Art. 33a. - Art. 33 a : Competenţa de a suspenda anumite obligaţii - Directiva 2014/59/UE/15-mai-2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii şi de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului şi a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE şi 2013/36/UE ale Parlamentului European şi ale Consiliului, precum şi a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 şi (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European şi ale Consiliului
Acte UE
Jurnalul Oficial 173L
În vigoare Versiune de la: 28 Ianuarie 2025
Art. 33a: Competenţa de a suspenda anumite obligaţii
(1)Statele membre se asigură că autorităţile de rezoluţie, după consultarea autorităţilor competente, care răspund în timp util, au competenţa de a suspenda orice obligaţii de plată sau de livrare în temeiul oricărui contract la care o instituţie sau o entitate menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) este parte atunci când sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:
a)s-a stabilit că instituţia sau entitatea este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibilă de a intra în dificultate, în conformitate cu articolul 32 alineatul (1) litera (a);
b)nu există nicio măsură disponibilă imediat în sectorul privat menţionată la articolul 32 alineatul (1) litera (b), care ar împiedica intrarea în dificultate a instituţiei sau a entităţii;
c)exercitarea competenţei de suspendare este considerată necesară pentru a se evita o deteriorare şi mai mare a condiţiilor financiare ale instituţiei sau ale entităţii; şi
d)exercitarea competenţei de suspendare este fie:
(i)necesară pentru a efectua constatarea prevăzută la articolul 32 alineatul (1) litera (c), fie
(ii)necesară pentru a alege măsurile adecvate de rezoluţie sau pentru a asigura aplicarea eficientă a unuia sau a mai multor instrumente de rezoluţie.
(2)Competenţa menţionată la alineatul (1) de la prezentul articol nu se aplică obligaţiilor de plată şi de livrare datorate:
a)sistemelor şi operatorilor de sisteme desemnaţi în conformitate cu Directiva 98/26/CE;
b)CPC-urilor autorizate în Uniune în temeiul articolului 14 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 şi CPC-urilor din ţări terţe recunoscute de ESMA în temeiul articolului 25 din regulamentul respectiv;
c)băncilor centrale.
Autorităţile de rezoluţie stabilesc domeniul de aplicare al competenţei menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol în funcţie de circumstanţele fiecărui caz în parte. În special, autorităţile de rezoluţie evaluează cu atenţie dacă este adecvată prelungirea suspendării în cazul depozitelor eligibile, în conformitate cu definiţia de la articolul 2 alineatul (1) punctul 4 din Directiva 2014/49/UE, în special în ceea ce priveşte depozitele garantate deţinute de persoane fizice şi de microîntreprinderi, întreprinderi mici şi mijlocii.
(3)Statele membre pot să prevadă că, în cazul în care competenţa de a suspenda obligaţiile de plată sau de livrare este exercitată în ceea ce priveşte depozitele eligibile, autorităţile de rezoluţie se asigură că deponenţii au acces la un cuantum zilnic adecvat din depozitele respective.
(4)Perioada de suspendare în temeiul alineatului (1) este cât mai scurtă posibil şi nu depăşeşte perioada minimă pe care autoritatea de rezoluţie o consideră necesară pentru scopurile indicate la alineatul (1) literele (c) şi (d) şi, în orice caz, nu depăşeşte perioada dintre publicarea unei notificări de suspendare în temeiul alineatului (8) şi miezul nopţii din statul membru al autorităţii de rezoluţie a instituţiei sau entităţii de la finalul zilei de lucru care urmează zilei publicării respective.
Suspendarea încetează să producă efecte la expirarea perioadei de suspendare menţionate la primul paragraf.
(5)Atunci când îşi exercită competenţa menţionată la alineatul (1) de la prezentul articol, autorităţile de rezoluţie ţin seama de impactul pe care l-ar putea avea exercitarea respectivei competenţe asupra bunei funcţionări a pieţelor financiare şi iau în considerare normele naţionale existente, precum şi competenţele de supraveghere şi competenţele judiciare, pentru a proteja drepturile creditorilor şi egalitatea de tratament a creditorilor în procedura obişnuită de insolvenţă. Autorităţile de rezoluţie au în vedere, în special, aplicarea potenţială a procedurilor naţionale de insolvenţă în ceea ce priveşte instituţia sau entitatea, ca urmare a constatării menţionate la articolul 32 alineatul (1) litera (c), şi ia măsurile pe care le consideră adecvate pentru a asigura o coordonare corespunzătoare cu autorităţile administrative sau judiciare naţionale.
(6)Dacă obligaţiile contractuale de plată sau de livrare sunt suspendate în temeiul alineatului (1), obligaţiile de plată sau de livrare ale contrapărţilor la acel contract se suspendă pentru aceeaşi perioadă.
(7)O obligaţie de plată sau de livrare care ar fi devenit scadentă pe perioada suspendării devine exigibilă imediat după expirarea perioadei respective.
(8)Statele membre se asigură că autorităţile de rezoluţie înştiinţează instituţia sau entitatea menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) şi autorităţile menţionate la articolul 83 alineatul (2) literele (a)-(h) fără întârziere atunci când îşi exercită competenţa menţionată la alineatul (1) de la prezentul articol, după ce s-a stabilit faptului că instituţia este în curs de a intra în dificultate sau susceptibilă de a intra în dificultate în temeiul articolului 32 alineatul (1) litera (a) şi înainte de luarea deciziei de rezoluţie.
Autoritatea de rezoluţie publică sau asigură publicarea ordinului sau a instrumentului prin care obligaţiile sunt suspendate în temeiul prezentului articol şi a condiţiilor şi perioadei de suspendare prin mijloacele menţionate la articolul 83 alineatul (4).
(9)Prezentul articol nu aduce atingere dispoziţiilor cuprinse în dreptul naţional al statelor membre care acordă competenţe de a suspenda obligaţiile de plată sau de livrare ale instituţiilor şi ale entităţilor menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol înainte de stabilirea faptului că respectivele instituţii sau entităţi sunt în curs de a intra în dificultate sau susceptibile de a intra în dificultate în temeiul articolului 32 alineatul (1) litera (a) sau de a suspenda obligaţiile de plată sau de livrare ale instituţiilor sau ale entităţilor care urmează să fie lichidate în cadrul procedurii obişnuite de insolvenţă şi care depăşesc domeniul de aplicare şi durata prevăzută la acest articol. Aceste competenţe se exercită în conformitate cu domeniul de aplicare, durata şi condiţiile prevăzute în legislaţia naţională relevantă. Condiţiile prevăzute în prezentul articol nu aduc atingere condiţiilor legate de această competenţă de suspendare a obligaţiilor de plată sau de livrare.
(10)Statele membre se asigură că, în cazul în care o autoritate de rezoluţie exercită competenţa de a suspenda obligaţiile de plată sau de livrare în legătură cu o instituţie sau o entitate menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol, autoritatea de rezoluţie poate de asemenea exercita, pe durata respectivei suspendări, competenţa de a:
a)impune restricţii creditorilor garantaţi ai respectivei instituţii sau entităţi referitoare la executarea garanţiei în legătură cu oricare dintre activele instituţiei sau entităţii respective, pentru aceeaşi durată, caz în care se aplică articolul 70 alineatele (2), (3) şi (4); şi
b)suspenda drepturile de reziliere ale oricărei părţi la un contract încheiat cu instituţia sau entitatea respectivă, pentru aceeaşi durată, caz în care se aplică articolul 71 alineatele (2)-(8).
(11)În cazul în care, după stabilirea faptului că o instituţie sau o entitate este în curs de a intra în dificultate sau susceptibilă de a intra în dificultate în temeiul articolului 32 alineatul (1) litera (a), o autoritate de rezoluţie şi-a exercitat competenţa de suspendare a obligaţiilor de plată sau de livrare în condiţiile prevăzute la alineatul (1) sau (10) de la prezentul articol şi dacă ulterior sunt luate măsuri de rezoluţie cu privire la instituţia sau entitatea respectivă, autoritatea de rezoluţie nu îşi exercită competenţele prevăzute la articolul 69 alineatul (1), la articolul 70 alineatul (1) sau la articolul 71 alineatul (1) cu privire la respectiva instituţie sau entitate.