Art. 85. - Art. 85: Aprobarea judiciară ex ante şi dreptul de a contesta deciziile - Directiva 2014/59/UE/15-mai-2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii şi de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului şi a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE şi 2013/36/UE ale Parlamentului European şi ale Consiliului, precum şi a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 şi (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European şi ale Consiliului

Acte UE

Jurnalul Oficial 173L

În vigoare
Versiune de la: 28 Ianuarie 2025
Art. 85: Aprobarea judiciară ex ante şi dreptul de a contesta deciziile
(1)Statele membre pot solicita ca decizia de adoptare a unei măsuri de prevenire sau de gestionare a crizelor să facă obiectul unei aprobări judiciare ex ante, cu condiţia ca, în ceea ce priveşte decizia de adoptare a unei măsuri de gestionare a crizelor, în conformitate cu dreptul intern, procedura pentru solicitarea aprobării şi examinarea de către instanţă să fie rapide.
(2)Statele membre prevăd în dreptul intern dreptul de a formula o cale de atac împotriva deciziei de a lua o măsură de prevenire a crizelor sau a deciziei de a exercita o competenţă, alta decât cea referitoare la măsurile de gestionare a crizelor, în temeiul prezentei directive.
(3)Statele membre se asigură că toate persoanele afectate de decizia de a lua măsuri de gestionare a crizelor au dreptul la o cale de atac împotriva deciziei respective. Statele membre se asigură că controlul este rapid şi că instanţele naţionale utilizează evaluări economice complexe ale faptelor realizate de autoritatea de rezoluţie ca bază a propriei lor evaluări.
(4)Dreptul la o cale de atac menţionat la alineatul (3) se exercită sub rezerva următoarelor dispoziţii:
a)introducerea unei căi de atac nu implică suspendarea automată a efectelor deciziei contestate;
b)decizia autorităţii de rezoluţie este executorie imediat şi dă naştere unei prezumţii refutabile potrivit căreia suspendarea executării deciziei ar fi contrară interesului public.
Atunci când acest lucru este necesar pentru a proteja interesul unor părţi terţe care, acţionând cu bună-credinţă, au cumpărat acţiuni, alte instrumente de proprietate, active, drepturi sau pasive ale unei instituţii aflate în rezoluţie, în temeiul utilizării instrumentelor de rezoluţie sau al exercitării competenţelor de rezoluţie de către autorităţile de rezoluţie, anularea unei decizii luate de o autoritate de rezoluţie nu afectează niciun act administrativ adoptat ulterior şi nicio tranzacţie încheiată ulterior de către autoritatea de rezoluţie în cauză pe baza deciziei sale anulate. În acest caz, căile de recurs împotriva unei decizii sau măsuri prejudiciabile a autorităţilor de rezoluţie trebuie să se limiteze la acordarea de compensaţii pentru pierderile suferite de reclamant ca urmare a deciziei sau a măsurii respective.