Art. 40. - Art. 40: Instrumentul instituţiei punte - Directiva 2014/59/UE/15-mai-2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii şi de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului şi a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE şi 2013/36/UE ale Parlamentului European şi ale Consiliului, precum şi a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 şi (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European şi ale Consiliului

Acte UE

Jurnalul Oficial 173L

În vigoare
Versiune de la: 28 Ianuarie 2025
Art. 40: Instrumentul instituţiei punte
(1)Pentru ca instrumentul instituţiei-punte să fie eficace şi pentru a ţine seama de necesitatea de a păstra funcţiile critice ale instituţiei-punte, statele membre trebuie să se asigure că autorităţile de rezoluţie deţin competenţa de a transfera către o instituţie-punte:
a)acţiuni sau alte instrumente de proprietate emise de una sau de mai multe instituţii aflate în rezoluţie;
b)oricare dintre activele, drepturile sau pasivele uneia sau ale mai multor instituţii aflate în rezoluţie sau totalitatea acestora.
Sub rezerva articolului 85, transferul menţionat la primul paragraf poate avea loc fără a obţine aprobarea acţionarilor instituţiilor aflate în rezoluţie sau a oricărei părţi terţe, alta decât instituţia-punte şi fără respectarea niciunei cerinţe procedurale prevăzute de dreptul comercial sau de cel al titlurilor de valoare.
(2)Instituţia-punte este o persoană juridică care îndeplineşte toate cerinţele următoare:
a)ea se află total sau parţial în proprietatea uneia sau mai multor autorităţi publice printre care se pot număra autoritatea de rezoluţie sau mecanismul de finanţare a rezoluţiei şi este controlată de autoritatea de rezoluţie;
b)este creată în scopul de a primi şi a deţine unele sau toate acţiunile sau alte instrumente de proprietate emise de o instituţie aflată în rezoluţie ori unele sau toate activele, drepturile şi pasivele uneia sau mai multor instituţii aflate în rezoluţie în vederea păstrării accesului la funcţiile critice şi a vânzării instituţiei sau a entităţii menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d).
Aplicarea instrumentului de recapitalizare internă în scopul menţionat la articolul 43 alineatul (2) litera (b) nu trebuie să aducă atingere capacităţii autorităţii de rezoluţie de a exercita un control asupra instituţiei-punte.
(3)Atunci când aplică instrumentul instituţiei-punte, autoritatea de rezoluţie se asigură că valoarea totală a pasivelor transferate instituţiei-punte nu depăşeşte valoarea totală a drepturilor şi activelor transferate de la instituţia aflată în rezoluţie sau furnizate din alte surse.
(4)Sub rezerva articolului 37 alineatul (7), orice contraprestaţie plătită de instituţia-punte se face în favoarea:
a)proprietarilor acţiunilor sau instrumentelor de proprietate, în cazul în care transferul către instituţia-punte s-a efectuat prin transferarea acţiunilor sau instrumentelor de proprietate emise de instituţia aflată în rezoluţie de la deţinătorii respectivelor acţiuni sau instrumente la instituţia-punte;
b)instituţiei aflate în rezoluţie, în cazul în care transferul către instituţia-punte s-a efectuat prin transferarea unora sau a tuturor activelor sau pasivelor instituţiei aflate în rezoluţie la instituţia-punte.
(5)Atunci când aplică instrumentul instituţiei-punte, autoritatea de rezoluţie poate exercita competenţa de transfer în mod repetat, pentru a efectua transferuri suplimentare de acţiuni sau de alte instrumente de proprietate emise de o instituţie aflată în rezoluţie sau, după caz, de active, drepturi sau pasive ale instituţiei aflate în rezoluţie.
(6)În urma aplicării instrumentului instituţiei-punte, autoritatea de rezoluţie poate:
a)transfera înapoi drepturile, activele sau pasivele de la instituţia-punte la instituţia aflată în rezoluţie, sau acţiunile sau alte instrumente de proprietate înapoi la proprietarii lor iniţiali, iar instituţia aflată în rezoluţie sau proprietarii iniţiali au obligaţia de a reprimi toate aceste active, drepturi sau pasive, sau acţiuni sau alte instrumente de proprietate, dacă şi numai dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alineatul (7);
b)transfera acţiuni sau alte instrumente de proprietate, sau active, drepturi sau pasive de la instituţia-punte către o terţă parte.
(7)Autorităţile de rezoluţie pot transfera înapoi acţiuni sau alte instrumente de proprietate sau active, drepturi sau pasive de la instituţia-punte într-una dintre următoarele situaţii:
a)atunci când posibilitatea ca anumite acţiuni sau alte instrumente de proprietate, active, drepturi sau pasive specifice să fie transferate înapoi este precizată în mod expres în cadrul instrumentului prin care este efectuat transferul;
b)atunci când aceste acţiuni sau alte instrumente de proprietate, active, drepturi sau pasive specifice nu îndeplinesc condiţiile de transfer sau nu se încadrează în categoria acţiunilor sau altor instrumente de proprietate, activelor, drepturilor sau pasivelor specificate în cadrul instrumentului prin care este efectuat transferul.
Un astfel de transfer înapoi se poate efectua în orice moment dat şi în conformitate cu orice alte condiţii stipulate în cadrul instrumentului respectiv pentru scopul în cauză.
(8)Transferurile între instituţia aflată în rezoluţie sau proprietarii iniţiali ai acţiunilor sau ai altor instrumente de proprietate pe de o parte şi instituţia-punte pe de altă parte fac obiectul mecanismelor de siguranţă prevăzute în titlul IV capitolul VII.
(9)În sensul exercitării libertăţilor de a presta servicii sau de a se stabili într-un alt stat membru în conformitate cu Directiva 2013/36/UE sau cu Directiva 2014/65/UE, instituţia-punte este considerată a fi o continuare a instituţiei aflate în rezoluţie şi poate continua să exercite toate drepturile exercitate de instituţia aflată în rezoluţie aferente activelor, drepturilor sau pasivelor transferate.
În alte scopuri, autorităţile de rezoluţie pot solicita ca o instituţie-punte să fie considerată drept o continuare a instituţiei aflate în rezoluţie şi să poată continua să exercite toate drepturile exercitate de instituţia aflată în rezoluţie aferente activelor, drepturilor sau pasivelor transferate.
(10)Statele membre se asigură că instituţia-punte poate continua să exercite drepturile conferite de calitatea de membru şi drepturile de acces la sistemele de plată, compensare şi decontare, la bursele de valori, la schemele de compensare pentru investitori şi la schemele de garantare a depozitelor ale instituţiei aflate în rezoluţie, cu condiţia ca aceasta să îndeplinească criteriile legate de calitatea de membru şi criteriile de participare pentru lua parte la astfel de sisteme.
Fără a aduce atingere primului paragraf, statele membre se asigură că:
a)accesul nu este refuzat pentru motivul că instituţia-punte nu dispune de un rating din partea unei agenţii de rating de credit sau că ratingul respectiv nu este proporţional cu nivelurile de rating impuse pentru a beneficia de accesul la sistemele menţionate la primul paragraf;
b)În cazul în care instituţia-punte nu întruneşte criteriile legate de calitatea de membru sau criteriile de participare la un sistem relevant de plată, compensare sau decontare, la bursa de valori, la o schemă de compensare pentru investitori sau la un sistem de garantare a depozitelor, drepturile menţionate la primul paragraf se exercită pentru o perioadă de timp care poate fi precizată de autoritatea de rezoluţie, de maximum 24 de luni, care poate fi prelungită la cererea instituţiei-punte adresată autorităţii de rezoluţie.
(11)Fără a aduce atingere titlului IV capitolul VII, acţionarii sau creditorii instituţiei aflate în rezoluţie şi alte părţi terţe ale căror active, drepturi sau pasive nu sunt transferate instituţiei-punte nu au niciun fel de drepturi asupra activelor, drepturilor sau pasivelor transferate instituţiei-punte, organului de conducere sau conducerii superioare ori în legătură cu acestea.
(12)Obiectivele instituţiei-punte nu implică nicio îndatorire sau responsabilitate faţă de acţionarii sau creditorii instituţiei aflate în rezoluţie, iar organul de conducere sau conducerea superioară nu are nicio răspundere faţă de acţionarii sau creditorii respectivi pentru actele şi omisiunile săvârşite în îndeplinirea atribuţiilor lor, cu excepţia cazului în care actul sau omisiunea în cauză implică o neglijenţă sau o abatere gravă în conformitate cu dreptul intern, care afectează în mod direct drepturile acţionarilor sau creditorilor.
În conformitate cu dreptul intern, statele membre pot limita mai mult răspunderea instituţiilor-punte şi a organului de conducere sau a conducerii superioare a acestora în ceea ce priveşte actele şi omisiunile săvârşite în îndeplinirea atribuţiilor lor.