Art. 35. - Art. 35: Administratorul special - Directiva 2014/59/UE/15-mai-2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii şi de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului şi a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE şi 2013/36/UE ale Parlamentului European şi ale Consiliului, precum şi a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 şi (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European şi ale Consiliului

Acte UE

Jurnalul Oficial 173L

În vigoare
Versiune de la: 28 Ianuarie 2025
Art. 35: Administratorul special
(1)Statele membre se asigură că autorităţile de rezoluţie pot desemna un administrator special care să înlocuiască organul de conducere al instituţiei aflate în procedură de rezoluţie. Autorităţile de rezoluţie fac publică numirea administratorului special. În plus, statele membre se asigură că administratorul special deţine calificările, cunoştinţele şi capacitatea necesare îndeplinirii funcţiilor sale.
(2)Administratorul special dispune de toate competenţele acţionarilor şi ale organului de conducere al instituţiei. Cu toate acestea, administratorul special nu poate exercita aceste competenţe decât sub controlul autorităţii de rezoluţie.
(3)Administratorul special are obligaţia statutară de a lua toate măsurile necesare pentru a promova obiectivele rezoluţiei menţionate la articolul 31 şi pentru a pune în aplicare măsurile de rezoluţie în conformitate cu decizia autorităţii de rezoluţie. După caz, această obligaţie are prioritate faţă de orice altă obligaţie de conducere rezultând din statutul instituţiei sau din dreptul intern, dacă acestea sunt incompatibile. Măsurile în cauză pot include o majorare a capitalului, reorganizarea structurii de proprietate a instituţiei sau preluarea controlului de către instituţii solide din punct de vedere financiar şi organizaţional, în conformitate cu instrumentele de rezoluţie menţionate la capitolul IV.
(4)Autorităţile de rezoluţie pot stabili limite ale acţiunilor administratorului special sau pot solicita ca anumite acte ale administratorului special să facă obiectul aprobării prealabile a autorităţii de rezoluţie. Autorităţile de rezoluţie pot destitui administratorul special în orice moment.
(5)Statele membre solicită administratorului special să întocmească şi să prezinte autorităţii de rezoluţie responsabile cu numirea sa, la intervale regulate stabilite de aceasta, precum şi la începutul şi la sfârşitul mandatului său, rapoarte privind situaţia economică şi financiară a instituţiei şi măsurile întreprinse cu ocazia exercitării atribuţiilor sale.
(6)Mandatul unui administrator special nu poate depăşi un an. Mandatul poate fi reînnoit, în cazuri excepţionale, dacă autoritatea de rezoluţie consideră că sunt în continuare îndeplinite condiţiile de numire a unui administrator special.
(7)În cazul în care mai multe autorităţi de rezoluţie intenţionează să numească un administrator special pentru o entitate afiliată la un grup, ele evaluează în ce măsură numirea aceluiaşi administrator special pentru toate entităţile în cauză ar fi mai oportună pentru a facilita găsirea unor soluţii de restabilire a solidităţii financiare ale entităţilor în cauză.
(8)În caz de insolvenţă, dacă dreptul intern prevede numirea unui administrator de insolvenţă, acesta poate fi considerat administrator special în sensul prezentului articol.