Secţiunea 1 - Principii generale - Directiva 2014/59/UE/15-mai-2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii şi de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului şi a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE şi 2013/36/UE ale Parlamentului European şi ale Consiliului, precum şi a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 şi (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European şi ale Consiliului
Acte UE
Jurnalul Oficial 173L
În vigoare Versiune de la: 28 Ianuarie 2025
SECŢIUNEA 1:Principii generale
Art. 37: Principii generale ale instrumentelor de rezoluţie
(1)Statele membre se asigură că autorităţile de rezoluţie deţin competenţele necesare pentru a aplica instrumentele de rezoluţie instituţiilor şi entităţilor menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) care îndeplinesc condiţiile de declanşare a procedurii de rezoluţie.
(2)În cazul în care autoritatea de rezoluţie decide să aplice un instrument de rezoluţie unei instituţii sau entităţi menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d), iar măsura de rezoluţie respectivă ar duce la suportarea unor pierderi de către creditori sau la conversia creanţelor acestora, autoritatea de rezoluţie îşi exercită competenţa de reducere a valorii contabile sau de conversie a instrumentelor de capital şi a datoriilor eligibile în conformitate cu articolul 59 imediat înainte sau odată cu aplicarea instrumentului de rezoluţie.
(3)Instrumentele de rezoluţie menţionate la alineatul (1) sunt următoarele:
a)instrumentul de vânzare a activităţii;
b)instrumentul instituţiei-punte;
c)instrumentul de separare a activelor;
d)instrumentul de recapitalizare internă.
(4)Sub rezerva alineatului (5), autorităţile de rezoluţie pot aplica instrumentele de rezoluţie fie individual, fie într-o combinaţie oarecare.
(5)Autorităţile de rezoluţie pot aplica instrumentul de separare a activelor numai împreună cu un alt instrument de rezoluţie.
(6)În cazul în care doar instrumentele de rezoluţie menţionate la alineatul (3) litera (a) sau (b) din prezentul articol sunt utilizate pentru a transfera doar parţial active, drepturi sau pasive ale unei instituţii aflate în rezoluţie, instituţia sau entitatea reziduală menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) de la care au fost transferate activele, drepturile sau pasivele este lichidată în baza procedurii obişnuite de insolvenţă. Acest lucru se realizează într-un termen rezonabil, având în vedere orice eventuală situaţie în care instituţia sau entitatea menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) trebuie să furnizeze servicii sau sprijin în conformitate cu articolul 65, pentru a permite beneficiarului să-şi desfăşoare activităţile sau serviciile achiziţionate în temeiul transferului, precum şi orice alt motiv care face continuarea părţii reziduale a instituţiei sau a entităţii menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) necesară pentru atingerea obiectivelor rezoluţiei sau respectarea principiilor prevăzute la articolul 34.
(7)Autoritatea de rezoluţie şi orice mecanism de finanţare ce acţionează în temeiul articolului 101 poate recupera orice eventuale cheltuieli rezonabile suportate în mod corespunzător în legătură cu utilizarea instrumentelor de rezoluţie, cu exercitarea competenţelor de rezoluţie sau cu utilizarea instrumentelor guvernamentale de stabilizare financiară, întruna sau mai multe dintre modalităţile următoare:
a)ca deducere din orice contraprestaţii plătite de beneficiar instituţiei aflate în rezoluţie sau, după caz, deţinătorilor acţiunilor sau ai altor instrumente de proprietate;
b)de la instituţia aflată în rezoluţie, în calitate de creditor preferenţial; or
c)din eventualele încasări ca urmare a încetării funcţionării instituţiei-punte sau a vehiculului de gestionare a activelor, în calitate de creditor preferenţial.
(8)Statele membre se asigură că normele legislaţiei naţionale în materie de insolvenţă referitoare la anularea sau inopozabilitatea actelor prejudiciabile masei creditorilor nu se aplică transferurilor de active, drepturi sau pasive de la o instituţie aflată în rezoluţie către o altă entitate în virtutea aplicării unui instrument de rezoluţie, a exercitării unei competenţe de rezoluţie sau a utilizării unui instrument guvernamental de stabilizare financiară.
(9)Statele membre pot să confere autorităţilor de rezoluţie instrumente şi competenţe suplimentare care să poată fi exercitate în cazul în care o instituţie sau o entitate menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) îndeplineşte condiţiile de declanşare a procedurii de rezoluţie, dacă:
a)atunci când sunt aplicate unui grup transfrontalier, aceste competenţe suplimentare nu ridică obstacole în calea unei rezoluţii eficiente a grupului; şi
b)ele respectă obiectivele rezoluţiei şi principiile generale care reglementează rezoluţia, menţionate la articolele 31 şi 34.
(10)În situaţia extraordinară a unei crize sistemice, autoritatea de rezoluţie poate căuta finanţare din surse de finanţare alternative prin utilizarea instrumentelor de stabilizare guvernamentale prevăzute la articolele 56-58 atunci când sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)acţionarii şi deţinătorii de alte instrumente de proprietate, precum şi deţinătorii de instrumente de capital relevante şi de alte datorii care pot face obiectul recapitalizării interne au adus o contribuţie, prin reducerea valorii contabile, prin conversie sau prin alte modalităţi, în vederea absorbţiei pierderilor şi a recapitalizării instituţiei aflate în rezoluţie, în valoare de cel puţin 8 % din totalul pasivelor, incluzând fondurile proprii ale instituţiei respective, cuantificată la momentul luării măsurii de rezoluţie în conformitate cu evaluarea prevăzută la articolul 36;
b)aceasta va fi condiţionată de aprobarea prealabilă şi finală în conformitate cu cadrul Uniunii privind ajutoarele de stat.