Capitolul vi - Competenţe de rezoluţie - Directiva 2014/59/UE/15-mai-2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii şi de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului şi a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE şi 2013/36/UE ale Parlamentului European şi ale Consiliului, precum şi a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 şi (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European şi ale Consiliului

Acte UE

Jurnalul Oficial 173L

În vigoare
Versiune de la: 28 Ianuarie 2025
CAPITOLUL VI:Competenţe de rezoluţie
Art. 63: Competenţe generale
(1)Statele membre se asigură că autorităţile de rezoluţie deţin toate competenţele necesare pentru a aplica instrumentele de rezoluţie instituţiilor, precum şi entităţilor menţionate la articolul 1 alineatul (1) literele (b), (c) şi (d) care îndeplinesc condiţiile de declanşare a procedurii de rezoluţie. În special, autorităţile de rezoluţie trebuie să deţină următoarele competenţe de rezoluţie, pe care le pot exercita separat sau în orice combinaţie:
a)competenţa de a solicita oricărei persoane să prezinte orice fel de informaţie solicitată autorităţii de rezoluţie pentru luarea unei decizii privind adoptarea unei măsuri de rezoluţie şi pentru pregătirea respectivei măsuri, inclusiv actualizări şi completări ale informaţiilor furnizate în cadrul planurilor de rezoluţie, precum şi informaţii care urmează să fie furnizate prin intermediul inspecţiilor la faţa locului;
b)competenţa de a prelua controlul asupra unei instituţii aflate în rezoluţie şi de a exercita toate drepturile şi competenţele conferite acţionarilor, altor proprietari şi organului de conducere al instituţiei aflate în rezoluţie;
c)competenţa de a transfera acţiuni şi alte instrumente de proprietate emise de o instituţie aflată în rezoluţie;
d)competenţa de a transfera unei alte entităţi, cu consimţământul acesteia, anumite drepturi, active sau pasive ale unei instituţii aflate în rezoluţie;
e)competenţa de a reduce, inclusiv la zero, valoarea contabilă a principalului sau suma restantă datorată în temeiul datoriilor care pot face obiectul recapitalizării interne ale unei instituţii aflate în rezoluţie;

f)competenţa de a converti datoriile care pot face obiectul recapitalizării interne ale unei instituţii aflate în rezoluţie în acţiuni ordinare sau în alte instrumente de proprietate ale instituţiei respective sau ale entităţii menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d), ale unei instituţii-mamă relevante sau ale unei instituţii-punte către care sunt transferate activele, drepturile sau pasivele instituţiei sau ale entităţii menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d);

g)competenţa de a anula instrumente de datorie emise de o instituţie aflată în rezoluţie, cu excepţia obligaţiilor garantate prin garanţii mobiliare care fac obiectul articolului 44 alineatul (2);
h)competenţa de a reduce, inclusiv la zero, valoarea nominală a acţiunilor sau a altor instrumente de proprietate ale unei instituţii aflate în rezoluţie, precum şi de a anula astfel de acţiuni sau alte instrumente de proprietate;
i)competenţa de a solicita unei instituţii aflate în rezoluţie sau unei instituţii-mamă relevante emiterea unor noi acţiuni, a altor instrumente de proprietate sau a altor instrumente de capital, inclusiv a unor acţiuni preferenţiale şi a unor instrumente convertibile contingente;
j)competenţa de a modifica sau de a ajusta scadenţa instrumentelor de datorie şi a altor datorii care pot face obiectul recapitalizării interne emise de o instituţie aflată în rezoluţie sau competenţa de a modifica suma dobânzilor de plată în cadrul instrumentelor respective şi al altor datorii care pot face obiectul recapitalizării interne sau data la care dobânda devine exigibilă, inclusiv prin suspendarea temporară a plăţilor cu excepţia obligaţiilor garantate prin garanţii mobiliare care fac obiectul articolului 44 alineatul (2);

k)competenţa de a lichida şi a rezilia contracte financiare sau contracte derivate în scopul aplicării articolului 49;
l)competenţa de a demite sau de a înlocui organul de conducere şi conducerea superioară ale unei instituţii aflate în rezoluţie;
m)competenţa de a impune autorităţii competente să evalueze cumpărătorul unei participaţii calificate în timp util prin derogare de la termenele prevăzute la articolul 22 din Directiva 2013/36/UE şi la articolul 12 din directiva 2014/65/UE.
(2)Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că, atunci când aplică instrumente şi exercită competenţele de rezoluţie, autorităţile de rezoluţie nu fac obiectul nici uneia dintre următoarele cerinţe care s-ar aplica în mod normal în virtutea dreptului intern, a contractelor sau a altor dispoziţii:
a)sub rezerva articolului 3 alineatul (6) şi a articolului 85 alineatul (1), obligaţia de a obţine aprobarea sau acordul oricărei persoane, fie ea publică sau privată, inclusiv al acţionarilor sau al creditorilor instituţiei aflate în rezoluţie;
b)înaintea exercitării competenţei, obligaţia procedurală de a notifica o persoană anume, inclusiv eventuala obligaţie de a publica orice notificare sau prospect ori de a depune sau de a înregistra orice document la oricare altă autoritate.
În special, statele membre se asigură că autorităţile de rezoluţie pot exercita competenţele prevăzute la prezentul articol, indiferent de restricţiile sau de cerinţele referitoare la obţinerea acordului care s-ar aplica în mod normal transferului respectiv de instrumente financiare, drepturi, active sau pasive.
Litera (b) din prezentul paragraf nu aduce atingere cerinţelor prevăzute la articolul 81 şi la articolul 83 sau oricăror alte obligaţii de notificare în temeiul cadrului Uniunii privind ajutoarele de stat.
(3)Statele membre se asigură că, în măsura în care niciuna dintre competenţele enumerate la alineatul (1) din prezentul articol nu se aplică unei entităţi care face obiectul articolului 1 alineatul (1) din prezenta directivă, ca urmare a formei sale juridice specifice, autorităţile de rezoluţie deţin competenţe pe cât posibil similare, inclusiv în privinţa efectelor acestora.
(4)Statele membre se asigură că, atunci când autorităţile de rezoluţie exercită competenţele în temeiul alineatului (3), mecanismele de siguranţă din prezenta directivă sau mecanismele de siguranţă care au acelaşi efect se aplică persoanelor afectate, inclusiv acţionarilor, creditorilor sau contrapărţilor.
Art. 64: Competenţe auxiliare
(1)Statele membre se asigură că, atunci când exercită o competenţă de rezoluţie, autorităţile de rezoluţie au competenţa:
a)sub rezerva articolului 78, de a lua măsuri, astfel încât un transfer să poată fi efectuat în condiţiile în care instrumentele financiare, drepturile, activele sau datoriile transferate sunt libere de orice obligaţie sau grevare cu sarcini; în acest sens, orice drept de compensare în conformitate cu prezenta directivă nu se consideră obligaţie sau grevare cu sarcini;
b)de a revoca drepturile de a achiziţiona alte acţiuni sau alte instrumente de proprietate;
c)de a solicita autorităţii relevante încetarea sau suspendarea admiterii la tranzacţionare pe o piaţă reglementată sau a cotării oficiale a instrumentelor financiare conform Directivei 2001/34/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (1);
(1)Directiva 2001/34/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 28 mai 2001 privind admiterea valorilor mobiliare la cota oficială a unei burse de valori şi informaţiile care trebuie publicate cu privire la aceste valori mobiliare (JO L 184, 6.7.2001, p. 1).
d)de a lua măsuri, astfel încât destinatarul să fie tratat în acelaşi mod în care ar fi tratată instituţia aflată în rezoluţie în legătură cu orice drepturi sau obligaţii ale instituţiei aflate în rezoluţie, ori acţiuni întreprinse de aceasta, inclusiv, sub rezerva articolelor 38 şi 40, eventuale drepturi sau obligaţii referitoare la participarea la infrastructura pieţei;
e)solicita instituţiei aflate în rezoluţie sau destinatarului să furnizeze celeilalte părţi informaţii şi asistenţă; şi
f)de a anula sau modifica clauzele unui contract la care instituţia aflată în rezoluţie este parte sau de a se substitui unei entităţi destinatare în calitate de parte semnatară;
(2)Autorităţile de rezoluţie exercită competenţele menţionate la alineatul (1) în cazul în care autoritatea de rezoluţie consideră oportun să contribuie la asigurarea faptului că măsurile de rezoluţie sunt eficiente sau la atingerea unuia sau a mai multor obiective ale rezoluţiei.
(3)Statele membre se asigură că, atunci când exercită o competenţă de rezoluţie, autorităţile de rezoluţie au competenţa de a institui acorduri de continuitate, necesare pentru a garanta atât eficienţa măsurilor de rezoluţie, cât şi capacitatea destinatarului, după caz, de a desfăşura activitatea care i-a fost transferată. Aceste acorduri de continuitate includ, în special:
a)continuitatea contractelor încheiate de instituţia aflată în rezoluţie, astfel încât destinatarul să îşi asume drepturile şi pasivele instituţiei aflate în rezoluţie referitoare la orice instrument financiar, drept, activ sau pasiv transferat şi să se substituie instituţiei aflate în rezoluţie, în mod explicit sau implicit, în toate documentele contractuale relevante;
b)substituirea instituţiei aflate în rezoluţie cu destinatarul, în cadrul oricărei proceduri judiciare referitoare la orice instrument financiar, drept, activ sau pasiv transferat.
(4)Competenţele menţionate la alineatul (1) litera (d) şi la alineatul (3) litera (b) nu aduc atingere:
a)dreptului de reziliere a contractului de muncă deţinut de angajaţii instituţiei aflate în rezoluţie;
b)sub rezerva articolelor 69, 70 şi 71, niciunui drept al unei părţi la un contract de a-şi exercita drepturile contractuale, inclusiv dreptul de reziliere, atunci când clauzele contractuale o permit, în temeiul unui act sau al unei omisiuni comise fie de către instituţia aflată în rezoluţie, anterior transferului în cauză, fie de către destinatar, ulterior respectivului transfer.
Art. 65: Competenţa de a solicita furnizarea de servicii şi facilităţi
(1)Statele membre se asigură că autorităţile de rezoluţie au competenţa de a solicita unei instituţii aflate în rezoluţie sau oricăreia dintre entităţile din grupul său, să furnizeze orice servicii sau facilităţi necesare pentru a permite unui destinatar să exercite eficient activităţile care i-au fost transferate.
Primul paragraf se aplică inclusiv în cazul în care instituţiei aflate în rezoluţie sau entităţii în cauză i-a fost aplicată procedura obişnuită de insolvenţă.
(2)Statele membre se asigură că propriile autorităţi de rezoluţie au competenţa de a asigura respectarea de către entităţile membre ale unui grup stabilite pe teritoriul lor a obligaţiilor impuse în conformitate cu alineatul (1) de către autorităţile de rezoluţie din alte state membre.
(3)Serviciile şi facilităţile menţionate la alineatele (1) şi (2) se limitează la servicii şi facilităţi operaţionale şi nu includ niciun fel de sprijin financiar.
(4)Serviciile şi facilităţile menţionate la alineatele (1) şi (2) sunt furnizate în următoarele condiţii:
a)în aceleaşi condiţii, în cadrul unui acord, în cazul în care serviciile şi facilităţile au fost furnizate instituţiei aflate în rezoluţie în perioada imediat anterioară luării măsurii de rezoluţie şi pe durata acelui acord;
b)în cazul în care nu există un acord sau acordul a expirat, în condiţii rezonabile.
(5)Până la 3 iulie 2015, ABE elaborează orientări, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, în vederea stabilirii listei minime de servicii sau facilităţi necesare pentru a permite unui destinatar să exercite în mod eficient o activitate care i-a fost transferată.
Art. 66: Competenţa de a pune în aplicare măsuri de gestionare a crizelor sau măsuri de prevenire a crizelor luate de alte state membre
(1)Statele membre se asigură că, atunci când un transfer de acţiuni, de alte instrumente de proprietate sau de active, drepturi şi pasive include fie active situate în alt stat membru decât statul autorităţii de rezoluţie, fie drepturi sau obligaţii ce decurg în temeiul legislaţiei unui alt stat membrul decât statul autorităţii de rezoluţie, transferul produce efecte în acest alt stat membru sau în conformitate cu legislaţia acestui alt stat membru.
(2)Statele membre acordă autorităţii de rezoluţie care a efectuat sau intenţionează să efectueze transferul toată asistenţa rezonabil necesară pentru a se asigura că acţiunile sau alte instrumente de proprietate ori activele, drepturile şi pasivele sunt transferate către destinatar în conformitate cu toate dispoziţiile dreptului intern aplicabile.
(3)Statele membre se asigură că acţionarii, creditorii şi părţile terţe afectate de transferul de acţiuni, alte instrumente de proprietate, active, drepturi sau pasive menţionate la alineatul (1) nu au dreptul de a împiedica, contesta sau retrage transferul din circuit în temeiul niciunei dispoziţii legislative a statului membru în care sunt situate activele sau în temeiul niciunei dispoziţii legislative aplicabile acţiunilor, altor instrumente de proprietate, drepturilor sau pasivelor.
(4)Atunci când o autoritate de rezoluţie a unui stat membru (denumit în continuare "statul membru A") exercită competenţele de reducere a valorii contabile şi de conversie, inclusiv în ceea ce priveşte instrumentele de fonduri proprii, în conformitate cu articolul 59, iar datoriile care pot face obiectul recapitalizării interne sau instrumentele de fonduri proprii relevante ale instituţiei aflate în rezoluţie includ:
a)instrumente sau pasive reglementate de legislaţia unui alt stat membru decât statul autorităţii de rezoluţie care a exercitat competenţele de reducere a valorii contabile sau de conversie (denumit în continuare "statul membru B");
b)pasive datorate creditorilor situaţi în statul membru B,
Statul membru B se asigură că principalul acestor pasive sau al acestor instrumente este redus, sau că pasivele ori instrumentele sunt convertite ca urmare a exercitării competenţelor de reducere a valorii contabile sau de conversie de către autoritatea de rezoluţie din statul membru A.

(5)Statele membre se asigură că creditorii afectaţi de exercitare a competenţelor de reducere a valorii contabile sau de conversie menţionate la alineatul (4) nu au dreptul de a contesta reducerea sau, după caz, convertirea principalului instrumentului sau al pasivului în temeiul niciunei dispoziţii legislative din statul membru B.
(6)Fiecare stat membru se asigură că următoarele elemente sunt determinate în conformitate cu legislaţia statului membru al autorităţii de rezoluţie:
a)dreptul acţionarilor, creditorilor şi al părţilor terţe de a contesta printr-o cale de atac, în conformitate cu articolul 85, transferul menţionat la alineatul (1) din prezentul articol al acţiunilor, altor instrumente de proprietate, activelor, drepturilor sau pasivelor;
b)dreptul creditorilor de a contesta printr-o cale de atac, în conformitate cu articolul 85, reducerea principalului sau conversia unui instrument ori a unui pasiv menţionat la prezentul articol alineatul (4) literele (a) sau (b);
c)mecanismele de siguranţă menţionate în capitolul VII referitoare la transferurile parţiale ale activelor, drepturilor şi pasivelor prevăzute la alineatul (1).
Art. 67: Competenţa în ceea ce priveşte activele, drepturile, acţiunile şi alte instrumente de proprietate situate în ţări terţe
(1)Statele membre se asigură că, în cazurile în care o măsură de rezoluţie implică luarea de măsuri cu privire la activele situate într-o ţară terţă sau cu privire la acţiuni, alte instrumente de proprietate, drepturi sau pasive reglementate de dreptul unei ţări terţe, autorităţile de rezoluţie pot solicita ca:
a)administratorul, lichidatorul sau orice altă persoană care exercită controlul asupra instituţiei aflate în rezoluţie şi destinatarul să fie obligaţi să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că transferul, reducerea valorii contabile, conversia sau măsura respectivă are loc;
b)administratorul, lichidatorul sau orice altă persoană care exercită controlul asupra instituţiei aflate în rezoluţie să aibă obligaţia de a deţine acţiunile, alte instrumente de proprietate, activele sau drepturile sau de a achita datoriile în numele destinatarului până când transferul, reducerea valorii contabile, conversia sau măsura respectivă produce efecte;
c)cheltuielile rezonabile ale destinatarului, efectuate corespunzător, asociate aplicării oricărei măsuri necesare în conformitate cu literele (a) şi (b) din prezentul alineat, sunt acoperite prin oricare dintre metodele prevăzute la articolul 37 alineatul (7).
(2)În cazul în care autoritatea de rezoluţie stabileşte că, în ciuda tuturor măsurilor necesare luate de administrator, lichidator sau orice altă persoană în conformitate cu alineatul (1) litera (a), este foarte puţin probabil ca transferul, conversia sau măsura respectivă să fie pusă în practică în raport cu anumite active situate într-o ţară terţă sau anumite acţiuni, alte instrumente de proprietate, drepturi sau pasive reglementate de legislaţia unei ţări terţe, autoritatea de rezoluţie nu procedează la efectuarea transferului, reducerea valorii contabile, efectuarea conversiunii sau măsurii respective. În cazul în care autoritatea a ordonat transferul, reducerea valorii contabile, conversia sau măsura respectivă, ordinul este nul în cazul activelor, acţiunilor, instrumentelor de proprietate, drepturilor sau datoriilor respective.
Art. 68: Excluderea anumitor termeni contractuali în cazul intervenţiei timpurii şi al rezoluţiei
(1)O măsură de prevenire sau de gestionare a crizei, luată în cazul unei entităţi în conformitate cu prezenta directivă, care include producerea oricărui eveniment direct legat de aplicarea unei asemenea măsuri, nu este considerată în sine drept eveniment care determină executarea în sensul Directivei 2002/47/CE ori drept procedură de insolvenţă în sensul Directivei 98/26/CE, cu condiţia ca obligaţiile contractuale substanţiale, inclusiv plata şi obligaţiile de livrare, precum şi furnizarea de garanţii, să fie îndeplinite în continuare.
Mai mult, măsura de prevenire sau de gestionare a crizei nu este considerată în sine a fi un eveniment care determină executarea ori o procedură de insolvenţă în cadrul unui contract încheiat de:
a)o filială a instituţiei ale cărei obligaţii contractuale sunt garantate sau susţinute în alt mod de întreprinderea-mamă sau de oricare altă entitate din grup; sau
b)orice entitate care face parte din acelaşi grup ca şi instituţia care include clauze de tip "cross-default" (declararea simultană a exigibilităţii obligaţiilor ca urmare a neîndeplinirii culpabile a uneia dintre ele).
(2)În cazul în care procedurile de rezoluţie din ţări terţe sunt recunoscute în conformitate cu articolul 94 sau în alte cazuri în care autoritatea de rezoluţie decide astfel, aceste proceduri constituie măsuri de gestionare a crizelor în sensul prezentului articol.
(3)Cu condiţia ca obligaţiile contractuale substanţiale, inclusiv obligaţiile de plată şi de livrare, precum şi furnizarea de colateral, să fie îndeplinite în continuare, o măsură de prevenire a crizei, o suspendare a obligaţiei în temeiul articolului 33a sau o măsură de gestionare a crizei, inclusiv producerea oricărui eveniment direct legat de aplicarea unei astfel de măsuri, nu dă în sine niciunei persoane posibilitatea:
a)de a exercita vreun drept de reziliere, de suspendare, modificare, de grup de compensare sau de compensare reciprocă, inclusiv legat de un contract încheiat de:
(i)o filială, ale cărei obligaţii contractuale sunt garantate sau susţinute în alt mod de o entitate de grup;
(ii)oricare entitate din grup care include clauze de tip "cross-default";
b)de a intra în posesia oricăror elemente de patrimoniu ale instituţiei sau ale entităţii menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) sau ale oricărei alte entităţi din grup în legătură cu un contract care include clauze de tip "cross-default", de a-şi exercita controlul asupra acestora sau de a executa vreo garanţie în ceea ce le priveşte;
c)de a aduce atingere drepturilor contractuale ale instituţiei sau ale entităţii vizate menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) sau ale oricărei alte entităţi din grup în legătură cu un contract care include clauze de tip "cross-default".
(4)Prezentul articol nu aduce atingere dreptului unei persoane de a întreprinde una dintre acţiunile menţionate la alineatul (3), atunci când acest drept se naşte în urma unei situaţii, alta decât măsura de prevenire sau gestionare a crizelor sau producerea vreunui eveniment legat direct de aplicarea unei astfel de măsuri.
(5)Suspendarea sau limitarea în temeiul articolului 33a, 69 sau 70 nu constituie nerespectarea unei obligaţii contractuale în sensul prezentului articol alineatele (1) şi (3) şi al articolului 71 alineatul (1).

(6)Dispoziţiile prezentului articol sunt considerate norme de aplicare imediată în sensul articolului 9 din Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului (1).
(1)Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 iunie 2008 privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale (Roma I) (JO L 177, 4.7.2008, p. 6).
Art. 69: Competenţa de a suspenda anumite obligaţii
(1)Statele membre se asigură că autorităţile de rezoluţie au competenţa de a suspenda orice obligaţie de plată sau de livrare decurgând dintr-un contract la care o instituţie aflată în rezoluţie este parte, începând de la data publicării avizului de suspendare în conformitate cu articolul 83 alineatul (4) până la ora 24.00 a zilei lucrătoare următoare celei de publicare în statul membru în care este stabilită autoritatea de rezoluţie a instituţiei aflate în rezoluţie.
(2)Atunci când o obligaţie de plată sau de livrare ar fi devenit scadentă pe perioada suspendării, această obligaţie devine exigibilă imediat după expirarea perioadei de suspendare.
(3)Dacă obligaţiile contractuale de plată sau de livrare ale unei instituţii aflate în rezoluţie sunt suspendate în temeiul alineatului (1), obligaţiile de plată sau de livrare ale contrapartidelor instituţiei respective în temeiul aceluiaşi contract se suspendă în acelaşi interval de timp.
(4)Nicio suspendare în temeiul alineatului (1) nu se aplică obligaţiilor de plată şi de livrare datorate:
a)sistemelor şi operatorilor de sisteme desemnaţi în conformitate cu Directiva 98/26/CE;
b)CPC-urilor autorizate în Uniune în temeiul articolului 14 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 şi CPC-urilor din ţări terţe recunoscute de ESMA în temeiul articolului 25 din regulamentul respectiv
c)băncilor centrale.

(5)Atunci când îşi exercită o competenţă în temeiul prezentului articol, autorităţile de rezoluţie ţin seama de impactul pe care l-ar putea avea exercitarea respectivei competenţe asupra bunei funcţionări a pieţelor financiare.
Autorităţile de rezoluţie stabilesc domeniul de aplicare al acestei competenţe în funcţie de circumstanţele fiecărui caz în parte. În special, autorităţile de rezoluţie evaluează cu atenţie dacă este adecvată aplicarea suspendării şi în cazul depozitelor eligibile, astfel cum sunt definite la articolul 2 alineatul (1) punctul 4 din Directiva 2014/49/UE, în special în cazul depozitelor acoperite deţinute de persoane fizice, de microîntreprinderi şi de întreprinderi mici şi mijlocii.
Statele membre pot să prevadă că, în cazul în care competenţa de a suspenda obligaţiile de plată sau de livrare este exercitată în ceea ce priveşte depozitele eligibile, autorităţile de rezoluţie se asigură că deponenţii au acces la un cuantum zilnic adecvat din depozitele respective.

Art. 70: Competenţa de a limita executarea garanţiilor reale
(1)Statele membre se asigură că autorităţile de rezoluţie deţin competenţa de a impune limitări creditorilor garantaţi ai unei instituţii aflate în rezoluţie în ceea ce priveşte executarea garanţiilor reale deţinute în legătură cu activele respectivei instituţii începând de la data publicării avizului de limitare în conformitate cu articolul 83 alineatul (4) până la ora 24.00 a zilei lucrătoare următoare celei de publicare în statul membru în care este stabilită instituţia aflată în rezoluţie.
(2)Autorităţile de rezoluţie nu exercită competenţa menţionată la alineatul (1) din prezentul articol în legătură cu oricare dintre următoarele:
a)garanţiile sistemelor sau operatorilor de sisteme desemnaţi în sensul Directivei 98/26/CE;
b)contrapărţile centrale autorizate în Uniune în temeiul articolului 14 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 şi contrapărţile centrale din ţări terţe recunoscute de ESMA în temeiul articolului 25 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012; şi
c)băncile centrale, în ceea ce priveşte activele gajate sau furnizate cu titlu de marjă sau de colateral de către instituţia aflată în rezoluţie.

(3)În cazurile în care se aplică articolul 80, autorităţile de rezoluţie se asigură că toate limitările impuse în temeiul competenţei menţionate la alineatul (1) din prezentul articol sunt aplicate în mod coerent tuturor entităţilor din grup care fac obiectul unor măsuri de rezoluţie.
(4)Atunci când îşi exercită o competenţă în temeiul prezentului articol, autorităţile de rezoluţie ţin seama de impactul pe care l-ar putea avea exercitarea respectivei competenţe asupra bunei funcţionări a pieţelor financiare.
Art. 71: Competenţa de suspendare temporară a drepturilor de reziliere
(1)Statele membre se asigură că autorităţile de rezoluţie au competenţa de a suspenda drepturile de reziliere ale oricărei părţi care are un contract cu o instituţie aflată în rezoluţie, începând de la data publicării avizului în conformitate cu articolul 83 alineatul (4) până la ora 24.00 a zilei lucrătoare următoare celei de publicare în statul membru în care este stabilită autoritatea de rezoluţie a instituţiei aflate în rezoluţie, cu condiţia ca plata şi obligaţiile de livrare, precum şi furnizarea de garanţii, să fie îndeplinite în continuare
(2)Statele membre se asigură că autorităţile de rezoluţie au competenţa de a suspenda drepturile de reziliere ale oricărei părţi care are un contract cu o filială a unei instituţii aflate în rezoluţie atunci când:
a)obligaţiile contractuale sunt garantate sau susţinute în alt mod de instituţia aflată în rezoluţie;
b)drepturile contractuale de reziliere se întemeiază exclusiv pe insolvenţa sau pe starea financiară a instituţiei aflate în rezoluţie; şi
c)s-a exercitat sau se poate exercita competenţa de transfer în cazul instituţiei aflate în rezoluţie, fie:
(i)toate activele şi pasivele filialei care fac obiectul contractului au fost sau pot fi transferate destinatarului şi însuşite de acesta; sau
(ii)autoritatea de rezoluţie furnizează, prin orice alt mijloc, o protecţie adecvată pentru respectivele obligaţii.
Suspendarea intră în vigoare de la data publicării avizului în temeiul articolului 83 alineatul (4) până la ora 24.00 a zilei lucrătoare următoare celei de publicare în statul membru în care este stabilită filiala instituţiei aflate în rezoluţie.
(3)Orice suspendare în temeiul alineatului (1) sau (2) nu se aplică:
a)sistemelor sau operatorilor de sisteme desemnaţi în sensul Directivei 98/26/CE;
b)contrapărţilor centrale autorizate în Uniune în temeiul articolului 14 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, contrapărţilor centrale din ţări terţe recunoscute de ESMA în temeiul articolului 25 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012; sau
c)băncilor centrale.

(4)O persoană poate exercita un drept de reziliere în temeiul unui contract înainte de expirarea perioadei menţionate la alineatul (1) sau (2), în cazul în care persoana respectivă primeşte un aviz din partea autorităţii de rezoluţie prin care i se aduce la cunoştinţă faptul că drepturile şi pasivele care fac obiectul contractului nu vor fi:
a)transferate unei alte entităţi; sau
b)supuse reducerii valorii contabile sau conversiei aferente aplicării instrumentului de recapitalizare internă în conformitate cu articolul 43 alineatul (2) litera (a).
(5)În cazul în care autoritatea de rezoluţie exercită competenţa de suspendare a drepturilor de reziliere prevăzută la alineatul (1) sau (2) din prezentul articol şi în cazul în care nu s-a dat un aviz în temeiul alineatului (4) din prezentul articol, aceste drepturi pot fi exercitate la expirarea perioadei de suspendare, sub rezerva articolului 68, după cum urmează:
a)dacă drepturile şi obligaţiile ce decurg în temeiul contractului au fost transferate către o altă entitate, o contraparte poate exercita drepturile de reziliere în conformitate cu clauzele contractului respectiv doar în cazul continuării sau producerii ulterioare a vreunui eveniment care determină executarea de către entitatea destinatară;
b)dacă instituţia aflată în rezoluţie îşi păstrează drepturile şi obligaţiile care decurg în temeiul contractului, iar autoritatea de rezoluţie nu a aplicat instituţiei respective instrumentul de recapitalizare internă în conformitate cu articolul 43 alineatul (2) litera (a), o contraparte poate exercita dreptul de reziliere, în conformitate cu clauzele respectivului contract la expirarea suspendării în temeiul alineatului (1).
(6)Atunci când îşi exercită o competenţă în temeiul prezentului articol, autorităţile de rezoluţie ţin seama de impactul pe care l-ar putea avea exercitarea respectivei competenţe asupra bunei funcţionări a pieţelor financiare.
(7)Autorităţile competente sau autorităţile de rezoluţie pot solicita unei instituţii sau unei entităţi menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) să păstreze evidenţe detaliate ale contractelor financiare.
La cererea unei autorităţi competente sau a unei autorităţi de rezoluţie, registrele centrale de tranzacţii pun informaţiile necesare la dispoziţia autorităţilor competente sau a autorităţilor de rezoluţie pentru a le permite să-şi îndeplinească responsabilităţile şi mandatele în conformitate cu articolul 81 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012.
(8)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza următoarele elemente în sensul alineatului (7):
a)un set minim de informaţii privind contractele financiare care trebuie să figureze în registrele detaliate; şi
b)circumstanţele în care trebuie impusă această cerinţă.
ABE înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 3 iulie 2015.
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Art. 71a: Recunoaşterea contractuală a competenţelor de suspendare în caz de rezoluţie
(1)Statele membre solicită instituţiilor şi entităţilor menţionate la articolul 1 alineatul (1) literele (b), (c) şi (d) să includă în orice contract financiar la care sunt parte şi care este reglementat de legislaţia unei ţări terţe clauze prin care părţile recunosc că contractul financiar poate face obiectul exercitării de către autoritatea de rezoluţie a competenţelor de suspendare sau de restrângere a unor drepturi şi obligaţii în temeiul articolelor 33a, 69, 70 şi 71 şi recunosc că au obligaţia de a respecta cerinţele de la articolul 68.
(2)Statele membre pot solicita, de asemenea, ca întreprinderile-mamă ale Uniunii să se asigure că filialele lor din ţări terţe includ, în contractele financiare menţionate la alineatul (1), clauze care să excludă ca exercitarea competenţei autorităţii de rezoluţie de a suspenda sau a restrânge drepturile şi obligaţiile întreprinderii-mamă din Uniune, în conformitate cu alineatul (1), să constituie un motiv valabil pentru rezilierea anticipată, suspendarea, modificarea, compensarea, exercitarea drepturilor de compensare reciprocă sau executarea garanţiilor în cazul acestor contracte.
Cerinţa prevăzută la primul paragraf se poate aplica în ceea ce priveşte filialele din ţări terţe, care sunt:
a)instituţii de credit;
b)firme de investiţii (sau care ar fi firme de investiţii dacă ar avea sediul central în statul membru în cauză); sau
c)instituţii financiare.
(3)Alineatul (1) se aplică oricărui contract financiar care:
a)creează o nouă obligaţie sau modifică în mod semnificativ o obligaţie existentă după intrarea în vigoare a dispoziţiilor adoptate la nivel naţional în vederea transpunerii prezentului articol;
b)prevede exercitarea unuia sau mai multor drepturi de reziliere sau drepturi de executare a garanţiilor cărora li sar aplica articolul 33a, 68, 69, 70 sau 71 dacă contractul financiar ar fi reglementat de legislaţia unui stat membru.
(4)În cazul în care o instituţie sau o entitate nu include clauza contractuală prevăzută la alineatul (1) de la prezentul articol, acest fapt nu împiedică autoritatea de rezoluţie să aplice competenţele menţionate la articolul 33a, 68, 69, 70 sau 71 în legătură cu respectivul contract financiar.
(5)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a stabili în detaliu conţinutul clauzei prevăzute la alineatul (1), luând în considerare diferitele modele de afaceri ale instituţiilor sau entităţilor.
ABE înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 28 iunie 2020.
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

Art. 72: Exercitarea competenţelor de rezoluţie
(1)Statele membre se asigură că, în vederea aplicării unei măsuri de rezoluţie, autorităţile de rezoluţie sunt în măsură să exercite un control asupra instituţiei aflate în rezoluţie care să le permită:
a)să asigure funcţionarea şi să desfăşoare activităţile şi serviciile instituţiei aflate în rezoluţie, dispunând de toate competenţele acţionarilor săi şi ale organului său de conducere; şi
b)să gestioneze şi să dispună de activele şi de patrimoniul instituţiei aflate în rezoluţie.
Controlul menţionat la primul paragraf poate fi exercitat direct de către autoritatea de rezoluţie sau indirect, de către una sau mai multe persoane desemnate de autoritatea de rezoluţie. Statele membre se asigură că drepturile de vot conferite de acţiuni sau de alte instrumentele de proprietate ale instituţiei aflate în rezoluţie nu pot fi exercitate în timpul perioadei de rezoluţie.
(2)Sub rezerva articolului 85 alineatul (1), statele membre se asigură că autorităţile de rezoluţie au posibilitatea de a lua măsuri de rezoluţie prin ordonanţă, în conformitate cu competenţele şi procedurile administrative naţionale, fără a exercita controlul asupra instituţiei aflate în rezoluţie.
(3)Autorităţile de rezoluţie decid, de la caz la caz, oportunitatea aplicării unei măsuri de rezoluţie prin intermediul mijloacelor specificate la alineatul (1) sau (2), ţinând cont de obiectivele rezoluţiei şi de principiile generale care o reglementează, de circumstanţele specifice instituţiei aflate în rezoluţie şi de necesitatea de a facilita rezoluţia eficientă a grupurilor transfrontaliere.
(4)Autorităţile de rezoluţie nu sunt considerate ca membri din umbră sau de facto ai organului de conducere în temeiul dreptului intern.