Art. 64. - Art. 64: Competenţe auxiliare - Directiva 2014/59/UE/15-mai-2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii şi de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului şi a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE şi 2013/36/UE ale Parlamentului European şi ale Consiliului, precum şi a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 şi (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European şi ale Consiliului
Acte UE
Jurnalul Oficial 173L
În vigoare Versiune de la: 28 Ianuarie 2025
Art. 64: Competenţe auxiliare
(1)Statele membre se asigură că, atunci când exercită o competenţă de rezoluţie, autorităţile de rezoluţie au competenţa:
a)sub rezerva articolului 78, de a lua măsuri, astfel încât un transfer să poată fi efectuat în condiţiile în care instrumentele financiare, drepturile, activele sau datoriile transferate sunt libere de orice obligaţie sau grevare cu sarcini; în acest sens, orice drept de compensare în conformitate cu prezenta directivă nu se consideră obligaţie sau grevare cu sarcini;
b)de a revoca drepturile de a achiziţiona alte acţiuni sau alte instrumente de proprietate;
c)de a solicita autorităţii relevante încetarea sau suspendarea admiterii la tranzacţionare pe o piaţă reglementată sau a cotării oficiale a instrumentelor financiare conform Directivei 2001/34/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (1);
(1)Directiva 2001/34/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 28 mai 2001 privind admiterea valorilor mobiliare la cota oficială a unei burse de valori şi informaţiile care trebuie publicate cu privire la aceste valori mobiliare (JO L 184, 6.7.2001, p. 1).
d)de a lua măsuri, astfel încât destinatarul să fie tratat în acelaşi mod în care ar fi tratată instituţia aflată în rezoluţie în legătură cu orice drepturi sau obligaţii ale instituţiei aflate în rezoluţie, ori acţiuni întreprinse de aceasta, inclusiv, sub rezerva articolelor 38 şi 40, eventuale drepturi sau obligaţii referitoare la participarea la infrastructura pieţei;
e)solicita instituţiei aflate în rezoluţie sau destinatarului să furnizeze celeilalte părţi informaţii şi asistenţă; şi
f)de a anula sau modifica clauzele unui contract la care instituţia aflată în rezoluţie este parte sau de a se substitui unei entităţi destinatare în calitate de parte semnatară;
(2)Autorităţile de rezoluţie exercită competenţele menţionate la alineatul (1) în cazul în care autoritatea de rezoluţie consideră oportun să contribuie la asigurarea faptului că măsurile de rezoluţie sunt eficiente sau la atingerea unuia sau a mai multor obiective ale rezoluţiei.
(3)Statele membre se asigură că, atunci când exercită o competenţă de rezoluţie, autorităţile de rezoluţie au competenţa de a institui acorduri de continuitate, necesare pentru a garanta atât eficienţa măsurilor de rezoluţie, cât şi capacitatea destinatarului, după caz, de a desfăşura activitatea care i-a fost transferată. Aceste acorduri de continuitate includ, în special:
a)continuitatea contractelor încheiate de instituţia aflată în rezoluţie, astfel încât destinatarul să îşi asume drepturile şi pasivele instituţiei aflate în rezoluţie referitoare la orice instrument financiar, drept, activ sau pasiv transferat şi să se substituie instituţiei aflate în rezoluţie, în mod explicit sau implicit, în toate documentele contractuale relevante;
b)substituirea instituţiei aflate în rezoluţie cu destinatarul, în cadrul oricărei proceduri judiciare referitoare la orice instrument financiar, drept, activ sau pasiv transferat.
(4)Competenţele menţionate la alineatul (1) litera (d) şi la alineatul (3) litera (b) nu aduc atingere:
a)dreptului de reziliere a contractului de muncă deţinut de angajaţii instituţiei aflate în rezoluţie;
b)sub rezerva articolelor 69, 70 şi 71, niciunui drept al unei părţi la un contract de a-şi exercita drepturile contractuale, inclusiv dreptul de reziliere, atunci când clauzele contractuale o permit, în temeiul unui act sau al unei omisiuni comise fie de către instituţia aflată în rezoluţie, anterior transferului în cauză, fie de către destinatar, ulterior respectivului transfer.