Capitolul viii - Obligaţii procedurale - Directiva 2014/59/UE/15-mai-2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii şi de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului şi a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE şi 2013/36/UE ale Parlamentului European şi ale Consiliului, precum şi a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 şi (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European şi ale Consiliului

Acte UE

Jurnalul Oficial 173L

În vigoare
Versiune de la: 28 Ianuarie 2025
CAPITOLUL VIII:Obligaţii procedurale
Art. 81: Cerinţe de notificare
(1)Statele membre solicită conducerii unei instituţii sau a oricăreia dintre entităţile menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) să informeze autoritatea competentă în cazul în care consideră că instituţia sau entitatea respectivă este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibilă de a intra în dificultate, în sensul articolului 32 alineatul (4).
(2)Autorităţile competente informează autorităţile de rezoluţie relevante în legătură cu orice notificări primite în temeiul alineatului (1) din prezentul articol şi cu orice măsuri de prevenire a crizelor sau orice măsuri menţionate la articolul 104 din Directiva 2013/36/UE pe care le impun unei instituţii sau unei entităţi menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) din prezenta directivă.
(3)În cazul în care o autoritate competentă sau o autoritate de rezoluţie stabileşte că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la literele (a) şi (b) de la articolul 32 alineatul (1) în ceea ce priveşte o instituţie sau o entitate menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d), aceasta comunică această constatare fără întârziere următoarelor autorităţi, dacă sunt diferite:
a)autorităţii de rezoluţie a instituţiei respective sau a entităţii menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d);
b)autorităţii competente a instituţiei respective sau a entităţii menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d);
c)autorităţii competente a unei eventuale sucursale a instituţiei respective sau a entităţii menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d);
d)autorităţii de rezoluţie a unei eventuale sucursale a instituţiei respective sau a entităţii menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d);
e)băncii centrale;
f)schemei de garantare a depozitelor la care este afiliată o instituţie de credit, pentru a permite, acolo unde este cazul, exercitarea funcţiilor schemei în cauză;
g)organului care răspunde de mecanismele de finanţare a rezoluţiei, pentru a permite, acolo unde este cazul, exercitarea funcţiilor mecanismelor în cauză;
h)autorităţii de rezoluţie a grupului, după caz;
i)ministerului competent;
j)în cazul în care instituţia sau entitatea menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) din prezenta directivă face obiectul supravegherii pe bază consolidată în conformitate cu titlul VII capitolul 3 din Directiva 2013/36/UE, supraveghetorului consolidant; şi
k)CERS şi autoritatea macroprudenţială naţionale desemnată.
l)în cazul în care instituţia sau entitatea face parte dintr-un conglomerat financiar, autorităţilor de supraveghere în domeniul asigurărilor şi autorităţilor de rezoluţie în domeniul asigurărilor în cauză.

(4)În cazul în care transmiterea informaţiilor menţionată la alineatele (3) literele (f) şi (g) nu garantează nivelul adecvat de confidenţialitate, autoritatea competentă sau autoritatea de rezoluţie stabileşte proceduri de comunicare alternative care îndeplinesc aceleaşi obiective, asigurând totodată nivelul adecvat de confidenţialitate.
Art. 82: Decizia autorităţii de rezoluţie
(1)La primirea unei comunicări din partea autorităţii competente în conformitate cu alineatul (3) de la articolul 81 sau din proprie iniţiativă, autoritatea de rezoluţie stabileşte, în conformitate cu articolul 32 alineatul (1) şi articolul 33, în ce măsură sunt îndeplinite condiţiile de la paragraful respectiv în legătură cu instituţia sau cu entitatea menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) în cauză.
(2)Decizia prin care se stabileşte dacă se iau sau nu măsuri de rezoluţie în raport cu o instituţie sau o entitate menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) conţine următoarele informaţii:
a)motivele deciziei respective, inclusiv stabilirea faptului că instituţia îndeplineşte sau nu condiţiile pentru rezoluţie;
b)măsura pe care autoritatea de rezoluţie intenţionează să o ia, inclusiv, dacă este cazul, decizia de a cere lichidarea, numirea unui administrator sau orice altă măsură prevăzută de procedura obişnuită de insolvenţă sau, sub rezerva articolului 37 alineatul (9) de dreptul intern.
(3)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza procedurile şi conţinutul legate de următoarele cerinţe:
a)notificările menţionate la articolul 81 alineatele (1), (2) şi (3),
b)avizul de suspendare menţionat la articolul 83.
ABE înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 3 iulie 2015.
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Art. 83: Obligaţii procedurale ale autorităţilor de rezoluţie
(1)Statele membre se asigură că, după luarea unei măsuri de rezoluţie, autorităţile de rezoluţie se conformează cerinţelor prevăzute la alineatele (2), (3) şi (4), imediat ce acest lucru devine în mod rezonabil posibil.
(2)Autoritatea de rezoluţie notifică instituţiei aflate în rezoluţie şi următoarelor autorităţi, dacă sunt diferite:
a)autorităţii competente a instituţiei aflate în rezoluţie;
b)autorităţii competente a unei eventuale sucursale a instituţiei aflate în rezoluţie;
c)băncii centrale;
d)schemei de garantare a depozitelor la care este afiliată instituţia aflată în rezoluţie;
e)organului care răspunde de mecanismele de finanţare a rezoluţiei;
f)autorităţii de rezoluţie a grupului, după caz;
g)ministerului competent;
h)în cazul în care instituţia aflată în rezoluţie face obiectul supravegherii pe bază consolidată în conformitate cu titlul VII capitolul 3 din Directiva 2013/36/UE, supraveghetorului consolidant;
i)autorităţii macroprudenţiale naţionale desemnate şi CERS;
j)Comisiei, Băncii Centrale Europene, AEVMP, Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea Europeană pentru Asigurări şi Pensii Ocupaţionale) ("EIOPA") instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 şi ABE;
k)în cazul în care instituţia aflată în rezoluţie este o instituţie definită în termenii articolului 2 litera (b) din Directiva 98/26/CE, operatorilor sistemelor din care face parte respectiva instituţie.
l)în cazul în care instituţia aflată în rezoluţie face parte dintr-un conglomerat financiar, autorităţilor de supraveghere în domeniul asigurărilor şi autorităţilor de rezoluţie în domeniul asigurărilor în cauză.

(3)Notificarea menţionată la alineatul (2) conţine o copie a oricărui ordin sau instrument prin intermediul căruia sunt exercitate competenţele relevante şi precizează data de la care măsura sau măsurile de rezoluţie produc efecte.
(4)Autoritatea de rezoluţie publică sau asigură publicarea unei copii a ordinului sau a instrumentului prin intermediul căruia este luată măsura de rezoluţie, fie a unei informări care sumarizează efectele măsurii de rezoluţie şi, mai exact, efectele asupra clienţilor de retail şi, dacă este cazul, condiţiile şi perioada de suspendare sau limitare menţionată la articolele 69, 70 şi 71, prin următoarele mijloace:
a)pe site-ul său internet oficial;
b)pe site-ul internet al autorităţii competente, dacă aceasta este diferită de autoritatea de rezoluţie şi pe site-ul internet al ABE;
c)pe site-ul internet al instituţiei aflate în rezoluţie;
d)în cazurile în care acţiunile, alte instrumente de proprietate sau instrumentele de datorie ale instituţiei aflate în rezoluţie sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată, mijloacele utilizate pentru divulgarea informaţiilor reglementate referitoare la instituţia aflată în rezoluţie, în conformitate cu articolul 21 alineatul (1) din Directiva 2004/109/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (1).
(1)Directiva 2004/109/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind armonizarea obligaţiilor de transparenţă în ceea ce priveşte informaţia referitoare la emitenţii ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată şi de modificare a Directivei 2001/34/CE (JO L 390, 31.12.2004, p. 38).
(5)În cazul în care acţiunile sau instrumentele de proprietate ale acesteia nu sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată, autoritatea de rezoluţie se asigură că documentele care atestă existenţa instrumentelor menţionate la alineatul (4) sunt trimise acţionarilor şi creditorilor ai instituţiei aflate în rezoluţie care sunt cunoscuţi din registrele sau bazele de date ale instituţiei aflate în rezoluţie care sunt disponibile autorităţii de rezoluţie.
Art. 84: Confidenţialitate
(1)Cerinţele privind secretul profesional sunt obligatorii pentru următoarele persoane:
a)autorităţile de rezoluţie;
b)autorităţile competente şi ABE;
c)ministerele competente;
d)administratorii speciali sau administratorii temporari desemnaţi în conformitate cu prezenta directivă;
e)cumpărătorii potenţiali, atât cei contactaţi de autorităţile competente, cât şi cei solicitaţi de autorităţile de rezoluţie, indiferent dacă acest contact sau această solicitare a avut loc sau nu în cadrul pregătirii în vederea utilizării instrumentului de vânzare a activităţii sau dacă solicitarea respectivă a condus sau nu la o achiziţie;
f)auditorii, contabilii, consilierii juridici şi profesionali, evaluatorii şi alţi experţi angajaţi direct sau indirect de autorităţile de rezoluţie, de autorităţile competente, de ministerele competente sau de cumpărătorii potenţiali menţionaţi la litera (e);
g)organismele care administrează scheme de garantare a depozitelor;
h)organisme care administrează sisteme de compensare pentru investitori;
i)organismului care răspunde de mecanismele de finanţare a rezoluţiei;
j)băncile centrale şi alte autorităţi implicate în procesul de rezoluţie;
k)o instituţie-punte sau un vehicul de gestionare a activelor;
l)orice alte persoane care furnizează sau au furnizat servicii direct sau indirect, permanent sau ocazional persoanelor menţionate la literele (a)-(k);
m)conducerea superioară, membrii organului de conducere şi angajaţii organismelor sau entităţilor menţionate la literele (a)-(k) înaintea, în timpul şi după numirea acestora.
n)autorităţile de supraveghere în domeniul asigurărilor şi autorităţile de rezoluţie în domeniul asigurărilor informate sau notificate pe baza prezentului capitol.

(2)Pentru a se asigura că cerinţele privind confidenţialitatea stabilite la alineatele (1) şi (3) sunt respectate, persoanele menţionate la alineatul (1) literele (a), (b), (c), (g), (h), (j) şi (k) se asigură că sunt instituite norme interne, inclusiv norme pentru a garanta caracterul secret al informaţiilor între persoanele implicate direct în procesul de rezoluţie.
(3)Fără a aduce atingere caracterului general al cerinţelor prevăzute la alineatul (1), persoanelor menţionate la alineatul respectiv li se interzice divulgarea informaţiilor confidenţiale primite în exerciţiul activităţilor lor profesionale sau de la o autoritate competentă sau o autoritate de rezoluţie în legătură cu atribuţiile acesteia în temeiul prezentei directive, către orice persoană sau autoritate, cu excepţia cazului în care această divulgare se face în exercitarea atribuţiilor lor în temeiul acestei directive sau sub formă de rezumat sau în formă agregată, astfel încât instituţiile sau entităţile menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) să nu poată fi identificate, fie cu consimţământul expres şi prealabil al autorităţii, al instituţiei sau al entităţii menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) care a furnizat informaţiile respective.
Statele membre se asigură că nicio informaţie confidenţială nu este divulgată de către persoanele menţionate la alineatul (1) şi că sunt evaluate efectele posibile ale divulgării informaţiei respective asupra interesului public în ceea ce priveşte politica financiară, monetară şi economică, precum şi asupra intereselor comerciale ale persoanelor fizice şi juridice, asupra scopului inspecţiilor, asupra anchetelor şi asupra auditurilor.
Procedura de verificare a efectelor divulgării informaţiilor include o evaluare specifică a efectelor oricărei divulgări a conţinutului şi detaliilor planului de redresare şi de rezoluţie astfel cum este menţionat la articolele 5, 7, 10, 11 şi 12 şi rezultatul evaluărilor realizate în conformitate cu articolele 6, 8 şi 15.

Orice persoană sau entitate menţionată la alineatul (1) face obiectul răspunderii civile în cazul încălcării prezentului articol, în conformitate cu dreptul intern.
(4)Prezentul articol nu împiedică:
a)angajaţii şi experţii organismelor sau ai entităţilor menţionate la literele (a)-(j) de la alineatul (1) să facă schimb de informaţii între ei sau în cadrul fiecărui organism sau entităţi în parte; sau
b)autorităţile de rezoluţie şi autorităţile competente, inclusiv angajaţii şi experţii acestora, să facă schimb de informaţii între ele, precum şi cu alte autorităţi de rezoluţie din Uniune, cu alte autorităţi competente din Uniune, cu ministere competente, cu bănci centrale, cu scheme de garantare a depozitelor, cu sisteme de compensare pentru investitori, cu autorităţi responsabile de procedura obişnuită de insolvenţă, cu autorităţi responsabile de menţinerea stabilităţii sistemului financiar în statele membre prin utilizarea normelor macroprudenţiale" cu persoane însărcinate cu desfăşurarea auditurilor statutare ale conturilor, cu ABE sau, sub rezerva articolului 98, cu autorităţi din ţări terţe care îndeplinesc funcţii echivalente cu cele ale autorităţilor de rezoluţie sau, în condiţii de strictă confidenţialitate, cu un potenţial cumpărător sau cu orice altă persoană, dacă este cazul, în scopul planificării sau al executării unei măsuri de rezoluţie.
(5)Fără a aduce atingere oricăror altor prevederi ale prezentului articol, statele membre pot autoriza schimburile de informaţii cu oricare dintre următoarele:
a)în condiţii de strică confidenţialitate, cu orice altă persoană, atunci când este necesar în vederea planificării sau a efectuării unei acţiuni de rezoluţie;
b)cu comisiile parlamentare de anchetă din statul membru respectiv, curţile de conturi din statul membru respectiv şi alte entităţi cu atribuţii de anchetare în statul lor membru, în condiţii corespunzătoare; şi
c)cu autorităţile naţionale responsabile cu supravegherea sistemelor de plată, autorităţile responsabile de procedura obişnuită de insolvenţă, autorităţile care au sarcina publică de a supraveghea alte entităţi din sectorul financiar, autorităţile responsabile de supravegherea pieţelor financiare şi a întreprinderilor de asigurare precum şi inspectorii care acţionează în numele acestora, autorităţile statelor membre care au responsabilitatea de a menţine stabilitatea sistemului financiar în statele membre prin utilizarea reglementărilor macroprudenţiale, autorităţile responsabile cu protejarea stabilităţii sistemului financiar, precum şi persoanele responsabile cu auditarea legală;
(6)Dispoziţiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului intern privind divulgarea informaţiilor în vederea procedurii judiciare în dosare penale sau civile.
(7)Până la 3 iulie 2015, ABE elaborează orientări, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, pentru a specifica modul în care ar trebui furnizate informaţiile sub formă de rezumat sau în formă agregată, în sensul alineatului (3).