Capitolul vii - Mecanisme de siguranţă - Directiva 2014/59/UE/15-mai-2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii şi de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului şi a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE şi 2013/36/UE ale Parlamentului European şi ale Consiliului, precum şi a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 şi (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European şi ale Consiliului

Acte UE

Jurnalul Oficial 173L

În vigoare
Versiune de la: 28 Ianuarie 2025
CAPITOLUL VII:Mecanisme de siguranţă
Art. 73: Tratamentul acţionarilor şi al creditorilor în caz de transfer parţial şi aplicare a instrumentului de recapitalizare internă
Statele membre se asigură că, în cazurile în care au fost aplicate unul sau mai multe instrumente de rezoluţie şi în special în sensul articolului 75:
a)cu excepţia cazurilor în care se aplică litera (b), în cazul în care autorităţile de rezoluţie transferă doar anumite părţi din drepturile, activele şi pasivele instituţiei aflate în rezoluţie, acţionarii şi acei creditori ale căror creanţe nu au fost transferate primesc ca soluţionare a creanţelor lor o sumă cel puţin egală cu cea pe care ar fi primit-o dacă instituţia aflată în rezoluţie ar fi fost lichidată prin procedura obişnuită de insolvenţă la momentul luării deciziei menţionate la articolul 82;
b)în cazul în care autorităţile de rezoluţie aplică instrumentul de recapitalizare internă, acţionarii şi creditorii ale căror creanţe au fost reduse sau convertite în titluri de capital nu acumulează pierderi mai mari decât cele pe care le-ar fi înregistrat dacă instituţia aflată în rezoluţie ar fi fost lichidată prin procedura obişnuită de insolvenţă imediat la momentul luării deciziei menţionate la articolul 82.
Art. 74: Evaluarea diferenţei de tratament
(1)În scopul de a evalua dacă acţionarii şi creditorii ar fi beneficiat de un tratament mai bun în cazul în care instituţia aflată în rezoluţie ar fi urmat o procedură obişnuită de insolvenţă, inclusiv, dar fără a se limita la sensul articolului 73, statele membre se asigură de efectuarea unei evaluări de către o persoană independentă cât mai curând posibil, după ce măsura sau măsurile de rezoluţie au fost luate. Această evaluare este distinctă de evaluarea efectuată în conformitate cu articolul 36.
(2)Evaluarea de la alineatul (1) identifică:
a)tratamentul pe care acţionarii şi creditorii l-ar fi primit, sau schemele de garantare a depozitelor relevante, în cazul în care instituţia aflată în rezoluţie, în legătură cu care o măsură sau mai multe măsuri de rezoluţie au fost luate, ar fi intrat în procedura obişnuită de insolvenţă în momentul luării deciziei menţionate la articolul 82;
b)tratamentul efectiv de care acţionarii şi creditorii au beneficiat în cadrul rezoluţiei instituţiei aflate în rezoluţie; şi
c)existenţa unei eventuale diferenţe între tratamentul menţionat la litera (a) şi cel menţionat la litera (b).
(3)Evaluarea:
a)ia în calcul ipoteza că conform căreia instituţia aflată în rezoluţie, în raport cu care o măsură sau mai multe măsuri de rezoluţie au fost luate, ar fi intrat în procedura obişnuită de insolvenţă în momentul luării deciziei menţionate la articolul 82;
b)să ia în calcul ipoteza că măsura sau măsurile de rezoluţie nu ar fi fost luate;
c)nu ţine cont de acordarea vreunui sprijin financiar public extraordinar instituţiei aflate în rezoluţie.
(4)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să specifice metodologia de efectuare a evaluării conform prezentului articol, în special metodologia de evaluare a tratamentului de care ar fi beneficiat acţionarii şi creditorii dacă instituţia aflată în rezoluţie ar fi intrat în procedura obişnuită de insolvenţă în momentul luării deciziei menţionate la articolul 82.
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Art. 75: Mecanisme de siguranţă pentru acţionari şi creditori
Statele membre se asigură că, în cazul în care evaluarea efectuată în conformitate cu articolul 74 stabileşte că oricare dintre acţionarii sau creditorii menţionaţi la articolul 73 sau schema de garantare a depozitelor în conformitate cu articolul 109 alineatul (1) a acumulat pierderi mai mari decât cele pe care le-ar fi înregistrat dacă instituţia ar fi fost lichidată prin procedura obişnuită de insolvenţă, acesta are dreptul la plata diferenţei din partea mecanismelor de finanţare a rezoluţiei.
Art. 76: Mecanisme de siguranţă pentru contrapărţi în caz de transfer parţial
(1)Statele membre se asigură că măsurile de protecţie menţionate la alineatul (2) se aplică în cazurile următoare:
a)atunci când o autoritate de rezoluţie transferă o parte, dar nu totalitatea activelor, drepturilor sau pasivelor unei instituţii aflate în rezoluţie către o altă entitate sau, în exercitarea instrumentului de rezoluţie, de la o instituţie-punte sau vehicul de gestionare a activelor către o altă persoană;
b)atunci când o autoritate de rezoluţie exercită competenţele menţionate la articolul 64 alineatul (1) litera (f).
(2)Statele membre trebuie să garanteze protecţia corespunzătoare a următoarelor acorduri şi a contrapărţilor la aceste acorduri:
a)contracte de garanţie reală, în virtutea cărora o persoană dispune, cu titlu de garanţie, de un drept real sau contingent în legătură cu activele sau drepturile care fac obiectul unui transfer, indiferent dacă această valoare mobiliară este garantată prin active sau drepturi specifice ori printr-o garanţie mobiliară (floating charge) sau printr-un acord similar;
b)contracte de garanţie financiară cu transfer de proprietate, prin care garanţiile reale care garantează sau acoperă executarea anumitor obligaţii specifice sunt furnizate printr-un transfer deplin de drepturi de proprietate asupra activelor efectuat de furnizorul garanţiei reale către beneficiarul garanţiei, cu condiţia ca beneficiarul să restituie aceste active în cazul în care respectivele obligaţii specifice sunt executate;
c)acorduri de compensare reciprocă, prin care două sau mai multe creanţe sau obligaţii datorate între instituţia aflată în rezoluţie şi o contraparte pot face obiectul unei compensări reciproce;
d)acorduri de compensare;
e)obligaţiuni garantate;
f)mecanisme de finanţare structurate, inclusiv securitizările şi instrumentele utilizate în scopul acoperirii, care constituie o parte integrantă a portofoliului de acoperire şi care, în temeiul dreptului intern, sunt garantate în mod asemănător cu obligaţiunile garantate, care implică acordarea de garanţii mobiliare şi deţinerea acestora de către una dintre părţile la acord ori un administrator fiduciar, un agent sau o persoană agreată.
Forma de protecţie adecvată pentru categoriile de acorduri menţionate la literele (a)-(f) din prezentul alineat este precizată în mod mai detaliat la articolele 77-80 şi face obiectul limitărilor prevăzute la articolele 68-71.
(3)Cerinţa prevăzută la alineatul (2) se aplică indiferent de numărul părţilor implicate în aceste acorduri şi de posibilitatea ca ele:
a)să fie create prin contract, fiducie sau prin alte mijloace ori să decurgă în mod automat din aplicarea legii;
b)să decurgă sau să fie reglementate în întregime sau parţial din dreptul altui stat membru sau al unei ţări terţe.
(4)Comisia poate adopta acte delegate în conformitate cu articolul 115, pentru a preciza mai în detaliu categoriile de acorduri care se încadrează în domeniul de aplicare al dispoziţiilor alineatului (2) literele (a)-(f) din prezentul articol.
Art. 77: Protecţie pentru garanţiile financiare şi acordurile de compensare şi compensare reciprocă
(1)Statele membre se asigură că există o protecţie adecvată în cazul contractelor de garanţie financiară cu transfer de proprietate şi al acordurilor de compensare reciprocă şi al acordurilor de compensare pentru a preveni transferul unei părţi, dar nu a totalităţii drepturilor şi pasivelor protejate în temeiul unui astfel de contract sau acord, între instituţia aflată în rezoluţie şi o altă persoană, precum şi modificarea sau rezilierea acestor drepturi şi datorii protejate în temeiul unui contract de garanţie financiară cu transfer de proprietate sau al unui acord de compensare reciprocă şi al acordurilor de compensare prin exercitarea competenţelor auxiliare.
În sensul primului paragraf, drepturile şi pasivele trebuie să fie considerate ca fiind protejate în temeiul unui astfel de acord în cazul în care părţile la acord au dreptul la compensarea sau compensarea reciprocă a acestor drepturi şi pasive.
(2)Fără a aduce atingere alineatului (1), atunci când este necesar pentru asigurarea disponibilităţii depozitelor acoperite, autoritatea de rezoluţie poate:
a)să transfere depozite acoperite care fac parte din mecanismele menţionate alineatul (1) fără a transfera alte active, drepturi şi pasive care fac parte din acelaşi mecanism; şi
b)să transfere, să modifice sau să rezilieze acele active, drepturi sau pasive fără a transfera depozitele acoperite.
Art. 78: Protecţie pentru contractele de garanţie reală
(1)Statele membre se asigură că pasivele acoperite printr-un contract de garanţie beneficiază de o protecţie adecvată, astfel încât să se împiedice:
a)transferul activelor cu care este garantat pasivul, cu excepţia cazului în care sunt deopotrivă transferate atât pasivul respectiv, cât şi dreptul de a beneficia de garanţie reală;
b)transferul unei obligaţii garantate, cu excepţia cazului în care este transferat şi dreptul de a beneficia de garanţie reală;
c)transferul dreptului de a beneficia de garanţie reală, cu excepţia cazului în care este transferată şi obligaţia garantată;
d)modificarea sau rezilierea unui contract de garanţie prin exercitarea competenţelor auxiliare, dacă respectiva modificare sau reziliere are drept efect încetarea garantării pasivului.
(2)Fără a aduce atingere alineatului (1), atunci când este necesar pentru asigurarea disponibilităţii depozitelor acoperite, autoritatea de rezoluţie poate:
a)să transfere depozite acoperite care fac parte din mecanismele menţionate la alineatul (1) fără a transfera alte active, drepturi şi pasive care fac parte din acelaşi mecanism; şi
b)să transfere, să modifice sau să rezilieze acele active, drepturi sau pasive fără a transfera depozitele acoperite.
Art. 79: Protecţie pentru mecanismele de finanţare structurate şi pentru obligaţiunile garantate
(1)Statele membre se asigură că există o protecţie adecvată pentru mecanismele de finanţare structurate, inclusiv mecanismele menţionate la articolul 76 alineatul (2) literele (e) şi (f) astfel încât să se prevină oricare dintre circumstanţele următoare:
a)transferul unei părţi, dar nu a totalităţii activelor, drepturilor şi pasivelor care reprezintă o parte sau totalitatea unui mecanism de finanţare structurată, inclusiv a mecanismelor menţionate la articolul 76 alineatul (2) literele (e) şi (f), la care instituţia de credit aflată în rezoluţie este parte;
b)rezilierea sau modificarea, prin exercitarea competenţelor auxiliare, a activelor, drepturilor şi pasivelor care reprezintă o parte sau totalitatea unui mecanism de finanţare structurată, inclusiv a mecanismelor menţionate la articolul 76 alineatul (2) literele (e) şi (f), la care instituţia de credit aflată în rezoluţie este parte.
(2)În pofida alineatului (1), atunci când este necesar pentru asigurarea disponibilităţii depozitelor acoperite autoritatea de rezoluţie poate:
a)să transfere depozite acoperite care fac parte din mecanismele menţionate la alineatul (1) fără a transfera alte active, drepturi şi pasive care fac parte din acelaşi mecanism, şi
b)să transfere, să modifice sau să rezilieze acele active, drepturi sau pasive fără a transfera depozitele acoperite.
Art. 80: Transferuri parţiale: protecţia sistemelor de tranzacţionare, decontare şi compensare
(1)Statele membre se asigură că aplicarea unui instrument de rezoluţie nu afectează nici normele referitoare la sistemele reglementate de Directiva 98/26/CE, nici funcţionarea acestora, atunci când autoritatea de rezoluţie:
a)transferă o parte, dar nu totalitatea activelor, drepturilor sau pasivelor unei instituţii aflate în rezoluţie către o altă entitate; sau
b)exercită competenţele prevăzute la articolul 64 pentru a anula sau modifica clauzele unui contract la care instituţia aflată în rezoluţie este parte sau pentru a înlocui un destinatar ca parte semnatară;
(2)În special, transferul, anularea sau modificarea menţionată la alineatul (1) din prezentul articol nu revocă un ordin de transfer contravenind articolului 5 din Directiva 98/26/CE şi nici nu modifică sau anulează caracterul executoriu al ordinelor de transfer şi al compensării în conformitate cu articolele 3 şi 5 din respectiva directivă, utilizarea de fonduri, titluri de valoare sau facilităţi de credit în conformitate cu dispoziţiile articolului 4 din respectiva directivă sau protecţia garanţiilor suplimentare în conformitate cu articolul 9 din respectiva directivă.