Art. 41. - Art. 41: Funcţionarea unei instituţii-punte - Directiva 2014/59/UE/15-mai-2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii şi de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului şi a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE şi 2013/36/UE ale Parlamentului European şi ale Consiliului, precum şi a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 şi (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European şi ale Consiliului

Acte UE

Jurnalul Oficial 173L

În vigoare
Versiune de la: 28 Ianuarie 2025
Art. 41: Funcţionarea unei instituţii-punte
(1)Statele membre se asigură că funcţionarea unei instituţii punte respectă următoarele cerinţe:
a)conţinutul documentelor constitutive ale instituţiei-punte este aprobat de autoritatea de rezoluţie;
b)sub rezerva structurii de proprietate a instituţiei-punte, autoritatea de rezoluţie numeşte sau aprobă organul de conducere al instituţiei punte;
c)autoritatea de rezoluţie aprobă remuneraţiile membrilor organului de conducere şi stabileşte responsabilităţile lor corespunzătoare;
d)autoritatea de rezoluţie aprobă strategia şi profilul de risc ale instituţiei-punte;
e)instituţia-punte este autorizată în conformitate cu Directiva 2013/36/UE sau, după caz, cu Directiva 2014/65/UE, şi deţine autorizaţiile necesare, în temeiul dreptului intern aplicabile, pentru desfăşurarea activităţilor sau furnizarea serviciilor pe care le achiziţionează în urma unui transfer efectuat conform articolului 63 din prezenta Directivă;
f)instituţia-punte respectă, după caz, dispoziţiile Regulamentului (UE) 575/2013 şi ale Directivelor 2013/36/UE şi 2014/65/UE, şi face obiectul unei supravegheri în conformitate cu respectivele dispoziţii.
g)instituţia-punte funcţionează în conformitate cu cadrul Uniunii privind ajutoarele de stat, iar autoritatea de rezoluţie poate prevedea restricţii asupra activităţii sale în consecinţă.
Fără a aduce atingere dispoziţiilor menţionate la literele (e) şi (f) din primul paragraf şi în cazul în care este necesar pentru a îndeplini obiectivele rezoluţiei, instituţia-punte poate fi instituită şi autorizată fără respectarea Directivei 2013/36/UE sau Directivei 2014/65/UE, pentru o perioadă scurtă de timp, la începutul funcţionării sale. În acest scop, autoritatea de rezoluţie înaintează autorităţii competente o cerere în acest sens. Dacă decide să acorde o astfel de autorizaţie, autoritatea competentă indică intervalul în care instituţia-punte este scutită de respectarea cerinţelor respectivelor directive.
(2)Sub rezerva eventualelor restricţii aplicate în conformitate cu normele Uniunii sau cele naţionale în materie de concurenţă, conducerea instituţiei-punte gestionează instituţia-punte în vederea păstrării accesului la funcţiile critice şi a vânzării instituţiei sau a entităţii menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d), a activelor, drepturilor sau pasivelor sale către unul sau mai mulţi cumpărători din sectorul privat, atunci când condiţiile sunt prielnice şi în termenul specificat la alineatul (4) din prezentul articol sau la alineatul (6) din prezentul articol, după caz.
(3)Autoritatea de rezoluţie decide că o instituţie-punte nu mai reprezintă o instituţie-punte în conformitate cu articolul 40 alineatul (2) în momentul apariţiei oricăreia dintre următoarele situaţii:
a)fuzionarea instituţiei-punte cu o altă entitate;
b)instituţia-punte nu mai respectă cerinţele articolului 40 alineatul (2);
c)vânzarea tuturor sau aproape a tuturor activelor, drepturilor sau pasivelor instituţiei-punte către o terţă parte;
d)expirarea perioadei specificate la alineatul (5) sau, după caz, la alineatul (6);
e)activele instituţiei-punte sunt complet lichidate, iar pasivele sale sunt achitate integral.
(4)Atunci când autoritatea de rezoluţie încearcă să vândă instituţia-punte sau activele, drepturile ori pasivele acesteia, statele membre se asigură că instituţia-punte sau activele ori pasivele relevante sunt puse în vânzare în mod deschis şi transparent şi că vânzarea nu le denaturează în mod semnificativ, nu favorizează sau discriminează în mod necuvenit anumiţi cumpărători potenţiali.
Toate aceste vânzări trebuie efectuate în condiţii comerciale, având în vedere circumstanţele şi în conformitate cu cadrul Uniunii privind ajutoarele de stat.
(5)În cazul în care nu se aplică niciuna dintre situaţiile menţionate la alineatul (3) literele (a), (b), (c) şi (e), autoritatea de rezoluţie pune capăt funcţionării instituţiei-punte cât mai curând posibil, şi în orice caz, după o perioadă de doi ani de la data efectuării ultimului transfer, în temeiul instrumentului instituţiei-punte, de la o instituţie aflată în rezoluţie.
(6)Autoritatea de rezoluţie poate prelungi perioada menţionată la alineatul (5) cu una sau mai multe perioade suplimentare de un an, atunci când o astfel de prelungire:
a)vine în sprijinul realizării uneia dintre situaţiile menţionate la alineatul (3) litera (a), (b), (c) sau (e); sau
b)este necesară pentru a asigura continuitatea unor servicii bancare şi financiare esenţiale.
(7)Toate deciziile autorităţii de rezoluţie de a prelungi perioada menţionată la alineatul (5) se motivează şi cuprind o evaluare detaliată a situaţiei care justifică prelungirea, inclusiv a condiţiilor şi perspectivelor pieţei.
(8)În cazul în care funcţionarea unei instituţii-punte încetează în situaţiile menţionate la alineatul (3) litera (c) sau (d), instituţia-punte este lichidată în conformitate cu procedura obişnuită de insolvenţă.
Sub rezerva articolului 37 alineatul (7), toate încasările ca urmare a încetării funcţionării instituţiei-punte revin acţionarilor instituţiei-punte.
(9)În cazul în care o instituţie-punte este utilizată cu scopul de a transfera activele şi pasivele aparţinând mai multor instituţii aflate în rezoluţie, obligaţia prevăzută la alineatul (8) se referă la activele şi pasivele transferate de la fiecare dintre aceste instituţii aflate în rezoluţie şi nu la instituţia-punte în sine.