Capitolul i - Obiective, condiţii şi principii generale - Directiva 2014/59/UE/15-mai-2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii şi de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului şi a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE şi 2013/36/UE ale Parlamentului European şi ale Consiliului, precum şi a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 şi (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European şi ale Consiliului

Acte UE

Jurnalul Oficial 173L

În vigoare
Versiune de la: 28 Ianuarie 2025
CAPITOLUL I:Obiective, condiţii şi principii generale
Art. 31: Obiectivele rezoluţiei
(1)Atunci când aplică instrumente şi exercită competenţe de rezoluţie, autorităţile de rezoluţie trebuie să ţină cont de obiectivele rezoluţiei şi să aleagă acele instrumente şi competenţe care permit realizarea în cel mai înalt grad a obiectivelor relevante pentru fiecare situaţie în parte.
(2)Obiectivele rezoluţiei menţionate la alineatul (1) din prezentul articol sunt:
a)asigurarea continuităţii funcţiilor critice;
b)evitarea efectelor negative semnificative asupra stabilităţii financiare, în special prin prevenirea contagiunii, inclusiv asupra infrastructurilor pieţei şi prin menţinerea disciplinei pe piaţă;
c)protejarea fondurilor publice prin reducerea la minimum a sprijinului financiar public extraordinar;
d)protecţia deponenţilor care intră sub incidenţa Directivei 2014/49/UE şi a investitorilor aflaţi sub incidenţa Directivei 97/9/CE;
e)protejarea fondurilor şi a activelor clienţilor.
Atunci când urmăreşte obiectivele de mai sus, autoritatea de rezoluţie încearcă să reducă la minimum costul rezoluţiei şi să evite distrugerea valorii, cu excepţia cazului în care aceasta este necesară pentru a realiza obiectivele rezoluţiei.
(3)Sub rezerva unei serii de dispoziţii din prezenta directivă, obiectivele rezoluţiei au o importanţă egală, iar autorităţile de rezoluţie trebuie să le aplice în mod echilibrat, în funcţie de natura şi de circumstanţele proprii fiecărui caz.
Art. 32: Condiţii pentru declanşarea procedurii de rezoluţie
(1)Statele membre se asigură că autorităţile de rezoluţie iau o măsură de rezoluţie cu privire la una dintre instituţiile menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (a) numai dacă autoritatea de rezoluţie consideră că sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:
a)stabilirea faptului că instituţia este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibilă de a intra în dificultate se face de către autoritatea competentă, după consultarea autorităţii de rezoluţie sau, sub rezerva condiţiilor prevăzute în alineatul (2), de către autoritatea de rezoluţie după consultarea autorităţii competente;
b)având în vedere calendarul şi alte circumstanţe relevante, nu există nicio perspectivă rezonabilă potrivit căreia intrarea în dificultate a unei instituţii ar putea fi împiedicată, într-o perioadă rezonabilă, prin măsuri alternative ale sectorului privat, inclusiv prin măsuri luate de către un SIP sau prin măsuri de supraveghere, inclusiv prin măsuri de intervenţie timpurie sau prin reducerea valorii sau conversia instrumentelor de capital relevante şi a datoriilor eligibile în conformitate cu articolul 59 alineatul (2), măsuri ce vizează instituţia în cauză;

c)măsura de rezoluţie este necesară în interesul public în sensul alineatului (5).
(2)Statele membre pot să prevadă faptul că, pe lângă autoritatea competentă, stabilirea faptului că instituţia este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibilă de a intra în dificultate conform alineatului (1) litera (a) poate fi făcută şi de autoritatea de rezoluţie, în urma consultării autorităţii competente, în cazul în care autorităţile de rezoluţie în temeiul dreptului intern dispun de instrumentele necesare pentru a stabili acest lucru, în special de acces adecvat la informaţiile relevante. Autoritatea competentă prezintă autorităţii de rezoluţie orice informaţii relevante pe care aceasta din urmă le solicită pentru a-şi putea realiza evaluarea fără întârziere.
(3)Adoptarea prealabilă a unei măsuri de intervenţie timpurie în conformitate cu articolul 27 nu constituie o condiţie pentru adoptarea unei măsuri de rezoluţie.
(4)În sensul alineatului (1) litera (a), se consideră că o instituţie este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibilă de a intra în dificultate, dacă este îndeplinită cel puţin una dintre condiţiile următoare:
a)instituţia încalcă cerinţele deţinerii în continuare a autorizaţiei sau, potrivit unor elemente obiective, se poate conchide că instituţia le va încălca în viitorul apropiat, într-o măsură suficientă pentru a justifica retragerea autorizaţiei de către autoritatea competentă, inclusiv cazul în care instituţia a suportat sau este susceptibilă de a suporta pierderi care îi vor epuiza toate sau o parte semnificativă din fondurile proprii, dar fără a se limita la acesta;
b)activul instituţiei este inferior pasivului sau, potrivit unor elemente obiective, se poate conchide că acest lucru se va petrece în viitorul apropiat;
c)instituţia se află în imposibilitatea de a-şi achita datoriile sau alte pasive la scadenţă sau, potrivit unor elemente obiective, se poate conchide că acest lucru se va petrece în viitorul apropiat;
d)este necesar un sprijin financiar public extraordinar, cu excepţia cazului în care, pentru evita sau a remedia o perturbare gravă a economiei unui stat membru şi a menţine stabilitatea financiară, sprijinul financiar public extraordinar îmbracă oricare dintre formele următoare:
(i)o garanţie de stat în sprijinul facilităţilor de lichiditate oferite de băncile centrale în conformitate cu condiţiile băncilor centrale;
(ii)o garanţie de stat pentru pasivele nou-emise; sau
(iii)o injecţie de fonduri proprii sau achiziţionarea de instrumente de capital la preţuri şi în condiţii care nu conferă un avantaj instituţiei, în cazul în care, la momentul acordării sprijinului public, nu există nici circumstanţele menţionate la literele (a), (b) sau (c) din prezentul alineat, nici circumstanţele menţionate la articolul 59 alineatul (3).
În fiecare din cazurile menţionate la litera (d) punctele (i), (ii) şi (iii) din primul paragraf, măsurile de garantare sau măsurile echivalente acestora menţionate la aceste puncte se limitează la instituţiile solvabile şi sunt condiţionate de aprobarea finală în temeiul cadrului Uniunii privind ajutoarele de stat. Măsurile respective au caracter temporar şi preventiv şi sunt proporţionale în raport cu remedierea consecinţelor pe care le are perturbarea gravă şi nu sunt utilizate pentru a compensa pierderile pe care instituţia le-a suportat sau este susceptibilă se le suporte în viitorul apropiat.
Măsurile de sprijin menţionate la litera (d) punctul (iii) se limitează la injecţiile necesare pentru a soluţiona deficitul de capital a cărui existenţă a fost stabilită în cadrul simulării situaţiilor de criză la nivel naţional, la nivelul Uniunii sau la nivelul MUS, la evaluări ale calităţii activelor sau la exerciţii echivalente desfăşurate de către Banca Centrală Europeană, ABE sau de către autorităţile naţionale, după caz, confirmate de către autoritatea competentă.
Până la 3 ianuarie 2015, ABE emite orientări în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 privind tipul de simulări, evaluări sau exerciţii menţionate anterior care pot duce la un asemenea sprijin.
Până la 31 decembrie 2015, Comisia examinează dacă există în continuare nevoia de a permite măsurile de sprijin menţionate la litera (d) punctul (iii) din primul paragraf şi condiţiile ce trebuie îndeplinite în cazul continuării şi informează în acest sens Parlamentul European şi Consiliul. După caz, raportul respectiv este însoţit de o propunere legislativă.
(5)În sensul alineatului (1) litera (c) din prezentul articol, o măsură de rezoluţie este considerată de interes public dacă este necesară pentru a realiza şi este proporţională cu cel puţin unul dintre obiectivele rezoluţiei menţionate la articolul 31, iar lichidarea instituţiei conform procedurii obişnuite de insolvenţă nu ar permite atingerea obiectivelor rezoluţiei în aceeaşi măsură.
(6)Până la 3 iulie 2015, ABE emite orientări în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 pentru a promova convergenţa practicilor de supraveghere şi de rezoluţie în ceea ce priveşte interpretarea diferitelor circumstanţe în care se consideră că o instituţie este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibilă de a intra în dificultate.
Art. 32a: Condiţii de declanşare a rezoluţiei cu privire la un organism central şi la instituţiile de credit afiliate în mod permanent unui organism central
Statele membre se asigură că autorităţile de rezoluţie pot lua o măsură de rezoluţie în legătură cu un organism central şi cu toate instituţiile de credit afiliate în mod permanent care fac parte din acelaşi grup de rezoluţie, atunci când respectivul grup de rezoluţie îndeplineşte în ansamblul său condiţiile prevăzute la articolul 32 alineatul (1).
Art. 32b: Procedurile de insolvenţă în ceea ce priveşte instituţiile şi entităţile care nu fac obiectul măsurilor de rezoluţie
Statele membre se asigură că o instituţie sau o entitate menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d), în legătură cu care autoritatea de rezoluţie consideră că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la articolul 32 alineatul (1) literele (a) şi (b), dar că o măsură de rezoluţie nu ar fi în interesul public în conformitate cu articolul 32 alineatul (1) litera (c), este lichidată în mod ordonat, în conformitate cu dreptul intern aplicabil.

Art. 33: Condiţii de declanşare a procedurii de rezoluţie în cazul instituţiilor financiare şi al societăţilor financiare holding
(1)Statele membre se asigură că autorităţile de rezoluţie pot lua măsuri de rezoluţie în legătură cu o instituţie financiară menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (b) atunci când condiţiile prevăzute la articolul 32 alineatul (1) sunt îndeplinite atât în ceea ce priveşte instituţia financiară, cât şi în ceea ce priveşte întreprinderea-mamă care face obiectul supravegherii consolidate.
(2)Statele membre se asigură că autorităţile de rezoluţie iau o măsură de rezoluţie în legătură cu o entitate menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (c) sau (d) atunci când entitatea îndeplineşte condiţiile prevăzute la articolul 32 alineatul (1).

(3)În cazul în care instituţiile-filiale ale unei societăţi holding cu activitate mixtă sunt deţinute, direct sau indirect, de către o societate financiară holding intermediară, planul de rezoluţie prevede că societatea financiară holding intermediară este identificată ca o entitate de rezoluţie, iar statele membre se asigură că măsurile de rezoluţie în sensul rezoluţiei grupului sunt luate în ceea ce priveşte societatea financiară holding intermediară. Statele membre se asigură că autorităţile de rezoluţie nu iau măsuri de rezoluţie în sensul rezoluţiei grupului în ceea ce priveşte societatea holding cu activitate mixtă.

(4)În temeiul dispoziţiilor alineatului (3) al prezentului articol şi în pofida faptului că o entitate menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (c) sau (d) nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la articolul 32 alineatul (1), autorităţile de rezoluţie pot lua măsuri de rezoluţie cu privire la o entitate menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (c) sau (d) în cazul în care sunt îndeplinite toate condiţiile de mai jos:
a)entitatea este o entitate de rezoluţie;
b)cel puţin una dintre filialele entităţii care sunt instituţii, dar nu entităţi de rezoluţie, respectă condiţiile prevăzute la articolul 32 alineatul (1);
c)activele şi pasivele filialelor menţionate la litera (b) sunt de aşa natură încât intrarea în dificultate a respectivelor filiale pune în pericol întregul grup de rezoluţie, iar măsurile de rezoluţie care vizează entitatea sunt necesare fie pentru rezoluţia acestor filiale care sunt instituţii, fie pentru rezoluţia întregului grup relevant de rezoluţie.

Art. 33a: Competenţa de a suspenda anumite obligaţii
(1)Statele membre se asigură că autorităţile de rezoluţie, după consultarea autorităţilor competente, care răspund în timp util, au competenţa de a suspenda orice obligaţii de plată sau de livrare în temeiul oricărui contract la care o instituţie sau o entitate menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) este parte atunci când sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:
a)s-a stabilit că instituţia sau entitatea este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibilă de a intra în dificultate, în conformitate cu articolul 32 alineatul (1) litera (a);
b)nu există nicio măsură disponibilă imediat în sectorul privat menţionată la articolul 32 alineatul (1) litera (b), care ar împiedica intrarea în dificultate a instituţiei sau a entităţii;
c)exercitarea competenţei de suspendare este considerată necesară pentru a se evita o deteriorare şi mai mare a condiţiilor financiare ale instituţiei sau ale entităţii; şi
d)exercitarea competenţei de suspendare este fie:
(i)necesară pentru a efectua constatarea prevăzută la articolul 32 alineatul (1) litera (c), fie
(ii)necesară pentru a alege măsurile adecvate de rezoluţie sau pentru a asigura aplicarea eficientă a unuia sau a mai multor instrumente de rezoluţie.
(2)Competenţa menţionată la alineatul (1) de la prezentul articol nu se aplică obligaţiilor de plată şi de livrare datorate:
a)sistemelor şi operatorilor de sisteme desemnaţi în conformitate cu Directiva 98/26/CE;
b)CPC-urilor autorizate în Uniune în temeiul articolului 14 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 şi CPC-urilor din ţări terţe recunoscute de ESMA în temeiul articolului 25 din regulamentul respectiv;
c)băncilor centrale.
Autorităţile de rezoluţie stabilesc domeniul de aplicare al competenţei menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol în funcţie de circumstanţele fiecărui caz în parte. În special, autorităţile de rezoluţie evaluează cu atenţie dacă este adecvată prelungirea suspendării în cazul depozitelor eligibile, în conformitate cu definiţia de la articolul 2 alineatul (1) punctul 4 din Directiva 2014/49/UE, în special în ceea ce priveşte depozitele garantate deţinute de persoane fizice şi de microîntreprinderi, întreprinderi mici şi mijlocii.
(3)Statele membre pot să prevadă că, în cazul în care competenţa de a suspenda obligaţiile de plată sau de livrare este exercitată în ceea ce priveşte depozitele eligibile, autorităţile de rezoluţie se asigură că deponenţii au acces la un cuantum zilnic adecvat din depozitele respective.
(4)Perioada de suspendare în temeiul alineatului (1) este cât mai scurtă posibil şi nu depăşeşte perioada minimă pe care autoritatea de rezoluţie o consideră necesară pentru scopurile indicate la alineatul (1) literele (c) şi (d) şi, în orice caz, nu depăşeşte perioada dintre publicarea unei notificări de suspendare în temeiul alineatului (8) şi miezul nopţii din statul membru al autorităţii de rezoluţie a instituţiei sau entităţii de la finalul zilei de lucru care urmează zilei publicării respective.
Suspendarea încetează să producă efecte la expirarea perioadei de suspendare menţionate la primul paragraf.
(5)Atunci când îşi exercită competenţa menţionată la alineatul (1) de la prezentul articol, autorităţile de rezoluţie ţin seama de impactul pe care l-ar putea avea exercitarea respectivei competenţe asupra bunei funcţionări a pieţelor financiare şi iau în considerare normele naţionale existente, precum şi competenţele de supraveghere şi competenţele judiciare, pentru a proteja drepturile creditorilor şi egalitatea de tratament a creditorilor în procedura obişnuită de insolvenţă. Autorităţile de rezoluţie au în vedere, în special, aplicarea potenţială a procedurilor naţionale de insolvenţă în ceea ce priveşte instituţia sau entitatea, ca urmare a constatării menţionate la articolul 32 alineatul (1) litera (c), şi ia măsurile pe care le consideră adecvate pentru a asigura o coordonare corespunzătoare cu autorităţile administrative sau judiciare naţionale.
(6)Dacă obligaţiile contractuale de plată sau de livrare sunt suspendate în temeiul alineatului (1), obligaţiile de plată sau de livrare ale contrapărţilor la acel contract se suspendă pentru aceeaşi perioadă.
(7)O obligaţie de plată sau de livrare care ar fi devenit scadentă pe perioada suspendării devine exigibilă imediat după expirarea perioadei respective.
(8)Statele membre se asigură că autorităţile de rezoluţie înştiinţează instituţia sau entitatea menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) şi autorităţile menţionate la articolul 83 alineatul (2) literele (a)-(h) fără întârziere atunci când îşi exercită competenţa menţionată la alineatul (1) de la prezentul articol, după ce s-a stabilit faptului că instituţia este în curs de a intra în dificultate sau susceptibilă de a intra în dificultate în temeiul articolului 32 alineatul (1) litera (a) şi înainte de luarea deciziei de rezoluţie.
Autoritatea de rezoluţie publică sau asigură publicarea ordinului sau a instrumentului prin care obligaţiile sunt suspendate în temeiul prezentului articol şi a condiţiilor şi perioadei de suspendare prin mijloacele menţionate la articolul 83 alineatul (4).
(9)Prezentul articol nu aduce atingere dispoziţiilor cuprinse în dreptul naţional al statelor membre care acordă competenţe de a suspenda obligaţiile de plată sau de livrare ale instituţiilor şi ale entităţilor menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol înainte de stabilirea faptului că respectivele instituţii sau entităţi sunt în curs de a intra în dificultate sau susceptibile de a intra în dificultate în temeiul articolului 32 alineatul (1) litera (a) sau de a suspenda obligaţiile de plată sau de livrare ale instituţiilor sau ale entităţilor care urmează să fie lichidate în cadrul procedurii obişnuite de insolvenţă şi care depăşesc domeniul de aplicare şi durata prevăzută la acest articol. Aceste competenţe se exercită în conformitate cu domeniul de aplicare, durata şi condiţiile prevăzute în legislaţia naţională relevantă. Condiţiile prevăzute în prezentul articol nu aduc atingere condiţiilor legate de această competenţă de suspendare a obligaţiilor de plată sau de livrare.
(10)Statele membre se asigură că, în cazul în care o autoritate de rezoluţie exercită competenţa de a suspenda obligaţiile de plată sau de livrare în legătură cu o instituţie sau o entitate menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol, autoritatea de rezoluţie poate de asemenea exercita, pe durata respectivei suspendări, competenţa de a:
a)impune restricţii creditorilor garantaţi ai respectivei instituţii sau entităţi referitoare la executarea garanţiei în legătură cu oricare dintre activele instituţiei sau entităţii respective, pentru aceeaşi durată, caz în care se aplică articolul 70 alineatele (2), (3) şi (4); şi
b)suspenda drepturile de reziliere ale oricărei părţi la un contract încheiat cu instituţia sau entitatea respectivă, pentru aceeaşi durată, caz în care se aplică articolul 71 alineatele (2)-(8).
(11)În cazul în care, după stabilirea faptului că o instituţie sau o entitate este în curs de a intra în dificultate sau susceptibilă de a intra în dificultate în temeiul articolului 32 alineatul (1) litera (a), o autoritate de rezoluţie şi-a exercitat competenţa de suspendare a obligaţiilor de plată sau de livrare în condiţiile prevăzute la alineatul (1) sau (10) de la prezentul articol şi dacă ulterior sunt luate măsuri de rezoluţie cu privire la instituţia sau entitatea respectivă, autoritatea de rezoluţie nu îşi exercită competenţele prevăzute la articolul 69 alineatul (1), la articolul 70 alineatul (1) sau la articolul 71 alineatul (1) cu privire la respectiva instituţie sau entitate.

Art. 34: Principii generale care reglementează rezoluţia
(1)Statele membre se asigură că, atunci când autorităţile de rezoluţie aplică instrumente şi exercită competenţe de rezoluţie, ele iau toate măsurile necesare pentru a garanta că măsurile de rezoluţie sunt luate în conformitate cu următoarele principii:
a)acţionarii instituţiei aflate în rezoluţie sunt primii care suportă pierderi;
b)creditorii instituţiei aflate în rezoluţie suportă pierderi ulterior acţionarilor, în conformitate cu ordinea priorităţii creanţelor acestora din cadrul procedurii obişnuite de insolvenţă, cu excepţia cazului în care în prezenta directivă se prevede în mod expres altceva;
c)organul de conducere şi conducerea superioară ale instituţiei aflate în rezoluţie sunt înlocuite, cu excepţia cazurilor în care păstrarea integrală sau parţială a organului de conducere sau a conducerii superioare, în funcţie de circumstanţe, este considerată necesară pentru realizarea obiectivelor rezoluţiei;
d)organul de conducere şi conducerea superioară a instituţiei aflată în rezoluţie oferă întreaga asistenţă necesară pentru realizarea obiectivelor rezoluţiei;
e)persoanele fizice şi juridice sunt trase la răspundere, în temeiul legislaţiei statului membru, în conformitate cu dreptul civil sau penal, pentru responsabilitatea lor legată de intrarea în dificultate a instituţiei;
f)cu excepţia unor dispoziţii contrare din prezenta directivă, creditorii din aceeaşi categorie sunt trataţi în mod egal;
g)niciun creditor nu suportă pierderi mai mari decât cele pe care le-ar fi suportat în cazul în care instituţia sau entitatea menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) ar fi fost lichidată prin intermediul procedurii obişnuite de insolvenţă conform mecanismelor de siguranţă de la articolele 73-75;
h)depozitele acoperite sunt protejate în întregime; şi
i)măsurile de rezoluţie se iau conform mecanismelor de siguranţă din prezenta directivă.
(2)În cazul în care o instituţie este o entitate din grup, autorităţile de rezoluţie, fără a aduce atingere articolului 31, aplică instrumente şi exercită competenţe de rezoluţie într-un mod care reduce la minimum impactul asupra altor entităţi din grup şi asupra grupului în ansamblu, precum şi efectele negative asupra stabilităţii financiare în Uniunea Europeană şi în statele sale membre, în special în ţările în care grupul îşi desfăşoară activitatea.
(3)Când aplică instrumente şi exercită competenţe de rezoluţie, statele membre se asigură că respectă, după caz, cadrul Uniunii privind ajutoarele de stat.
(4)În cazul în care unei instituţii sau entităţi menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) i se aplică un instrument de vânzare a activităţii, un instrument al instituţiei-punte sau un instrument de separare a activelor, se consideră că instituţia sau entitatea face obiectul procedurii de insolvenţă sau al unei proceduri asemănătoare de insolvenţă în sensul articolului 5 alineatul (1) din Directiva 2001/23/CE a Consiliului (1).
(1)Directiva 2001/23/CE a Consiliului din 12 martie 2001 privind apropierea legislaţiei statelor membre referitoare la menţinerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi, unităţi sau părţi de întreprinderi sau unităţi (JO L 82, 22.3.2001, p. 16).
(5)Atunci când aplică instrumente de rezoluţie şi exercită competenţe în materie de rezoluţie, autorităţile de rezoluţie informează şi se consultă cu reprezentanţii angajaţilor, dacă este cazul.
(6)Autorităţile de rezoluţie aplică instrumente de rezoluţie şi exercită competenţe de rezoluţie fără a aduce atingere dispoziţiilor privind reprezentarea angajaţilor în organele de conducere ale întreprinderilor, conform dreptului intern sau practicii naţionale.