Art. 34. - Art. 34: Principii generale care reglementează rezoluţia - Directiva 2014/59/UE/15-mai-2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii şi de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului şi a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE şi 2013/36/UE ale Parlamentului European şi ale Consiliului, precum şi a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 şi (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European şi ale Consiliului

Acte UE

Jurnalul Oficial 173L

În vigoare
Versiune de la: 28 Ianuarie 2025
Art. 34: Principii generale care reglementează rezoluţia
(1)Statele membre se asigură că, atunci când autorităţile de rezoluţie aplică instrumente şi exercită competenţe de rezoluţie, ele iau toate măsurile necesare pentru a garanta că măsurile de rezoluţie sunt luate în conformitate cu următoarele principii:
a)acţionarii instituţiei aflate în rezoluţie sunt primii care suportă pierderi;
b)creditorii instituţiei aflate în rezoluţie suportă pierderi ulterior acţionarilor, în conformitate cu ordinea priorităţii creanţelor acestora din cadrul procedurii obişnuite de insolvenţă, cu excepţia cazului în care în prezenta directivă se prevede în mod expres altceva;
c)organul de conducere şi conducerea superioară ale instituţiei aflate în rezoluţie sunt înlocuite, cu excepţia cazurilor în care păstrarea integrală sau parţială a organului de conducere sau a conducerii superioare, în funcţie de circumstanţe, este considerată necesară pentru realizarea obiectivelor rezoluţiei;
d)organul de conducere şi conducerea superioară a instituţiei aflată în rezoluţie oferă întreaga asistenţă necesară pentru realizarea obiectivelor rezoluţiei;
e)persoanele fizice şi juridice sunt trase la răspundere, în temeiul legislaţiei statului membru, în conformitate cu dreptul civil sau penal, pentru responsabilitatea lor legată de intrarea în dificultate a instituţiei;
f)cu excepţia unor dispoziţii contrare din prezenta directivă, creditorii din aceeaşi categorie sunt trataţi în mod egal;
g)niciun creditor nu suportă pierderi mai mari decât cele pe care le-ar fi suportat în cazul în care instituţia sau entitatea menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) ar fi fost lichidată prin intermediul procedurii obişnuite de insolvenţă conform mecanismelor de siguranţă de la articolele 73-75;
h)depozitele acoperite sunt protejate în întregime; şi
i)măsurile de rezoluţie se iau conform mecanismelor de siguranţă din prezenta directivă.
(2)În cazul în care o instituţie este o entitate din grup, autorităţile de rezoluţie, fără a aduce atingere articolului 31, aplică instrumente şi exercită competenţe de rezoluţie într-un mod care reduce la minimum impactul asupra altor entităţi din grup şi asupra grupului în ansamblu, precum şi efectele negative asupra stabilităţii financiare în Uniunea Europeană şi în statele sale membre, în special în ţările în care grupul îşi desfăşoară activitatea.
(3)Când aplică instrumente şi exercită competenţe de rezoluţie, statele membre se asigură că respectă, după caz, cadrul Uniunii privind ajutoarele de stat.
(4)În cazul în care unei instituţii sau entităţi menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) i se aplică un instrument de vânzare a activităţii, un instrument al instituţiei-punte sau un instrument de separare a activelor, se consideră că instituţia sau entitatea face obiectul procedurii de insolvenţă sau al unei proceduri asemănătoare de insolvenţă în sensul articolului 5 alineatul (1) din Directiva 2001/23/CE a Consiliului (1).
(1)Directiva 2001/23/CE a Consiliului din 12 martie 2001 privind apropierea legislaţiei statelor membre referitoare la menţinerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi, unităţi sau părţi de întreprinderi sau unităţi (JO L 82, 22.3.2001, p. 16).
(5)Atunci când aplică instrumente de rezoluţie şi exercită competenţe în materie de rezoluţie, autorităţile de rezoluţie informează şi se consultă cu reprezentanţii angajaţilor, dacă este cazul.
(6)Autorităţile de rezoluţie aplică instrumente de rezoluţie şi exercită competenţe de rezoluţie fără a aduce atingere dispoziţiilor privind reprezentarea angajaţilor în organele de conducere ale întreprinderilor, conform dreptului intern sau practicii naţionale.