Art. 44. - Art. 44: Domeniul de aplicare al instrumentului de recapitalizare internă - Directiva 2014/59/UE/15-mai-2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii şi de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului şi a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE şi 2013/36/UE ale Parlamentului European şi ale Consiliului, precum şi a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 şi (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European şi ale Consiliului
Acte UE
Jurnalul Oficial 173L
În vigoare Versiune de la: 28 Ianuarie 2025
Art. 44: Domeniul de aplicare al instrumentului de recapitalizare internă
(1)Statele membre se asigură că instrumentul de recapitalizare internă poate fi aplicat tuturor pasivelor unei instituţii sau entităţi menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d), care nu sunt excluse din domeniul de aplicare al acestui instrument în conformitate cu alineatul (2) sau (3) din prezentul articol.
(2)Autorităţile de rezoluţie nu exercită competenţele de reducere a valorii contabile sau de conversie în cazul următoarelor pasive fie că sunt reglementate de dreptul unui stat membru, fie de dreptul unui stat terţ:
a)depozitele acoperite;
b)obligaţiile garantate inclusiv obligaţiunile garantate şi pasivele sub forma unor instrumente financiare utilizate în scopul acoperirii riscurilor, care constituie o parte integrantă a portofoliului de acoperire şi care, în temeiul dreptului intern, sunt garantate în mod asemănător cu obligaţiunile garantate;
c)orice datorie care rezultă în virtutea deţinerii de către instituţia sau entitatea menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) din prezenta directivă a unor active sau lichidităţi aparţinând clienţilor, inclusiv active sau lichidităţi aparţinând clienţilor deţinute în numele unui OPCVM, în conformitate cu definiţia de la articolul 1 alineatul (2) din Directiva 2009/65/CE, sau de un FIA, în conformitate cu definiţia de la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (1), cu condiţia ca respectivul client să fie protejat în baza legislaţiei aplicabile privind insolvenţa;
(1)Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 8 iunie 2011 privind administratorii fondurilor de investiţii alternative şi de modificare a Directivelor 2003/41/CE şi 2009/65/CE şi a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 şi (UE) nr. 1095/2010 (JO L 174, 1.7.2011, p. 1).
d)orice datorie care rezultă în virtutea existenţei unei relaţii fiduciare între instituţie sau entitatea menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) (în calitate de fiduciar) şi o altă persoană (în calitate de beneficiar), cu condiţia ca respectivul beneficiar să fie protejat în baza legislaţiei aplicabile privind insolvenţa sau în baza dreptului civil;
e)datorii faţă de instituţii, excluzând entităţile care fac parte din acelaşi grup, cu o scadenţă iniţială de sub şapte zile;
f)datorii cu o scadenţă reziduală mai mică de şapte zile faţă de sisteme sau operatori de sisteme desemnaţi în conformitate cu Directiva 98/26/CE sau faţă de participanţii la astfel de sisteme, care rezultă din participarea la un astfel de sistem, sau faţă de CPC-uri autorizate în Uniune în temeiul articolului 14 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 şi faţă de CPC-uri din ţări terţe recunoscute de ESMA în temeiul articolului 25 din regulamentul respectiv;
g)o datorie faţă de oricare dintre următoarele persoane:
(i)un angajat, în ceea ce priveşte salariile, beneficiile de tipul pensiilor sau alte forme de remuneraţie fixă acumulate, cu excepţia componentei variabile a remuneraţiei care nu este reglementată printr-un contract colectiv de muncă;
(ii)un creditor comercial, în ceea ce priveşte furnizarea către instituţia sau entitatea menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) de mărfuri sau servicii care sunt cruciale pentru desfăşurarea zilnică a activităţilor sale, inclusiv servicii informatice, servicii de utilităţi, precum şi închirierea, întreţinerea şi reparaţiile spaţiilor de lucru;
(iii)autorităţi fiscale şi de asigurări sociale, cu condiţia ca datoriile respective să fie considerate creanţe privilegiate în baza legii aplicabile;
(iv)scheme de garantare a depozitelor care decurg din contribuţiile datorate în conformitate cu Directiva 2014/49/UE.
Litera (g) punctul (i) din primul paragraf nu se aplică componentei variabile a remuneraţiei personalului cu competenţe pentru asumarea de riscuri semnificative astfel cum este identificat la articolul 92 alineatul (2) din Directiva 2013/36/UE.
Statele membre se asigură că toate activele garantate asociate unui portofoliu de acoperire a obligaţiunilor garantate rămân neafectate, segregate şi cu fonduri suficiente. Nici respectiva dispoziţie şi nici primul paragraf litera (b) nu împiedică autorităţile de rezoluţie să-şi exercite, după caz, respectivele competenţe în legătură cu orice parte a unei obligaţii garantate sau a unei datorii pentru care s-a depus o garanţie reală care depăşeşte valoarea activelor, gajului, a dreptului de retenţie sau a garanţiei reale care o acoperă.
Primul paragraf litera (a) nu împiedică autorităţile de rezoluţie să-şi exercite, după caz, respectivele competenţe în legătură cu orice parte a unui depozit care depăşeşte nivelul de acoperire prevăzut la articolul 6 din Directiva 2014/49/UE.
Fără a aduce atingere normelor privind expunerile mari din cadrul Regulamentului (UE) nr. 575/2013 şi Directivei 2013/36/UE, statele membre se asigură că, pentru a garanta posibilităţi de soluţionare a instituţiilor şi grupurilor, autorităţile de rezoluţie limitează, în conformitate cu articolul 17 alineatul (5) litera (b) din prezenta directivă, măsura în care alte instituţii deţin datorii care pot face obiectul recapitalizării interne, cu excepţia pasivelor care sunt deţinute de entităţi care fac parte din acelaşi grup.
h)datorii către instituţii sau entităţi menţionate la articolul (1) alineatul (1) litera (b), (c) sau (d), care fac parte din acelaşi grup de rezoluţie fără a fi ele însele entităţi de rezoluţie, indiferent de scadenţa lor, cu excepţia cazului în care aceste datorii au un rang inferior datoriilor negarantate obişnuite în temeiul dreptului naţional relevant care reglementează procedura obişnuită de insolvenţă aplicabilă la data transpunerii prezentei directive; în cazurile în care se aplică respectiva excepţie, autoritatea de rezoluţie a filialei relevante care nu este o entitate de rezoluţie evaluează dacă valoarea elementelor care sunt conforme cu articolul 45f alineatul (2) este suficientă pentru a sprijini punerea în aplicare a strategiei de rezoluţie preferate.
(3)În situaţii excepţionale, atunci când se aplică instrumentul de recapitalizare internă, autoritatea de rezoluţie poate exclude, integral sau parţial, anumite pasive de la aplicarea competenţelor de reducere a valorii contabile sau de conversie, în cazurile în care:
a)recapitalizarea pasivului respectiv nu este posibilă într-un termen rezonabil, în pofida eforturilor depuse cu bună credinţă de către autoritatea de rezoluţie;
b)excluderea este strict necesară şi este proporţională pentru a obţine continuitatea funcţiilor critice şi a liniilor de activitate esenţiale într-un mod care să menţină capacitatea instituţiei aflate în rezoluţie de a continua operaţiunile, serviciile şi tranzacţiile-cheie;
c)excluderea este strict necesară şi proporţională pentru evitarea declanşării unei contaminări la scară largă, în special în ceea ce priveşte depozitele eligibile deţinute de persoane fizice şi de microîntreprinderi, întreprinderi mici şi mijlocii, care ar perturba grav funcţionarea pieţelor financiare, inclusiv a infrastructurilor pieţei financiare, într-un mod care ar putea determina o perturbare gravă a economiei unui stat membru sau a Uniunii; sau
d)aplicarea instrumentului de recapitalizare internă respectivelor pasive ar provoca o distrugere a valorii care ar face ca pierderile suportate de alţi creditori să fie mai mari decât în cazul în care respectivele pasive ar fi fost excluse de la recapitalizarea internă.
Autorităţile de rezoluţie evaluează cu atenţie dacă datoriile faţă de instituţiile sau entităţile menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d), care fac parte din acelaşi grup de rezoluţie fără a fi ele însele entităţi de rezoluţie şi care nu sunt excluse de la aplicarea competenţelor de reducere a valorii şi de conversie în temeiul alineatului (2) litera (h) de la prezentul articol, ar trebui să fie excluse total sau parţial, în temeiul literelor (a)-(d) de la primul paragraf al prezentului alineat, pentru a asigura punerea în aplicare eficace a strategiei de rezoluţie.
În cazul în care o autoritate de rezoluţie decide să excludă, integral sau parţial, o datorie care poate face obiectul recapitalizării interne sau o categorie de datorii care pot face obiectul recapitalizării interne în temeiul prezentului alineat, nivelul reducerii valorii sau al conversiei aplicate altor datorii care pot face obiectul recapitalizării interne poate fi crescut pentru a ţine seama de excluderile respective, cu condiţia ca nivelul reducerii valorii sau al conversiei aplicate altor datorii care pot face obiectul recapitalizării interne să respecte principiul prevăzut la articolul 34 alineatul (1) litera (g).
(4)În cazul în care o autoritate de rezoluţie decide să excludă, integral sau parţial, o datorie care poate face obiectul recapitalizării interne sau o categorie de datorii care poate face obiectul recapitalizării interne în temeiul prezentului articol, iar pierderile care ar fi fost suportate de datoriile respective nu au fost transferate complet altor creditori, mecanismul de finanţare a rezoluţiei poate face o contribuţie în beneficiul instituţiei aflate în rezoluţie în unul sau mai multe din următoarele scopuri:
a)de a acoperi orice pierderi care nu au fost absorbite de datorii care pot face obiectul recapitalizării interne şi de a restabili la zero valoarea activului net al instituţiei aflate în rezoluţie în conformitate cu articolul 46 alineatul (1) litera (a);
b)de a achiziţiona acţiuni sau alte instrumente de proprietate sau de capital în instituţia aflată în rezoluţie, pentru a recapitaliza instituţia în conformitate cu articolul 46 alineatul (1) litera (b).
(5)Mecanismul de finanţare a rezoluţiei poate face o contribuţie menţionată la alineatul (4) numai în cazul în care:
a)acţionarii şi deţinătorii de alte instrumente de proprietate, precum şi deţinătorii de instrumente de capital relevante şi de alte datorii care pot face obiectul recapitalizării interne au adus o contribuţie, prin reducerea valorii contabile, prin conversie sau prin alte modalităţi, în vederea absorbţiei pierderilor şi a recapitalizării instituţiei aflate în rezoluţie, în valoare de cel puţin 8 % din totalul pasivelor, incluzând fondurile proprii ale instituţiei respective, cuantificată la momentul luării măsurii de rezoluţie în conformitate cu evaluarea prevăzută la articolul 36; şi
b)contribuţia mecanismului de finanţare a rezoluţiei nu depăşeşte 5 % din totalul pasivelor, incluzând fondurile proprii ale instituţiei aflate în rezoluţie, cuantificată la momentul luării măsurii de rezoluţie în conformitate cu evaluarea prevăzută la articolul 36.
(6)Contribuţia mecanismului de finanţare a rezoluţiei menţionat la alineatul (4) poate fi finanţată prin:
a)suma aflată la dispoziţia mecanismului de finanţare care a fost obţinută prin contribuţii de la instituţii şi sucursale din Uniune în conformitate cu articolul 100 alineatul (6) şi articolul 103;
b)suma care poate fi obţinută prin contribuţii ex post în conformitate cu articolul 104 în termen de trei ani; şi
c)în cazul în care sumele menţionate la literele (a) şi (b) din acest alineat sunt insuficiente, sume obţinute din surse de finanţare alternative în conformitate cu articolul 105.
(7)În circumstanţe extraordinare, autoritatea de rezoluţie poate urmări să obţină finanţare suplimentară din surse de finanţare alternative după ce:
a)a fost atinsă limita de 5 % menţionată la alineatul (5) litera (b); şi
b)toate pasivele negarantate şi neprivilegiate, altele decât depozitele eligibile, au fost reduse sau convertite integral.
Ca alternativă sau în mod suplimentar, atunci când sunt îndeplinite condiţiile stabilite la primul paragraf, mecanismul de finanţare a rezoluţiei poate face o contribuţie din resursele care au fost percepute prin contribuţii ex ante în conformitate cu articolul 100 alineatul (6) şi articolul 103 şi care nu au fost încă utilizate.
(8)Prin derogare de la alineatul (5) litera (a), mecanismul de finanţare a rezoluţiei poate, de asemenea, să facă o contribuţie, astfel cum se menţionează la alineatul (4), numai dacă:
a)contribuţia la absorbţia pierderilor şi recapitalizare menţionată la alineatul (5) punctul (i) are o valoare de cel puţin 20 % din activele ponderate în funcţie de risc ale instituţiei în cauză;
b)mecanismul de finanţare a rezoluţiei al statului membru în cauză are la dispoziţie, prin intermediul contribuţiilor ex ante (excluzând contribuţiile către o schemă de garantare a depozitelor) percepute în conformitate cu articolul 100 alineatul (6) şi articolul 103, o sumă cel puţin egală cu 3 % din depozitele acoperite ale tuturor instituţiilor de credit autorizate pe teritoriul statului membru respectiv; şi
c)instituţia în cauză deţine active în valoare mai mică de 900 de miliarde EUR pe bază consolidată.
(9)Atunci când îşi exercită competenţele discreţionare menţionate la alineatul (3), autorităţile de rezoluţie acordă atenţia cuvenită:
a)principiului conform căruia pierderile ar trebui să fie suportate în primul rând de acţionari şi, în al doilea rând, în general, de către creditorii instituţiei aflate în rezoluţie, în ordinea de preferinţă;
b)nivelului capacităţii de absorbţie a pierderilor de care ar mai dispune instituţia aflată în rezoluţie în cazul excluderii pasivului sau a categoriei de pasive; şi
c)necesităţii de a păstra resurse corespunzătoare pentru finanţarea rezoluţiei.
(10)Excluderile prevăzute la alineatul (3) pot fi aplicate fie pentru a exclude complet un pasiv de la reducerea valorii contabile, fie pentru a limita amploarea reducerii valorii contabile aplicate respectivului pasiv.
(11)Se conferă Comisiei competenţa de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 115 pentru a specifica în detaliu situaţiile în care excluderea este necesară pentru atingerea obiectivelor menţionate la alineatul (3) din prezentul articol.
(12)Înainte de a exercita competenţa discreţionară de a exclude un pasiv în temeiul alineatului (3), autoritatea de rezoluţie notifică Comisia. În cazul în care excluderea ar necesita o contribuţie din mecanismul de finanţare a rezoluţiei sau dintr-o sursă de finanţare alternativă în temeiul alineatelor (4)-(8), Comisia poate, în termen de 24 de ore de la primirea unei astfel de notificări sau într-un termen mai lung, cu acordul autorităţii de rezoluţie, să interzică sau să solicite modificări la excluderea propusă, dacă nu sunt îndeplinite cerinţele din prezentul articol şi din actele delegate, cu scopul de a proteja integritatea pieţei interne. Aceasta nu aduce atingere aplicării de către Comisie a cadrului Uniunii privind ajutoarele de stat.