Capitolul ix - Dreptul la recurs şi excluderea altor măsuri - Directiva 2014/59/UE/15-mai-2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii şi de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului şi a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE şi 2013/36/UE ale Parlamentului European şi ale Consiliului, precum şi a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 şi (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European şi ale Consiliului
Acte UE
Jurnalul Oficial 173L
În vigoare Versiune de la: 28 Ianuarie 2025
CAPITOLUL IX:Dreptul la recurs şi excluderea altor măsuri
Art. 85: Aprobarea judiciară ex ante şi dreptul de a contesta deciziile
(1)Statele membre pot solicita ca decizia de adoptare a unei măsuri de prevenire sau de gestionare a crizelor să facă obiectul unei aprobări judiciare ex ante, cu condiţia ca, în ceea ce priveşte decizia de adoptare a unei măsuri de gestionare a crizelor, în conformitate cu dreptul intern, procedura pentru solicitarea aprobării şi examinarea de către instanţă să fie rapide.
(2)Statele membre prevăd în dreptul intern dreptul de a formula o cale de atac împotriva deciziei de a lua o măsură de prevenire a crizelor sau a deciziei de a exercita o competenţă, alta decât cea referitoare la măsurile de gestionare a crizelor, în temeiul prezentei directive.
(3)Statele membre se asigură că toate persoanele afectate de decizia de a lua măsuri de gestionare a crizelor au dreptul la o cale de atac împotriva deciziei respective. Statele membre se asigură că controlul este rapid şi că instanţele naţionale utilizează evaluări economice complexe ale faptelor realizate de autoritatea de rezoluţie ca bază a propriei lor evaluări.
(4)Dreptul la o cale de atac menţionat la alineatul (3) se exercită sub rezerva următoarelor dispoziţii:
a)introducerea unei căi de atac nu implică suspendarea automată a efectelor deciziei contestate;
b)decizia autorităţii de rezoluţie este executorie imediat şi dă naştere unei prezumţii refutabile potrivit căreia suspendarea executării deciziei ar fi contrară interesului public.
Atunci când acest lucru este necesar pentru a proteja interesul unor părţi terţe care, acţionând cu bună-credinţă, au cumpărat acţiuni, alte instrumente de proprietate, active, drepturi sau pasive ale unei instituţii aflate în rezoluţie, în temeiul utilizării instrumentelor de rezoluţie sau al exercitării competenţelor de rezoluţie de către autorităţile de rezoluţie, anularea unei decizii luate de o autoritate de rezoluţie nu afectează niciun act administrativ adoptat ulterior şi nicio tranzacţie încheiată ulterior de către autoritatea de rezoluţie în cauză pe baza deciziei sale anulate. În acest caz, căile de recurs împotriva unei decizii sau măsuri prejudiciabile a autorităţilor de rezoluţie trebuie să se limiteze la acordarea de compensaţii pentru pierderile suferite de reclamant ca urmare a deciziei sau a măsurii respective.
Art. 86: Restricţii referitoare la alte proceduri judiciare
(1)Fără a aduce atingere articolului 82 alineatul (2) litera (b), statele membre se asigură că, în privinţa unei instituţii aflate în rezoluţie sau a unei instituţii sau a unei entităţi menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) pentru care se consideră că sunt îndeplinite condiţiile pentru procedura de rezoluţie, procedura obişnuită de insolvenţă nu este declanşată decât la iniţiativa autorităţii de rezoluţie, precum şi că decizia de aplicare a procedurii obişnuite de insolvenţă în cazul unei instituţii sau al unei entităţi menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) nu poate fi luată decât cu consimţământul autorităţii de rezoluţie.
(2)În sensul alineatului (1), statele membre se asigură că:
a)autorităţilor competente şi autorităţilor de rezoluţie li se notifică fără întârziere orice cerere de deschidere a procedurii obişnuite de insolvenţă în raport cu o instituţie sau cu o entitate menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d), indiferent dacă instituţia sau entitatea respectivă se află în rezoluţie sau dacă a fost făcută publică o decizie în conformitate cu articolul 83 alineatele (4) şi (5);
b)cererea nu este stabilită decât dacă s-au făcut notificările menţionate la litera (a) şi dacă survine una dintre următoarele situaţii:
(i)autoritatea de rezoluţie a informat autorităţile responsabile de procedura obişnuită de insolvenţă cu privire la intenţia sa de a nu lua nicio măsură de rezoluţie în raport cu instituţia sau cu entitatea menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d);
(ii)a expirat un termen de şapte zile de la data efectuării notificărilor menţionate la litera (a).
(3)Fără a aduce atingere niciunei limitări privind executarea garanţiilor reale mobiliare impuse în temeiul articolului 70, statele membre se asigură că, atunci când este necesar în vederea aplicării eficace a instrumentelor şi competenţelor de rezoluţie, autorităţile de rezoluţie pot solicita instanţei să suspende, pentru o perioadă adecvată conform obiectivului urmărit, orice acţiune sau procedură judiciară la care este sau devine parte o instituţie aflată în rezoluţie.