din Regulamentul (UE) 2019/2033 se interpretează astfel:
a)trimiterile la articolul 92 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 referitoare la rata capitalului total din prezenta directivă se referă la articolul 11 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/2033;
b)trimiterile la articolul 92 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 referitoare la cuantumul total al expunerii la risc din prezenta directivă se referă la cerinţa aplicabilă de la articolul 11 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/2033 înmulţită cu 12,5.
În conformitate cu articolul 65 din Directiva (UE) 2019/2034, trimiterile din prezenta directivă la articolul 104a din Directiva 2013/36/UE referitoare la cerinţele de fonduri proprii suplimentare pentru firmele de investiţii menţionate la articolul 2 alineatul (1) punctul 3 din prezenta directivă şi care nu sunt firmele de investiţii menţionate la articolul 1 alineatul (2) sau alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2019/2033 se interpretează ca trimiteri la articolul 40 din Directiva 2019/2034.
Art. 45a: Derogarea de la cerinţa minimă de fonduri proprii şi datorii eligibile
(1)În pofida articolului 45, autorităţile de rezoluţie acordă derogare de la cerinţa prevăzută la articolul 45 alineatul (1) instituţiilor de credit ipotecar finanţate prin obligaţiuni garantate care nu sunt autorizate să primească depozite în temeiul dreptului intern, cu condiţia ca toate condiţiile următoare să fie îndeplinite:
a)aceste instituţii vor fi lichidate în procedurile naţionale de insolvenţă sau în alte proceduri stabilite pentru respectivele instituţii şi puse în aplicare în conformitate cu articolul 38, 40 sau 42; şi
b)procedurile menţionate la litera (a) garantează faptul că creditorii acestor instituţii, inclusiv deţinătorii de obligaţiuni garantate, după caz, suportă pierderile într-un mod care să permită atingerea obiectivelor rezoluţiei.
(2)Instituţiile care beneficiază de derogare de la cerinţa prevăzută la articolul 45 alineatul (1) nu fac parte din consolidarea menţionată la articolul 45e alineatul (1).
Art. 45b: Datoriile eligibile pentru entităţile de rezoluţie
(1)Datoriile sunt incluse în cuantumul fondurilor proprii şi al datoriilor eligibile ale entităţilor de rezoluţie numai atunci când îndeplinesc condiţiile menţionate la următoarele articole din Regulamentul (UE) nr. 575/2013:
a)articolul 72a;
b)articolul 72b, cu excepţia literei (d) de la alineatul (2); şi
c)articolul 72c.
Prin derogare de la primul paragraf al prezentului alineat, în cazul în care prezenta directivă se referă la cerinţele prevăzute la articolul 92a sau la articolul 92b din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, în sensul acestor articole, datoriile eligibile constau în pasivele eligibile, astfel cum sunt definite la articolul 72k din regulamentul menţionat şi stabilite în conformitate cu partea II titlul I capitolul 5a din regulamentul menţionat.
(2)Datoriile care provin din instrumente de datorie cu instrumente derivate încorporate, cum ar fi produsele structurate, care îndeplinesc condiţiile prevăzute la primul paragraf de la alineatul (1), cu excepţia articolului 72a alineatul (2) litera (l) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, se includ în cuantumul fondurilor proprii şi al datoriilor eligibile numai în cazul în care este îndeplinită una dintre condiţiile următoare:
a)cuantumul principalului obligaţiei care provine din instrumentul de datorie este cunoscut la momentul emiterii, este fix sau în creştere şi nu este afectat de nicio caracteristică a instrumentului derivat încorporat, iar cuantumul total al obligaţiei care provine din instrumentul de datorie inclusiv instrumentul derivat încorporat, poate fi evaluat zilnic prin referinţă la o piaţă bidirecţională activă şi lichidă pentru un instrument echivalent fără risc de credit, în conformitate cu articolele 104 şi 105 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013; sau
b)instrumentul de datorie include o clauză contractuală care precizează că valoarea creanţei în caz de insolvenţă a emitentului şi de rezoluţie a emitentului este fixă sau în creştere şi nu depăşeşte cuantumul datoriei plătite iniţial.
Instrumentele de datorie menţionate la primul paragraf, inclusiv instrumentele derivate încorporate aferente acestora, nu fac obiectul niciunui acord de compensare, iar evaluarea unor astfel de instrumente nu face obiectul articolului 49 alineatul (3).
Datoriile menţionate la primul paragraf sunt incluse în cuantumul fondurilor proprii şi al datoriilor eligibile doar în ceea ce priveşte partea datoriei care corespunde cuantumului principalului menţionat la litera (a) de la respectivul paragraf ori cuantumului fix sau în creştere menţionat la litera (b) de la respectivul paragraf.
(3)În cazul în care datoriile sunt emise de o filială stabilită în Uniune către unul dintre acţionarii existenţi care nu face parte din acelaşi grup de rezoluţie şi respectiva filială face parte din acelaşi grup de rezoluţie ca şi entitatea de rezoluţie, datoriile respective se includ în cuantumul fondurilor proprii şi al datoriilor eligibile ale respectivei entităţi de rezoluţie, cu condiţia îndeplinirii tuturor condiţiilor de mai jos:
a)datoriile sunt emise în conformitate cu articolul 45f alineatul (2) litera (a);
b)exercitarea competenţei de reducere a valorii sau de conversie în legătură cu respectivele datorii în conformitate cu articolele 59 sau 62 nu influenţează controlul exercitat de entitatea de rezoluţie asupra filialei;
c)datoriile respective nu depăşesc o valoare determinată prin scăderea:
(i)sumei datoriilor emise pentru şi achiziţionate de către entitatea de rezoluţie, fie direct, fie indirect, prin intermediul altor entităţi din cadrul aceluiaşi grup de rezoluţie şi cuantumului fondurilor proprii emise în conformitate cu articolul 45f alineatul (2) litera (b) din
(ii)cuantumul necesar în conformitate cu articolul 45f alineatul (1).
(4)Fără a aduce atingere cerinţei minime prevăzute la articolul 45c alineatul (5) sau la articolul 45d alineatul (1) litera (a), după caz, autorităţile de rezoluţie se asigură că o parte a cerinţei menţionate la articolul 45e, egală cu 8 % din totalul datoriilor, inclusiv fonduri proprii, este îndeplinită de entităţile de rezoluţie care sunt entităţi din categoria G-SII sau de entităţi de rezoluţie care fac obiectul articolului 45c alineatele (5) sau (6) folosind fonduri proprii şi instrumente eligibile subordonate, sau datorii astfel cum sunt menţionate la alineatul (3) de la prezentul articol. Autoritatea de rezoluţie poate permite ca un nivel mai mic de 8 % din totalul datoriilor, inclusiv fonduri proprii, dar mai mare decât cuantumul rezultat din aplicarea formulei (1-(X1/X2)) x 8 % din totalul datoriilor, inclusiv fonduri proprii, să fie îndeplinit de entităţile de rezoluţie care sunt entităţi din categoria G-SII sau de entităţi de rezoluţie care fac obiectul articolului 45c alineatele (5) sau (6) folosind fonduri proprii, instrumente eligibile subordonate sau datorii astfel cum sunt menţionate la alineatul (3) de la prezentul articol, atât timp cât sunt întrunite toate condiţiile prevăzute la articolul 72b alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, unde, având în vedere reducerea care este posibilă în temeiul articolului 72b alineatul (3) din regulamentul menţionat:
X1 = 3,5 % din cuantumul total al expunerii la risc, calculat în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013; şi
X2 = suma dintre 18 % din cuantumul total al expunerii la risc, calculat în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, şi cuantumul cerinţei amortizorului combinat.
În cazul entităţilor de rezoluţie care fac obiectul articolului 45c alineatul (5), atunci când aplicarea primului paragraf de la prezentul alineat conduce la o cerinţă mai mare de 27 % din cuantumul total al expunerii la risc, pentru entitatea de rezoluţie în cauză, autoritatea de rezoluţie limitează acea parte a cerinţei menţionate la articolul 45e care urmează să fie îndeplinită prin utilizarea de fonduri proprii, de instrumente eligibile subordonate, sau de pasive astfel cum sunt menţionate la alineatul (3) de la prezentul articol, la o valoare egală cu 27 % din cuantumul total al expunerii la risc, dacă autoritatea de rezoluţie estimează că:
a)accesul la mecanismul de finanţare a rezoluţiei nu este avut în vedere în planul de rezoluţie ca o opţiune pentru rezoluţia respectivei entităţi de rezoluţie; şi
b)în cazul în care litera (a) nu se aplică, cerinţa menţionată la articolul 45e îi permite respectivei entităţi de rezoluţie să îndeplinească cerinţele menţionate la articolul 44 alineatul (5) sau alineatul (8), după caz.
Atunci când efectuează evaluarea menţionată la al doilea paragraf, autoritatea de rezoluţie ia în considerare şi riscul de impact disproporţionat asupra modelului de afaceri al entităţii de rezoluţie în cauză.
Al doilea paragraf al prezentului alineat nu se aplică în cazul entităţilor de rezoluţie care fac obiectul articolului 45c alineatul (6).
(5)În cazul entităţilor de rezoluţie care nu sunt nici entităţi din categoria G-SII, nici entităţi de rezoluţie care fac obiectul articolului 45c alineatul (5) sau (6), autoritatea de rezoluţie poate decide că o parte a cerinţei menţionate la articolul 45e, până la 8 % din totalul datoriilor, inclusiv fonduri proprii, ale entităţii sau până la valoarea formulei menţionate la alineatul (7), oricare dintre cele două cuantumuri este mai mare, este îndeplinită folosind fonduri proprii, instrumente eligibile subordonate, sau datorii astfel cum sunt menţionate la alineatul (3) de la prezentul articol, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)datoriile nesubordonate menţionate la alineatele (1) şi (2) de la prezentul articol au acelaşi rang de prioritate în ierarhia creanţelor din procedura naţională de insolvenţă ca anumite datorii care sunt excluse de la aplicarea competenţelor de reducere a valorii şi de conversie în conformitate cu articolul 44 alineatul (2) sau (3);
b)există riscul ca, în urma aplicării, conform planului de rezoluţie, a competenţelor de reducere a valorii şi de conversie a datoriilor nesubordonate care nu sunt excluse de la aplicarea competenţelor de reducere a valorii şi de conversie în conformitate cu articolul 44 alineatul (2) sau (3), creditorii ale căror creanţe rezultă din aceste obligaţii să suporte pierderi mai mari decât pierderile pe care le-ar suporta în cazul unei lichidări realizate în cadrul unei proceduri obişnuite de insolvenţă;
c)cuantumul fondurilor proprii şi al altor datorii subordonate nu depăşeşte cuantumul necesar pentru a garanta că creditorii menţionaţi la litera (b) nu suportă pierderi care depăşesc nivelul pierderilor pe care le-ar fi suportat în cazul unei lichidări realizate în cadrul unei proceduri obişnuite de insolvenţă.
În cazul în care autoritatea de rezoluţie stabileşte că, dintr-o categorie de datorii care include datorii eligibile, cuantumul datoriilor care sunt excluse sau prezintă o probabilitate rezonabilă de a fi excluse de la aplicarea competenţelor de reducere a valorii şi de conversie în conformitate cu articolul 44 alineatul (2) sau (3) se ridică în total la peste 10 % din categoria respectivă, autoritatea de rezoluţie evaluează riscul menţionat la prezentul alineat primul paragraf litera (b).
(6)În sensul alineatelor (4), (5) şi (7), datoriile care provin din instrumente financiare derivate sunt incluse în datoriile totale, pe baza faptului că drepturile la compensare ale contrapărţii sunt recunoscute pe deplin.
Fondurile proprii ale unei entităţi de rezoluţie care sunt utilizate pentru îndeplinirea cerinţei amortizorului combinat sunt eligibile pentru îndeplinirea cerinţelor menţionate la alineatele (4), (5) şi (7).
(7)Prin derogare de la alineatul (4) de la prezentul articol, autoritatea de rezoluţie poate decide că cerinţa menţionată la articolul 45e din prezenta directivă trebuie îndeplinită de entităţile de rezoluţie care sunt entităţi din categoria G-SII sau de entităţile de rezoluţie care fac obiectul articolului 45c alineatul (5) sau (6) din prezenta directivă folosind fonduri proprii, instrumente eligibile subordonate, sau datorii astfel cum sunt menţionate la alineatul (3) de la prezentul articol, în măsura în care, ca urmare a obligaţiei entităţii de rezoluţie de a se conforma cerinţelor amortizorului combinat şi cerinţelor menţionate la articolul 92a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, la articolul 45c alineatul (5) şi la articolul 45e din prezenta directivă, suma respectivelor fonduri proprii, instrumente şi datorii nu depăşeşte valoarea cea mai mare dintre:
a)8 % din totalul datoriilor, inclusiv fonduri proprii ale entităţii; sau
b)cuantumul care rezultă din aplicarea formulei Ax2+Bx2+C, unde A, B şi C au următoarele valori:
A = cuantumul rezultat din cerinţa menţionată la articolul 92 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
B = cuantumul rezultat din cerinţa menţionată la articolul 104a din Directiva 2013/36/UE;
C = cuantumul rezultat din cerinţa amortizorului combinat.
(8)Autorităţile de rezoluţie pot exercita competenţa menţionată la alineatul (7) de la prezentul articol cu privire la entităţile de rezoluţie care sunt entităţi din categoria G-SII sau cărora li se aplică articolul 45c alineatul (5) sau (6) şi care îndeplinesc una dintre condiţiile stabilite la prezentul alineat al doilea paragraf până la o limită de 30 % din numărul total al tuturor entităţilor de rezoluţie care sunt entităţi din categoria G-SII sau cărora li se aplică articolul 45c alineatul (5) sau (6), pentru care autoritatea de rezoluţie stabileşte cerinţa menţionată la articolul 45e.
Autorităţile de rezoluţie iau în considerare condiţiile sus-menţionate după cum urmează:
a)în cursul evaluării precedente a posibilităţii de soluţionare au fost identificate obstacole semnificative în calea posibilităţii de soluţionare şi:
(i)nu a fost luată nicio măsură de remediere în urma aplicării măsurilor menţionate la articolul 17 alineatul (5) în termenul impus de autoritatea de rezoluţie sau
(ii)obstacolele semnificative identificate nu pot fi abordate folosind niciuna dintre măsurile menţionate la articolul 17 alineatul (5), iar exercitarea competenţei menţionate la alineatul (7) de la prezentul articol ar compensa parţial sau total impactul negativ al obstacolelor semnificative asupra posibilităţii de soluţionare;
b)autoritatea de rezoluţie consideră că fezabilitatea şi credibilitatea strategiei de rezoluţie preferate a entităţii de rezoluţie sunt limitate, având în vedere dimensiunea entităţii, gradul său de interconectare, natura, amploarea, riscurile şi complexitatea activităţilor sale, statutul său juridic şi structura acţionariatului său; sau
c)cerinţa menţionată la articolul 104a din Directiva 2013/36/UE reflectă faptul că entitatea de rezoluţie care este o entitate din categoria G-SII sau care face obiectul articolului 45c alineatul (5) sau (6) din prezenta directivă se numără, în privinţa riscului, printre primele 20 % dintre instituţii pentru care autoritatea de rezoluţie stabileşte cerinţa menţionată la articolul 45 alineatul (1) din prezenta directivă.
În scopul stabilirii procentelor menţionate la primul şi la al doilea paragraf, autoritatea de rezoluţie rotunjeşte numărul care rezultă din calcul la cel mai apropiat număr întreg.
Statele membre pot, ţinând cont de caracteristicile specifice ale sectorului lor bancar, inclusiv, în special, de numărul entităţilor de rezoluţie care sunt entităţi din categoria G-SII sau care fac obiectul articolului 45c alineatul (5) sau (6) pentru care autoritatea naţională de rezoluţie stabileşte cerinţa menţionată la articolul 45e, să stabilească procentul menţionat la primul paragraf la un nivel mai mare de 30 %.
(9)Autoritatea de rezoluţie ia deciziile menţionate la alineatul (5) sau (7), după consultarea autorităţii competente.
Atunci când iau această decizie, autorităţile de rezoluţie iau în considerare de asemenea:
a)adâncimea pieţei pentru instrumentele de fonduri proprii ale entităţii de rezoluţie şi pentru instrumentele eligibile subordonate, preţul unor astfel de instrumente, în cazul în care ele există, şi timpul necesar pentru a executa eventualele tranzacţii necesare în vederea respectării deciziei;
b)cuantumul instrumentelor de datorie eligibile care întrunesc toate condiţiile menţionate la articolul 72a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu o scadenţă reziduală mai mică de un an începând de la data deciziei, cu scopul de a face ajustări cantitative la cerinţele menţionate la alineatele (5) şi (7) de la prezentul articol;
c)disponibilitatea şi valoarea instrumentelor care întrunesc toate condiţiile menţionate la articolul 72a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, altele decât cele menţionate la articolul 72b alineatul (2) litera (d) din regulamentul respectiv;
d)dacă cuantumul datoriilor care sunt excluse de la aplicarea competenţelor de reducere a valorii şi de conversie în conformitate cu articolul 44 alineatul (2) sau (3) şi care, în cadrul unei proceduri obişnuite de insolvenţă, au o poziţie ierarhică egală sau inferioară datoriilor eligibile cu cel mai înalt rang, este semnificativ în comparaţie cu fondurile proprii şi datoriile eligibile ale entităţii de rezoluţie. În cazul în care cuantumul datoriilor excluse nu depăşeşte 5 % din cuantumul fondurilor proprii şi al datoriilor eligibile ale entităţii de rezoluţie, cuantumul exclus este considerat a fi nesemnificativ. Peste acest prag, autorităţile de rezoluţie sunt cele care evaluează dacă datoriile excluse sunt semnificative;
e)modelul de afaceri, modelul de finanţare şi profilul de risc ale entităţii de rezoluţie, precum şi stabilitatea acesteia şi capacitatea sa de a contribui la economie; şi
f)impactul unor eventuale costuri de restructurare asupra recapitalizării entităţii de rezoluţie.
Art. 45c: Stabilirea cerinţei minime de fonduri proprii şi datorii eligibile
(1)Cerinţa menţionată la articolul 45 alineatul (1) este stabilită de către autoritatea de rezoluţie, în urma consultării autorităţii competente, pe baza următoarelor criterii:
a)necesitatea de a garanta faptul că grupul de rezoluţie poate face obiectul rezoluţiei prin aplicarea instrumentelor de rezoluţie entităţii de rezoluţie, inclusiv, după caz, a instrumentului de recapitalizare internă, într-un mod care să permită atingerea obiectivelor rezoluţiei;
b)necesitatea de a garanta, după caz, faptul că entitatea de rezoluţie şi filialele sale care sunt instituţii sau entităţi menţionate la articolul 1 alineatul (1) literele (b), (c) şi (d), dar care nu sunt entităţi de rezoluţie deţin suficiente fonduri proprii şi datorii eligibile pentru a se asigura că, în cazul aplicării instrumentului de recapitalizare internă sau, respectiv, a competenţelor de reducere a valorii şi de conversie, pierderile ar putea fi absorbite şi că este posibil de a readuce rata fondurilor proprii totale şi, după caz, indicatorul efectului de levier ale entităţilor relevante la un nivel care să le permită acestora să respecte în continuare condiţiile de autorizare şi să îşi desfăşoare în continuare activităţile pentru care sunt autorizate în temeiul Directivei 2013/36/UE sau al Directivei 2014/65/UE;
c)necesitatea de a garanta că, dacă planul de rezoluţie anticipează posibilitatea ca anumite categorii de datorii eligibile să fie excluse din recapitalizarea internă în temeiul articolului 44 alineatul (3) din prezenta directivă sau să fie transferate integral unui destinatar în cadrul unui transfer parţial, entitatea de rezoluţie deţine fonduri proprii şi alte datorii eligibile suficiente pentru a absorbi pierderile şi pentru a readuce rata fondurilor proprii totale şi, după caz, indicatorul efectului de levier ale entităţii de rezoluţie la nivelul care să îi permită acesteia să respecte în continuare condiţiile de autorizare şi să îşi desfăşoare în continuare activităţile pentru care este autorizată în temeiul Directivei 2013/36/UE sau al Directivei 2014/65/UE;
d)dimensiunea, modelul economic, modelul de finanţare şi profilul de risc al entităţii;
e)măsura în care intrarea în dificultate a entităţii ar avea un efect negativ asupra stabilităţii financiare, inclusiv prin contaminarea altor instituţii sau entităţi, ca urmare a interconectării entităţii cu respectivele alte instituţii sau entităţi ori cu restul sistemului financiar.
(2)În cazul în care planul de rezoluţie prevede că o măsură de rezoluţie urmează să fie adoptată sau că competenţele de reducere a valorii şi de conversie a instrumentelor de capital şi a datoriilor eligibile relevante în conformitate cu articolul 59 urmează să fie exercitate în conformitate cu scenariul relevant menţionat la articolul 10 alineatul (3), cerinţa menţionată la articolul 45 alineatul (1) se ridică la un cuantum suficient pentru a se asigura următoarele:
a)pierderile pe care urmează să le suporte entitatea sunt absorbite în întregime («absorbţia pierderilor»);
b)entitatea de rezoluţie şi filialele acesteia care sunt instituţii sau entităţi menţionate la articolul 1 alineatul (1) literele (b), (c) şi (d), dar nu sunt entităţi de rezoluţie sunt recapitalizate la un nivel care să le permită acestora să respecte în continuare condiţiile de autorizare şi să îşi desfăşoare în continuare activităţile pentru care sunt autorizate în temeiul Directivei 2013/36/UE, al Directivei 2014/65/UE sau al unui act legislativ echivalent pentru o perioadă adecvată, care nu depăşeşte un an («recapitalizare»).
[textul din Art. 45^C, alin. (2), litera B. din titlul IV, capitolul IV, sectiunea 5, subsectiunea 2 a fost abrogat la 12-mai-2024 de Art. 1, punctul 2. din Directiva 1174/11-apr-2024]
[textul din Art. 45^C, alin. (2), litera B. din titlul IV, capitolul IV, sectiunea 5, subsectiunea 2 a fost abrogat la 12-mai-2024 de Art. 1, punctul 2. din Directiva 1174/11-apr-2024]
(21)Autorităţile de rezoluţie nu stabilesc cerinţa menţionată la articolul 45 alineatul (1) pentru entităţile destinate lichidării.
Prin derogare de la primul paragraf, o autoritate de rezoluţie poate evalua dacă este justificat să se stabilească cerinţa menţionată la articolul 45 alineatul (1) pentru o entitate destinată lichidării pe bază individuală, într-un cuantum care depăşeşte cuantumul suficient pentru a absorbi pierderile în conformitate cu alineatul (2) litera (a) de la prezentul articol. În evaluarea sa, autoritatea de rezoluţie ia în considerare, în special, orice posibil impact asupra stabilităţii financiare şi asupra riscului de contagiune pentru sistemul financiar, inclusiv în ceea ce priveşte capacitatea de finanţare a schemelor de garantare a depozitelor. În cazul în care autoritatea de rezoluţie stabileşte cerinţa menţionată la articolul 45 alineatul (1), entitatea destinată lichidării îndeplineşte cerinţa respectivă utilizând unul sau mai multe dintre următoarele elemente:
a)fondurile proprii;
b)datoriile care îndeplinesc criteriile de eligibilitate menţionate la articolul 72a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu excepţia celor menţionate la articolul 72b alineatul (2) literele (b) şi (d) din regulamentul respectiv;
c)datoriile menţionate la articolul 45b alineatul (2).
- Articolul 77 alineatul (2) şi articolul 78a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 nu se aplică entităţilor destinate lichidării pentru care autoritatea de rezoluţie nu a stabilit cerinţa menţionată la articolul 45 alineatul (1) din prezenta directivă.
Deţinerile de instrumente de fonduri proprii şi de instrumente de datorii eligibile emise de instituţii-filiale care sunt entităţi destinate lichidării pentru care autoritatea de rezoluţie nu a stabilit cerinţa menţionată la articolul 45 alineatul (1) nu se deduc în temeiul articolului 72e alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
Prin derogare de la al patrulea paragraf, o instituţie sau o entitate menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d), care nu este ea însăşi o entitate de rezoluţie, ci o filială a unei entităţi de rezoluţie sau a unei entităţi dintr-o ţară terţă care ar fi o entitate de rezoluţie dacă ar fi stabilită în Uniune, îşi deduce deţinerile de instrumente de fonduri proprii în instituţii-filiale care aparţin aceluiaşi grup de rezoluţie şi care sunt entităţi destinate lichidării pentru care autoritatea de rezoluţie nu a stabilit cerinţa menţionată la articolul 45 alineatul (1) în cazul în care cuantumul agregat al respectivelor deţineri este egal cu sau depăşeşte 7 % din cuantumul total al fondurilor proprii şi datoriilor care îndeplinesc criteriile de eligibilitate prevăzute la articolul 45f alineatul (2), calculat anual la 31 decembrie ca medie pe ultimele 12 luni.
(3)În cazul entităţilor de rezoluţie, cuantumul menţionat primul paragraf de la alineatul (2) este:
a)în scopul calculării cerinţei menţionate la articolul 45 alineatul (1), în conformitate cu articolul 45 alineatul (2) litera (a), suma dintre:
(i)cuantumul pierderilor care urmează să fie absorbite prin rezoluţie, care corespunde cerinţelor menţionate la articolul 92 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi la articolul 104a din Directiva 2013/36/UE în cazul entităţii de rezoluţie, la nivelul consolidat al grupului de rezoluţie; şi
(ii)cuantumul recapitalizării care permite grupului de rezoluţie rezultat în urma rezoluţiei să îşi restabilească conformitatea cu cerinţa privind rata fondurilor proprii totale menţionată la articolul 92 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi cu cerinţa menţionată la articolul 104a din Directiva 2013/36/UE, la nivelul consolidat al grupului de rezoluţie, după punerea în aplicare a strategiei de rezoluţie preferate; şi
b)în scopul calculării cerinţei menţionate la articolul 45 alineatul (1), în conformitate cu articolul 45 alineatul (2) litera (b), suma dintre:
(i)cuantumul pierderilor care urmează să fie absorbite prin rezoluţie, care corespunde cerinţei privind indicatorul efectului de levier menţionate la articolul 92 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, aplicabilă entităţii de rezoluţie, la nivelul consolidat al grupului de rezoluţie; şi
(ii)cuantumul recapitalizării care permite grupului de rezoluţie rezultat în urma rezoluţiei să îşi restabilească conformitatea cu cerinţa privind indicatorul efectului de levier menţionată la articolul 92 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, la nivelul consolidat al grupului de rezoluţie, după punerea în aplicare a strategiei de rezoluţie preferate.
În sensul articolului 45 alineatul (2) litera (a), cerinţa menţionată la articolul 45 alineatul (1) se exprimă în termeni procentuali drept cuantumul calculat în conformitate cu prezentul alineat primul paragraf litera (a), împărţit la cuantumul total al expunerii la risc.
În sensul articolului 45 alineatul (2) litera (b), cerinţa menţionată la articolul 45 alineatul (1) se exprimă în termeni procentuali drept cuantumul calculat în conformitate cu prezentul alineat primul paragraf litera (b), împărţit la indicatorul de măsurare a expunerii totale.
Atunci când stabileşte cerinţa individuală prevăzută la primul paragraf litera (b) de la prezentul alineat, autoritatea de rezoluţie ia în considerare cerinţele menţionate la articolul 37 alineatul (10) şi la articolul 44 alineatele (5) şi (8).
Atunci când stabileşte cuantumurile recapitalizării menţionate la paragrafele anterioare, autoritatea de rezoluţie:
(a)utilizează cele mai recente valori raportate pentru cuantumul total relevant al expunerii la risc sau indicatorul de măsurare a expunerii totale, ajustate pentru orice modificare rezultată în urma măsurilor de rezoluţie stabilite în planul de rezoluţie; şi
(b)după consultarea autorităţii competente, ajustează cuantumul corespunzător cerinţei actuale menţionate la articolul 104a din Directiva 2013/36/UE în sensul scăderii sau creşterii pentru a stabili cerinţa care urmează să fie aplicată entităţii de rezoluţie după punerea în aplicare a strategiei de rezoluţie preferate.
Autoritatea de rezoluţie are posibilitatea să majoreze cerinţa prevăzută la primul paragraf litera (a) punctul (ii) cu un cuantum corespunzător necesar pentru a se asigura că, în urma rezoluţiei, entitatea este în măsură să menţină un grad suficient de încredere a pieţei pentru o perioadă adecvată care nu depăşeşte un an.
În cazul în care se aplică al şaselea paragraf de la prezentul alineat, cuantumul menţionat la respectivul paragraf este egal cu cerinţa amortizorului combinat care urmează să fie aplicată după aplicarea instrumentelor de rezoluţie, din care se scade cuantumul menţionat la articolul 128 punctul 6 litera (a) din Directiva 2013/36/UE.
Cuantumul menţionat la al şaselea paragraf de la prezentul alineat este ajustat în sensul scăderii în cazul în care, după consultarea autorităţii competente, autoritatea de rezoluţie stabileşte că ar fi fezabil şi credibil pentru un cuantum mai scăzut care să fie suficient pentru a menţine încrederea pieţei şi pentru a asigura atât continuarea prestării funcţiilor economice critice de către instituţia sau entitatea menţionată la articolul 1 alineatul (1) literele (b), (c) şi (d), cât şi accesul la finanţare fără a recurge la un sprijin financiar public extraordinar, în afara contribuţiilor din partea mecanismelor de finanţare a rezoluţiei, în conformitate cu articolul 44 alineatele (5) şi (8) şi articolul 101 alineatul (2), după punerea în aplicare a strategiei de rezoluţie. Respectivul cuantum este ajustat în sensul creşterii în cazul în care, după consultarea autorităţii competente, autoritatea de rezoluţie stabileşte că este necesar un cuantum mai ridicat pentru a menţine un grad suficient de încredere a pieţei şi pentru a asigura atât continuarea prestării funcţiilor economice critice de către instituţia sau entitatea menţionată la articolul 1 alineatul (1) literele (b), (c) şi (d), cât şi accesul acesteia la finanţare fără a recurge la un sprijin financiar public extraordinar, în afara contribuţiilor din partea mecanismelor de finanţare a rezoluţiei, în conformitate cu articolul 44 alineatele (5) şi (8) şi cu articolul 101 alineatul (2), pentru o perioadă adecvată care nu depăşeşte un an.
(4)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze metodologia care urmează să fie utilizată de autorităţile de rezoluţie pentru a estima cerinţa menţionată la articolul 104a din Directiva 2013/36/UE şi cerinţa amortizorului combinat în privinţa entităţilor de rezoluţie, la nivelul consolidat al grupului de rezoluţie, în cazul în care grupul de rezoluţie nu face obiectul respectivelor cerinţe în temeiul directivei respective.
ABE înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 28 decembrie 2019.
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(5)Pentru entităţile de rezoluţie care nu fac obiectul articolului 92a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi care fac parte dintr-un grup de rezoluţie a cărui valoare totală a activelor depăşeşte 100 de miliarde EUR, nivelul cerinţei menţionate la alineatul (3) de la prezentul articol este cel puţin egal cu:
a)13,5 % când este calculat în conformitate cu articolul 45 alineatul (2) litera (a); şi
b)5 % când este calculat în conformitate cu articolul 45 alineatul (2) litera (b).
Prin derogare de la articolul 45b, entităţile de rezoluţie menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat îndeplinesc un nivel al cerinţei menţionat la primul paragraf de la prezentul alineat, care este egal cu 13,5 % când este calculat în conformitate cu articolul 45 alineatul (2) litera (a) şi cu 5 % când este calculat în conformitate cu articolul 45 alineatul (2) litera (b), folosind fonduri proprii, instrumente eligibile subordonate sau datorii astfel cum sunt menţionate la articolul 45b alineatul (3) din prezenta directivă.
(6)O autoritate de rezoluţie poate decide, după consultarea autorităţii competente, să aplice cerinţele prevăzute la alineatul (5) din prezentul articol unei entităţi de rezoluţie care nu face obiectul articolului 92a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi care face parte dintr-un grup de rezoluţie a cărui valoare totală a activelor se situează sub 100 de miliarde EUR şi pe care autoritatea de rezoluţie a evaluat-o ca fiind în mod rezonabil susceptibilă de a prezenta un risc sistemic dacă intră în dificultate.
Atunci când adoptă o decizie în conformitate cu prezentul alineat primul paragraf, o autoritate de rezoluţie ia în considerare:
a)prevalenţa depozitelor şi absenţa instrumentelor de datorie, în modelul de finanţare;
b)măsura în care accesul la pieţele de capital pentru datoriile eligibile este limitat;
c)măsura în care entitatea de rezoluţie recurge la fonduri proprii de nivel 1 de bază pentru a îndeplini cerinţa menţionată la articolul 45e.
Absenţa unei decizii în temeiul primului paragraf de la prezentul alineat nu aduce atingere niciunei decizii adoptate în temeiul articolului 45b alineatul (5).
(7)În cazul entităţilor care nu sunt ele însele entităţi de rezoluţie, cuantumul menţionat la alineatul (2) primul paragraf este:
a)în scopul calculării cerinţei menţionate la articolul 45 alineatul (1), în conformitate cu articolul 45 alineatul (2) litera (a), suma dintre:
(i)cuantumul pierderilor care urmează să fie absorbite, care corespunde cerinţelor menţionate la articolul 92 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi la articolul 104a din Directiva 2013/36/UE în cazul entităţii; şi
(ii)cuantumul recapitalizării care îi permite entităţii să îşi restabilească conformitatea cu cerinţa privind rata fondurilor proprii totale menţionată la articolul 92 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi cu cerinţa menţionată la articolul 104a din Directiva 2013/36/UE, după exercitarea competenţei de reducere a valorii sau de conversie a instrumentelor de capital relevante şi a datoriilor eligibile în conformitate cu articolul 59 din prezenta directivă sau după rezoluţia grupului de rezoluţie; şi
b)în scopul calculării cerinţei menţionate la articolul 45 alineatul (1), în conformitate cu articolul 45 alineatul (2) litera (b), suma dintre:
(i)cuantumul pierderilor care urmează să fie absorbite, care corespunde cerinţei privind indicatorul efectului de levier menţionate la articolul 92 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, aplicabilă entităţii; şi
(ii)cuantumul recapitalizării care permite entităţii să îşi restabilească conformitatea cu cerinţa privind indicatorul efectului de levier menţionată la articolul 92 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, după exercitarea competenţei de reducere a valorii sau de conversie a instrumentelor de capital relevante şi a datoriilor eligibile relevante în conformitate cu articolul 59 din prezenta directivă sau după rezoluţia grupului de rezoluţie.
În sensul articolului 45 alineatul (2) litera (a), cerinţa menţionată la articolul 45 alineatul (1) se exprimă în termeni procentuali drept cuantumul calculat în conformitate cu prezentul alineat primul paragraf litera (a), împărţit la cuantumul total al expunerii la risc.
În sensul articolului 45 alineatul (2) litera (b), cerinţa menţionată la articolul 45 alineatul (1) se exprimă în termeni procentuali drept cuantumul calculat în conformitate cu prezentul alineat primul paragraf litera (b), împărţit la indicatorul de măsurare a expunerii totale.
Atunci când stabileşte cerinţa individuală prevăzută la primul paragraf litera (b) de la prezentul alineat, autoritatea de rezoluţie ia în considerare cerinţele menţionate la articolul 37 alineatul (10) şi la articolul 44 alineatele (5) şi (8).
Atunci când stabileşte cuantumurile recapitalizării menţionate la paragrafele anterioare, autoritatea de rezoluţie:
(a)utilizează cele mai recente valori raportate pentru cuantumul total relevant al expunerii la risc sau indicatorul de măsurare a expunerii totale, ajustate pentru orice modificare rezultată în urma măsurilor stabilite în planul de rezoluţie; şi
(b)după consultarea autorităţii competente, ajustează cuantumul corespunzător cerinţei actuale menţionate la articolul 104a din Directiva 2013/36/UE în sensul scăderii sau creşterii pentru a stabili cerinţa care urmează să se aplice entităţii relevante după exercitarea competenţei de reducere a valorii sau de conversie a instrumentelor de capital relevante şi a datoriilor eligibile în conformitate cu articolul 59 din prezenta directivă sau după rezoluţia grupului de rezoluţie.
Autoritatea de rezoluţie are posibilitatea să majoreze cerinţa menţionată la primul paragraf litera (a) punctul (ii) de la prezentul alineat cu un cuantum corespunzător necesar pentru a se asigura că, în urma exercitării competenţei de reducere a valorii sau de conversie a instrumentelor de capital relevante şi a datoriilor eligibile în conformitate cu articolul 59, entitatea este în măsură să menţină un nivel suficient de încredere a pieţei pentru o perioadă adecvată care nu depăşeşte un an.
În cazul în care se aplică al şaselea paragraf de la prezentul alineat, cuantumul menţionat la respectivul paragraf este egal cu cerinţa amortizorului combinat care urmează să se aplice după exercitarea competenţei menţionate la articolul 59 din prezenta directivă sau după rezoluţia grupului de rezoluţie, din care se scade cuantumul menţionat la articolul 128 punctul 6 litera (a) din Directiva 2013/36/UE.
Cuantumul menţionat la al şaselea paragraf de la prezentul alineat este ajustat în sensul scăderii în cazul în care, după consultarea autorităţii competente, autoritatea de rezoluţie stabileşte că ar fi fezabil şi credibil pentru un cuantum mai scăzut care să fie suficient pentru a asigura încrederea pieţei şi a garanta atât continuarea prestării funcţiilor economice critice de către instituţie sau de către entitatea menţionată la articolul 1 alineatul (1) literele (b), (c) şi (d), cât şi accesul la finanţare fără a recurge la un sprijin financiar public extraordinar, în afara contribuţiilor din partea mecanismelor de finanţare a rezoluţiei, în conformitate cu articolul 44 alineatele (5) şi (8) şi cu articolul 101 alineatul (2), după exercitarea competenţei menţionate la articolul 59 sau după rezoluţia grupului de rezoluţie. Respectivul cuantum este ajustat în sensul creşterii în cazul în care, după consultarea autorităţii competente, autoritatea de rezoluţie stabileşte că este necesar un cuantum mai ridicat pentru a menţine un grad suficient de încredere a pieţei şi pentru a asigura atât continuarea prestării funcţiilor economice critice de către instituţie sau de către entitatea menţionată la articolul 1 alineatul (1) literele (b), (c) şi (d), cât şi accesul acesteia la finanţare fără a recurge la un sprijin financiar public extraordinar, în afara contribuţiilor din partea mecanismelor de finanţare a rezoluţiei, în conformitate cu articolul 44 alineatele (5) şi (8) şi cu articolul 101 alineatul (2), pentru o perioadă adecvată care nu depăşeşte un an.
(8)În cazul în care autoritatea de rezoluţie anticipează că anumite categorii de datorii eligibile prezintă o probabilitate rezonabilă de a fi excluse în totalitate sau parţial de la recapitalizare internă în temeiul articolului 44 alineatul (3) sau că ar putea fi transferate integral unui destinatar în cadrul unui transfer parţial, cerinţa menţionată la articolul 45 alineatul (1) este îndeplinită folosind fonduri proprii sau alte datorii eligibile care sunt suficiente pentru:
a)a acoperi cuantumul datoriilor excluse identificate în conformitate cu articolul 44 alineatul (3);
b)a garanta îndeplinirea condiţiilor menţionate la alineatul (2).
(9)Orice decizie a autorităţii de rezoluţie de a impune o cerinţă minimă de fonduri proprii şi datorii eligibile în temeiul prezentului articol conţine motivele deciziei respective, inclusiv o evaluare completă a elementelor menţionate la alineatele (2)-(8) de la prezentul articol, şi este revizuită de autoritatea de rezoluţie fără întârzieri nejustificate pentru a reflecta eventualele modificări ale nivelului cerinţei menţionate la articolul 104a din Directiva 2013/36/UE.
(10)În sensul alineatelor (3) şi (7) de la prezentul articol, cerinţele de capital se interpretează în conformitate cu modul în care autoritatea competentă aplică dispoziţiile tranzitorii prevăzute în partea a zecea titlul I capitolele 1, 2 şi 4 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi în dispoziţiile din legislaţia naţională care permit autorităţilor competente să exercite opţiunile care le-au fost acordate prin regulamentul respectiv.
Art. 45d: Stabilirea cerinţei minime de fonduri proprii şi datorii eligibile pentru entităţile de rezoluţie ale instituţiilor din categoria G-SII şi filialele semnificative din Uniune ale instituţiilor din categoria G-SII din afara UE
(1)Cerinţa menţionată la articolul 45 alineatul (1) pentru o entitate de rezoluţie care este o instituţie din categoria G-SII sau care face parte dintr-o instituţie din categoria G-SII constă în următoarele:
a)cerinţele menţionate la articolele 92a şi 494 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013; şi
b)orice cerinţă suplimentară de fonduri proprii şi datorii eligibile care a fost stabilită de autoritatea de rezoluţie în special în ceea ce priveşte respectiva entitate în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol.
(2)Cerinţa menţionată la articolul 45 alineatul (1) pentru o filială semnificativă din Uniune a unei instituţii din categoria G-SII din afara UE cuprinde următoarele:
a)cerinţele menţionate la articolele 92b şi 494 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013; şi
b)orice cerinţă suplimentară de fonduri proprii şi datorii eligibile care a fost stabilită de autoritatea de rezoluţie în special în ceea ce priveşte respectiva entitate în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol, care urmează să fie îndeplinită folosind fonduri proprii şi datorii care întrunesc condiţiile de la articolul 45f şi articolul 89 alineatul (2).
(3)Autoritatea de rezoluţie impune o cerinţă suplimentară de fonduri proprii şi datorii eligibile, menţionată la alineatul (1) litera (b) şi la alineatul (2) litera (b), numai:
a)în cazul în care cerinţa menţionată la alineatul (1) litera (a) sau la alineatul (2) litera (a) din prezentul articol nu este suficientă pentru a îndeplini condiţiile prevăzute la articolul 45c; şi
b)în măsura în care se asigură îndeplinirea condiţiilor prevăzute la articolul 45c.
(4)În sensul articolului 45h alineatul (2), în cazul în care mai multe entităţi din categoria G-SII care fac parte din aceeaşi G-SII sunt entităţi de rezoluţie sau entităţi dintr-o ţară terţă care ar fi entităţi de rezoluţie dacă ar fi stabilite în Uniune, autorităţile de rezoluţie relevante calculează cuantumul menţionat la alineatul (3) de la prezentul articol:
a)pentru fiecare entitate de rezoluţie sau entitate dintr-o ţară terţă care ar fi o entitate de rezoluţie dacă ar fi stabilită în Uniune;
b)pentru întreprinderea-mamă din Uniune, ca şi cum ar fi singura entitate de rezoluţie din cadrul instituţiei din categoria G-SII.
(5)Orice decizi a autorităţii de rezoluţie de a impune o cerinţă suplimentară de fonduri proprii şi datorii eligibile în temeiul alineatului (1) litera (b) din prezentul articol sau al alineatului (2) litera (b) din prezentul articol conţine motivele deciziei respective, inclusiv o evaluare completă a elementelor menţionate la alineatul (3) din prezentul articol, şi este revizuită de autoritatea de rezoluţie fără întârzieri nejustificate pentru a reflecta eventualele modificări ale nivelului cerinţei menţionate la articolul 104a din Directiva 2013/36/UE şi care se aplică grupului de rezoluţie sau filialei semnificative din Uniune a unei instituţii din categoria G-SII din afara UE.
Art. 45e: Aplicarea cerinţei minime de fonduri proprii şi datorii eligibile în cazul entităţilor de rezoluţie
(1)Entităţile de rezoluţie respectă cerinţele prevăzute la articolele 45b-45d pe bază consolidată la nivelul grupului de rezoluţie.
(2)Autoritatea de rezoluţie stabileşte cerinţa menţionată la articolul 45 alineatul (1) pentru o entitate de rezoluţie la nivelul consolidat al grupului de rezoluţie, în conformitate cu articolul 45h, pe baza cerinţelor prevăzute la articolele 45b-45d şi a deciziei dacă filialele din ţări terţe ale grupului urmează să facă obiectul unei rezoluţii separate, în temeiul planului de rezoluţie.
(3)Pentru grupurile de rezoluţie identificate în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) punctul 83b litera (b), autoritatea de rezoluţie relevantă decide, în funcţie de caracteristicile mecanismului de solidaritate şi ale strategiei de rezoluţie preferate, care entităţi din grupul de rezoluţie urmează să fie obligate să respecte articolul 45c alineatele (3) şi (5) şi articolul 45d alineatul (1), pentru a se asigura că grupul de rezoluţie, în ansamblul său, respectă dispoziţiile alineatelor (1) şi (2) din prezentul articol, precum şi modul în care entităţile respective urmează să facă acest lucru în conformitate cu planul de rezoluţie.
Art. 45f: Aplicarea cerinţei minime de fonduri proprii şi datorii eligibile în cazul entităţilor care nu sunt ele însele entităţi de rezoluţie
(1)Instituţiile care sunt filiale ale unei entităţi de rezoluţie sau ale unei entităţi dintr-o ţară terţă, dar care nu sunt ele însele entităţi de rezoluţie respectă cerinţele prevăzute la articolul 45c, pe bază individuală.
O autoritate de rezoluţie poate, în urma consultării autorităţii competente, să decidă să aplice cerinţa stabilită în prezentul articol în cazul unei entităţi menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) care este o filială a unei entităţi de rezoluţie, dar nu este ea însăşi o entitate de rezoluţie.
Prin derogare de la primul paragraf de la prezentul alineat, întreprinderile-mamă din Uniune care nu sunt ele însele entităţi de rezoluţie, dar sunt filiale ale unor entităţi din ţări terţe respectă cerinţele prevăzute la articolele 45c şi 45d, pe bază consolidată.
Prin derogare de la primul şi al doilea paragraf, o autoritate de rezoluţie poate decide să stabilească cerinţa prevăzută la articolul 45c pe bază consolidată pentru o filială, astfel cum se menţionează la prezentul alineat, în cazul în care autoritatea de rezoluţie concluzionează că sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:
(a)filiala îndeplineşte una dintre următoarele condiţii:
(i)filiala este deţinută direct de entitatea de rezoluţie şi:
- entitatea de rezoluţie este o societate financiară holding-mamă din Uniune sau o societate financiară holding mixtă-mamă din Uniune;
- atât filiala, cât şi entitatea de rezoluţie sunt stabilite în acelaşi stat membru şi fac parte din acelaşi grup de rezoluţie;
- entitatea de rezoluţie nu deţine în mod direct nicio instituţie-filială şi nicio entitate-filială menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d), în cazul în care entitatea respectivă face obiectul cerinţelor prevăzute la prezentul articol sau al cerinţei menţionate la articolul 45c, alta decât filiala în cauză;
- filiala ar fi afectată în mod disproporţionat de deducerile obligatorii în temeiul articolului 72e alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
(ii)filiala face obiectul cerinţei menţionate la articolul 104a din Directiva 2013/36/UE numai pe bază consolidată, iar stabilirea cerinţei prevăzute la articolul 45c din prezenta directivă pe bază consolidată nu ar conduce la supraestimarea nevoilor de recapitalizare, în sensul articolului 45c alineatul (1) litera (b) din prezenta directivă, ale subgrupului format din entităţi din perimetrul de consolidare în cauză, în special în cazul în care există o prevalenţă a entităţilor destinate lichidării în cadrul aceluiaşi perimetru de consolidare;
(b)respectarea cerinţei prevăzute la articolul 45c pe bază consolidată ca substitut pentru respectarea acestei cerinţe pe bază individuală nu afectează în mod semnificativ niciuna dintre următoarele:
(i)credibilitatea şi fezabilitatea strategiei de rezoluţie a grupului;
(ii)capacitatea filialei de a-şi respecta cerinţa de fonduri proprii după exercitarea competenţelor de reducere a valorii contabile şi de conversie; şi
(iii)caracterul adecvat al mecanismului de transfer intern al pierderilor şi de recapitalizare, inclusiv reducerea valorii contabile sau conversia, în conformitate cu articolul 59, a instrumentelor de capital şi a datoriilor eligibile relevante ale filialei în cauză sau ale altor entităţi din grupul de rezoluţie.
În cazul grupurilor de rezoluţie identificate în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) punctul 83b litera (b), respectivele instituţii de credit care sunt afiliate în mod permanent unui organism central, dar care nu sunt ele însele entităţi de rezoluţie, un organism central, care nu este el însuşi o entitate de rezoluţie, precum şi toate entităţile de rezoluţie care nu fac obiectul unei cerinţe prevăzute la articolul 45e alineatul (3) respectă dispoziţiile articolului 45c alineatul (7) pe bază individuală.
În cazul unei entităţi menţionate la prezentul alineat, cerinţa menţionată la articolul 45 alineatul (1) se stabileşte în conformitate cu articolele 45h şi 89, după caz, şi pe baza cerinţelor prevăzute la articolul 45c.
(2)În cazul entităţilor menţionate la alineatul (1) din prezentul articol, cerinţa menţionată la articolul 45 alineatul (1) este îndeplinită folosind unul sau mai multe dintre următoarele elemente:
a)datorii:
(i)care sunt emise pentru entitatea de rezoluţie şi sunt achiziţionate de către aceasta, direct sau indirect, prin intermediul altor entităţi din acelaşi grup de rezoluţie care au achiziţionat instrumentele de datorie de la entitatea care face obiectul prezentului articol sau sunt emise pentru un acţionar existent care nu face parte din acelaşi grup de rezoluţie şi sunt achiziţionate de către acesta, în măsura în care exercitarea competenţelor de reducere a valorii sau de conversie în conformitate cu articolele 59-62 nu afectează controlul exercitat de entitatea de rezoluţie asupra filialei;
(ii)care îndeplinesc criteriile de eligibilitate menţionate la articolul 72a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu excepţia articolului 72b alineatul (2) literele (b), (c), (k), (l) şi (m) şi alineatele (3)-(5) din regulamentul menţionat;
(iii)care se situează, în procedura obişnuită de insolvenţă, sub instrumentele de datorie care nu îndeplinesc condiţia menţionată la punctul (i) şi care nu sunt eligibile pentru cerinţele de fonduri proprii;
(iv)care fac obiectul competenţelor de reducere a valorii sau de conversie în conformitate cu articolele 59-62 într-o manieră care este în concordanţă cu strategia de rezoluţie a grupului de rezoluţie, în special prin faptul că nu afectează controlul exercitat de entitatea de rezoluţie asupra filialei;
(v)a căror dobândire în proprietate nu este finanţată în mod direct sau indirect de entitatea care face obiectul prezentului articol;
(vi)ale căror dispoziţii de reglementare nu indică în mod explicit sau implicit că datoriile urmează să fie exercitate, rambursate, restituite sau răscumpărate, anticipat, după caz, de către entitatea care face obiectul prezentului articol, în alte cazuri decât insolvenţa sau lichidarea respectivei entităţii, iar entitatea respectivă nu oferă în alt mod astfel de indicaţii;
(vii)ale căror dispoziţii de reglementare nu dau deţinătorului dreptul de a accelera viitoarele plăţi programate ale dobânzii sau ale principalului, decât în caz de insolvenţă sau de lichidare a entităţii care face obiectul prezentului articol;
(viii)al căror nivel al plăţilor de dobânzi sau dividende, după caz, nu este modificat pe baza calităţii creditului entităţii care face obiectul prezentului articol sau al întreprinderii-mamă a acesteia;
b)fonduri proprii, după cum urmează:
(i)fonduri proprii de nivel 1 de bază; şi
(ii)alte fonduri proprii, care:
- sunt emise pentru entităţi incluse în acelaşi grup de rezoluţie şi sunt achiziţionate de către acestea sau
- sunt emise pentru entităţi neincluse în acelaşi grup de rezoluţie şi sunt achiziţionate de către acestea, în măsura în care exercitarea competenţelor de reducere a valorii sau de conversie în conformitate cu articolele 59-62 nu afectează controlul exercitat de entitatea de rezoluţie asupra filialei.
(21)În cazul în care o entitate menţionată la alineatul (1) respectă cerinţa menţionată la articolul 45 alineatul (1) pe bază consolidată, cuantumul fondurilor proprii şi al datoriilor eligibile ale entităţii respective cuprinde următoarele datorii emise în conformitate cu alineatul (2) litera (a) de la prezentul articol de către o filială stabilită în Uniune şi incluse în consolidarea entităţii respective:
a)datoriile emise către entitatea de rezoluţie şi achiziţionate de aceasta, fie direct, fie indirect prin intermediul altor entităţi din cadrul aceluiaşi grup de rezoluţie, neincluse în consolidarea entităţii care respectă cerinţa menţionată la articolul 45 alineatul (1) pe bază consolidată;
b)datoriile emise către un acţionar existent care nu face parte din acelaşi grup de rezoluţie.
(22)Datoriile menţionate la alineatul (2a) literele (a) şi (b) de la prezentul articol nu depăşesc cuantumul stabilit prin scăderea din cuantumul cerinţei menţionate la articolul 45 alineatul (1) aplicabile filialei incluse în consolidare a sumei tuturor elementelor următoare:
a)datoriile emise către entitatea care respectă cerinţa menţionată la articolul 45 alineatul (1) pe bază consolidată şi achiziţionate de către aceasta, fie direct, fie indirect prin intermediul altor entităţi din cadrul aceluiaşi grup de rezoluţie, incluse în consolidarea entităţii respective;
b)cuantumul fondurilor proprii emise în conformitate cu alineatul (2) litera (b) de la prezentul articol.
(3)Autoritatea de rezoluţie a unei filiale care nu este o entitate de rezoluţie poate acorda respectivei filiale o derogare de la aplicarea prezentului articol, în cazul în care:
a)atât filiala, cât şi entitatea de rezoluţie sunt stabilite în acelaşi stat membru şi fac parte din acelaşi grup de rezoluţie;
b)entitatea de rezoluţie respectă cerinţa menţionată la articolul 45e;
c)nu există niciun obstacol major actual sau preconizat, de natură practică sau juridică, în calea transferului prompt de fonduri proprii sau a rambursării rapide a datoriilor de către entitatea de rezoluţie către filiala cu privire la care s-a efectuat o constatare în conformitate cu articolul 59 alineatul (3), în special atunci când entitatea de rezoluţie face obiectul unei măsuri de rezoluţie;
d)fie entitatea de rezoluţie îndeplineşte cerinţele autorităţii competente privind gestionarea prudentă a filialei şi a declarat, cu consimţământul autorităţii competente, că garantează angajamentele asumate de filială, fie riscurile filialei sunt nesemnificative;
e)procedurile de evaluare, măsurare şi control ale riscurilor aplicate de entitatea de rezoluţie includ filiala;
f)entitatea de rezoluţie deţine mai mult de 50 % din drepturile de vot ataşate acţiunilor în capitalul filialei sau are dreptul de a numi sau de a revoca majoritatea membrilor organului de conducere al filialei.
(4)De asemenea, autoritatea de rezoluţie a unei filiale care nu este o entitate de rezoluţie poate acorda respectivei filiale o derogare de la aplicarea prezentului articol în cazul în care:
a)atât filiala cât şi întreprinderea sa mamă sunt stabilite în acelaşi stat membru şi fac parte din acelaşi grup de rezoluţie;
b)întreprinderea-mamă respectă, pe bază consolidată, cerinţa menţionată la articolul 45 alineatul (1) în respectivul stat membru;
c)nu există niciun obstacol major actual sau preconizat, de natură practică sau juridică, în calea transferului prompt de fonduri proprii sau a rambursării rapide a datoriilor de către întreprinderea-mamă către filiala cu privire la care s-a efectuat o constatare în conformitate cu articolul 59 alineatul (3), în special atunci când se adoptă măsurile de rezoluţie sau se exercită competenţele menţionate la articolul 59 alineatul (1) în ceea ce priveşte întreprinderea-mamă;
d)fie întreprinderea-mamă îndeplineşte cerinţele autorităţii competente privind gestionarea prudentă a filialei şi a declarat, cu consimţământul autorităţii competente, că garantează angajamentele asumate de filială, fie riscurile filialei sunt nesemnificative;
e)procedurile de evaluare, măsurare şi control ale riscurilor aplicate de întreprinderea-mamă includ filiala;
f)întreprinderea-mamă deţine mai mult de 50 % din drepturile de vot ataşate acţiunilor în capitalul filialei sau are dreptul de a numi sau de a revoca majoritatea membrilor organului de conducere al filialei.
(5)În cazul în care sunt îndeplinite condiţiile menţionate la alineatul (3) literele (a) şi (b), autoritatea de rezoluţie a unei filiale poate permite ca cerinţa menţionată la articolul 45 alineatul (1) să fie îndeplinită integral sau parţial cu o garanţie furnizată de entitatea de rezoluţie, care îndeplineşte următoarele condiţii:
a)garanţia se acordă cel puţin pentru un cuantum care este echivalent cuantumului cerinţei pe care o înlocuieşte;
b)garanţia este activată atunci când filiala este în imposibilitatea de a-şi achita datoriile sau alte obligaţii la scadenţă sau atunci când s-a efectuat o constatare în conformitate cu articolul 59 alineatul (3) în ceea ce priveşte filiala, oricare dintre aceste evenimente are loc mai devreme;
c)garanţia este colaterizată printr-un contract de garanţie financiară, astfel cum este definit la articolul 2 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2002/47/CE pentru cel puţin 50 % din valoarea sa;
d)colateralul care acoperă garanţia îndeplineşte cerinţele de la articolul 197 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, care, în urma unor marje de ajustare prudente, sunt suficiente pentru a acoperi cuantumul colaterizat menţionat la litera (c);
e)colateralul care acoperă garanţia este negrevat de sarcini şi, în special, nu este utilizat ca şi colateral pentru a acoperi o altă garanţie;
f)colateralul are o scadenţă efectivă care îndeplineşte aceeaşi condiţie referitoare la scadenţă ca cea menţionată la articolul 72c alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013; şi
g)nu există obstacole juridice, de reglementare sau operaţionale în calea transferului colateralului de la entitatea de rezoluţie către filiala relevantă, inclusiv în cazul în care entitatea de rezoluţie face obiectul unei măsuri de rezoluţie.
În sensul primului paragraf litera (g), la cererea autorităţii de rezoluţie, entitatea de rezoluţie furnizează în scris un aviz juridic independent în scris şi fundamentat sau demonstrează în mod satisfăcător într-un alt fel că nu există obstacole juridice, de reglementare sau operaţionale în calea transferului de colateral de la entitatea de rezoluţie către filiala relevantă.
(6)
[textul din Art. 45^F, alin. (6) din titlul IV, capitolul IV, sectiunea 5, subsectiunea 2 a fost abrogat la 14-nov-2022 de Art. 2, punctul 2. din Regulamentul 2036/19-oct-2022]
Art. 45g: Derogări pentru organismele centrale şi pentru instituţiile de credit afiliate în mod permanent unui organism central
Autoritatea de rezoluţie poate acorda parţial sau total o derogare de la aplicarea articolului 45f în ceea ce priveşte un organism central sau o instituţie de credit care este afiliată în mod permanent unui organism central, în cazul în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
(a)instituţia de credit şi organismul central fac obiectul supravegherii de către aceeaşi autoritate competentă şi sunt stabilite în acelaşi stat membru şi fac parte din acelaşi grup de rezoluţie;
(b)angajamentele organismului central şi ale instituţiilor sale de credit afiliate în mod permanent constituie angajamente solidare sau angajamentele instituţiilor sale de credit afiliate în mod permanent sunt garantate în întregime de organismul central;
(c)cerinţa minimă de fonduri proprii şi datorii eligibile şi solvabilitatea şi lichiditatea organismului central şi ale tuturor instituţiilor de credit afiliate în mod permanent sunt supravegheate în ansamblul lor, pe baza situaţiilor financiare consolidate ale acestor instituţii;
(d)în cazul unei derogări pentru o instituţie de credit care este afiliată în mod permanent unui organism central, conducerea organismului central este abilitată să emită instrucţiuni către conducerea instituţiilor afiliate în mod permanent;
(e)grupul relevant de rezoluţie respectă cerinţa menţionată la articolul 45e alineatul (3); şi
(f)nu există niciun obstacol major actual sau preconizat, de natură practică sau juridică, în calea transferului prompt de fonduri proprii sau a rambursării rapide a datoriilor între organismul central şi instituţia de credit afiliată în mod permanent, în caz de rezoluţie.
Art. 45h: Procedura de stabilire a cerinţei minime de fonduri proprii şi datorii eligibile
(1)Autoritatea de rezoluţie a entităţii de rezoluţie, autoritatea de rezoluţie a grupului, în cazul în care este diferită de cea dintâi, şi autorităţile de rezoluţie responsabile pentru filialele unui grup de rezoluţie care face obiectul cerinţei menţionate la articolul 45f la nivel individual fac tot posibilul pentru a ajunge la o decizie comună cu privire la:
a)cuantumul cerinţei aplicate la nivelul consolidat al grupului de rezoluţie pentru fiecare entitate de rezoluţie; şi
b)cuantumul cerinţei aplicate la nivel individual fiecărei entităţi a unui grup de rezoluţie care nu este o entitate de rezoluţie.
Decizia comună asigură respectarea articolelor 45e şi 45f şi este motivată temeinic şi se transmite:
(a)entităţii de rezoluţie de către autoritatea sa de rezoluţie;
(b)entităţilor unui grup de rezoluţie care nu sunt entităţi de rezoluţie de către autorităţile de rezoluţie ale entităţilor respective;
(c)întreprinderii-mamă din Uniune aparţinând grupului de către autoritatea de rezoluţie a entităţii de rezoluţie, în cazul în care întreprinderea-mamă din Uniune nu este ea însăşi o entitate de rezoluţie din acelaşi grup de rezoluţie.
Decizia comună luată în conformitate cu prezentul articol poate prevedea ca, în cazul în care sunt în concordanţă cu strategia de rezoluţie, iar entitatea de rezoluţie nu a achiziţionat direct sau indirect suficiente instrumente care respectă articolul 45f alineatul (2), cerinţele menţionate la articolul 45c alineatul (7) să fie îndeplinite parţial de către filială în conformitate cu articolul 45f alineatul (2), cu instrumente emise pentru şi achiziţionate de către entităţi care nu aparţin grupului de rezoluţie.
(2)În cazul în care mai multe entităţi din categoria G-SII care fac parte din aceeaşi G-SII sunt entităţi de rezoluţie sau entităţi dintr-o ţară terţă care ar fi entităţi de rezoluţie dacă ar fi stabilite în Uniune, autorităţile de rezoluţie menţionate la alineatul (1) discută şi, după caz şi în concordanţă cu strategia de rezoluţie a G-SII, convin asupra aplicării articolului 72e din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi asupra oricărei ajustări menite să reducă la minimum sau să elimine diferenţa dintre suma cuantumurilor menţionate la articolul 45d alineatul (4) litera (a) din prezenta directivă şi la articolul 12a litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 pentru entităţile individuale de rezoluţie sau entităţile dintr-o ţară terţă şi suma cuantumurilor menţionate la articolul 45d alineatul (4) litera (b) din prezenta directivă şi la articolul 12a litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
O astfel de ajustare se poate aplica în următoarele condiţii:
a)ajustarea se poate aplica în ceea ce priveşte diferenţele de calcul al cuantumurilor totale ale expunerii la risc între statele membre sau ţările terţe relevante, ajustând nivelul cerinţei;
b)ajustarea nu se aplică pentru a elimina diferenţele care rezultă din expunerile între grupuri de rezoluţie.
Suma cuantumurilor menţionate la articolul 45d alineatul (4) litera (a) din prezenta directivă şi la articolul 12a litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 pentru entităţile individuale de rezoluţie sau entităţile dintr-o ţară terţă care ar fi entităţi de rezoluţie dacă ar fi stabilite în Uniune nu este mai mică decât suma cuantumurilor menţionate la articolul 45d alineatul (4) litera (b) din prezenta directivă şi la articolul 12a litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
(3)Dacă decizia comună sus-menţionată nu este luată în termen de patru luni, se adoptă o decizie în conformitate cu alineatele (4)-(6).
(4)În cazul în care nu se ia o decizie comună în termen de patru luni ca urmare a unui dezacord privind o cerinţă consolidată care se aplică grupului de rezoluţie menţionată la articolul 45e, autoritatea de rezoluţie a entităţii de rezoluţie ia o decizie privind respectiva cerinţă după ce a ţinut cont în mod corespunzător de:
a)evaluarea entităţilor din grupul de rezoluţie care nu sunt entităţi de rezoluţie, efectuată de către autorităţile de rezoluţie relevante;
b)avizul autorităţii de rezoluţie a grupului, în cazul în care această autoritate este diferită de autoritatea de rezoluţie a entităţii de rezoluţie.
În cazul în care, până la finalul perioadei de patru luni, oricare dintre autorităţile de rezoluţie vizate aduce problema în atenţia ABE în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, autoritatea de rezoluţie a entităţii de rezoluţie îşi amână decizia şi aşteaptă orice decizie pe care o poate lua ABE în conformitate cu articolul 19 alineatul (3) din regulamentul menţionat, adoptând propria sa decizie în conformitate cu decizia ABE.
Decizia ABE ţine cont de primul paragraf literele (a) şi (b).
Perioada de patru luni se consideră perioadă de conciliere în sensul Regulamentului (UE) nr. 1093/2010. ABE adoptă propria decizie în termen de o lună.
Problema nu poate fi adusă în atenţia ABE după expirarea perioadei de patru luni sau după ce s-a ajuns la o decizie comună.
Dacă ABE nu ia o decizie în termen de o lună de la sesizarea problemei, se aplică decizia autorităţii de rezoluţie a entităţii de rezoluţie.
(5)În cazul în care nu se ia o decizie comună în termen de patru luni ca urmare a unui dezacord privind nivelul cerinţei menţionate la articolul 45f care urmează să se aplice în mod individual oricărei entităţi a unui grup de rezoluţie, autoritatea de rezoluţie a respectivei entităţi ia decizia dacă sunt îndeplinite toate condiţiile de mai jos:
a)opiniile şi rezervele exprimate în scris de autoritatea de rezoluţie a entităţii de rezoluţie au fost luate în considerare în mod corespunzător; şi
b)în cazul în care autoritatea de rezoluţie a grupului este diferită de autoritatea de rezoluţie a entităţii de rezoluţie, opiniile şi rezervele exprimate în scris de autoritatea de rezoluţie a grupului au fost luate în considerare în mod corespunzător.
În cazul în care, până la finalul perioadei de patru luni, autoritatea de rezoluţie a entităţii de rezoluţie sau autoritatea de rezoluţie a grupului aduce problema în atenţia ABE în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, autorităţile de rezoluţie responsabile pentru filiale la nivel individual îşi amână deciziile şi aşteaptă orice decizie pe care o poate lua ABE în conformitate cu articolul 19 alineatul (3) din regulamentul menţionat, adoptând propriile lor decizii în conformitate cu decizia ABE. Decizia ABE ţine cont de primul paragraf literele (a) şi (b).
Perioada de patru luni se consideră perioadă de conciliere în sensul Regulamentului (UE) nr. 1093/2010. ABE adoptă propria decizie în termen de o lună.
Problema nu poate fi adusă în atenţia ABE după expirarea perioadei de patru luni sau după ce s-a ajuns la o decizie comună.
Autoritatea de rezoluţie a entităţii de rezoluţie sau autoritatea de rezoluţie a grupului nu aduce problema în atenţia ABE în vederea medierii cu caracter obligatoriu în cazul în care nivelul stabilit de autoritatea de rezoluţie a filialei:
(a)se încadrează în limita a 2 % din cuantumul total al expunerii la risc calculat în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al cerinţei menţionate la articolul 45e; şi
(b)respectă articolul 45c alineatul (7).
Dacă ABE nu îşi adoptă decizia în termen de o lună, se aplică deciziile autorităţilor de rezoluţie ale filialelor. Decizia comună şi orice decizie luată în lipsa unei decizii comune sunt revizuite şi, după caz, actualizate periodic.
(6)În cazul în care nu se ia o decizie comună în termen de patru luni ca urmare a unui dezacord privind nivelul cerinţei consolidate care se aplică grupului de rezoluţie şi nivelul cerinţei care urmează să se aplice în mod individual entităţilor grupului de rezoluţie, se aplică următoarele dispoziţii:
a)se ia o decizie cu privire la nivelul cerinţei care urmează să se aplice în mod individual filialelor grupului de rezoluţie, în conformitate cu alineatul (5);
b)se ia o decizie privind nivelul cerinţei consolidate care se aplică grupului de rezoluţie în conformitate cu alineatul (4).
(7)Decizia comună menţionată la alineatul (1) şi orice decizie luată de autorităţile de rezoluţie menţionate la alineatele (4), (5) şi (6) în lipsa unei decizii comune au caracter obligatoriu pentru autorităţile de rezoluţie vizate.
Decizia comună şi orice decizie luată în lipsa unei decizii comune sunt revizuite şi, după caz, actualizate periodic.
(8)Autorităţile de rezoluţie, în coordonare cu autorităţile competente, solicită şi verifică respectarea de către entităţi a cerinţei menţionate la articolul 45 alineatul (1) şi iau toate deciziile în conformitate cu prezentul articol, în paralel cu elaborarea şi actualizarea planurilor de rezoluţie.
Art. 45i: Raportarea în scopuri de supraveghere şi publicarea cerinţei
(1)Entităţile menţionate la articolul 1 alineatul (1) care fac obiectul cerinţei menţionate la articolul 45 alineatul (1) prezintă autorităţilor lor competente şi autorităţilor de rezoluţie rapoarte privind:
a)cuantumurile fondurilor proprii care, după caz, îndeplinesc condiţiile de la articolul 45f alineatul (2) litera (b) din prezenta directivă şi cuantumurile datoriilor eligibile, precum şi exprimarea cuantumurilor respective în conformitate cu articolul 45 alineatul (2) din prezenta directivă în urma oricăror deduceri aplicabile în conformitate cu articolele 72e-72j din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
b)cuantumurile altor datorii care pot face obiectul recapitalizării interne;
c)pentru elementele menţionate la literele (a) şi (b):
(i)componenţa lor, inclusiv profilul de scadenţă;
(ii)rangul pe care îl ocupă în cadrul procedurilor obişnuite de insolvenţă; şi
(iii)dacă sunt reglementate de legislaţia unei ţări terţe şi, în caz afirmativ, a cărei ţări terţe, precum şi dacă conţin clauzele contractuale menţionate la articolul 55 alineatul (1) din prezenta directivă, la articolul 52 alineatul (1) literele (p) şi (q) şi la articolul 63 literele (n) şi (o) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
Obligaţia de a raporta cu privire la cuantumurile altor datorii care pot face obiectul recapitalizării interne menţionate la primul paragraf litera (b) de la prezentul alineat nu se aplică în cazul entităţilor care, la data raportării informaţiilor respective, deţin fonduri proprii şi datorii eligibile în cuantum de cel puţin 150 % din cerinţa menţionată la articolul 45 alineatul (1), calculate în conformitate cu primul paragraf litera (a) de la prezentul alineat.
(2)Entităţile menţionate la alineatul (1) prezintă rapoarte:
a)de cel puţin două ori pe an cu privire la informaţiile menţionate la alineatul (1) litera (a); şi
b)cel puţin o dată pe an cu privire la informaţiile menţionate la alineatul (1) literele (b) şi (c).
Cu toate acestea, la cererea autorităţii competente sau a autorităţii de rezoluţie, entităţile menţionate la alineatul (1) prezintă mai frecvent rapoarte privind informaţiile menţionate la alineatul (1).
(3)Cel puţin o dată pe an, entităţile menţionate la alineatul (1) publică următoarele informaţii:
a)cuantumul fondurilor proprii care, dacă este cazul, îndeplinesc condiţiile de la articolul 45f alineatul (2) litera (b), precum şi al datoriilor eligibile;
b)componenţa elementelor menţionate la litera (a), inclusiv profilul de scadenţă şi rangul acordat în cadrul procedurilor obişnuite de insolvenţă;
c)cerinţa aplicabilă menţionată la articolul 45e sau la articolul 45f exprimată în conformitate cu articolul 45 alineatul (2).
(4)Alineatele (1) şi (3) nu se aplică unei entităţi destinate lichidării, cu excepţia cazului în care autoritatea de rezoluţie a stabilit cerinţa menţionată la articolul 45 alineatul (1) pentru entitatea respectivă în conformitate cu articolul 45c alineatul (2a) al doilea paragraf. În acest caz, autoritatea de rezoluţie stabileşte conţinutul şi frecvenţa obligaţiilor de raportare şi de publicare menţionate la alineatele (5) şi (6) de la prezentul articol pentru entitatea respectivă. Autoritatea de rezoluţie comunică aceste obligaţii de raportare şi de publicare entităţii destinate lichidării în cauză. Obligaţiile de raportare şi de publicare nu depăşesc ceea ce este necesar pentru a monitoriza respectarea cerinţei stabilite în temeiul articolului 45c alineatul (2a) al doilea paragraf.
(5)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a specifica modelele uniforme de raportare, instrucţiunile şi metodologia privind modul de utilizare a acestor modele, frecvenţa şi datele de raportare, definiţiile şi soluţiile informatice pentru raportarea în scopuri de supraveghere menţionată la alineatele (1) şi (2).
Aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare precizează o modalitate standardizată de furnizare a informaţiilor cu privire la ordinea de prioritate a elementelor menţionate la alineatul (1) litera (c), aplicabilă în procedurile de insolvenţă naţionale în fiecare stat membru.
În cazul instituţiilor sau entităţilor menţionate la articolul 1 alineatul (1) literele (b), (c) şi (d) din prezenta directivă care fac obiectul articolului 92a şi al articolului 92b din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare sunt aliniate, după caz, cu standardele tehnice de punere în aplicare adoptate în conformitate cu articolul 430 din regulamentul menţionat.
ABE înaintează Comisiei aceste standarde tehnice de punere în aplicare până la data de 28 iunie 2020.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(6)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a preciza formatele uniforme pentru publicarea informaţiilor, frecvenţa, precum şi instrucţiunile conexe în conformitate cu care se publică informaţiile în temeiul alineatului (3).
Aceste formate uniforme de publicare asigură informaţii comparabile şi suficient de cuprinzătoare pentru a evalua profilurile de risc ale entităţilor menţionate la articolul 1 alineatul (1) şi gradul lor de conformitate cu cerinţa aplicabilă menţionată la articolul 45e sau la articolul 45f. După caz, formatele de publicare a informaţiilor sunt tabelare.
În cazul instituţiilor sau entităţilor menţionate la articolul 1 alineatul (1) literele (b), (c) şi (d) din prezenta directivă care fac obiectul articolului 92a şi al articolului 92b din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare sunt aliniate, după caz, la standardele tehnice de punere în aplicare adoptate în conformitate cu articolul 434a din regulamentul menţionat.
ABE înaintează Comisiei aceste standarde tehnice de punere în aplicare până la data de 28 iunie 2020.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(7)În cazul în care au fost puse în aplicare măsuri de rezoluţie sau au fost exercitate competenţa de reducere a valorii sau de conversie a datoriilor nesubordonate menţionată la articolul 59, cerinţele de publicare a informaţiilor menţionate la alineatul (3) se aplică de la data termenului de conformare cu cerinţele de la articolul 45e sau articolul 45f, menţionată la articolul 45m.
Art. 45j: Raportarea către ABE
(1)Autorităţile de rezoluţie informează ABE cu privire la cerinţa minimă de fonduri proprii şi datorii eligibile stabilită în conformitate cu articolul 45e sau cu articolul 45f, inclusiv cu privire la deciziile luate în temeiul articolului 45f alineatul (1) al patrulea paragraf, pentru fiecare entitate aflată sub jurisdicţia lor.
(2)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a specifica modelele uniforme de raportare, instrucţiunile şi metodologia privind modul de utilizare a respectivelor modele, frecvenţa şi datele de raportare, definiţiile şi soluţiile informatice pentru identificarea şi transmiterea către ABE a informaţiilor de către autorităţile de rezoluţie, în coordonare cu autorităţile competente, în sensul alineatului (1).
ABE înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare până la data de 28 iunie 2020.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Art. 45k: Nerespectarea cerinţei minime de fonduri proprii şi datorii eligibile
(1)Orice nerespectare a cerinţei minime de fonduri proprii şi datorii eligibile, menţionată la articolul 45e sau la articolul 45f, este tratată de către autorităţile relevante pe baza a cel puţin unuia dintre următoarele elemente:
a)competenţa de a soluţiona sau de a înlătura obstacolele din calea posibilităţii de soluţionare în conformitate cu articolele 17 şi 18;
b)competenţele menţionate la articolul 16a;
c)măsurile menţionate la articolul 104 din Directiva 2013/36/UE;
d)măsuri de intervenţie timpurie, conform articolului 27;
e)sancţiuni administrative şi alte măsuri administrative în conformitate cu articolele 110 şi 111.
Autorităţile relevante pot, de asemenea, să efectueze o evaluare prin care să stabilească dacă instituţia sau entitatea menţionată la articolul 1 alineatul (1) literele (b), (c) şi (d) este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibilă de a intra în dificultate, în conformitate cu articolul 32, 32a sau 33, după caz.
(2)Autorităţile de rezoluţie şi autorităţile competente se consultă reciproc atunci când îşi exercită competenţele menţionate la alineatul (1).
Art. 45l: Rapoarte
(1)ABE, în cooperare cu autorităţile competente şi cu autorităţile de rezoluţie, prezintă anual Comisiei un raport care conţine evaluări referitoare cel puţin la următoarele aspecte:
a)modul în care a fost implementată la nivel naţional cerinţa de fonduri proprii şi datorii eligibile stabilită în conformitate cu articolul 45e sau cu articolul 45f şi, în special, dacă au existat divergenţe între statele membre referitoare la nivelurile stabilite pentru entităţi comparabile;
b)modul în care competenţa menţionată la articolul 45b alineatele (4), (5) şi (7) a fost exercitată de către autorităţile de rezoluţie şi dacă au existat divergenţe între statele membre referitoare la exercitarea acestei competenţe;
c)nivelul agregat şi componenţa fondurilor proprii şi datoriilor eligibile ale instituţiilor şi entităţilor, cuantumurile instrumentelor emise în perioada respectivă şi cuantumurile suplimentare necesare pentru a îndeplini cerinţele aplicabile.
(2)Pe lângă raportul anual prevăzut la alineatul (1), ABE prezintă Comisiei, la fiecare trei ani, un raport în care evaluează următoarele:
a)impactul cerinţei minime de fonduri proprii şi datorii eligibile şi al oricărui nivel armonizat propus al respectivei cerinţe minime asupra:
(i)pieţelor financiare în general şi pieţelor de datorii negarantate şi instrumente financiare derivate în special;
(ii)modelelor de afaceri şi structurilor bilanţurilor instituţiilor, în special asupra profilului de finanţare şi a strategiei de finanţare a instituţiilor, precum şi asupra structurii juridice şi operaţionale a grupurilor;
(iii)rentabilităţii instituţiilor, în special asupra costului de finanţare al acestora;
(iv)migrării expunerilor către entităţi care nu fac obiectul supravegherii prudenţiale;
(v)inovării financiare;
(vi)prevalenţei instrumentelor de fonduri proprii şi a instrumentelor eligibile subordonate şi asupra naturii şi capacităţii de comercializare a acestora;
(vii)comportamentului instituţiilor sau entităţilor menţionate la articolul 1 alineatul (1) literele (b), (c) şi (d) în ceea ce priveşte asumarea de riscuri;
(viii)nivelului grevării cu sarcini a activelor instituţiilor sau entităţilor menţionate la articolul 1 alineatul (1) literele (b), (c) şi (d);
(ix)măsurilor întreprinse de instituţii sau entităţilor menţionate la articolul 1 alineatul (1) literele (b), (c) şi (d) pentru a respecta cerinţa minimă, în special măsura în care cerinţa minimă a fost respectată prin reducerea efectului de levier aferent activelor, emisiunea de titluri de creanţă pe termen lung şi atragerea de capital; şi
(x)nivelului de creditare al instituţiilor de credit, cu un accent special pe acordarea de credite microîntreprinderilor, întreprinderilor mici şi mijlocii, autorităţilor locale, administraţiilor regionale şi entităţilor din sectorul public şi pe finanţarea comerţului, inclusiv acordarea de credite în temeiul sistemelor oficiale de asigurare a creditelor de export;
b)interacţiunea dintre cerinţele minime şi cerinţele de fonduri proprii, cerinţa privind indicatorul efectului de levier şi cerinţele de lichiditate stabilite în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi în Directiva 2013/36/UE;
c)capacitatea instituţiilor sau entităţilor menţionate la articolul 1 alineatul (1) literele (b), (c) şi (d) de a atrage în mod independent capital sau finanţare de pe pieţe pentru a respecta eventualele cerinţe minime armonizate propuse.
(3)Raportul menţionat la alineatul (1) este transmis Comisiei până la data de 30 septembrie a anului calendaristic care urmează după ultimul an care face obiectul raportului. Primul raport se transmite Comisiei până la 30 septembrie a anului care urmează datei aplicării prezentei directive.
Raportul menţionat la alineatul (2) acoperă trei ani calendaristici şi este transmis Comisiei până la data de 31 decembrie a anului calendaristic care urmează după ultimul an care face obiectul raportului. Primul raport se transmite Comisiei până la 31 decembrie 2022.
Art. 45m: Dispoziţii tranzitorii şi dispoziţii ulterioare rezoluţiei
(1)Prin derogare de la articolul 45 alineatul (1), autorităţile de rezoluţie stabilesc perioade de tranziţie adecvate pentru îndeplinirea de către instituţiile sau entităţile menţionate la articolul 1 alineatul (1) literele (b), (c) şi (d) a cerinţelor prevăzute la articolul 45e sau articolul 45f sau a cerinţelor care rezultă din aplicarea articolului 45b alineatul (4), (5) sau (7), după caz. Termenul pentru instituţii şi entităţi de a îndeplini cerinţele de la articolul 45e sau de la articolul 45f sau cerinţele care rezultă din aplicarea articolului 45b alineatul (4), (5) sau (7), este 1 ianuarie 2024.
Autoritatea de rezoluţie stabileşte niveluri ale ţintei intermediare pentru cerinţele prevăzute la articolul 45e sau articolul 45f sau pentru cerinţele care rezultă din aplicarea articolului 45b alineatul (4), (5) sau (7), după caz, pe care instituţiile sau entităţile menţionate la articolul 1 alineatul (1) literele (b), (c) şi (d) le îndeplinesc la 1 ianuarie 2022. Nivelurile ţintei intermediare asigură, de regulă, o acumulare liniară de fonduri proprii şi de datorii eligibile în direcţia nivelului cerinţei.
Autoritatea de rezoluţie poate stabili o perioadă de tranziţie care se termină după 1 ianuarie 2024 în cazuri justificate în mod corespunzător şi adecvate, pe baza criteriilor menţionate la alineatul (7), luând în considerare:
a)evoluţia situaţiei financiare a entităţii;
b)eventualitatea ca entitatea să fie în măsură să asigure conformarea într-un interval de timp rezonabil cu cerinţele menţionate la articolul 45e sau articolul 45f sau cu o cerinţă care rezultă din aplicarea articolului 45b alineatul (4), (5) sau (7); şi
c)dacă entitatea este în măsură să înlocuiască instrumentele de datorie care nu mai îndeplinesc criteriile de eligibilitate sau de scadenţă prevăzute la articolele 72b şi 72c din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, la articolul 45b sau la articolul 45f alineatul (2) din prezenta directivă şi, în caz contrar, dacă această incapacitate este de natură specifică sau este cauzată de perturbări la nivelul întregii pieţe.
(2)Termenul pentru entităţile de rezoluţie de a respecta nivelul minim al cerinţelor menţionate la articolul 45c alineatul (5) sau (6) este 1 ianuarie 2022.
(3)Nivelurile minime ale cerinţelor menţionate la articolul 45c alineatele (5) şi (6) nu se aplică în cursul celor doi ani de la data:
a)la care autoritatea de rezoluţie a aplicat instrumentul de recapitalizare internă; sau
b)la care entitatea de rezoluţie a instituit o măsură alternativă a sectorului privat astfel cum este menţionată la articolul 32 alineatul (1) litera (b), prin care s-a redus valoarea instrumentelor de capital şi a altor instrumente de datorie sau acestea au fost convertite în instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază, sau la care au fost exercitate competenţele de reducere a valorii sau de conversie cu privire la respectiva entitate de rezoluţie, în conformitate cu articolul 59, în scopul recapitalizării entităţii de rezoluţie fără aplicarea instrumentelor de rezoluţie.
(4)Cerinţele menţionate la articolul 45b alineatele (4) şi (7) şi la articolul 45c alineatele (5) şi (6), după caz, nu se aplică în cursul perioadei de trei ani de la data la care entitatea de rezoluţie sau grupul din care face parte entitatea de rezoluţie a fost identificat ca fiind din categoria G-SII sau de la data la care entitatea de rezoluţie începe să se găsească în situaţia menţionată la articolul 45c alineatul (5) sau (6).
(5)Prin derogare de la articolul 45 alineatul (1), autorităţile de rezoluţie stabilesc o perioadă de tranziţie adecvată pentru îndeplinirea cerinţelor de la articolul 45e sau articolul 45f sau a unei cerinţe care rezultă din aplicarea articolului 45b alineatul (4), (5) sau (7), după caz, de instituţiile sau entităţile menţionate la articolul 1 alineatul (1) literele (b), (c) şi (d) în cazul cărora s-au aplicat instrumente de rezoluţie sau a fost exercitată competenţa de reducere a valorii sau de conversie menţionată la articolul 59.
(6)În sensul alineatelor (1)-(5), autorităţile de rezoluţie comunică instituţiei sau entităţii menţionate la articolul 1 alineatul (1) literele (b), (c) şi (d) o cerinţă minimă de fonduri proprii şi datorii eligibile planificată pentru fiecare perioadă de 12 luni din cadrul perioadei de tranziţie, cu scopul de a facilita o acumulare treptată a capacităţii sale de absorbţie a pierderilor şi de recapitalizare. La sfârşitul perioadei de tranziţie, cerinţa minimă de fonduri proprii şi datorii eligibile este egală cu cuantumul stabilit în temeiul articolului 45b alineatul (4), (5) sau (7), al articolului 45c alineatul (5) sau (6), al articolului 45e sau al articolului 45f, după caz.
(7)Atunci când stabilesc perioadele de tranziţie, autorităţile de rezoluţie iau în considerare:
a)prevalenţa depozitelor şi absenţa instrumentelor de datorie în modelul de finanţare;
b)accesul la pieţele de capital pentru instrumentele de datorie eligibile;
c)măsura în care entitatea de rezoluţie recurge la fonduri proprii de nivel 1 de bază pentru a îndeplini cerinţa menţionată la articolul 45e.
(8)Sub rezerva alineatului (1), autorităţile de rezoluţie nu sunt împiedicate să revizuiască ulterior fie perioada de tranziţie, fie o eventuală cerinţă minimă de fonduri proprii şi datorii eligibile planificată, comunicată în conformitate cu alineatul (6).
SUBSECŢIUNEA 3:Punerea în aplicare a instrumentului de recapitalizare internă
Art. 46: Stabilirea valorii recapitalizării interne
(1)Statele membre se asigură că, la aplicarea instrumentului de recapitalizare internă, autorităţile de rezoluţie stabilesc, pe baza unei evaluări care respectă articolul 36:
a)după caz, cuantumul cu care trebuie reduse datoriile care pot face obiectul recapitalizării interne pentru a garanta faptul că valoarea activului net al instituţiei aflate în rezoluţie este egală cu zero; şi
b)după caz, cuantumul cu care datoriile care pot face obiectul recapitalizării interne trebuie convertite în acţiuni sau în alte tipuri de instrumente de capital pentru a restabili ponderea fondurilor proprii de nivel 1 de bază, fie a:
(i)instituţiei aflate în rezoluţie; sau
(ii)instituţiei-punte.
(2)Evaluarea menţionată la alineatul (1) al prezentului articol stabileşte valoarea cu care trebuie reduse sau convertite datoriile care pot face obiectul recapitalizării interne pentru a restabili ponderea fondurilor proprii de nivel 1 de bază ale instituţiei aflate în rezoluţie sau, după caz, stabileşte ponderea instituţiei-punte, ţinând seama de orice contribuţie la capital din partea mecanismului de finanţare a rezoluţiei în temeiul articolului 101 alineatul (1) litera (d) din prezenta directivă şi pentru a menţine o încredere suficientă a pieţei în instituţia aflată în rezoluţie sau în instituţia-punte şi pentru a-i permite acesteia, pe o perioadă de cel puţin un an, să respecte condiţiile de autorizare şi să-şi desfăşoare în continuare activităţile pentru care a fost autorizată în conformitate cu Directiva 2013/36/UE sau Directiva 2014/65/UE.
Atunci când autorităţile de rezoluţie intenţionează să folosească instrumentul de separare a activelor menţionat la articolul 42, valoarea cu care trebuie reduse datoriile care pot face obiectul recapitalizării interne va ţine seama de o estimare prudentă a necesităţilor de fonduri proprii ale vehiculului de gestionare a activelor, după caz.
(3)Atunci când capitalul a fost redus în conformitate cu articolele 59-62 şi recapitalizarea internă a fost aplicată în temeiul articolului 43 alineatul (2) şi se constată că nivelul reducerii valorii contabile pe baza evaluării preliminare menţionate la articolul 36 depăşeşte cerinţele atunci când este evaluat definitiv în conformitate cu articolul 36 alineatul (10), ar trebui să se aplice un mecanism de majorare a valorii contabile pentru a rambursa creditorii şi apoi acţionarii, atât cât este necesar.
(4)Autorităţile de rezoluţie instituie şi menţin mecanisme care să garanteze faptul că procesul de verificare şi evaluare se bazează pe informaţii cât mai actualizate şi mai exhaustive posibil referitoare la activele şi pasivele instituţiei aflate în rezoluţie.
Art. 47: Tratamentul acţionarilor în cadrul recapitalizării interne sau al reducerii valorii contabile sau al conversiei instrumentelor de capital
(1)Statele membre se asigură că, la aplicarea instrumentului de recapitalizare internă de la articolul 43 alineatul (2) sau la reducerea valorii contabile sau la conversia instrumentelor de capital de la articolul 59, autorităţile de rezoluţie iau, în ceea ce-i priveşte pe acţionari şi pe deţinătorii altor instrumente de proprietate, cel puţin una dintre următoarele măsuri:
a)anulează acţiunile sau alte instrumente de proprietate existente sau le transferă creditorilor care fac obiectul unei recapitalizări interne;
b)cu condiţia ca, în conformitate cu evaluarea efectuată în temeiul articolului 36, instituţia aflată în rezoluţie să aibă o valoare netă pozitivă, diluează acţionarii existenţi şi deţinătorii altor instrumente de proprietate ca urmare a conversiei în acţiuni şi alte instrumente de proprietate a:
(i)instrumentelor de capital relevante, emise de instituţie în temeiul competenţei menţionate la articolul 59 alineatul (2); sau
(ii)datoriilor care pot face obiectul recapitalizării interne emise de instituţia aflată în rezoluţie în temeiul competenţei menţionate la articolul 63 alineatul (1) litera (f).
În ceea ce priveşte litera (b) al primului paragraf, conversia este efectuată la o rată de conversie care diluează semnificativ deţinerile existente de acţiuni şi alte instrumente de proprietate.
(2)Măsurile menţionate la alineatul (1) se aplică referitor la acţionarii şi deţinătorii altor instrumente de proprietate ale căror acţiuni sau alte instrumente de proprietate au fost emise sau acordate în următoarele circumstanţe:
a)ca urmare a conversiei unor instrumente de datorie în acţiuni sau în alte instrumente de proprietate în conformitate cu clauzele contractuale ale instrumentelor iniţiale de datorie, efectuată cu ocazia producerii unui eveniment care a precedat sau care a avut loc în acelaşi timp cu evaluarea autorităţii de rezoluţie potrivit căreia instituţia sau entitatea menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) îndeplinea condiţiile de declanşare a unei proceduri de rezoluţie;
b)ca urmare a conversiei instrumentelor de capital relevante în instrumentele de fonduri proprii de nivel 1 de bază, în conformitate cu articolul 60.
(3)Atunci când examinează măsurile de luat în conformitate cu alineatul (1), autorităţile de rezoluţie au în vedere:
a)evaluarea efectuată în conformitate cu articolul 36;
b)cuantumul cu care autoritatea de rezoluţie a evaluat că instrumentele de fonduri proprii de nivel 1 de bază trebuie să fie reduse şi instrumentele de capital relevante trebuie reduse sau convertite în temeiul articolului 60 alineatul (1); şi
c)cuantumul agregat evaluat de autoritatea de rezoluţie în temeiul articolului 46.
(4)Prin derogare de la articolele 22-25 din Directiva 2013/36/UE, de la obligaţia de comunicare menţionată la articolul 26 din Directiva 2013/36/UE, articolul 10 alineatul (3), articolul 11 alineatele (1) şi (2) şi articolele 12 şi 13 din Directiva 2014/65/UE şi de la obligaţia de notificare menţionată la articolul 11 alineatul (3) din Directiva 2014/65/UE, în cazul în care aplicarea instrumentului de recapitalizare internă sau a conversiei instrumentelor de capital ar duce la achiziţionarea sau sporirea unei participaţii calificate într-o instituţie de tipul celor menţionate la articolul 22 alineatul (1) din Directiva 2013/36/UE sau la articolul 11 alineatul (1) din Directiva 2014/65/UE, autorităţile competente efectuează evaluarea necesară în temeiul articolelor respective în timp util, astfel încât să nu întârzie aplicarea instrumentului de recapitalizare internă sau a conversiei instrumentelor de capital sau să nu împiedice acţiunea de rezoluţie să îşi atingă obiectivele relevante ale rezoluţiei.
(5)În cazul în care autoritatea competentă a instituţiei respective nu a finalizat evaluarea necesară în temeiul alineatului (4) la data aplicării instrumentului de recapitalizare internă sau a conversiei instrumentelor de capital, dispoziţiile stabilite la articolul 38 alineatul (9) se aplică oricărei achiziţii sau sporiri a participaţiei calificate de către un achizitor, rezultată în urma aplicării instrumentului de recapitalizare internă sau a conversiei instrumentelor de capital.
(6)Până la 3 iulie 2016, ABE emite orientări, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, privind circumstanţele adecvate aplicării fiecăreia dintre măsurile menţionate la alineatul (1) din prezentul articol, ţinând cont de factorii enumeraţi la alineatul (3) din prezentul articol.
Art. 48: Ordinea reducerii valorii contabile şi a conversiei
(1)Statele membre se asigură că, la aplicarea instrumentului de recapitalizare internă, autorităţile de rezoluţie exercită competenţele de reducere a valorii contabile şi de conversie, sub rezerva oricăror excluderi menţionate la articolul 44 alineatele (2) şi (3), cu respectarea următoarele cerinţe:
a)instrumentele de fonduri proprii de nivel 1 de bază sunt reduse în conformitate cu articolul 60 alineatul (1) litera (a);
b)dacă şi numai dacă reducerea totală în temeiul literei (a) este inferioară sumei cuantumurilor menţionate la articolul 47 alineatul (3) literele (b) şi (c), autorităţile reduc valoarea contabilă a principalului acelor instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar, în măsura în care este necesar şi în limitele capacităţii acestora;
c)dacă şi numai dacă reducerea totală în temeiul literelor (a) şi (b) este inferioară sumei cuantumurilor menţionate la articolul 47 alineatul (3) literele (b) şi (c), autorităţile reduc valoarea contabilă a principalului acelor instrumente de fonduri proprii de nivel 2, în măsura în care este necesar şi în limitele capacităţii acestora;
d)dacă şi numai dacă deprecierea totală a acţiunilor sau a altor instrumente de proprietate şi a instrumentelor de capital relevante în temeiul literelor (a), (b) şi (c) este inferioară sumei cuantumurilor menţionate la articolul 47 alineatul (3) literele (b) şi (c), autorităţile reduc, în măsura în care este necesar, principalul datoriilor subordonate care nu reprezintă instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar sau de nivel 2, în conformitate cu ierarhia creanţelor din procedura obişnuită de insolvenţă, coroborat cu reducerea valorii contabile prevăzută la literele (a), (b) şi (c), pentru a obţine cuantumul agregat menţionat la articolul 47 alineatul (3) literele (b) şi (c);
e)dacă şi numai dacă reducerea totală a valorii acţiunilor sau a altor instrumente de proprietate, a instrumentelor de capital relevante şi a datoriilor care pot face obiectul recapitalizării interne în temeiul literelor (a)-(d) de la prezentul alineat este inferioară sumei cuantumurilor menţionate la articolul 47 alineatul (3) literele (b) şi (c), autorităţile reduc în măsura în care este necesar, conform articolului 44, valoarea principalului sau a sumei de plată restante aferente datoriilor care pot face obiectul recapitalizării interne rămase, inclusiv instrumentelor de datorie menţionate la articolul 108 alineatul (3), în conformitate cu ierarhia creanţelor în procedurile obişnuite de insolvenţă, inclusiv cu ordinea de prioritate a depozitelor prevăzute la articolul 108, în combinaţie cu reducerea valorii prevăzută la literele (a)-(d) de la prezentul alineat, pentru a obţine suma cuantumurilor menţionate la articolul 47 alineatul (3) literele (b) şi (c).
(2)La aplicarea competenţelor de reducere a valorii contabile sau de conversie, autorităţile de rezoluţie alocă pierderile reprezentate de suma cuantumurilor menţionate la articolul 47 alineatul (3) literele (b) şi (c) în mod egal între acţiuni sau alte instrumente de proprietate şi datorii care pot face obiectul recapitalizării interne de acelaşi rang, prin reducerea în mod egal a principalului sau a sumei de plată restante aferente acţiunilor sau altor instrumente de proprietate şi datoriilor care pot face obiectul recapitalizării interne respective, proporţional cu valoarea acestora, cu excepţia cazului în care se permite o repartiţie diferită a pierderilor între pasivele de acelaşi rang în situaţiile menţionate la articolul 44 alineatul (3).
Prezentul alineat nu împiedică acordarea unui tratament mai favorabil pasivelor care au fost excluse de la recapitalizarea internă în conformitate cu articolul 44 alineatele (2) şi (3), în comparaţie cu datoriile care pot face obiectul recapitalizării interne de acelaşi nivel ierarhic, în cadrul unei proceduri de insolvenţă obişnuite.
(3)Înainte de a aplica reducerea valorii contabile sau conversia menţionată la alineatul (1) litera (e), autorităţile de rezoluţie convertesc sau reduc valoarea contabilă a principalului instrumentelor menţionate la alineatul (1) literele (b), (c) şi (d), atunci când aceste instrumente conţin următoarele clauze şi nu au fost deja convertite:
a)reducerea valorii principalului instrumentului, în caz de producere a unui eveniment care afectează situaţia financiară, solvabilitatea sau fondurile proprii ale instituţiei sau entităţii menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d);
b)conversia instrumentelor în acţiuni sau în alte instrumente de proprietate, în caz de producere a unui astfel de eveniment.
(4)În cazul în care valoarea contabilă a principalului unui instrument a fost redusă, dar nu la zero, în conformitate cu clauzele menţionate la alineatul (3) litera (a) înainte de aplicarea recapitalizării interne în conformitate cu alineatul (1), autorităţile de rezoluţie exercită competenţele de reducere a valorii contabile şi de conversie în ceea ce priveşte valoarea reziduală a principalului în cauză, în conformitate cu alineatul (1).
(5)Atunci când decide dacă pasivele trebuie reduse sau convertite în titluri de capital, autorităţile de rezoluţie nu convertesc o categorie de pasive în timp ce o altă categorie de pasive, care este subordonată primei, rămâne în esenţă neconvertită în titluri de capital sau fără reducerea valorii, cu excepţia unor dispoziţii contrare în temeiul articolului 44 alineatele (2) şi (3).
(6)În sensul prezentului articol, până la 3 ianuarie 2016, ABE emite orientări în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 pentru orice interpretare referitoare la interacţiunile dintre dispoziţiile prezentei directive şi cele ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013 şi Directivei 2013/36/UE.
(7)Statele membre se asigură că, în cazul entităţilor menţionate la articolul 1 alineatul (1) primul paragraf literele (a)-(d), toate creanţele care provin din elementele de fonduri proprii au, în legislaţia naţională care reglementează procedurile obişnuite de insolvenţă, un rang de prioritate inferior oricărei creanţe care nu provine dintr-un element de fonduri proprii.
În sensul primului paragraf, în măsura în care un instrument este numai parţial recunoscut drept element de fonduri proprii, întregul instrument este tratat ca o creanţă care rezultă dintr-un element de fonduri proprii şi îi este atribuit un rang de prioritate inferior oricărei creanţe care nu rezultă dintr-un element de fonduri proprii.
Art. 49: Instrumente financiare derivate
(1)Statele membre garantează că prezentul articol este respectat în momentul aplicării de către autorităţile de rezoluţie a competenţelor de reducere a valorii contabile şi de conversie datoriilor care provin din instrumente financiare derivate.
(2)Autorităţile de rezoluţie îşi exercită competenţele de reducere a valorii contabile şi de conversie în raport cu o datorie care provine dintr-un instrument financiar derivat numai în momentul închiderii sau după închiderea instrumentelor financiare derivate. La intrarea în procedura de rezoluţie, autorităţile de rezoluţie sunt împuternicite să pună capăt şi să închidă orice contract derivat în acest scop.
În cazul în care o datorie derivată a fost exclusă de la aplicarea instrumentului de recapitalizare internă în temeiul articolului 44 alineatul (3), autorităţile de rezoluţie nu sunt obligate să pună capăt contractului derivat sau să îl închidă.
(3)În cazul în care tranzacţiile derivate fac obiectul unui acord de compensare, autoritatea de rezoluţie sau un evaluator independent stabileşte, ca parte a evaluării desfăşurate în conformitate cu articolul 36, pasivul ce rezultă din respectivele tranzacţii pe o bază netă, în conformitate cu dispoziţiile acordului în cauză.
(4)Autorităţile de rezoluţie stabilesc cuantumul datoriei ce provin din instrumente financiare derivate pe baza:
a)unor metode adecvate pentru determinarea valorii categoriilor de instrumente financiare derivate, inclusiv a tranzacţiilor care fac obiectul unor acorduri de compensare;
b)unor principii de stabilire a momentului exact la care trebuie determinată valoarea unei poziţii pe instrumente financiare derivate; şi
c)unor metodologii adecvate pentru compararea distrugerii valorii care ar rezulta din închiderea şi recapitalizarea internă a instrumentelor financiare derivate cu valoarea pierderilor care ar fi suportate de instrumentele financiare derivate într-o recapitalizare internă.
(5)ABE, după consultarea Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare şi Pieţe) (AEVMP), instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru precizarea metodologiilor şi a principiilor menţionate la alineatul (4) literele (a), (b) şi (c) privind evaluarea pasivelor ce rezultă din instrumente financiare derivate:
În ceea ce priveşte tranzacţiile cu instrumente financiare derivate care fac obiectul unui acord de compensare, ABE ia în considerare metodologia pentru închidere stabilită în acordul de compensare. ABE înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 3 ianuarie 2016.
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Art. 50: Rata de conversie a datoriilor în titluri de capital
(1)Statele membre se asigură că, atunci când îşi exercită competenţele prevăzute la articolul 59 alineatul (3) şi la articolul 63 alineatul (1) litera (f), autorităţile de rezoluţie pot aplica rate de conversie diferite pentru categorii de instrumente de capital şi pasive diferite, în conformitate cu cel puţin unul dintre principiile menţionate la alineatele (2) şi (3) din prezentul articol.
(2)Rata de conversie trebuie să reprezinte, pentru creditorul afectat, o despăgubire adecvată pentru pierderile suportate ca urmare a exercitării competenţelor de reducere a valorii contabile şi de conversie.
(3)Atunci când sunt aplicate rate de conversie diferite în conformitate cu alineatul (1), rata de conversie aplicabilă pasivelor considerate cu rang prioritar în temeiul legii aplicabile privind insolvenţa este mai mare decât cea aplicată pasivelor subordonate.
(4)Până la 3 ianuarie 2016, ABE elaborează orientări, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, referitoare la stabilirea ratelor de conversie.
Orientările indică în special modul în care creditorii afectaţi pot fi compensaţi în mod corespunzător prin intermediul ratei de conversie şi ratele de conversie relative care ar putea reflecta în mod adecvat prioritatea datoriilor cu rang prioritar în temeiul legii aplicabile privind insolvenţa.
Art. 51: Măsurile de redresare şi de reorganizare care trebuie să însoţească recapitalizarea internă
(1)Statele membre se asigură că, în cazul în care autorităţile de rezoluţie aplică instrumentul de recapitalizare internă pentru a recapitaliza o instituţie sau o entitate menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) în conformitate cu articolul 43 alineatul (2) litera (a), se adoptă dispoziţii pentru a garanta elaborarea şi punerea în aplicare a unui plan de reorganizare a activităţii pentru instituţia sau entitatea, în conformitate cu articolul 52.
(2)Dispoziţiile menţionate la alineatul (1) din prezentul articol pot include numirea de către autoritatea de rezoluţie a uneia sau mai multor persoane numite în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) cu obiectivul de a elabora şi pune în aplicare planul de reorganizare a activităţii prevăzut la articolul 52.
Art. 52: Planul de reorganizare a activităţii
(1)Statele membre solicită organului de conducere sau persoanei sau persoanelor desemnate în temeiul articolului 72 alineatul (1), în termen de o lună de la aplicarea în conformitate cu articolul 43 alineatul (2) litera (a) a instrumentului de recapitalizare internă în legătură cu o instituţie sau o entitate menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d), să elaboreze şi să prezinte autorităţilor de rezoluţie un plan de reorganizare a activităţii care satisface cerinţele stipulate la alineatele (4) şi (5) din prezentul articol. În cazul în care este aplicabil cadrul Uniunii privind ajutoarele de stat, statele membre se asigură că acest plan este compatibil cu planul de restructurare pe care instituţia sau entitatea menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) este obligată să-l prezinte Comisiei în temeiul respectivului cadru.
(2)Atunci când instrumentul de recapitalizare internă menţionat la articolul 43 alineatul (2) litera (a) este aplicat pentru două sau mai multe entităţi din grup, planul de reorganizare a activităţii este elaborat de instituţia-mamă din Uniune şi acoperă toate instituţiile din cadrul grupului, în conformitate cu procedura specificată la articolele 7 şi 8 şi este prezentat autorităţii de rezoluţie a grupului. Autoritatea de rezoluţie a grupului comunică planul celorlalte autorităţi de rezoluţie implicate şi ABE.
(3)În situaţii excepţionale şi dacă acest lucru este necesar pentru realizarea obiectivelor rezoluţiei, autoritatea de rezoluţie poate prelungi perioada menţionată la alineatul (1) cu o perioadă de maximum două luni începând cu data aplicării instrumentului de recapitalizare internă.
Atunci când planul de reorganizare a activităţii trebuie notificat conform cadrului Uniunii privind ajutoarele de stat, autoritatea de rezoluţie poate prelungi perioada menţionată la alineatul (1) fie cu maximum două luni începând cu data aplicării instrumentului de recapitalizare internă, fie până la data limită stabilită de cadrul Uniunii privind ajutoarele de stat, indiferent care dintre situaţii intervine mai întâi.
(4)Planul de reorganizare a activităţii defineşte măsuri care vizează restabilirea viabilităţii pe termen lung a instituţiei sau a entităţii menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) sau a unor părţi ale activităţii acestora, într-un termen rezonabil. Aceste măsuri se bazează pe ipoteze realiste cu privire la condiţiile economice şi financiare de pe piaţă, în care va funcţiona instituţia sau entitatea menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d).
Planul de reorganizare a activităţii ia în considerare, printre altele, situaţia actuală şi perspectivele de viitor ale pieţelor financiare, reflectând atât ipotezele cele mai optimiste, cât şi pe cele mai pesimiste, inclusiv o combinaţie de evenimente care să permită identificarea principalelor puncte vulnerabile ale instituţiei. Ipotezele trebuie să fie comparate cu indicatori de sector adecvaţi.
(5)Planul de reorganizare a activităţii include cel puţin următoarele elemente:
a)un diagnostic detaliat al factorilor şi problemelor care au făcut ca instituţia sau entitatea menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) să fie în curs de a intra în dificultate sau să fie susceptibilă de a intra în dificultate, şi circumstanţele care au condus la dificultăţile acesteia;
b)o descriere a măsurilor care urmează să fie adoptate, vizând restabilirea viabilităţii pe termen lung a instituţiei sau a entităţii menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d);
c)un calendar de punere în aplicare a măsurilor respective;
(6)Măsurile menite să restabilească viabilitatea pe termen lung a unei instituţii sau a unei entităţi menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) pot include:
a)reorganizarea activităţilor instituţiei sau entităţii menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d);
b)schimbări ale sistemelor operaţionale şi ale infrastructurii din cadrul instituţiei;
c)încetarea activităţilor producătoare de pierderi;
d)restructurarea activităţilor existente care pot fi făcute competitive;
e)vânzarea de active sau de linii de activitate.
(7)În termen de o lună de la data depunerii planului de reorganizare a activităţii, autoritatea de rezoluţie relevantă evaluează probabilitatea ca planul, în cazul în care este pus în aplicare, să restabilească viabilitatea pe termen lung a instituţiei sau a entităţii menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d). Evaluarea este realizată de comun acord cu autoritatea competentă relevantă.
În cazul în care autoritatea de rezoluţie şi autoritatea competentă estimează că planul va atinge acest obiectiv, autoritatea de rezoluţie îl aprobă.
(8)În cazul în care estimează că planul nu va atinge obiectivul stabilit la alineatul (7), autoritatea de rezoluţie, de comun acord cu autoritatea competentă, notifică preocupările sale organului de conducere sau persoanei sau persoanelor desemnate în temeiul articolului 72 alineatul (1) şi solicită modificarea planului într-un mod care să răspundă acestor preocupări.
(9)În termen de două săptămâni de la data primirii notificării menţionate la alineatul (8), organul de conducere sau persoana sau persoanele desemnate în temeiul articolului 72 alineatul (1) prezintă autorităţii de rezoluţie un plan modificat pentru aprobare. Autoritatea de rezoluţie evaluează planul modificat şi comunică organului de conducere sau persoanei sau persoanelor desemnate în temeiul articolului 72 alineatul (1) în termen de o săptămână în ce măsură estimează că planul, astfel modificat, răspunde preocupărilor notificate sau sunt necesare modificări suplimentare.
(10)Organul de conducere sau persoana sau persoanele desemnate în temeiul articolului 72 alineatul (1) pun în aplicare planul de reorganizare aprobat de autoritatea de rezoluţie şi de autoritatea competentă şi îi transmit autorităţii de rezoluţie un raport cel puţin la fiecare şase luni în legătură cu progresele înregistrate în ceea ce priveşte punerea în aplicare a planului.
(11)Organul de conducere sau persoana sau persoanele desemnate în temeiul articolului 72 alineatul (1) revizuiesc planul dacă, în opinia autorităţii de rezoluţie, de comun acord cu autoritatea competentă, acest lucru este necesar în vederea îndeplinirii obiectivului prevăzut la alineatul (4) şi prezintă orice astfel de revizuire autorităţii de rezoluţie pentru aprobare.
(12)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza:
a)elementele minime care trebuie incluse în planul de reorganizare a activităţii în conformitate cu alineatul (5); şi
b)conţinutul minim al rapoartelor menţionate la alineatul (10).
ABE înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 3 ianuarie 2016.
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(13)Până la 3 ianuarie 2016, ABE elaborează orientări în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 prin care specifică criteriile minime pe care trebuie să le îndeplinească un plan de reorganizare a activităţii în vederea aprobării de către autoritatea de rezoluţie în conformitate cu alineatul (7).
(14)Luând în considerare, după caz, experienţa dobândită în aplicarea orientărilor menţionate la alineatul (13), ABE poate elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a specifica în detaliu criteriile minime pe care trebuie să le îndeplinească un plan de reorganizare a activităţii în vederea aprobării de către autoritatea de rezoluţie în conformitate cu alineatul (7).
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
SUBSECŢIUNEA 4:Instrumentul de recapitalizare internă: dispoziţii auxiliare
Art. 53: Efectul recapitalizării interne
(1)Statele membre se asigură că în cazul în care autorităţile de rezoluţie exercită una dintre competenţele menţionate la articolul 59 alineatul (2) şi la articolul 63 alineatul (1) literele (e)-(i), reducerea valorii principalului sau a datoriei restante, conversia sau anularea produc imediat efecte şi devin obligatorii atât pentru instituţia aflată în rezoluţie, cât şi pentru creditorii şi acţionarii afectaţi.
(2)Statele membre se asigură că autoritatea de rezoluţie deţine competenţa de a îndeplini sau de a solicita îndeplinirea tuturor sarcinilor administrative şi procedurale necesare pentru a da efect exercitării uneia dintre competenţele menţionate la articolul 59 alineatul (2) şi la articolul 63 alineatul (1) literele (e)-(i), inclusiv:
a)modificarea tuturor registrelor relevante;
b)radierea sau retragerea de la tranzacţionare a acţiunilor sau a altor instrumente de proprietate, sau a instrumentelor de datorie;
c)cotarea sau admiterea la tranzacţionare a noilor acţiuni sau a altor instrumente de proprietate.
d)cotarea din nou sau readmiterea oricăror instrumente de datorie care au fost reduse, fără a fi necesară emiterea unui prospect în conformitate cu Directiva 2003/71/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (1).
(1)Directiva 2003/71/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind prospectul care trebuie publicat în cazul unei oferte publice de valori mobiliare sau pentru admiterea valorilor mobiliare la tranzacţionare şi de modificare a Directivei 2001/34/CE (JO L 345, 31.12.2003, p. 64).
(3)În cazul în care o autoritate de rezoluţie reduce la zero valoarea contabilă a principalului sau suma restantă de plată aferentă unui pasiv, prin intermediul competenţei menţionate la articolul 63 alineatul (1) litera (e), pasivul respectiv şi orice alte obligaţii sau creanţe conexe care nu au ajuns la scadenţă la momentul exercitării competenţei sunt considerate ca fiind achitate în totalitate şi nu sunt opozabile nici instituţiei aflate în rezoluţie în cadrul vreunei proceduri ulterioare, nici oricărei entităţi care îi succede acesteia, în cadrul vreunei proceduri ulterioare de lichidare.
(4)În cazul în care autorităţile de rezoluţie reduc în parte, dar nu în totalitate, valoarea principalului sau a sumelor de plată restante aferente unui pasiv, prin intermediul competenţei menţionate la articolul 63 alineatul (1) litera (e):
a)pasivul este achitat proporţional cu valoarea redusă;
b)instrumentul sau acordul relevant care a dat naştere pasivului iniţial continuă să se aplice în raport cu valoarea reziduală a principalului, sau cu suma de plată restantă aferentă pasivului, sub rezerva unei eventuale modificări a cuantumului dobânzii de plată pentru a ţine cont de reducerea valorii principalului, precum şi sub rezerva oricărei alte modificări ulterioare a clauzelor pe care autoritatea de rezoluţie ar putea să o facă în virtutea competenţei menţionate la articolul 63 alineatul (1) litera (j).
Art. 54: Eliminarea impedimentelor procedurale din calea recapitalizării interne
(1)Fără a aduce atingere articolului 63 alineatul (1) litera (i), statele membre solicită, după caz, instituţiilor şi entităţilor menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) să deţină în permanenţă o cantitate suficientă de capital social autorizat sau alte instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază, astfel încât, în cazul în care autoritatea de rezoluţie şi-ar exercita competenţele prevăzute la articolul 63 alineatul (1) literele (e) şi (f) în legătură cu o instituţie sau o entitate menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) sau oricare dintre filialele sale, instituţia sau entitatea menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) să nu fie împiedicată să emită suficiente acţiuni sau alte instrumente de proprietate noi pentru a garanta o conversie eficace a pasivelor în acţiuni sau în alte instrumente de proprietate.
(2)În contextul elaborării şi actualizării planului de rezoluţie al unei instituţii date sau al unui grup dat, autorităţile de rezoluţie evaluează oportunitatea impunerii asupra instituţiei sau entităţii menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) a obligaţiei prevăzute la alineatul (1), ţinând cont în special de măsurile de rezoluţie prevăzute în acel plan. Dacă planul de rezoluţie prevede posibilitatea aplicării instrumentului de recapitalizare internă, autorităţile verifică în ce măsură capitalul social autorizat sau alte instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază sunt suficiente pentru a acoperi suma cuantumurilor menţionate la articolul 47 alineatul (3) literele (b) şi (c).
(3)Statele membre se asigură că propriile documentele constitutive sau propriul statut, inclusiv drepturile de preempţiune ale acţionarilor sau obligaţia de a obţine aprobarea acţionarilor pentru o mărire de capital, nu dau naştere unor obstacole de natură procedurală pentru conversia pasivelor în acţiuni sau în alte instrumente de proprietate.
(4)Prezentul articol nu aduce atingere modificărilor directivelor 82/891/CEE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE şi Directiva 2012/30/UE enunţate în titlul X din prezenta directivă.
Art. 55: Recunoaşterea contractuală a recapitalizării interne
(1)Statele membre solicită instituţiilor şi entităţilor menţionate la articolul 1 alineatul (1) literele (b), (c) şi (d) să includă o clauză contractuală prin care creditorul sau partea la acordul ori la instrumentul care creează datoria recunoaşte că datoria respectivă poate face obiectul competenţelor de reducere a valorii şi de conversie şi este de acord să se supună oricărei măsuri de reducere a valorii principalului sau a sumei de plată restante, de conversie sau de anulare luată de o autoritate de rezoluţie care exercită competenţele respective, dacă sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:
a)datoria să nu fie exclusă în temeiul articolului 44 alineatul (2);
b)datoria să nu constituie un depozit menţionat la articolul 108 litera (a);
c)datoria să fie reglementată de dreptul unei ţări terţe;
d)datoria să fie emisă sau contractată după data la care un stat membru aplică prevederile adoptate în vederea transpunerii prezentei secţiuni.
Autorităţile de rezoluţie pot decide că obligaţia din primul paragraf de la prezentul alineat nu se aplică instituţiilor sau entităţilor în cazul cărora cerinţa prevăzută la articolul 45 alineatul (1) este egală cu cuantumul pentru absorbţia pierderilor, astfel cum este definit la articolul 45c alineatul (2) litera (a), cu condiţia ca datoriile care îndeplinesc condiţiile menţionate la primul paragraf şi care nu includ clauza contractuală menţionată la respectivul paragraf să nu fie luate în considerare pentru această cerinţă.
Primul paragraf nu se aplică în cazul în care autoritatea de rezoluţie a unui stat membru stabileşte că datoriile sau instrumentele menţionate la primul paragraf pot face obiectul competenţelor de reducere a valorii şi de conversie exercitate de către autoritatea de rezoluţie dintr-un stat membru în conformitate cu dreptul ţării terţe sau cu un acord cu caracter obligatoriu încheiat cu ţara terţă respectivă.
(2)Statele membre se asigură că, în cazul în care o instituţie sau o entitate menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) constată că este imposibil, din punct de vedere juridic sau din motive de altă natură, să se includă o clauză prevăzută la alineatul (1) în dispoziţiile contractuale aplicabile unei datorii relevante, instituţia sau entitatea respectivă notifică autorităţii de rezoluţie opinia sa, inclusiv desemnarea categoriei în care se încadrează datoria, precum şi o explicaţie a opiniei. Instituţia sau entitatea furnizează autorităţii de rezoluţie toate informaţiile pe care aceasta le solicită, într-un interval de timp rezonabil, în urma primirii notificării, pentru ca autoritatea de rezoluţie să poată evalua efectul acestei notificări asupra posibilităţii de soluţionare a instituţiei sau entităţii în cauză.
Statele membre se asigură că, în cazul unei notificări în temeiul primului paragraf de la prezentul alineat, obligaţia de a include în dispoziţiile contractuale o clauză prevăzută la alineatul (1) se suspendă automat din momentul în care autoritatea de rezoluţie primeşte notificarea.
În cazul în care concluzionează că nu este imposibil, din punct de vedere juridic sau din motive de altă natură, să se includă în dispoziţiile contractuale o clauză prevăzută la alineatul (1), ţinând seama de necesitatea de a asigura posibilitatea de soluţionare a instituţiei sau a entităţii, autoritatea de rezoluţie solicită, într-un interval de timp rezonabil după notificarea în temeiul primului paragraf, includerea unei astfel de clauze contractuale. Autoritatea de rezoluţie poate, de asemenea, să solicite instituţiei sau entităţii să îşi modifice practicile privind aplicarea derogării de la recunoaşterea contractuală a recapitalizării interne.
Datoriile menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat nu includ instrumentele de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar, instrumentele de fonduri proprii de nivel 2 şi instrumentele de datorie menţionate la articolul 2 alineatul (1) punctul 48 subpunctul (ii), în cazul în care respectivele instrumente sunt negarantate. În plus, datoriile menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat sunt de rang superior în raport cu datoriile menţionate la articolul 108 alineatul (2) literele (a), (b) şi (c) şi la articolul 108 alineatul (3).
În cazul în care autoritatea de rezoluţie, fie în contextul evaluării posibilităţii de soluţionare a unei instituţii sau entităţi menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) în conformitate cu articolele 15 şi 16, fie în orice alt context, constată că, într-o categorie de datorii care include datorii eligibile, valoarea datoriilor care, în conformitate cu primul paragraf de la prezentul alineat, nu includ clauza contractuală menţionată la alineatul (1), împreună cu datoriile care sunt excluse de la aplicarea instrumentului de recapitalizare internă în conformitate cu articolul 44 alineatul (2) sau care sunt susceptibile să fie excluse în conformitate cu articolul 44 alineatul (3), se ridică la peste 10 % din categoria respectivă, autoritatea de rezoluţie evaluează fără întârziere impactul acestui fapt asupra posibilităţii de soluţionare a instituţiei sau entităţii respective, inclusiv impactul asupra posibilităţii de soluţionare datorat riscului de nerespectare a mecanismelor de siguranţă pentru creditori prevăzute la articolul 73 atunci când se aplică competenţele de reducere a valorii sau de conversie a datoriilor eligibile.
În cazul în care autoritatea de rezoluţie concluzionează pe baza evaluării menţionate la al cincilea paragraf de la prezentul alineat că datoriile care, în conformitate cu primul paragraf, nu includ clauza contractuală menţionată la alineatul (1) creează un obstacol semnificativ în calea posibilităţii de soluţionare, autoritatea de rezoluţie aplică competenţele prevăzute la articolul 17 într-un mod adecvat pentru a elimina acest obstacol din calea posibilităţii de soluţionare.
Datoriile pentru care instituţia sau entitatea menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) nu include în dispoziţiile contractuale clauza prevăzută la alineatul (1) de la prezentul articol sau pentru care, în conformitate cu prezentul alineat, respectiva prevedere nu se aplică, nu sunt luate în calcul pentru cerinţa minimă de fonduri proprii şi datorii eligibile.
(3)Statele membre se asigură că autorităţile de rezoluţie pot solicita instituţiilor şi entităţilor menţionate la articolul 1 alineatul (1) literele (b), (c) şi (d) să furnizeze autorităţilor un aviz juridic privind caracterul executoriu şi eficacitatea clauzei contractuale menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol.
(4)În cazul în care o instituţie sau o entitate menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) nu include în dispoziţiile contractuale aplicabile unei datorii relevante o clauză contractuală prevăzută la alineatul (1) de la prezentul articol, acest lucru nu împiedică autoritatea de rezoluţie să îşi exercite competenţele de reducere a valorii şi de conversie în legătură cu datoria respectivă.
(5)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a stabili în detaliu lista datoriilor care fac obiectul excluderii prevăzute la alineatul (1) şi conţinutul clauzei contractuale cerute la alineatul respectiv, luând în considerare diferitele modele de afaceri ale instituţiilor.
ABE înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 3 iulie 2015.
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(6)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza în detaliu:
a)condiţiile în care ar fi imposibil, din punct de vedere juridic sau din motive de altă natură, ca o instituţie sau o entitate menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) să includă clauza contractuală menţionată la alineatul (1) de la prezentul articol în anumite categorii de datorii;
b)condiţiile pentru ca autoritatea de rezoluţie să solicite includerea clauzei contractuale în temeiul alineatului (2) al treilea paragraf;
c)intervalul de timp rezonabil pentru solicitarea de către autoritatea de rezoluţie a includerii unei clauze contractuale în temeiul alineatului (2) al treilea paragraf.
ABE înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 28 iunie 2020.
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(7)Autoritatea de rezoluţie precizează, acolo unde consideră necesar, categoriile de datorii în cazul cărora o instituţie sau o entitate menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) poate constata că este imposibil din punct de vedere juridic sau din motive de altă natură să se includă clauza contractuală menţionată la alineatul (1) de la prezentul articol, pe baza condiţiilor precizate în detaliu ca urmare a aplicării alineatului (6).
(8)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a specifica formate şi modele uniforme pentru notificarea autorităţilor de rezoluţie în sensul alineatului (2).
ABE înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare până la data de 28 iunie 2020.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Art. 56: Instrumente publice de stabilizare financiară
(1)Statele membre pot acorda sprijin financiar public extraordinar prin intermediul unor instrumente suplimentare de stabilizare financiară în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol, articolul 37 alineatul (10) şi cu cadrul Uniunii privind ajutoarele de stat, pentru a participa la rezoluţia unei instituţii sau a unei entităţi menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d), inclusiv intervenind direct în vederea evitării lichidării acesteia, cu scopul de a îndeplini obiectivele rezoluţiei menţionate la articolul 31 alineatul (2) în legătură cu statul membru sau cu Uniunea în ansamblul său. O astfel de măsură se ia sub conducerea ministerului competent sau a guvernului în strânsă cooperare cu autoritatea de rezoluţie.
(2)Pentru a asigura eficacitatea instrumentelor publice de stabilizare financiară, statele membre se asigură că ministerele sau guvernele lor competente dispun de competenţele de rezoluţie prevăzute la articolele 63-72 şi se asigură că articolele 66, 68, 83 şi 117 sunt aplicate.
(3)Instrumentele publice de stabilizare financiară se utilizează în ultimă instanţă, în urma evaluării şi valorificării la maximum a celorlalte instrumente de rezoluţie, menţinând, în acelaşi timp, stabilitatea financiară, aşa cum a fost stabilit de ministerul sau guvernul său competent după consultarea cu autoritatea de rezoluţie.
(4)Atunci când se recurge la instrumentele publice de stabilizare financiară, statele membre se asigură că ministerele sau guvernele lor competente şi autoritatea de rezoluţie aplică doar dacă sunt îndeplinite toate condiţiile de la articolul 32 alineatul (1) precum şi una dintre următoarele condiţii:
a)ministerul competent sau guvernul şi autoritatea de rezoluţie, după consultarea băncii centrale şi a autorităţii competente, stabilesc că aplicarea instrumentelor de rezoluţie nu ar fi suficientă pentru evitarea efectelor negative semnificative asupra stabilităţii financiare;
b)ministerul competent sau guvernul şi autoritatea de rezoluţie stabilesc că aplicarea instrumentelor de rezoluţie nu ar fi suficientă pentru protejarea interesului public, în cazul în care instituţiei i-a fost deja acordat anterior un aport extraordinar de lichiditate din partea băncii centrale;
c)în ceea ce priveşte instrumentul de trecere temporară în proprietate publică, ministerul competent sau guvernul, după consultarea autorităţii competente şi a autorităţii de rezoluţie, stabileşte că aplicarea instrumentelor de rezoluţie nu ar fi suficientă pentru protejarea interesului public, în cazul în care instituţiei i-a fost deja acordat anterior sprijin financiar public prin intermediul instrumentului de sprijin financiar prin aport de capital.
(5)Instrumentele de stabilizare financiară constau în:
a)instrumentul de sprijin financiar prin aport public de capital prevăzut la articolul 57;
b)instrumentul de trecerea temporară în proprietate publică prevăzut la articolul 58.
Art. 57: Instrumentul de sprijin financiar prin aport public de capital
(1)Respectând legislaţia naţională privind societăţile comerciale, statele membre pot să participe la recapitalizarea unei instituţii sau a unei entităţi menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) din prezenta directivă prin aport de capital în schimbul următoarelor instrumente, sub rezerva condiţiilor prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 575/2013:
a)instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază;
b)instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar sau de nivel 2.
(2)Statele membre se asigură, in măsura în care participarea lor într-o instituţie sau o entitate menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) o permite, că instituţiile sau entităţile care fac obiectul instrumentului de sprijin financiar prin aport de capital public în conformitate cu prezentul articol sunt administrate în mod profesionist şi comercial.
(3)În cazul în care un stat membru furnizează instrumentul de sprijin financiar prin aport public de capital în conformitate cu prezentul articol, acesta asigură transferul participării într-o instituţie sau o entitate menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) în sectorul privat imediat ce circumstanţele economice şi financiare o permit.
Art. 58: Instrumentul de trecerea temporară în proprietate publică
(1)Statele membre pot trece temporar în proprietate publică o instituţie sau o entitate menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d).
(2)În acest scop, un stat membru poate face unul sau mai multe ordine de transfer în care beneficiarul transferului este:
a)o persoană desemnată de statul membru; sau
b)o întreprindere deţinută în întregime de statul membru.
(3)Statele membre se asigură că instituţiile sau entităţile menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) care fac obiectul instrumentului de trecere temporară în proprietate publică în conformitate cu prezentul articol sunt administrate în mod profesionist şi comercial şi redevin private imediat ce circumstanţele economice şi financiare o permit.
Art. 59: Obligaţia de reducere a valorii sau de conversie a instrumentelor de capital şi a datoriilor eligibile relevante
(1)Competenţa de reducere a valorii sau de conversie a instrumentelor de capital şi a datoriilor eligibile relevante poate fi exercitată:
a)independent de măsura de rezoluţie; sau
b)în combinaţie cu o măsură de rezoluţie, atunci când sunt îndeplinite condiţiile pentru declanşarea rezoluţiei specificate la articolul 32, 32a sau 33.
În cazul în care entitatea de rezoluţie a achiziţionat instrumente de capital şi datorii eligibile relevante, în mod indirect prin intermediul altor entităţi din acelaşi grup de rezoluţie, exercitarea competenţei de reducere a valorii sau de conversie a respectivelor instrumente de capital şi datorii eligibile relevante are loc în paralel cu exercitarea aceleiaşi competenţe la nivelul întreprinderii-mamă a entităţii în cauză sau la nivelul altor întreprinderi-mamă care nu sunt entităţi de rezoluţie, astfel încât entitatea în cauză să fie recapitalizată de entitatea de rezoluţie, iar pierderile să fie transferate efectiv acesteia din urmă.
După exercitarea competenţei de reducere a valorii sau de conversie a instrumentelor de capital şi a datoriilor eligibile relevante independent de măsura de rezoluţie, este efectuată evaluarea prevăzută la articolul 74 şi se aplică articolul 75.
(11)Competenţa de reducere a valorii sau de conversie a datoriilor eligibile independent de măsura de rezoluţie poate fi exercitată numai în ceea ce priveşte datoriile eligibile care îndeplinesc condiţiile menţionate la articolul 45f alineatul (2) litera (a) din prezenta directivă, cu excepţia condiţiei referitoare la scadenţa reziduală a instrumentelor de datorie, astfel cum este prevăzut la articolul 72c alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
Atunci când este exercitată competenţa respectivă, statele membre se asigură că reducerea valorii sau conversia este efectuată în conformitate cu principiul menţionat la articolul 34 alineatul (1) litera (g).
(12)În cazul în care o măsură de rezoluţie este luată în legătură cu o entitate de rezoluţie sau, în circumstanţe excepţionale care se abat de la planul de rezoluţie, în legătură cu o entitate care nu este entitate de rezoluţie, cuantumul care este redus, redus ca valoare sau convertit, în conformitate cu articolul 60 alineatul (1), la nivelul entităţii respective se ia în considerare la calcularea pragurilor prevăzute la articolul 37 alineatul (10) şi la articolul 44 alineatul (5) litera (a) sau la articolul 44 alineatul (8) litera (a) care se aplică entităţii în cauză.
(2)Statele membre se asigură că autorităţile de rezoluţie au competenţa de a reduce valoarea contabilă a instrumentelor de capital şi a datoriilor eligibile astfel cum se menţionează la alineatul (1a) relevante sau de a le converti în acţiuni sau alte instrumente de proprietate ale instituţiilor şi entităţilor menţionate la articolul 1 alineatul (1) literele (b), (c) şi (d).
(3)Statele membre solicită ca autorităţile de rezoluţie să-şi exercite competenţa de reducere a valorii sau de conversie în conformitate cu articolul 60 şi fără întârziere în ceea ce priveşte instrumentele de capital şi datoriile eligibile relevante astfel cum se menţionează la alineatul (1a), emise de către o instituţie sau entitate menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d), atunci când este satisfăcută cel puţin una dintre următoarele condiţii:
a)dacă s-a constatat, înainte de luarea unei eventuale măsuri de rezoluţie, faptul că condiţiile pentru declanşarea rezoluţiei specificate la articolul 32, 32a sau 33 au fost îndeplinite; sau
b)autoritatea corespunzătoare stabileşte că, dacă respectiva competenţă nu este exercitată în ceea ce priveşte instrumentele de capital şi datoriile eligibile relevante astfel cum se menţionează la alineatul (1a), instituţia sau entitatea menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) va înceta să mai fie viabilă;
c)în cazul instrumentelor de capital relevante emise de o filială şi în cazul în care aceste instrumente de capital sunt contabilizate în scopul respectării cerinţelor de fonduri proprii pe bază individuală şi consolidată, autoritatea corespunzătoare a statului membru al supraveghetorului consolidant şi autoritatea corespunzătoare a statului membru al filialei stabilesc împreună, sub forma unei decizii comune în conformitate cu articolul 92 alineatele (3) şi (4), faptul că, în caz de neexercitare a competenţei de reducere a valorii contabile sau de conversie în privinţa acestor instrumente, grupul nu va mai fi viabil;
d)în cazul instrumentelor de capital relevante emise la nivelul întreprinderii-mamă şi în cazul în care aceste instrumente de capital sunt contabilizate în scopul respectării cerinţelor de fonduri proprii pe bază individuală la nivelul întreprinderii-mamă sau pe bază consolidată, iar autoritatea corespunzătoare a statului membru al supraveghetorului consolidant stabileşte că, în caz de neexercitare a competenţei de reducere a valorii contabile sau de conversie în privinţa acestor instrumente, grupul nu va mai fi viabil;
e)instituţia sau entitatea menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) solicită sprijin financiar public extraordinar, cu excepţia oricăreia dintre circumstanţele prevăzute la articolul 32 alineatul (4) litera (d) punctul (iii).
(4)În sensul alineatului (3), se consideră că o instituţie sau o entitate menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) sau un grup nu mai sunt viabile numai dacă sunt îndeplinite ambele condiţii de mai jos:
a)instituţia sau entitatea menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) sau grupul este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibil de a intra în dificultate;
b)având în vedere calendarul şi alte circumstanţe relevante, nu există nicio perspectivă rezonabilă potrivit căreia intrarea în dificultate a instituţiei sau a entităţii menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) ar putea fi împiedicată în timp util prin vreo măsură, fie ea o măsură alternativă a sectorului privat sau o măsură de supraveghere (inclusiv măsurile de intervenţie timpurie), în afara unei măsuri de reducere a valorii contabile sau de conversie a instrumentelor de capital sau a datoriilor eligibile astfel cum se menţionează la alineatul (1a), individual sau în combinaţie cu o măsură de rezoluţie.
(5)În sensul alineatului (4) litera (a) din prezentul articol, se consideră că o instituţie sau o entitate menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibilă de a intra în dificultate dacă este îndeplinită una sau sunt îndeplinite mai multe dintre condiţiile prevăzute la articolul 32 alineatul (4).
(6)În sensul alineatului (4) litera (a), se consideră că un grup este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibil de a intra în dificultate dacă grupul încalcă, sau există elemente obiective care sprijină concluzia că grupul respectiv va încălca în viitorul apropiat cerinţele prudenţiale consolidate, într-o măsură suficientă pentru a justifica acţiunea din partea autorităţii competente, inclusiv, dar fără a se limita la considerentul că grupul a suportat sau este susceptibil de a suporta pierderi care îi vor epuiza toate sau o parte semnificativă a fondurilor proprii.
(7)Un instrument de capital relevant emis de o filială nu este redus într-o măsură mai mare sau convertit în condiţii mai negative în temeiul alineatului (3) litera (c) decât cele cu care au fost reduse sau convertite instrumentele de capital de nivel egal la nivelul întreprinderii-mamă.
(8)Dacă o autoritate corespunzătoare ajunge la concluzia menţionată la alineatul (3) din prezentul articol, ea informează imediat autoritatea de rezoluţie responsabilă cu instituţia sau entitatea menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) în cauză, în cazul în care cele două autorităţi sunt distincte.
(9)Înainte de a ajunge la concluzia menţionată la alineatul (3) litera (c) din prezentul articol în legătură cu o filială care emite instrumente de capital relevante, contabilizate în scopul îndeplinirii cerinţelor de fonduri proprii, pe bază individuală şi consolidată, autoritatea corespunzătoare respectă cerinţele de notificare şi de consultare prevăzute la articolul 62.
(10)Înainte de a-şi exercita competenţa de a reduce valoarea contabilă a iinstrumentelor de capital sau a datoriilor eligibile astfel cum se menţionează la alineatul (1a) sau de a le converti, autorităţile de rezoluţie se asigură că se efectuează o evaluare a activelor şi a pasivelor instituţiei sau ale entităţii menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d), în conformitate cu articolul 36. Această evaluare stă la baza calculării reducerii valorii contabile care urmează să fie aplicată iinstrumentelor de capital sau a datoriilor eligibile astfel cum se menţionează la alineatul (1a) relevante în scopul de a absorbi pierderile şi a nivelului de conversie care urmează să fie aplicat iinstrumentelor de capital sau a datoriilor eligibile astfel cum se menţionează la alineatul (1a) relevante în scopul recapitalizării instituţiei sau entităţii menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d).
Art. 60: Dispoziţii privind reducerea valorii sau conversia instrumentelor de capital şi a datoriilor eligibile relevante
(1)Atunci când se conformează cerinţei prevăzute la articolul 59, autorităţile de rezoluţie exercită competenţa de reducere a valorii contabile sau de conversie în conformitate cu ordinea de prioritate a creanţelor în temeiul procedurii obişnuite de insolvenţă, în aşa fel încât ea să producă următoarele rezultate:
a)instrumentele de fonduri proprii de nivel 1 de bază se reduc în primul rând în funcţie de pierderi şi în limitele capacităţii lor, iar autoritatea de rezoluţie ia una sau ambele măsuri specificate la articolul 47 alineatul (1) cu privire la deţinătorii instrumentelor de fonduri proprii de nivel 1 de bază;
b)valoarea principalului instrumentelor de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar relevant este redusă sau convertită în instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază, în proporţia impusă pentru a atinge obiectivele rezoluţiei stabilite la articolul 31 şi în limitele capacităţii instrumentelor de capital relevante, reţinându-se valoarea cea mai mică:
c)valoarea principalului instrumentelor de fonduri proprii de nivel 2 este redusă sau convertită în instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază, în proporţia impusă pentru a atinge obiectivele rezoluţiei stabilite la articolul 31 şi în limitele capacităţii instrumentelor de capital relevante, reţinându-se valoarea cea mai mică.
d)valoarea principalului datoriilor eligibile menţionate la articolul 59 alineatul (1a) este redusă sau convertită în instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază, sau ambele, în măsura necesară pentru a atinge obiectivele de rezoluţie stabilite la articolul 31 sau în limita capacităţii datoriilor eligibile relevante, reţinându-se valoarea cea mai mică.
(2)Atunci când valoarea principalului unui instrument de capital relevant sau a unei datorii eligibile relevante astfel cum se menţionează la articolul 59 alineatul (1a) este redusă:
a)reducerea acelei valori a principalului este permanentă, sub rezerva unei eventuale majorări în conformitate cu mecanismul de rambursare prevăzut la articolul 46 alineatul (3);
b)nicio datorie faţă de deţinătorul instrumentului de capital relevant sau al datoriei eligibile relevante menţionate la articolul 59 alineatul (1a) nu subzistă în temeiul sau în legătură cu acel cuantum al instrumentului a cărui valoare a fost redusă, cu excepţia datoriilor ajunse deja la scadenţă şi a datoriilor legate de daunele care pot apărea ca rezultat al unei căi de atac formulate împotriva legalităţii exercitării competenţei de reducere a valorii;
c)nu se plăteşte nicio despăgubire deţinătorilor instrumentelor de capital relevante sau ai datoriilor menţionate la articolul 59 alineatul (1a), în afara celor prevăzute la alineatul (3) de la prezentul articol.
(3)Pentru a efectua, în temeiul alineatului (1) literele (b), (c) şi (d) din prezentul articol, o conversie a instrumentelor de capital şi a datoriilor eligibile relevante astfel cum se menţionează la articolul 59 alineatul (1a), autorităţile de rezoluţie pot solicita instituţiilor şi entităţilor menţionate la articolul 1 alineatul (1) literele (b), (c) şi (d) să emită instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază pentru deţinătorii instrumentelor de capital şi ai datoriilor eligibile relevante respective. Instrumentele de capital şi datoriile relevante susmenţionate pot fi convertite numai în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)respectivele instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază sunt emise de către instituţia sau entitatea menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) sau de către o întreprindere-mamă a respectivei instituţii sau entităţi menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d), cu acordul autorităţii de rezoluţie a instituţiei sau entităţii menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) sau, după caz, al autorităţii de rezoluţie a întreprinderii-mamă;
b)respectivele instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază sunt emise anterior oricărei emisiuni de acţiuni sau de instrumente de proprietate efectuate de către instituţia sau entitatea respectivă, menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) în vederea unui aport de capital din partea statului sau a unei entităţi publice;
c)respectivele instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază sunt atribuite şi transferate fără întârziere, după exercitarea competenţei de conversie;
d)rata de conversie care determină numărul de instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază care sunt furnizate pentru fiecare instrument de capital relevant sau fiecare datorie eligibilă relevantă astfel cum este menţionat la articolul 59 alineatul (1a) respectă principiile stabilite la articolul 50 şi toate orientările elaborate de ABE în temeiul articolului 50 alineatul (4).
(4)În sensul furnizării de instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază în conformitate cu alineatul (3), autorităţile de rezoluţie pot solicita instituţiilor şi entităţilor menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) să menţină în permanenţă autorizaţia prealabilă necesară emiterii numărului relevant de instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază.
(5)În cazul în care o instituţie îndeplineşte condiţiile de declanşare a procedurii de rezoluţie, iar autoritatea de rezoluţie decide să aplice instituţiei un instrument de rezoluţie, înainte de aplicarea respectivului instrument autoritatea de rezoluţie trebuie să se conformeze cerinţelor prevăzute la articolul 59 alineatul (3).
Art. 61: Autorităţile responsabile cu constatarea
(1)Statele membre se asigură că autorităţile responsabile cu efectuarea constatărilor menţionate la articolul 59 alineatul (3) sunt cele stabilite la prezentul articol.
(2)Fiecare stat membru desemnează, în conformitate cu dreptul intern, o autoritate corespunzătoare responsabilă de efectuarea constatărilor în temeiul articolului 59. Autoritatea corespunzătoare poate fi autoritatea competentă sau autoritatea de rezoluţie, în conformitate cu articolul 32.
(3)În cazul în care instrumentele de capital relevante sunt contabilizate în scopul îndeplinirii cerinţelor de fonduri proprii pe bază individuală în conformitate cu articolul 92 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, autoritatea responsabilă cu efectuarea constatărilor menţionate la articolul 59 alineatul (3) din prezenta directivă este autoritatea corespunzătoare a statului membru în care a fost autorizată instituţia sau entitatea menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d), în conformitate cu titlul III din Directiva 2013/36/UE.
În cazul în care instrumentele de capital sau datoriile eligibile relevante astfel cum se menţionează la articolul 59 alineatul (1a) din prezenta directivă sunt contabilizate în scopul îndeplinirii cerinţei menţionate la articolul 45f alineatul (1) din prezenta directivă, autoritatea responsabilă cu efectuarea constatărilor menţionate la articolul 59 alineatul (3) din prezenta directivă este autoritatea corespunzătoare a statului membru în care a fost autorizată instituţia sau entitatea menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) din prezenta directivă, în conformitate cu titlul III din Directiva 2013/36/UE.
(4)În cazul în care instrumentele de capital relevante sunt emise de o instituţie sau o entitate menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) reprezentând o filială şi sunt contabilizate în vederea îndeplinirii cerinţelor de fonduri proprii pe bază individuală şi pe bază consolidată, autoritatea responsabilă cu efectuarea constatărilor menţionate la articolul 59 alineatul (3) este următoarea:
a)autoritatea corespunzătoare din statul membru în care a fost înfiinţată instituţia sau entitatea menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) din prezenta directivă care a emis acele instrumente în conformitate cu titlul III din Directiva 2013/36/UE este responsabilă cu efectuarea constatărilor menţionate la articolul 59 alineatul (3) litera (b) din prezenta directivă;
b)autoritatea corespunzătoare din statul membru al supraveghetorului consolidant şi autoritatea corespunzătoare din statul membru în care a fost înfiinţată instituţia sau entitatea menţionată la articolul 1 alineatul (1) literele (b), (c) sau (d) din prezenta directivă care a emis acele instrumente în conformitate cu titlul III din Directiva 2013/36/UE sunt responsabile cu efectuarea constatării comune, sub forma unei decizii comune, menţionate la articolul 59 alineatul (3) litera (c) din prezenta directivă.
Art. 62: Aplicare consolidată: procedura de constatare
(1)Statele membre se asigură că, înainte de a face una dintre constatările menţionate la articolul 59 alineatul (3) litera (b), (c), (d) sau (e) în legătură cu o filială care emite instrumente de capital sau datorii eligibile relevante astfel cum se menţionează la articolul 59 alineatul (1a), în scopul îndeplinirii cerinţei menţionate la articolul 45f pe bază individuală, sau instrumente de capital relevante luate în considerare în vederea îndeplinirii cerinţelor de fonduri proprii pe bază individuală sau pe bază consolidată, o autoritate corespunzătoare respectă următoarele cerinţe:
a)atunci când intenţionează să efectueze una dintre constatările menţionate la articolul 59 alineatul (3) litera (b), (c), (d) sau (e), după consultarea autorităţii de rezoluţie a entităţii relevante de rezoluţie, aceasta notifică, în termen de 24 de ore de la consultarea autorităţii de rezoluţie respective:
(i)supraveghetorul consolidant şi, dacă este distinctă, autoritatea corespunzătoare din statul membru în care este situat supraveghetorul consolidant;
(ii)autorităţile de rezoluţie ale altor entităţi din acelaşi grup de rezoluţie care au achiziţionat direct sau indirect datorii menţionate la articolul 45f alineatul (2) de la entitatea care face obiectul articolului 45f alineatul (1);
b)atunci când intenţionează să efectueze constatarea menţionată la articolul 59 alineatul (3) litera (c), aceasta notifică fără întârziere autoritatea competentă responsabilă a fiecărei instituţii sau entităţi menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) care a emis instrumentele de capital relevante în legătură cu care urmează să fie exercitate competenţele de reducere a valorii sau de conversie, în cazul în care respectiva constatare ar fi efectuată, precum şi, dacă sunt diferite, autorităţile corespunzătoare din statele membre în care sunt situate autorităţile competente respective şi supraveghetorul consolidant.
(2)Atunci când se face o constatare menţionată la literele (c), (d) sau (e) din articolul 59 alineatul (3) în cazul unei instituţii sau unui grup cu activitate transfrontalieră, autorităţile corespunzătoare ţin seama de impactul potenţial al rezoluţiei în toate statele membre în care îşi desfăşoară activitatea instituţia sau grupul.
(3)O notificare transmisă de o autoritate corespunzătoare în conformitate cu alineatul (1) trebuie însoţită de o explicaţie a motivelor pentru care acesta are în vedere efectuarea constatării în cauză.
(4)În cazul transmiterii unei notificări în conformitate cu alineatul (1), autoritatea corespunzătoare, după consultarea autorităţilor notificate în conformitate cu litera (a) punctul (i) sau litera (b) de la alineatul respectiv, evaluează următoarele aspecte:
a)existenţa unei eventuale măsuri alternative, care ar putea înlocui exercitarea competenţei de reducere a valorii contabile sau de conversie în conformitate cu articolul 59 alineatul (3);
b)dacă o astfel de măsură alternativă există, cât de fezabilă ar fi aplicarea sa;
c)dacă aplicarea unei astfel de măsuri alternative este fezabilă, care sunt perspectivele reale ca această măsură să abordeze, într-un interval de timp corespunzător, acele circumstanţe care altminteri ar necesita efectuarea uneia dintre constatările menţionate la articolul 59 alineatul (3).
(5)În sensul alineatului (4) din prezentul articol, "măsuri alternative" înseamnă măsurile de intervenţie timpurie menţionate la articolul 27 din prezenta directivă, măsurile prevăzute la articolul 104 alineatul (1) din Directiva 2013/36/UE sau un transfer de fonduri ori de capital de la întreprinderea-mamă.
(6)În cazul în care, în conformitate cu alineatul (4), autoritatea corespunzătoare, după consultarea autorităţilor notificate, estimează că una sau mai multe măsuri alternative sunt disponibile, că aplicarea lor este fezabilă şi că ele ar permite obţinerea rezultatului menţionat la litera (c) de la alineatul respectiv, autorităţile în cauză trebuie să garanteze aplicarea acestor măsuri.
(7)În cazul în care, în situaţia menţionată la alineatul (1) litera (a) şi în conformitate cu alineatul (4) din prezentul articol, autoritatea corespunzătoare, după consultarea autorităţilor notificate, estimează că nu există măsuri alternative care ar permite obţinerea rezultatului menţionat la alineatul (4) litera (c), autoritatea corespunzătoare decide în ce măsură este oportună efectuarea constatării avute în vedere, menţionată la articolul 59 alineatul (3).
(8)Dacă o autoritate corespunzătoare decide să facă o constatare în temeiul articolului 59 alineatul (3) litera (c), ea trimite imediat o notificare autorităţilor corespunzătoare din statele membre în care sunt situate filialele în cauză, iar constatarea ia forma unei decizii comune în conformitate cu articolul 92 alineatele (3) şi (4). În absenţa unei decizii comune, nu poate fi efectuată nicio constatare în temeiul articolului 59 alineatul (3) litera (c).
(9)Autorităţile de rezoluţie ale statelor membre în care este situată fiecare dintre filialele în cauză pune cu promptitudine în aplicare decizia de reducere a valorii contabile sau de conversie a instrumentelor de capital, adoptată în conformitate cu prezentul articol, ţinând cont în mod corespunzător de caracterul urgent al situaţiei.
Art. 63: Competenţe generale
(1)Statele membre se asigură că autorităţile de rezoluţie deţin toate competenţele necesare pentru a aplica instrumentele de rezoluţie instituţiilor, precum şi entităţilor menţionate la articolul 1 alineatul (1) literele (b), (c) şi (d) care îndeplinesc condiţiile de declanşare a procedurii de rezoluţie. În special, autorităţile de rezoluţie trebuie să deţină următoarele competenţe de rezoluţie, pe care le pot exercita separat sau în orice combinaţie:
a)competenţa de a solicita oricărei persoane să prezinte orice fel de informaţie solicitată autorităţii de rezoluţie pentru luarea unei decizii privind adoptarea unei măsuri de rezoluţie şi pentru pregătirea respectivei măsuri, inclusiv actualizări şi completări ale informaţiilor furnizate în cadrul planurilor de rezoluţie, precum şi informaţii care urmează să fie furnizate prin intermediul inspecţiilor la faţa locului;
b)competenţa de a prelua controlul asupra unei instituţii aflate în rezoluţie şi de a exercita toate drepturile şi competenţele conferite acţionarilor, altor proprietari şi organului de conducere al instituţiei aflate în rezoluţie;
c)competenţa de a transfera acţiuni şi alte instrumente de proprietate emise de o instituţie aflată în rezoluţie;
d)competenţa de a transfera unei alte entităţi, cu consimţământul acesteia, anumite drepturi, active sau pasive ale unei instituţii aflate în rezoluţie;
e)competenţa de a reduce, inclusiv la zero, valoarea contabilă a principalului sau suma restantă datorată în temeiul datoriilor care pot face obiectul recapitalizării interne ale unei instituţii aflate în rezoluţie;
f)competenţa de a converti datoriile care pot face obiectul recapitalizării interne ale unei instituţii aflate în rezoluţie în acţiuni ordinare sau în alte instrumente de proprietate ale instituţiei respective sau ale entităţii menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d), ale unei instituţii-mamă relevante sau ale unei instituţii-punte către care sunt transferate activele, drepturile sau pasivele instituţiei sau ale entităţii menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d);
g)competenţa de a anula instrumente de datorie emise de o instituţie aflată în rezoluţie, cu excepţia obligaţiilor garantate prin garanţii mobiliare care fac obiectul articolului 44 alineatul (2);
h)competenţa de a reduce, inclusiv la zero, valoarea nominală a acţiunilor sau a altor instrumente de proprietate ale unei instituţii aflate în rezoluţie, precum şi de a anula astfel de acţiuni sau alte instrumente de proprietate;
i)competenţa de a solicita unei instituţii aflate în rezoluţie sau unei instituţii-mamă relevante emiterea unor noi acţiuni, a altor instrumente de proprietate sau a altor instrumente de capital, inclusiv a unor acţiuni preferenţiale şi a unor instrumente convertibile contingente;
j)competenţa de a modifica sau de a ajusta scadenţa instrumentelor de datorie şi a altor datorii care pot face obiectul recapitalizării interne emise de o instituţie aflată în rezoluţie sau competenţa de a modifica suma dobânzilor de plată în cadrul instrumentelor respective şi al altor datorii care pot face obiectul recapitalizării interne sau data la care dobânda devine exigibilă, inclusiv prin suspendarea temporară a plăţilor cu excepţia obligaţiilor garantate prin garanţii mobiliare care fac obiectul articolului 44 alineatul (2);
k)competenţa de a lichida şi a rezilia contracte financiare sau contracte derivate în scopul aplicării articolului 49;
l)competenţa de a demite sau de a înlocui organul de conducere şi conducerea superioară ale unei instituţii aflate în rezoluţie;
m)competenţa de a impune autorităţii competente să evalueze cumpărătorul unei participaţii calificate în timp util prin derogare de la termenele prevăzute la articolul 22 din Directiva 2013/36/UE şi la articolul 12 din directiva 2014/65/UE.
(2)Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că, atunci când aplică instrumente şi exercită competenţele de rezoluţie, autorităţile de rezoluţie nu fac obiectul nici uneia dintre următoarele cerinţe care s-ar aplica în mod normal în virtutea dreptului intern, a contractelor sau a altor dispoziţii:
a)sub rezerva articolului 3 alineatul (6) şi a articolului 85 alineatul (1), obligaţia de a obţine aprobarea sau acordul oricărei persoane, fie ea publică sau privată, inclusiv al acţionarilor sau al creditorilor instituţiei aflate în rezoluţie;
b)înaintea exercitării competenţei, obligaţia procedurală de a notifica o persoană anume, inclusiv eventuala obligaţie de a publica orice notificare sau prospect ori de a depune sau de a înregistra orice document la oricare altă autoritate.
În special, statele membre se asigură că autorităţile de rezoluţie pot exercita competenţele prevăzute la prezentul articol, indiferent de restricţiile sau de cerinţele referitoare la obţinerea acordului care s-ar aplica în mod normal transferului respectiv de instrumente financiare, drepturi, active sau pasive.
Litera (b) din prezentul paragraf nu aduce atingere cerinţelor prevăzute la articolul 81 şi la articolul 83 sau oricăror alte obligaţii de notificare în temeiul cadrului Uniunii privind ajutoarele de stat.
(3)Statele membre se asigură că, în măsura în care niciuna dintre competenţele enumerate la alineatul (1) din prezentul articol nu se aplică unei entităţi care face obiectul articolului 1 alineatul (1) din prezenta directivă, ca urmare a formei sale juridice specifice, autorităţile de rezoluţie deţin competenţe pe cât posibil similare, inclusiv în privinţa efectelor acestora.
(4)Statele membre se asigură că, atunci când autorităţile de rezoluţie exercită competenţele în temeiul alineatului (3), mecanismele de siguranţă din prezenta directivă sau mecanismele de siguranţă care au acelaşi efect se aplică persoanelor afectate, inclusiv acţionarilor, creditorilor sau contrapărţilor.
Art. 64: Competenţe auxiliare
(1)Statele membre se asigură că, atunci când exercită o competenţă de rezoluţie, autorităţile de rezoluţie au competenţa:
a)sub rezerva articolului 78, de a lua măsuri, astfel încât un transfer să poată fi efectuat în condiţiile în care instrumentele financiare, drepturile, activele sau datoriile transferate sunt libere de orice obligaţie sau grevare cu sarcini; în acest sens, orice drept de compensare în conformitate cu prezenta directivă nu se consideră obligaţie sau grevare cu sarcini;
b)de a revoca drepturile de a achiziţiona alte acţiuni sau alte instrumente de proprietate;
c)de a solicita autorităţii relevante încetarea sau suspendarea admiterii la tranzacţionare pe o piaţă reglementată sau a cotării oficiale a instrumentelor financiare conform Directivei 2001/34/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (1);
(1)Directiva 2001/34/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 28 mai 2001 privind admiterea valorilor mobiliare la cota oficială a unei burse de valori şi informaţiile care trebuie publicate cu privire la aceste valori mobiliare (JO L 184, 6.7.2001, p. 1).
d)de a lua măsuri, astfel încât destinatarul să fie tratat în acelaşi mod în care ar fi tratată instituţia aflată în rezoluţie în legătură cu orice drepturi sau obligaţii ale instituţiei aflate în rezoluţie, ori acţiuni întreprinse de aceasta, inclusiv, sub rezerva articolelor 38 şi 40, eventuale drepturi sau obligaţii referitoare la participarea la infrastructura pieţei;
e)solicita instituţiei aflate în rezoluţie sau destinatarului să furnizeze celeilalte părţi informaţii şi asistenţă; şi
f)de a anula sau modifica clauzele unui contract la care instituţia aflată în rezoluţie este parte sau de a se substitui unei entităţi destinatare în calitate de parte semnatară;
(2)Autorităţile de rezoluţie exercită competenţele menţionate la alineatul (1) în cazul în care autoritatea de rezoluţie consideră oportun să contribuie la asigurarea faptului că măsurile de rezoluţie sunt eficiente sau la atingerea unuia sau a mai multor obiective ale rezoluţiei.
(3)Statele membre se asigură că, atunci când exercită o competenţă de rezoluţie, autorităţile de rezoluţie au competenţa de a institui acorduri de continuitate, necesare pentru a garanta atât eficienţa măsurilor de rezoluţie, cât şi capacitatea destinatarului, după caz, de a desfăşura activitatea care i-a fost transferată. Aceste acorduri de continuitate includ, în special:
a)continuitatea contractelor încheiate de instituţia aflată în rezoluţie, astfel încât destinatarul să îşi asume drepturile şi pasivele instituţiei aflate în rezoluţie referitoare la orice instrument financiar, drept, activ sau pasiv transferat şi să se substituie instituţiei aflate în rezoluţie, în mod explicit sau implicit, în toate documentele contractuale relevante;
b)substituirea instituţiei aflate în rezoluţie cu destinatarul, în cadrul oricărei proceduri judiciare referitoare la orice instrument financiar, drept, activ sau pasiv transferat.
(4)Competenţele menţionate la alineatul (1) litera (d) şi la alineatul (3) litera (b) nu aduc atingere:
a)dreptului de reziliere a contractului de muncă deţinut de angajaţii instituţiei aflate în rezoluţie;
b)sub rezerva articolelor 69, 70 şi 71, niciunui drept al unei părţi la un contract de a-şi exercita drepturile contractuale, inclusiv dreptul de reziliere, atunci când clauzele contractuale o permit, în temeiul unui act sau al unei omisiuni comise fie de către instituţia aflată în rezoluţie, anterior transferului în cauză, fie de către destinatar, ulterior respectivului transfer.
Art. 65: Competenţa de a solicita furnizarea de servicii şi facilităţi
(1)Statele membre se asigură că autorităţile de rezoluţie au competenţa de a solicita unei instituţii aflate în rezoluţie sau oricăreia dintre entităţile din grupul său, să furnizeze orice servicii sau facilităţi necesare pentru a permite unui destinatar să exercite eficient activităţile care i-au fost transferate.
Primul paragraf se aplică inclusiv în cazul în care instituţiei aflate în rezoluţie sau entităţii în cauză i-a fost aplicată procedura obişnuită de insolvenţă.
(2)Statele membre se asigură că propriile autorităţi de rezoluţie au competenţa de a asigura respectarea de către entităţile membre ale unui grup stabilite pe teritoriul lor a obligaţiilor impuse în conformitate cu alineatul (1) de către autorităţile de rezoluţie din alte state membre.
(3)Serviciile şi facilităţile menţionate la alineatele (1) şi (2) se limitează la servicii şi facilităţi operaţionale şi nu includ niciun fel de sprijin financiar.
(4)Serviciile şi facilităţile menţionate la alineatele (1) şi (2) sunt furnizate în următoarele condiţii:
a)în aceleaşi condiţii, în cadrul unui acord, în cazul în care serviciile şi facilităţile au fost furnizate instituţiei aflate în rezoluţie în perioada imediat anterioară luării măsurii de rezoluţie şi pe durata acelui acord;
b)în cazul în care nu există un acord sau acordul a expirat, în condiţii rezonabile.
(5)Până la 3 iulie 2015, ABE elaborează orientări, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, în vederea stabilirii listei minime de servicii sau facilităţi necesare pentru a permite unui destinatar să exercite în mod eficient o activitate care i-a fost transferată.
Art. 66: Competenţa de a pune în aplicare măsuri de gestionare a crizelor sau măsuri de prevenire a crizelor luate de alte state membre
(1)Statele membre se asigură că, atunci când un transfer de acţiuni, de alte instrumente de proprietate sau de active, drepturi şi pasive include fie active situate în alt stat membru decât statul autorităţii de rezoluţie, fie drepturi sau obligaţii ce decurg în temeiul legislaţiei unui alt stat membrul decât statul autorităţii de rezoluţie, transferul produce efecte în acest alt stat membru sau în conformitate cu legislaţia acestui alt stat membru.
(2)Statele membre acordă autorităţii de rezoluţie care a efectuat sau intenţionează să efectueze transferul toată asistenţa rezonabil necesară pentru a se asigura că acţiunile sau alte instrumente de proprietate ori activele, drepturile şi pasivele sunt transferate către destinatar în conformitate cu toate dispoziţiile dreptului intern aplicabile.
(3)Statele membre se asigură că acţionarii, creditorii şi părţile terţe afectate de transferul de acţiuni, alte instrumente de proprietate, active, drepturi sau pasive menţionate la alineatul (1) nu au dreptul de a împiedica, contesta sau retrage transferul din circuit în temeiul niciunei dispoziţii legislative a statului membru în care sunt situate activele sau în temeiul niciunei dispoziţii legislative aplicabile acţiunilor, altor instrumente de proprietate, drepturilor sau pasivelor.
(4)Atunci când o autoritate de rezoluţie a unui stat membru (denumit în continuare "statul membru A") exercită competenţele de reducere a valorii contabile şi de conversie, inclusiv în ceea ce priveşte instrumentele de fonduri proprii, în conformitate cu articolul 59, iar datoriile care pot face obiectul recapitalizării interne sau instrumentele de fonduri proprii relevante ale instituţiei aflate în rezoluţie includ:
a)instrumente sau pasive reglementate de legislaţia unui alt stat membru decât statul autorităţii de rezoluţie care a exercitat competenţele de reducere a valorii contabile sau de conversie (denumit în continuare "statul membru B");
b)pasive datorate creditorilor situaţi în statul membru B,
Statul membru B se asigură că principalul acestor pasive sau al acestor instrumente este redus, sau că pasivele ori instrumentele sunt convertite ca urmare a exercitării competenţelor de reducere a valorii contabile sau de conversie de către autoritatea de rezoluţie din statul membru A.
(5)Statele membre se asigură că creditorii afectaţi de exercitare a competenţelor de reducere a valorii contabile sau de conversie menţionate la alineatul (4) nu au dreptul de a contesta reducerea sau, după caz, convertirea principalului instrumentului sau al pasivului în temeiul niciunei dispoziţii legislative din statul membru B.
(6)Fiecare stat membru se asigură că următoarele elemente sunt determinate în conformitate cu legislaţia statului membru al autorităţii de rezoluţie:
a)dreptul acţionarilor, creditorilor şi al părţilor terţe de a contesta printr-o cale de atac, în conformitate cu articolul 85, transferul menţionat la alineatul (1) din prezentul articol al acţiunilor, altor instrumente de proprietate, activelor, drepturilor sau pasivelor;
b)dreptul creditorilor de a contesta printr-o cale de atac, în conformitate cu articolul 85, reducerea principalului sau conversia unui instrument ori a unui pasiv menţionat la prezentul articol alineatul (4) literele (a) sau (b);
c)mecanismele de siguranţă menţionate în capitolul VII referitoare la transferurile parţiale ale activelor, drepturilor şi pasivelor prevăzute la alineatul (1).
Art. 67: Competenţa în ceea ce priveşte activele, drepturile, acţiunile şi alte instrumente de proprietate situate în ţări terţe
(1)Statele membre se asigură că, în cazurile în care o măsură de rezoluţie implică luarea de măsuri cu privire la activele situate într-o ţară terţă sau cu privire la acţiuni, alte instrumente de proprietate, drepturi sau pasive reglementate de dreptul unei ţări terţe, autorităţile de rezoluţie pot solicita ca:
a)administratorul, lichidatorul sau orice altă persoană care exercită controlul asupra instituţiei aflate în rezoluţie şi destinatarul să fie obligaţi să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că transferul, reducerea valorii contabile, conversia sau măsura respectivă are loc;
b)administratorul, lichidatorul sau orice altă persoană care exercită controlul asupra instituţiei aflate în rezoluţie să aibă obligaţia de a deţine acţiunile, alte instrumente de proprietate, activele sau drepturile sau de a achita datoriile în numele destinatarului până când transferul, reducerea valorii contabile, conversia sau măsura respectivă produce efecte;
c)cheltuielile rezonabile ale destinatarului, efectuate corespunzător, asociate aplicării oricărei măsuri necesare în conformitate cu literele (a) şi (b) din prezentul alineat, sunt acoperite prin oricare dintre metodele prevăzute la articolul 37 alineatul (7).
(2)În cazul în care autoritatea de rezoluţie stabileşte că, în ciuda tuturor măsurilor necesare luate de administrator, lichidator sau orice altă persoană în conformitate cu alineatul (1) litera (a), este foarte puţin probabil ca transferul, conversia sau măsura respectivă să fie pusă în practică în raport cu anumite active situate într-o ţară terţă sau anumite acţiuni, alte instrumente de proprietate, drepturi sau pasive reglementate de legislaţia unei ţări terţe, autoritatea de rezoluţie nu procedează la efectuarea transferului, reducerea valorii contabile, efectuarea conversiunii sau măsurii respective. În cazul în care autoritatea a ordonat transferul, reducerea valorii contabile, conversia sau măsura respectivă, ordinul este nul în cazul activelor, acţiunilor, instrumentelor de proprietate, drepturilor sau datoriilor respective.
Art. 68: Excluderea anumitor termeni contractuali în cazul intervenţiei timpurii şi al rezoluţiei
(1)O măsură de prevenire sau de gestionare a crizei, luată în cazul unei entităţi în conformitate cu prezenta directivă, care include producerea oricărui eveniment direct legat de aplicarea unei asemenea măsuri, nu este considerată în sine drept eveniment care determină executarea în sensul Directivei 2002/47/CE ori drept procedură de insolvenţă în sensul Directivei 98/26/CE, cu condiţia ca obligaţiile contractuale substanţiale, inclusiv plata şi obligaţiile de livrare, precum şi furnizarea de garanţii, să fie îndeplinite în continuare.
Mai mult, măsura de prevenire sau de gestionare a crizei nu este considerată în sine a fi un eveniment care determină executarea ori o procedură de insolvenţă în cadrul unui contract încheiat de:
a)o filială a instituţiei ale cărei obligaţii contractuale sunt garantate sau susţinute în alt mod de întreprinderea-mamă sau de oricare altă entitate din grup; sau
b)orice entitate care face parte din acelaşi grup ca şi instituţia care include clauze de tip "cross-default" (declararea simultană a exigibilităţii obligaţiilor ca urmare a neîndeplinirii culpabile a uneia dintre ele).
(2)În cazul în care procedurile de rezoluţie din ţări terţe sunt recunoscute în conformitate cu articolul 94 sau în alte cazuri în care autoritatea de rezoluţie decide astfel, aceste proceduri constituie măsuri de gestionare a crizelor în sensul prezentului articol.
(3)Cu condiţia ca obligaţiile contractuale substanţiale, inclusiv obligaţiile de plată şi de livrare, precum şi furnizarea de colateral, să fie îndeplinite în continuare, o măsură de prevenire a crizei, o suspendare a obligaţiei în temeiul articolului 33a sau o măsură de gestionare a crizei, inclusiv producerea oricărui eveniment direct legat de aplicarea unei astfel de măsuri, nu dă în sine niciunei persoane posibilitatea:
a)de a exercita vreun drept de reziliere, de suspendare, modificare, de grup de compensare sau de compensare reciprocă, inclusiv legat de un contract încheiat de:
(i)o filială, ale cărei obligaţii contractuale sunt garantate sau susţinute în alt mod de o entitate de grup;
(ii)oricare entitate din grup care include clauze de tip "cross-default";
b)de a intra în posesia oricăror elemente de patrimoniu ale instituţiei sau ale entităţii menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) sau ale oricărei alte entităţi din grup în legătură cu un contract care include clauze de tip "cross-default", de a-şi exercita controlul asupra acestora sau de a executa vreo garanţie în ceea ce le priveşte;
c)de a aduce atingere drepturilor contractuale ale instituţiei sau ale entităţii vizate menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) sau ale oricărei alte entităţi din grup în legătură cu un contract care include clauze de tip "cross-default".
(4)Prezentul articol nu aduce atingere dreptului unei persoane de a întreprinde una dintre acţiunile menţionate la alineatul (3), atunci când acest drept se naşte în urma unei situaţii, alta decât măsura de prevenire sau gestionare a crizelor sau producerea vreunui eveniment legat direct de aplicarea unei astfel de măsuri.
(5)Suspendarea sau limitarea în temeiul articolului 33a, 69 sau 70 nu constituie nerespectarea unei obligaţii contractuale în sensul prezentului articol alineatele (1) şi (3) şi al articolului 71 alineatul (1).
(6)Dispoziţiile prezentului articol sunt considerate norme de aplicare imediată în sensul articolului 9 din Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului (1).
(1)Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 iunie 2008 privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale (Roma I) (JO L 177, 4.7.2008, p. 6).
Art. 69: Competenţa de a suspenda anumite obligaţii
(1)Statele membre se asigură că autorităţile de rezoluţie au competenţa de a suspenda orice obligaţie de plată sau de livrare decurgând dintr-un contract la care o instituţie aflată în rezoluţie este parte, începând de la data publicării avizului de suspendare în conformitate cu articolul 83 alineatul (4) până la ora 24.00 a zilei lucrătoare următoare celei de publicare în statul membru în care este stabilită autoritatea de rezoluţie a instituţiei aflate în rezoluţie.
(2)Atunci când o obligaţie de plată sau de livrare ar fi devenit scadentă pe perioada suspendării, această obligaţie devine exigibilă imediat după expirarea perioadei de suspendare.
(3)Dacă obligaţiile contractuale de plată sau de livrare ale unei instituţii aflate în rezoluţie sunt suspendate în temeiul alineatului (1), obligaţiile de plată sau de livrare ale contrapartidelor instituţiei respective în temeiul aceluiaşi contract se suspendă în acelaşi interval de timp.
(4)Nicio suspendare în temeiul alineatului (1) nu se aplică obligaţiilor de plată şi de livrare datorate:
a)sistemelor şi operatorilor de sisteme desemnaţi în conformitate cu Directiva 98/26/CE;
b)CPC-urilor autorizate în Uniune în temeiul articolului 14 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 şi CPC-urilor din ţări terţe recunoscute de ESMA în temeiul articolului 25 din regulamentul respectiv
c)băncilor centrale.
(5)Atunci când îşi exercită o competenţă în temeiul prezentului articol, autorităţile de rezoluţie ţin seama de impactul pe care l-ar putea avea exercitarea respectivei competenţe asupra bunei funcţionări a pieţelor financiare.
Autorităţile de rezoluţie stabilesc domeniul de aplicare al acestei competenţe în funcţie de circumstanţele fiecărui caz în parte. În special, autorităţile de rezoluţie evaluează cu atenţie dacă este adecvată aplicarea suspendării şi în cazul depozitelor eligibile, astfel cum sunt definite la articolul 2 alineatul (1) punctul 4 din Directiva 2014/49/UE, în special în cazul depozitelor acoperite deţinute de persoane fizice, de microîntreprinderi şi de întreprinderi mici şi mijlocii.
Statele membre pot să prevadă că, în cazul în care competenţa de a suspenda obligaţiile de plată sau de livrare este exercitată în ceea ce priveşte depozitele eligibile, autorităţile de rezoluţie se asigură că deponenţii au acces la un cuantum zilnic adecvat din depozitele respective.
Art. 70: Competenţa de a limita executarea garanţiilor reale
(1)Statele membre se asigură că autorităţile de rezoluţie deţin competenţa de a impune limitări creditorilor garantaţi ai unei instituţii aflate în rezoluţie în ceea ce priveşte executarea garanţiilor reale deţinute în legătură cu activele respectivei instituţii începând de la data publicării avizului de limitare în conformitate cu articolul 83 alineatul (4) până la ora 24.00 a zilei lucrătoare următoare celei de publicare în statul membru în care este stabilită instituţia aflată în rezoluţie.
(2)Autorităţile de rezoluţie nu exercită competenţa menţionată la alineatul (1) din prezentul articol în legătură cu oricare dintre următoarele:
a)garanţiile sistemelor sau operatorilor de sisteme desemnaţi în sensul Directivei 98/26/CE;
b)contrapărţile centrale autorizate în Uniune în temeiul articolului 14 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 şi contrapărţile centrale din ţări terţe recunoscute de ESMA în temeiul articolului 25 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012; şi
c)băncile centrale, în ceea ce priveşte activele gajate sau furnizate cu titlu de marjă sau de colateral de către instituţia aflată în rezoluţie.
(3)În cazurile în care se aplică articolul 80, autorităţile de rezoluţie se asigură că toate limitările impuse în temeiul competenţei menţionate la alineatul (1) din prezentul articol sunt aplicate în mod coerent tuturor entităţilor din grup care fac obiectul unor măsuri de rezoluţie.
(4)Atunci când îşi exercită o competenţă în temeiul prezentului articol, autorităţile de rezoluţie ţin seama de impactul pe care l-ar putea avea exercitarea respectivei competenţe asupra bunei funcţionări a pieţelor financiare.
Art. 71: Competenţa de suspendare temporară a drepturilor de reziliere
(1)Statele membre se asigură că autorităţile de rezoluţie au competenţa de a suspenda drepturile de reziliere ale oricărei părţi care are un contract cu o instituţie aflată în rezoluţie, începând de la data publicării avizului în conformitate cu articolul 83 alineatul (4) până la ora 24.00 a zilei lucrătoare următoare celei de publicare în statul membru în care este stabilită autoritatea de rezoluţie a instituţiei aflate în rezoluţie, cu condiţia ca plata şi obligaţiile de livrare, precum şi furnizarea de garanţii, să fie îndeplinite în continuare
(2)Statele membre se asigură că autorităţile de rezoluţie au competenţa de a suspenda drepturile de reziliere ale oricărei părţi care are un contract cu o filială a unei instituţii aflate în rezoluţie atunci când:
a)obligaţiile contractuale sunt garantate sau susţinute în alt mod de instituţia aflată în rezoluţie;
b)drepturile contractuale de reziliere se întemeiază exclusiv pe insolvenţa sau pe starea financiară a instituţiei aflate în rezoluţie; şi
c)s-a exercitat sau se poate exercita competenţa de transfer în cazul instituţiei aflate în rezoluţie, fie:
(i)toate activele şi pasivele filialei care fac obiectul contractului au fost sau pot fi transferate destinatarului şi însuşite de acesta; sau
(ii)autoritatea de rezoluţie furnizează, prin orice alt mijloc, o protecţie adecvată pentru respectivele obligaţii.
Suspendarea intră în vigoare de la data publicării avizului în temeiul articolului 83 alineatul (4) până la ora 24.00 a zilei lucrătoare următoare celei de publicare în statul membru în care este stabilită filiala instituţiei aflate în rezoluţie.
(3)Orice suspendare în temeiul alineatului (1) sau (2) nu se aplică:
a)sistemelor sau operatorilor de sisteme desemnaţi în sensul Directivei 98/26/CE;
b)contrapărţilor centrale autorizate în Uniune în temeiul articolului 14 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, contrapărţilor centrale din ţări terţe recunoscute de ESMA în temeiul articolului 25 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012; sau
c)băncilor centrale.
(4)O persoană poate exercita un drept de reziliere în temeiul unui contract înainte de expirarea perioadei menţionate la alineatul (1) sau (2), în cazul în care persoana respectivă primeşte un aviz din partea autorităţii de rezoluţie prin care i se aduce la cunoştinţă faptul că drepturile şi pasivele care fac obiectul contractului nu vor fi:
a)transferate unei alte entităţi; sau
b)supuse reducerii valorii contabile sau conversiei aferente aplicării instrumentului de recapitalizare internă în conformitate cu articolul 43 alineatul (2) litera (a).
(5)În cazul în care autoritatea de rezoluţie exercită competenţa de suspendare a drepturilor de reziliere prevăzută la alineatul (1) sau (2) din prezentul articol şi în cazul în care nu s-a dat un aviz în temeiul alineatului (4) din prezentul articol, aceste drepturi pot fi exercitate la expirarea perioadei de suspendare, sub rezerva articolului 68, după cum urmează:
a)dacă drepturile şi obligaţiile ce decurg în temeiul contractului au fost transferate către o altă entitate, o contraparte poate exercita drepturile de reziliere în conformitate cu clauzele contractului respectiv doar în cazul continuării sau producerii ulterioare a vreunui eveniment care determină executarea de către entitatea destinatară;
b)dacă instituţia aflată în rezoluţie îşi păstrează drepturile şi obligaţiile care decurg în temeiul contractului, iar autoritatea de rezoluţie nu a aplicat instituţiei respective instrumentul de recapitalizare internă în conformitate cu articolul 43 alineatul (2) litera (a), o contraparte poate exercita dreptul de reziliere, în conformitate cu clauzele respectivului contract la expirarea suspendării în temeiul alineatului (1).
(6)Atunci când îşi exercită o competenţă în temeiul prezentului articol, autorităţile de rezoluţie ţin seama de impactul pe care l-ar putea avea exercitarea respectivei competenţe asupra bunei funcţionări a pieţelor financiare.
(7)Autorităţile competente sau autorităţile de rezoluţie pot solicita unei instituţii sau unei entităţi menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) să păstreze evidenţe detaliate ale contractelor financiare.
La cererea unei autorităţi competente sau a unei autorităţi de rezoluţie, registrele centrale de tranzacţii pun informaţiile necesare la dispoziţia autorităţilor competente sau a autorităţilor de rezoluţie pentru a le permite să-şi îndeplinească responsabilităţile şi mandatele în conformitate cu articolul 81 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012.
(8)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza următoarele elemente în sensul alineatului (7):
a)un set minim de informaţii privind contractele financiare care trebuie să figureze în registrele detaliate; şi
b)circumstanţele în care trebuie impusă această cerinţă.
ABE înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 3 iulie 2015.
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Art. 71a: Recunoaşterea contractuală a competenţelor de suspendare în caz de rezoluţie
(1)Statele membre solicită instituţiilor şi entităţilor menţionate la articolul 1 alineatul (1) literele (b), (c) şi (d) să includă în orice contract financiar la care sunt parte şi care este reglementat de legislaţia unei ţări terţe clauze prin care părţile recunosc că contractul financiar poate face obiectul exercitării de către autoritatea de rezoluţie a competenţelor de suspendare sau de restrângere a unor drepturi şi obligaţii în temeiul articolelor 33a, 69, 70 şi 71 şi recunosc că au obligaţia de a respecta cerinţele de la articolul 68.
(2)Statele membre pot solicita, de asemenea, ca întreprinderile-mamă ale Uniunii să se asigure că filialele lor din ţări terţe includ, în contractele financiare menţionate la alineatul (1), clauze care să excludă ca exercitarea competenţei autorităţii de rezoluţie de a suspenda sau a restrânge drepturile şi obligaţiile întreprinderii-mamă din Uniune, în conformitate cu alineatul (1), să constituie un motiv valabil pentru rezilierea anticipată, suspendarea, modificarea, compensarea, exercitarea drepturilor de compensare reciprocă sau executarea garanţiilor în cazul acestor contracte.
Cerinţa prevăzută la primul paragraf se poate aplica în ceea ce priveşte filialele din ţări terţe, care sunt:
a)instituţii de credit;
b)firme de investiţii (sau care ar fi firme de investiţii dacă ar avea sediul central în statul membru în cauză); sau
c)instituţii financiare.
(3)Alineatul (1) se aplică oricărui contract financiar care:
a)creează o nouă obligaţie sau modifică în mod semnificativ o obligaţie existentă după intrarea în vigoare a dispoziţiilor adoptate la nivel naţional în vederea transpunerii prezentului articol;
b)prevede exercitarea unuia sau mai multor drepturi de reziliere sau drepturi de executare a garanţiilor cărora li sar aplica articolul 33a, 68, 69, 70 sau 71 dacă contractul financiar ar fi reglementat de legislaţia unui stat membru.
(4)În cazul în care o instituţie sau o entitate nu include clauza contractuală prevăzută la alineatul (1) de la prezentul articol, acest fapt nu împiedică autoritatea de rezoluţie să aplice competenţele menţionate la articolul 33a, 68, 69, 70 sau 71 în legătură cu respectivul contract financiar.
(5)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a stabili în detaliu conţinutul clauzei prevăzute la alineatul (1), luând în considerare diferitele modele de afaceri ale instituţiilor sau entităţilor.
ABE înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 28 iunie 2020.
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Art. 72: Exercitarea competenţelor de rezoluţie
(1)Statele membre se asigură că, în vederea aplicării unei măsuri de rezoluţie, autorităţile de rezoluţie sunt în măsură să exercite un control asupra instituţiei aflate în rezoluţie care să le permită:
a)să asigure funcţionarea şi să desfăşoare activităţile şi serviciile instituţiei aflate în rezoluţie, dispunând de toate competenţele acţionarilor săi şi ale organului său de conducere; şi
b)să gestioneze şi să dispună de activele şi de patrimoniul instituţiei aflate în rezoluţie.
Controlul menţionat la primul paragraf poate fi exercitat direct de către autoritatea de rezoluţie sau indirect, de către una sau mai multe persoane desemnate de autoritatea de rezoluţie. Statele membre se asigură că drepturile de vot conferite de acţiuni sau de alte instrumentele de proprietate ale instituţiei aflate în rezoluţie nu pot fi exercitate în timpul perioadei de rezoluţie.
(2)Sub rezerva articolului 85 alineatul (1), statele membre se asigură că autorităţile de rezoluţie au posibilitatea de a lua măsuri de rezoluţie prin ordonanţă, în conformitate cu competenţele şi procedurile administrative naţionale, fără a exercita controlul asupra instituţiei aflate în rezoluţie.
(3)Autorităţile de rezoluţie decid, de la caz la caz, oportunitatea aplicării unei măsuri de rezoluţie prin intermediul mijloacelor specificate la alineatul (1) sau (2), ţinând cont de obiectivele rezoluţiei şi de principiile generale care o reglementează, de circumstanţele specifice instituţiei aflate în rezoluţie şi de necesitatea de a facilita rezoluţia eficientă a grupurilor transfrontaliere.
(4)Autorităţile de rezoluţie nu sunt considerate ca membri din umbră sau de facto ai organului de conducere în temeiul dreptului intern.
Art. 73: Tratamentul acţionarilor şi al creditorilor în caz de transfer parţial şi aplicare a instrumentului de recapitalizare internă
Statele membre se asigură că, în cazurile în care au fost aplicate unul sau mai multe instrumente de rezoluţie şi în special în sensul articolului 75:
a)cu excepţia cazurilor în care se aplică litera (b), în cazul în care autorităţile de rezoluţie transferă doar anumite părţi din drepturile, activele şi pasivele instituţiei aflate în rezoluţie, acţionarii şi acei creditori ale căror creanţe nu au fost transferate primesc ca soluţionare a creanţelor lor o sumă cel puţin egală cu cea pe care ar fi primit-o dacă instituţia aflată în rezoluţie ar fi fost lichidată prin procedura obişnuită de insolvenţă la momentul luării deciziei menţionate la articolul 82;
b)în cazul în care autorităţile de rezoluţie aplică instrumentul de recapitalizare internă, acţionarii şi creditorii ale căror creanţe au fost reduse sau convertite în titluri de capital nu acumulează pierderi mai mari decât cele pe care le-ar fi înregistrat dacă instituţia aflată în rezoluţie ar fi fost lichidată prin procedura obişnuită de insolvenţă imediat la momentul luării deciziei menţionate la articolul 82.
Art. 74: Evaluarea diferenţei de tratament
(1)În scopul de a evalua dacă acţionarii şi creditorii ar fi beneficiat de un tratament mai bun în cazul în care instituţia aflată în rezoluţie ar fi urmat o procedură obişnuită de insolvenţă, inclusiv, dar fără a se limita la sensul articolului 73, statele membre se asigură de efectuarea unei evaluări de către o persoană independentă cât mai curând posibil, după ce măsura sau măsurile de rezoluţie au fost luate. Această evaluare este distinctă de evaluarea efectuată în conformitate cu articolul 36.
(2)Evaluarea de la alineatul (1) identifică:
a)tratamentul pe care acţionarii şi creditorii l-ar fi primit, sau schemele de garantare a depozitelor relevante, în cazul în care instituţia aflată în rezoluţie, în legătură cu care o măsură sau mai multe măsuri de rezoluţie au fost luate, ar fi intrat în procedura obişnuită de insolvenţă în momentul luării deciziei menţionate la articolul 82;
b)tratamentul efectiv de care acţionarii şi creditorii au beneficiat în cadrul rezoluţiei instituţiei aflate în rezoluţie; şi
c)existenţa unei eventuale diferenţe între tratamentul menţionat la litera (a) şi cel menţionat la litera (b).
(3)Evaluarea:
a)ia în calcul ipoteza că conform căreia instituţia aflată în rezoluţie, în raport cu care o măsură sau mai multe măsuri de rezoluţie au fost luate, ar fi intrat în procedura obişnuită de insolvenţă în momentul luării deciziei menţionate la articolul 82;
b)să ia în calcul ipoteza că măsura sau măsurile de rezoluţie nu ar fi fost luate;
c)nu ţine cont de acordarea vreunui sprijin financiar public extraordinar instituţiei aflate în rezoluţie.
(4)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să specifice metodologia de efectuare a evaluării conform prezentului articol, în special metodologia de evaluare a tratamentului de care ar fi beneficiat acţionarii şi creditorii dacă instituţia aflată în rezoluţie ar fi intrat în procedura obişnuită de insolvenţă în momentul luării deciziei menţionate la articolul 82.
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Art. 75: Mecanisme de siguranţă pentru acţionari şi creditori
Statele membre se asigură că, în cazul în care evaluarea efectuată în conformitate cu articolul 74 stabileşte că oricare dintre acţionarii sau creditorii menţionaţi la articolul 73 sau schema de garantare a depozitelor în conformitate cu articolul 109 alineatul (1) a acumulat pierderi mai mari decât cele pe care le-ar fi înregistrat dacă instituţia ar fi fost lichidată prin procedura obişnuită de insolvenţă, acesta are dreptul la plata diferenţei din partea mecanismelor de finanţare a rezoluţiei.
Art. 76: Mecanisme de siguranţă pentru contrapărţi în caz de transfer parţial
(1)Statele membre se asigură că măsurile de protecţie menţionate la alineatul (2) se aplică în cazurile următoare:
a)atunci când o autoritate de rezoluţie transferă o parte, dar nu totalitatea activelor, drepturilor sau pasivelor unei instituţii aflate în rezoluţie către o altă entitate sau, în exercitarea instrumentului de rezoluţie, de la o instituţie-punte sau vehicul de gestionare a activelor către o altă persoană;
b)atunci când o autoritate de rezoluţie exercită competenţele menţionate la articolul 64 alineatul (1) litera (f).
(2)Statele membre trebuie să garanteze protecţia corespunzătoare a următoarelor acorduri şi a contrapărţilor la aceste acorduri:
a)contracte de garanţie reală, în virtutea cărora o persoană dispune, cu titlu de garanţie, de un drept real sau contingent în legătură cu activele sau drepturile care fac obiectul unui transfer, indiferent dacă această valoare mobiliară este garantată prin active sau drepturi specifice ori printr-o garanţie mobiliară (floating charge) sau printr-un acord similar;
b)contracte de garanţie financiară cu transfer de proprietate, prin care garanţiile reale care garantează sau acoperă executarea anumitor obligaţii specifice sunt furnizate printr-un transfer deplin de drepturi de proprietate asupra activelor efectuat de furnizorul garanţiei reale către beneficiarul garanţiei, cu condiţia ca beneficiarul să restituie aceste active în cazul în care respectivele obligaţii specifice sunt executate;
c)acorduri de compensare reciprocă, prin care două sau mai multe creanţe sau obligaţii datorate între instituţia aflată în rezoluţie şi o contraparte pot face obiectul unei compensări reciproce;
d)acorduri de compensare;
e)obligaţiuni garantate;
f)mecanisme de finanţare structurate, inclusiv securitizările şi instrumentele utilizate în scopul acoperirii, care constituie o parte integrantă a portofoliului de acoperire şi care, în temeiul dreptului intern, sunt garantate în mod asemănător cu obligaţiunile garantate, care implică acordarea de garanţii mobiliare şi deţinerea acestora de către una dintre părţile la acord ori un administrator fiduciar, un agent sau o persoană agreată.
Forma de protecţie adecvată pentru categoriile de acorduri menţionate la literele (a)-(f) din prezentul alineat este precizată în mod mai detaliat la articolele 77-80 şi face obiectul limitărilor prevăzute la articolele 68-71.
(3)Cerinţa prevăzută la alineatul (2) se aplică indiferent de numărul părţilor implicate în aceste acorduri şi de posibilitatea ca ele:
a)să fie create prin contract, fiducie sau prin alte mijloace ori să decurgă în mod automat din aplicarea legii;
b)să decurgă sau să fie reglementate în întregime sau parţial din dreptul altui stat membru sau al unei ţări terţe.
(4)Comisia poate adopta acte delegate în conformitate cu articolul 115, pentru a preciza mai în detaliu categoriile de acorduri care se încadrează în domeniul de aplicare al dispoziţiilor alineatului (2) literele (a)-(f) din prezentul articol.
Art. 77: Protecţie pentru garanţiile financiare şi acordurile de compensare şi compensare reciprocă
(1)Statele membre se asigură că există o protecţie adecvată în cazul contractelor de garanţie financiară cu transfer de proprietate şi al acordurilor de compensare reciprocă şi al acordurilor de compensare pentru a preveni transferul unei părţi, dar nu a totalităţii drepturilor şi pasivelor protejate în temeiul unui astfel de contract sau acord, între instituţia aflată în rezoluţie şi o altă persoană, precum şi modificarea sau rezilierea acestor drepturi şi datorii protejate în temeiul unui contract de garanţie financiară cu transfer de proprietate sau al unui acord de compensare reciprocă şi al acordurilor de compensare prin exercitarea competenţelor auxiliare.
În sensul primului paragraf, drepturile şi pasivele trebuie să fie considerate ca fiind protejate în temeiul unui astfel de acord în cazul în care părţile la acord au dreptul la compensarea sau compensarea reciprocă a acestor drepturi şi pasive.
(2)Fără a aduce atingere alineatului (1), atunci când este necesar pentru asigurarea disponibilităţii depozitelor acoperite, autoritatea de rezoluţie poate:
a)să transfere depozite acoperite care fac parte din mecanismele menţionate alineatul (1) fără a transfera alte active, drepturi şi pasive care fac parte din acelaşi mecanism; şi
b)să transfere, să modifice sau să rezilieze acele active, drepturi sau pasive fără a transfera depozitele acoperite.
Art. 78: Protecţie pentru contractele de garanţie reală
(1)Statele membre se asigură că pasivele acoperite printr-un contract de garanţie beneficiază de o protecţie adecvată, astfel încât să se împiedice:
a)transferul activelor cu care este garantat pasivul, cu excepţia cazului în care sunt deopotrivă transferate atât pasivul respectiv, cât şi dreptul de a beneficia de garanţie reală;
b)transferul unei obligaţii garantate, cu excepţia cazului în care este transferat şi dreptul de a beneficia de garanţie reală;
c)transferul dreptului de a beneficia de garanţie reală, cu excepţia cazului în care este transferată şi obligaţia garantată;
d)modificarea sau rezilierea unui contract de garanţie prin exercitarea competenţelor auxiliare, dacă respectiva modificare sau reziliere are drept efect încetarea garantării pasivului.
(2)Fără a aduce atingere alineatului (1), atunci când este necesar pentru asigurarea disponibilităţii depozitelor acoperite, autoritatea de rezoluţie poate:
a)să transfere depozite acoperite care fac parte din mecanismele menţionate la alineatul (1) fără a transfera alte active, drepturi şi pasive care fac parte din acelaşi mecanism; şi
b)să transfere, să modifice sau să rezilieze acele active, drepturi sau pasive fără a transfera depozitele acoperite.
Art. 79: Protecţie pentru mecanismele de finanţare structurate şi pentru obligaţiunile garantate
(1)Statele membre se asigură că există o protecţie adecvată pentru mecanismele de finanţare structurate, inclusiv mecanismele menţionate la articolul 76 alineatul (2) literele (e) şi (f) astfel încât să se prevină oricare dintre circumstanţele următoare:
a)transferul unei părţi, dar nu a totalităţii activelor, drepturilor şi pasivelor care reprezintă o parte sau totalitatea unui mecanism de finanţare structurată, inclusiv a mecanismelor menţionate la articolul 76 alineatul (2) literele (e) şi (f), la care instituţia de credit aflată în rezoluţie este parte;
b)rezilierea sau modificarea, prin exercitarea competenţelor auxiliare, a activelor, drepturilor şi pasivelor care reprezintă o parte sau totalitatea unui mecanism de finanţare structurată, inclusiv a mecanismelor menţionate la articolul 76 alineatul (2) literele (e) şi (f), la care instituţia de credit aflată în rezoluţie este parte.
(2)În pofida alineatului (1), atunci când este necesar pentru asigurarea disponibilităţii depozitelor acoperite autoritatea de rezoluţie poate:
a)să transfere depozite acoperite care fac parte din mecanismele menţionate la alineatul (1) fără a transfera alte active, drepturi şi pasive care fac parte din acelaşi mecanism, şi
b)să transfere, să modifice sau să rezilieze acele active, drepturi sau pasive fără a transfera depozitele acoperite.
Art. 80: Transferuri parţiale: protecţia sistemelor de tranzacţionare, decontare şi compensare
(1)Statele membre se asigură că aplicarea unui instrument de rezoluţie nu afectează nici normele referitoare la sistemele reglementate de Directiva 98/26/CE, nici funcţionarea acestora, atunci când autoritatea de rezoluţie:
a)transferă o parte, dar nu totalitatea activelor, drepturilor sau pasivelor unei instituţii aflate în rezoluţie către o altă entitate; sau
b)exercită competenţele prevăzute la articolul 64 pentru a anula sau modifica clauzele unui contract la care instituţia aflată în rezoluţie este parte sau pentru a înlocui un destinatar ca parte semnatară;
(2)În special, transferul, anularea sau modificarea menţionată la alineatul (1) din prezentul articol nu revocă un ordin de transfer contravenind articolului 5 din Directiva 98/26/CE şi nici nu modifică sau anulează caracterul executoriu al ordinelor de transfer şi al compensării în conformitate cu articolele 3 şi 5 din respectiva directivă, utilizarea de fonduri, titluri de valoare sau facilităţi de credit în conformitate cu dispoziţiile articolului 4 din respectiva directivă sau protecţia garanţiilor suplimentare în conformitate cu articolul 9 din respectiva directivă.
Art. 81: Cerinţe de notificare
(1)Statele membre solicită conducerii unei instituţii sau a oricăreia dintre entităţile menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) să informeze autoritatea competentă în cazul în care consideră că instituţia sau entitatea respectivă este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibilă de a intra în dificultate, în sensul articolului 32 alineatul (4).
(2)Autorităţile competente informează autorităţile de rezoluţie relevante în legătură cu orice notificări primite în temeiul alineatului (1) din prezentul articol şi cu orice măsuri de prevenire a crizelor sau orice măsuri menţionate la articolul 104 din Directiva 2013/36/UE pe care le impun unei instituţii sau unei entităţi menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) din prezenta directivă.
(3)În cazul în care o autoritate competentă sau o autoritate de rezoluţie stabileşte că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la literele (a) şi (b) de la articolul 32 alineatul (1) în ceea ce priveşte o instituţie sau o entitate menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d), aceasta comunică această constatare fără întârziere următoarelor autorităţi, dacă sunt diferite:
a)autorităţii de rezoluţie a instituţiei respective sau a entităţii menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d);
b)autorităţii competente a instituţiei respective sau a entităţii menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d);
c)autorităţii competente a unei eventuale sucursale a instituţiei respective sau a entităţii menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d);
d)autorităţii de rezoluţie a unei eventuale sucursale a instituţiei respective sau a entităţii menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d);
e)băncii centrale;
f)schemei de garantare a depozitelor la care este afiliată o instituţie de credit, pentru a permite, acolo unde este cazul, exercitarea funcţiilor schemei în cauză;
g)organului care răspunde de mecanismele de finanţare a rezoluţiei, pentru a permite, acolo unde este cazul, exercitarea funcţiilor mecanismelor în cauză;
h)autorităţii de rezoluţie a grupului, după caz;
i)ministerului competent;
j)în cazul în care instituţia sau entitatea menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) din prezenta directivă face obiectul supravegherii pe bază consolidată în conformitate cu titlul VII capitolul 3 din Directiva 2013/36/UE, supraveghetorului consolidant; şi
k)CERS şi autoritatea macroprudenţială naţionale desemnată.
l)în cazul în care instituţia sau entitatea face parte dintr-un conglomerat financiar, autorităţilor de supraveghere în domeniul asigurărilor şi autorităţilor de rezoluţie în domeniul asigurărilor în cauză.
(4)În cazul în care transmiterea informaţiilor menţionată la alineatele (3) literele (f) şi (g) nu garantează nivelul adecvat de confidenţialitate, autoritatea competentă sau autoritatea de rezoluţie stabileşte proceduri de comunicare alternative care îndeplinesc aceleaşi obiective, asigurând totodată nivelul adecvat de confidenţialitate.
Art. 82: Decizia autorităţii de rezoluţie
(1)La primirea unei comunicări din partea autorităţii competente în conformitate cu alineatul (3) de la articolul 81 sau din proprie iniţiativă, autoritatea de rezoluţie stabileşte, în conformitate cu articolul 32 alineatul (1) şi articolul 33, în ce măsură sunt îndeplinite condiţiile de la paragraful respectiv în legătură cu instituţia sau cu entitatea menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) în cauză.
(2)Decizia prin care se stabileşte dacă se iau sau nu măsuri de rezoluţie în raport cu o instituţie sau o entitate menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) conţine următoarele informaţii:
a)motivele deciziei respective, inclusiv stabilirea faptului că instituţia îndeplineşte sau nu condiţiile pentru rezoluţie;
b)măsura pe care autoritatea de rezoluţie intenţionează să o ia, inclusiv, dacă este cazul, decizia de a cere lichidarea, numirea unui administrator sau orice altă măsură prevăzută de procedura obişnuită de insolvenţă sau, sub rezerva articolului 37 alineatul (9) de dreptul intern.
(3)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza procedurile şi conţinutul legate de următoarele cerinţe:
a)notificările menţionate la articolul 81 alineatele (1), (2) şi (3),
b)avizul de suspendare menţionat la articolul 83.
ABE înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 3 iulie 2015.
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Art. 83: Obligaţii procedurale ale autorităţilor de rezoluţie
(1)Statele membre se asigură că, după luarea unei măsuri de rezoluţie, autorităţile de rezoluţie se conformează cerinţelor prevăzute la alineatele (2), (3) şi (4), imediat ce acest lucru devine în mod rezonabil posibil.
(2)Autoritatea de rezoluţie notifică instituţiei aflate în rezoluţie şi următoarelor autorităţi, dacă sunt diferite:
a)autorităţii competente a instituţiei aflate în rezoluţie;
b)autorităţii competente a unei eventuale sucursale a instituţiei aflate în rezoluţie;
c)băncii centrale;
d)schemei de garantare a depozitelor la care este afiliată instituţia aflată în rezoluţie;
e)organului care răspunde de mecanismele de finanţare a rezoluţiei;
f)autorităţii de rezoluţie a grupului, după caz;
g)ministerului competent;
h)în cazul în care instituţia aflată în rezoluţie face obiectul supravegherii pe bază consolidată în conformitate cu titlul VII capitolul 3 din Directiva 2013/36/UE, supraveghetorului consolidant;
i)autorităţii macroprudenţiale naţionale desemnate şi CERS;
j)Comisiei, Băncii Centrale Europene, AEVMP, Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea Europeană pentru Asigurări şi Pensii Ocupaţionale) ("EIOPA") instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 şi ABE;
k)în cazul în care instituţia aflată în rezoluţie este o instituţie definită în termenii articolului 2 litera (b) din Directiva 98/26/CE, operatorilor sistemelor din care face parte respectiva instituţie.
l)în cazul în care instituţia aflată în rezoluţie face parte dintr-un conglomerat financiar, autorităţilor de supraveghere în domeniul asigurărilor şi autorităţilor de rezoluţie în domeniul asigurărilor în cauză.
(3)Notificarea menţionată la alineatul (2) conţine o copie a oricărui ordin sau instrument prin intermediul căruia sunt exercitate competenţele relevante şi precizează data de la care măsura sau măsurile de rezoluţie produc efecte.
(4)Autoritatea de rezoluţie publică sau asigură publicarea unei copii a ordinului sau a instrumentului prin intermediul căruia este luată măsura de rezoluţie, fie a unei informări care sumarizează efectele măsurii de rezoluţie şi, mai exact, efectele asupra clienţilor de retail şi, dacă este cazul, condiţiile şi perioada de suspendare sau limitare menţionată la articolele 69, 70 şi 71, prin următoarele mijloace:
a)pe site-ul său internet oficial;
b)pe site-ul internet al autorităţii competente, dacă aceasta este diferită de autoritatea de rezoluţie şi pe site-ul internet al ABE;
c)pe site-ul internet al instituţiei aflate în rezoluţie;
d)în cazurile în care acţiunile, alte instrumente de proprietate sau instrumentele de datorie ale instituţiei aflate în rezoluţie sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată, mijloacele utilizate pentru divulgarea informaţiilor reglementate referitoare la instituţia aflată în rezoluţie, în conformitate cu articolul 21 alineatul (1) din Directiva 2004/109/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (1).
(1)Directiva 2004/109/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind armonizarea obligaţiilor de transparenţă în ceea ce priveşte informaţia referitoare la emitenţii ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată şi de modificare a Directivei 2001/34/CE (JO L 390, 31.12.2004, p. 38).
(5)În cazul în care acţiunile sau instrumentele de proprietate ale acesteia nu sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată, autoritatea de rezoluţie se asigură că documentele care atestă existenţa instrumentelor menţionate la alineatul (4) sunt trimise acţionarilor şi creditorilor ai instituţiei aflate în rezoluţie care sunt cunoscuţi din registrele sau bazele de date ale instituţiei aflate în rezoluţie care sunt disponibile autorităţii de rezoluţie.
Art. 84: Confidenţialitate
(1)Cerinţele privind secretul profesional sunt obligatorii pentru următoarele persoane:
a)autorităţile de rezoluţie;
b)autorităţile competente şi ABE;
c)ministerele competente;
d)administratorii speciali sau administratorii temporari desemnaţi în conformitate cu prezenta directivă;
e)cumpărătorii potenţiali, atât cei contactaţi de autorităţile competente, cât şi cei solicitaţi de autorităţile de rezoluţie, indiferent dacă acest contact sau această solicitare a avut loc sau nu în cadrul pregătirii în vederea utilizării instrumentului de vânzare a activităţii sau dacă solicitarea respectivă a condus sau nu la o achiziţie;
f)auditorii, contabilii, consilierii juridici şi profesionali, evaluatorii şi alţi experţi angajaţi direct sau indirect de autorităţile de rezoluţie, de autorităţile competente, de ministerele competente sau de cumpărătorii potenţiali menţionaţi la litera (e);
g)organismele care administrează scheme de garantare a depozitelor;
h)organisme care administrează sisteme de compensare pentru investitori;
i)organismului care răspunde de mecanismele de finanţare a rezoluţiei;
j)băncile centrale şi alte autorităţi implicate în procesul de rezoluţie;
k)o instituţie-punte sau un vehicul de gestionare a activelor;
l)orice alte persoane care furnizează sau au furnizat servicii direct sau indirect, permanent sau ocazional persoanelor menţionate la literele (a)-(k);
m)conducerea superioară, membrii organului de conducere şi angajaţii organismelor sau entităţilor menţionate la literele (a)-(k) înaintea, în timpul şi după numirea acestora.
n)autorităţile de supraveghere în domeniul asigurărilor şi autorităţile de rezoluţie în domeniul asigurărilor informate sau notificate pe baza prezentului capitol.
(2)Pentru a se asigura că cerinţele privind confidenţialitatea stabilite la alineatele (1) şi (3) sunt respectate, persoanele menţionate la alineatul (1) literele (a), (b), (c), (g), (h), (j) şi (k) se asigură că sunt instituite norme interne, inclusiv norme pentru a garanta caracterul secret al informaţiilor între persoanele implicate direct în procesul de rezoluţie.
(3)Fără a aduce atingere caracterului general al cerinţelor prevăzute la alineatul (1), persoanelor menţionate la alineatul respectiv li se interzice divulgarea informaţiilor confidenţiale primite în exerciţiul activităţilor lor profesionale sau de la o autoritate competentă sau o autoritate de rezoluţie în legătură cu atribuţiile acesteia în temeiul prezentei directive, către orice persoană sau autoritate, cu excepţia cazului în care această divulgare se face în exercitarea atribuţiilor lor în temeiul acestei directive sau sub formă de rezumat sau în formă agregată, astfel încât instituţiile sau entităţile menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) să nu poată fi identificate, fie cu consimţământul expres şi prealabil al autorităţii, al instituţiei sau al entităţii menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) care a furnizat informaţiile respective.
Statele membre se asigură că nicio informaţie confidenţială nu este divulgată de către persoanele menţionate la alineatul (1) şi că sunt evaluate efectele posibile ale divulgării informaţiei respective asupra interesului public în ceea ce priveşte politica financiară, monetară şi economică, precum şi asupra intereselor comerciale ale persoanelor fizice şi juridice, asupra scopului inspecţiilor, asupra anchetelor şi asupra auditurilor.
Procedura de verificare a efectelor divulgării informaţiilor include o evaluare specifică a efectelor oricărei divulgări a conţinutului şi detaliilor planului de redresare şi de rezoluţie astfel cum este menţionat la articolele 5, 7, 10, 11 şi 12 şi rezultatul evaluărilor realizate în conformitate cu articolele 6, 8 şi 15.
Orice persoană sau entitate menţionată la alineatul (1) face obiectul răspunderii civile în cazul încălcării prezentului articol, în conformitate cu dreptul intern.
(4)Prezentul articol nu împiedică:
a)angajaţii şi experţii organismelor sau ai entităţilor menţionate la literele (a)-(j) de la alineatul (1) să facă schimb de informaţii între ei sau în cadrul fiecărui organism sau entităţi în parte; sau
b)autorităţile de rezoluţie şi autorităţile competente, inclusiv angajaţii şi experţii acestora, să facă schimb de informaţii între ele, precum şi cu alte autorităţi de rezoluţie din Uniune, cu alte autorităţi competente din Uniune, cu ministere competente, cu bănci centrale, cu scheme de garantare a depozitelor, cu sisteme de compensare pentru investitori, cu autorităţi responsabile de procedura obişnuită de insolvenţă, cu autorităţi responsabile de menţinerea stabilităţii sistemului financiar în statele membre prin utilizarea normelor macroprudenţiale" cu persoane însărcinate cu desfăşurarea auditurilor statutare ale conturilor, cu ABE sau, sub rezerva articolului 98, cu autorităţi din ţări terţe care îndeplinesc funcţii echivalente cu cele ale autorităţilor de rezoluţie sau, în condiţii de strictă confidenţialitate, cu un potenţial cumpărător sau cu orice altă persoană, dacă este cazul, în scopul planificării sau al executării unei măsuri de rezoluţie.
(5)Fără a aduce atingere oricăror altor prevederi ale prezentului articol, statele membre pot autoriza schimburile de informaţii cu oricare dintre următoarele:
a)în condiţii de strică confidenţialitate, cu orice altă persoană, atunci când este necesar în vederea planificării sau a efectuării unei acţiuni de rezoluţie;
b)cu comisiile parlamentare de anchetă din statul membru respectiv, curţile de conturi din statul membru respectiv şi alte entităţi cu atribuţii de anchetare în statul lor membru, în condiţii corespunzătoare; şi
c)cu autorităţile naţionale responsabile cu supravegherea sistemelor de plată, autorităţile responsabile de procedura obişnuită de insolvenţă, autorităţile care au sarcina publică de a supraveghea alte entităţi din sectorul financiar, autorităţile responsabile de supravegherea pieţelor financiare şi a întreprinderilor de asigurare precum şi inspectorii care acţionează în numele acestora, autorităţile statelor membre care au responsabilitatea de a menţine stabilitatea sistemului financiar în statele membre prin utilizarea reglementărilor macroprudenţiale, autorităţile responsabile cu protejarea stabilităţii sistemului financiar, precum şi persoanele responsabile cu auditarea legală;
(6)Dispoziţiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului intern privind divulgarea informaţiilor în vederea procedurii judiciare în dosare penale sau civile.
(7)Până la 3 iulie 2015, ABE elaborează orientări, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, pentru a specifica modul în care ar trebui furnizate informaţiile sub formă de rezumat sau în formă agregată, în sensul alineatului (3).
Art. 85: Aprobarea judiciară ex ante şi dreptul de a contesta deciziile
(1)Statele membre pot solicita ca decizia de adoptare a unei măsuri de prevenire sau de gestionare a crizelor să facă obiectul unei aprobări judiciare ex ante, cu condiţia ca, în ceea ce priveşte decizia de adoptare a unei măsuri de gestionare a crizelor, în conformitate cu dreptul intern, procedura pentru solicitarea aprobării şi examinarea de către instanţă să fie rapide.
(2)Statele membre prevăd în dreptul intern dreptul de a formula o cale de atac împotriva deciziei de a lua o măsură de prevenire a crizelor sau a deciziei de a exercita o competenţă, alta decât cea referitoare la măsurile de gestionare a crizelor, în temeiul prezentei directive.
(3)Statele membre se asigură că toate persoanele afectate de decizia de a lua măsuri de gestionare a crizelor au dreptul la o cale de atac împotriva deciziei respective. Statele membre se asigură că controlul este rapid şi că instanţele naţionale utilizează evaluări economice complexe ale faptelor realizate de autoritatea de rezoluţie ca bază a propriei lor evaluări.
(4)Dreptul la o cale de atac menţionat la alineatul (3) se exercită sub rezerva următoarelor dispoziţii:
a)introducerea unei căi de atac nu implică suspendarea automată a efectelor deciziei contestate;
b)decizia autorităţii de rezoluţie este executorie imediat şi dă naştere unei prezumţii refutabile potrivit căreia suspendarea executării deciziei ar fi contrară interesului public.
Atunci când acest lucru este necesar pentru a proteja interesul unor părţi terţe care, acţionând cu bună-credinţă, au cumpărat acţiuni, alte instrumente de proprietate, active, drepturi sau pasive ale unei instituţii aflate în rezoluţie, în temeiul utilizării instrumentelor de rezoluţie sau al exercitării competenţelor de rezoluţie de către autorităţile de rezoluţie, anularea unei decizii luate de o autoritate de rezoluţie nu afectează niciun act administrativ adoptat ulterior şi nicio tranzacţie încheiată ulterior de către autoritatea de rezoluţie în cauză pe baza deciziei sale anulate. În acest caz, căile de recurs împotriva unei decizii sau măsuri prejudiciabile a autorităţilor de rezoluţie trebuie să se limiteze la acordarea de compensaţii pentru pierderile suferite de reclamant ca urmare a deciziei sau a măsurii respective.
Art. 86: Restricţii referitoare la alte proceduri judiciare
(1)Fără a aduce atingere articolului 82 alineatul (2) litera (b), statele membre se asigură că, în privinţa unei instituţii aflate în rezoluţie sau a unei instituţii sau a unei entităţi menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) pentru care se consideră că sunt îndeplinite condiţiile pentru procedura de rezoluţie, procedura obişnuită de insolvenţă nu este declanşată decât la iniţiativa autorităţii de rezoluţie, precum şi că decizia de aplicare a procedurii obişnuite de insolvenţă în cazul unei instituţii sau al unei entităţi menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) nu poate fi luată decât cu consimţământul autorităţii de rezoluţie.
(2)În sensul alineatului (1), statele membre se asigură că:
a)autorităţilor competente şi autorităţilor de rezoluţie li se notifică fără întârziere orice cerere de deschidere a procedurii obişnuite de insolvenţă în raport cu o instituţie sau cu o entitate menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d), indiferent dacă instituţia sau entitatea respectivă se află în rezoluţie sau dacă a fost făcută publică o decizie în conformitate cu articolul 83 alineatele (4) şi (5);
b)cererea nu este stabilită decât dacă s-au făcut notificările menţionate la litera (a) şi dacă survine una dintre următoarele situaţii:
(i)autoritatea de rezoluţie a informat autorităţile responsabile de procedura obişnuită de insolvenţă cu privire la intenţia sa de a nu lua nicio măsură de rezoluţie în raport cu instituţia sau cu entitatea menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d);
(ii)a expirat un termen de şapte zile de la data efectuării notificărilor menţionate la litera (a).
(3)Fără a aduce atingere niciunei limitări privind executarea garanţiilor reale mobiliare impuse în temeiul articolului 70, statele membre se asigură că, atunci când este necesar în vederea aplicării eficace a instrumentelor şi competenţelor de rezoluţie, autorităţile de rezoluţie pot solicita instanţei să suspende, pentru o perioadă adecvată conform obiectivului urmărit, orice acţiune sau procedură judiciară la care este sau devine parte o instituţie aflată în rezoluţie.