Directiva 2005/60/CE/26-oct-2005 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor şi finanţării terorismului
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
Ieşit din vigoare Versiune de la: 4 Ianuarie 2011
Directiva 2005/60/CE/26-oct-2005 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor şi finanţării terorismului
Dată act: 26-oct-2005
Emitent: Parlamentul European;Consiliul Uniunii Europene
(Text cu relevanţă pentru SEE)
PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 47 alineatul (2) prima şi a treia teză şi articolul 95,
având în vedere propunerea Comisiei,
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European (1),
(1)Aviz emis la 11 mai 2005 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).
având în vedere avizul Băncii Centrale Europene (2),
(2)JO C 40, 17.2.2005, p. 9.
hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (3),
(3)Avizul Parlamentului European din 26 mai 2005 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial) şi Decizia Consiliului din 19 septembrie 2005.
întrucât:
(1)Fluxurile masive de bani murdari pot prejudicia stabilitatea şi reputaţia sectorului financiar şi ameninţa piaţa unică, iar terorismul zdruncină înseşi temeliile societăţii noastre. Pe lângă abordarea bazată pe dreptul penal, un efort în materie de prevenire la nivelul sistemului financiar poate produce rezultate.
(2)Soliditatea, integritatea şi stabilitatea instituţiilor de credit şi financiare şi încrederea în sistemul financiar în ansamblu ar putea fi puse grav în pericol de eforturile infractorilor şi ale complicilor acestora fie de a disimula originea produselor infracţiunii, fie de a canaliza fonduri legale sau ilegale în scopuri teroriste. Pentru a evita adoptarea de către statele membre a unor măsuri de protejare a sistemelor lor financiare care ar putea fi incompatibile cu funcţionarea pieţei interne, cu normele statului de drept şi cu ordinea publică din Comunitate, este necesară o acţiune comunitară în acest domeniu.
(3)În cazul în care la nivel comunitar nu sunt adoptate anumite măsuri de coordonare, cei care spală bani şi finanţatorii terorismului ar putea încerca să profite, pentru a-şi facilita activităţile infracţionale, de libera circulaţie a capitalurilor şi de libertatea de a presta servicii financiare pe care le implică spaţiul financiar integrat.
(4)Pentru a răspunde acestor preocupări din domeniul spălării banilor, a fost adoptată Directiva 91/308/CEE a Consiliului din 10 iunie 1991 privind prevenirea folosirii sistemului financiar în scopul spălării banilor (4). Directiva respectivă solicita statelor membre să interzică spălarea banilor şi să oblige sectorul financiar, cuprinzând instituţiile de credit şi o gamă largă de alte instituţii financiare, la identificarea clienţilor lor, ţinerea unor evidenţe corespunzătoare, stabilirea unor proceduri interne de formare a personalului şi de prevenire a spălării banilor şi de raportare a oricăror indicii de spălare a banilor autorităţilor competente.
(4)JO L 166, 28.6.1991, p. 77. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2001/97/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 344, 28.12.2001, p. 76).
(5)Spălarea banilor şi finanţarea terorismului se produc deseori în context internaţional. Orice măsuri adoptate numai la nivel naţional sau chiar la nivel comunitar, fără a ţine seama de coordonarea şi cooperarea internaţională, ar avea efecte foarte limitate. Prin urmare, măsurile adoptate de Comunitate în acest domeniu ar trebui să fie compatibile cu acţiuni întreprinse în alte foruri internaţionale. Acţiunile comunitare trebuie, în special, să ţină seama în continuare de recomandările Grupului de Acţiune Financiară (denumit în continuare GAFI), care constituie principalul organism internaţional activ în lupta împotriva spălării banilor şi finanţării terorismului. Deoarece recomandările GAFI au fost revizuite şi extinse în mod substanţial în anul 2003, prezenta directivă ar trebui să fie armonizată cu noile standarde internaţionale.
(6)Acordul general privind comerţul cu servicii (GATS) permite membrilor să adopte măsurile necesare pentru protejarea moralităţii publice şi prevenirea fraudei şi să adopte măsuri din considerente prudenţiale, inclusiv pentru a asigura stabilitatea şi integritatea sistemului financiar.
(7)Deşi definiţia spălării banilor se limita iniţial la infracţiuni privind drogurile, în ultimii ani s-a înregistrat tendinţa unei definiţii mult mai largi, bazată pe o gamă mai amplă de infracţiuni principale. O gamă mai largă de infracţiuni principale facilitează raportarea tranzacţiilor suspecte şi cooperarea internaţională în acest domeniu. Prin urmare, definiţia infracţiunilor grave trebuie aliniată cu definiţia infracţiunilor grave prevăzută de Decizia-cadru 2001/500/JAI a Consiliului din 26 iunie 2001 privind spălarea banilor, identificarea, urmărirea, îngheţarea, sechestrarea şi confiscarea mijloacelor şi bunurilor obţinute de pe urma infracţiunilor (5).
(5)JO L 182, 5.7.2001, p. 1.
(8)De asemenea, utilizarea ilegală a sistemului financiar pentru canalizarea fondurilor de origine ilegală sau chiar a banilor curaţi în scopuri teroriste reprezintă un risc clar pentru integritatea, buna funcţionare, reputaţia şi stabilitatea sistemului financiar. În consecinţă, măsurile preventive prevăzute de prezenta directivă ar trebui să reglementeze nu numai manipularea banilor obţinuţi în urma infracţiunilor, ci şi colectarea de bani sau bunuri în scopuri teroriste.
(9)Directiva 91/308/CEE, deşi impunea o obligaţie de identificare a clienţilor, conţinea relativ puţine detalii privind procedurile relevante. Având în vedere importanţa crucială a acestui element de prevenire a spălării banilor şi finanţării terorismului, este necesar, în conformitate cu noile standarde internaţionale, să se introducă dispoziţii mai precise şi mai detaliate referitoare la identificarea clientului şi a oricărui beneficiar efectiv şi verificarea identităţii acestora. În acest scop, este esenţială o definiţie precisă a "beneficiarului efectiv". Atunci când încă nu s-a stabilit cine sunt beneficiarii individuali ai unei persoane juridice sau ai unui cadru juridic, precum o fundaţie sau un trust, motiv pentru care o persoană fizică este imposibil de identificat ca beneficiar efectiv, este suficient să se identifice categoria de persoane care este desemnată ca beneficiară a fundaţiei sau trustului. Această cerinţă nu trebuie să includă identificarea persoanelor fizice care fac parte din acea categorie de persoane.
(10)Instituţiile şi persoanele reglementate de prezenta directivă ar trebui trebuie să identifice şi să verifice identitatea beneficiarului efectiv, în conformitate cu prezenta directivă. Pentru îndeplinirea acestei cerinţe, respectivele instituţii şi persoane trebuie să aprecieze singure dacă vor recurge la evidenţele publice ale beneficiarilor efectivi, dacă vor solicita clienţilor lor date relevante sau dacă vor obţine informaţiile în alt mod, ţinând seama de faptul că amploarea măsurilor de precauţie privind clientela este legată de riscul spălării banilor şi finanţării terorismului, care depinde de tipul clientelei, relaţia de afaceri, produs sau tranzacţie.
(11)Contractele de credit în cadrul cărora contul creditor serveşte exclusiv pentru decontarea împrumutului, iar rambursarea împrumutului se efectuează dintr-un cont care a fost deschis în numele clientului la o instituţie de credit reglementată de prezenta directivă, în temeiul articolului 8 alineatul (1) literele (a)-(c), trebuie considerate în general ca un exemplu de tipuri de tranzacţii cu risc redus.
(12)În măsura în care persoanele care aduc aport bunuri unei persoane juridice sau unui cadru juridic deţin un control important asupra utilizării bunurilor, acestea trebuie identificate ca beneficiari efectivi.
(13)Relaţiile fiduciare sunt larg utilizate în produsele comerciale ca o caracteristică recunoscută pe plan internaţional a pieţelor financiare cu ridicata, controlate în mod aprofundat. Obligaţia de identificare a beneficiarului efectiv în acest caz specific nu decurge pur şi simplu din existenţa unei relaţii fiduciare.
(14)Prezenta directivă ar trebui să se aplice, de asemenea, activităţilor prestate pe Internet de instituţiile şi persoanele reglementate de prezentă directivă.
(15)Deoarece intensificarea controalelor din sectorul financiar a determinat persoanele care spală bani şi finanţatorii terorismului să caute metode alternative de a ascunde originea produselor infracţiunii şi deoarece astfel de canale pot fi folosite pentru finanţarea terorismului, obligaţiile de combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului trebuie să includă şi intermediarii de asigurări de viaţă şi prestatorii de servicii pentru trusturi şi societăţi.
(16)Entităţile care intră deja în responsabilitatea juridică a unei societăţi de asigurări şi care intră astfel sub incidenţa prezentei directive nu ar trebui incluse în categoria intermediarilor de asigurări.
(17)Exercitarea de către o persoană a funcţiei de director sau secretar al unei societăţi nu echivalează în sine cu atributul de prestator de servicii pentru trusturi şi societăţi. Din acest motiv, definiţia reglementează numai acele persoane care acţionează în calitate de director sau secretar al unei societăţi pentru un terţ şi cu titlu profesional.
(18)S-a dovedit în mod repetat că utilizarea plăţilor semnificative în numerar este foarte vulnerabilă la fenomenul spălării banilor şi finanţării terorismului. Prin urmare, în acele state membre care permit efectuarea plăţilor în numerar peste pragul stabilit, toate persoanele fizice sau juridice care tranzacţionează bunuri cu titlu profesional trebuie să fie reglementate de prezenta directivă, atunci când acceptă astfel de plăţi în numerar. Agenţii care comercializează bunuri de valoare mare, precum pietre sau metale preţioase sau lucrări de artă, şi agenţii de licitaţie intră, în orice caz, sub incidenţa prezentei directive, în măsura în care plăţile li se fac în numerar în valoare de cel puţin 15 000 EUR. Pentru a asigura o monitorizare eficace a respectării prezentei directive de către un astfel de grup extins potenţial de instituţii şi persoane, statele membre îşi pot concentra activităţile de monitorizare în special asupra acelor persoane fizice şi juridice care comercializează bunuri expuse unui risc relativ ridicat în ceea ce priveşte spălarea banilor sau finanţarea terorismului, în conformitate cu principiul supravegherii în funcţie de risc. Având în vedere diferitele situaţii din diverse state membre, statele membre pot decide să adopte dispoziţii mai stricte, pentru a răspunde riscului aferent plăţilor importante în numerar.
(19)Directiva 91/308/CEE a inclus notarii şi alţi membri ai profesiilor liberale juridice în domeniul de aplicare a regimului comunitar de combatere a spălării banilor; acest domeniu de aplicare trebuie să rămână neschimbat în prezenta directivă; membrii acestor profesii liberale juridice, definiţi de statele membre, se supun dispoziţiilor prezentei directive, atunci când participă la tranzacţii financiare sau comerciale, inclusiv la furnizarea de consultanţă fiscală, deoarece aici se întâlneşte riscul cel mai ridicat ca serviciile membrilor profesiilor liberale juridice să fie folosite ilegal, în scopul spălării produselor activităţii infracţionale sau în scopul finanţării terorismului.
(20)Atunci când membrii independenţi ai profesiilor care furnizează servicii de consultanţă juridică şi care sunt recunoscuţi şi verificaţi legal, precum avocaţii, evaluează situaţia juridică a unui client sau reprezintă un client în cadrul unei proceduri judiciare, nu este adecvat a impune, în temeiul prezentei directive, membrilor acelor profesii juridice obligaţia referitoare la aceste activităţi de a raporta suspiciuni de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului. Trebuie prevăzute exceptări de la obligaţia de a raporta informaţii obţinute fie înainte, în timpul sau după procedura judiciară, fie în cursul evaluării situaţiei juridice a unui client. Astfel, consultanţa juridică se supune în continuare obligaţiei secretului profesional, cu excepţia cazului în care consultantul juridic participă la spălarea banilor sau la finanţarea terorismului, în care consultanţa juridică este furnizată în scopul spălării banilor sau finanţării terorismului sau a cazului în care avocatul ştie că îi este solicitată consultanţă juridică de către client în scopul spălării banilor sau finanţării terorismului.
(21)Serviciile direct comparabile trebuie tratate în acelaşi mod, atunci când sunt prestate de oricare dintre membrii profesiilor reglementate de prezenta directivă. Pentru a asigura respectarea drepturilor prevăzute de Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi de Tratatul privind Uniunea Europeană, în cazul auditorilor, al experţilor contabili externi şi al consilierilor fiscali care, în unele state membre, pot apăra sau reprezenta un client în contextul unei proceduri judiciare sau pot evalua situaţia juridică a unui client, informaţiile pe care le obţin în exercitarea acelor funcţii nu trebuie supuse obligaţiilor de raportare prevăzute de prezenta directivă.
(22)Trebuie recunoscut faptul că riscul spălării banilor şi al finanţării terorismului nu este acelaşi în toate cazurile. În conformitate cu o abordare în funcţie de risc, trebuie introdus în legislaţia comunitară principiul potrivit căruia în cazurile adecvate este permisă precauţia simplificată privind clientela.
(23)Derogarea referitoare la identificarea beneficiarilor efectivi ai conturilor colective ţinute de notari sau de alţi membri ai profesiilor liberale juridice nu trebuie să aducă atingere obligaţiilor pe care respectivii notari sau membri ai altor profesii liberale juridice le au în temeiul prezentei directive. Obligaţiile în cauză includ necesitatea ca notarii sau membrii altor profesii liberale juridice să identifice ei înşişi beneficiarii efectivi ai conturilor colective deţinute de ei.
(24)De asemenea, legislaţia comunitară trebuie să recunoască faptul că anumite situaţii prezintă un risc mai mare de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului. Deşi trebuie stabilite identitatea şi profilul comercial al tuturor clienţilor, există cazuri în care sunt necesare proceduri deosebit de riguroase de identificare şi verificare a clientelei.
(25)Acest lucru este valabil în special în cazul relaţiilor de afaceri cu persoane fizice care deţin sau au deţinut funcţii publice importante, în special în ţările în care corupţia este larg răspândită. Astfel de relaţii pot expune sectorul financiar în special la riscuri de reputaţie şi/sau riscuri juridice semnificative. Efortul internaţional de combatere a corupţiei justifică, de asemenea, necesitatea de a acorda o atenţie specială unor astfel de cazuri şi de a aplica măsurile complete şi normale de precauţie privind clientela, în legătură cu persoanele expuse politic pe plan intern sau măsuri sporite de precauţie privind clientela, în legătură cu persoanele expuse politic care sunt rezidente într-un alt stat membru sau într-o ţară terţă.
(26)Obţinerea aprobării conducerii la nivel înalt pentru stabilirea unor relaţii de afaceri nu trebuie să implice obţinerea aprobării din partea consiliului de administraţie, ci din partea superiorului ierarhic direct al persoanei care solicită aprobarea respectivă.
(27)Pentru a evita repetarea procedurilor de identificare a clientelei, care conduce la întârzierea şi ineficienta tranzacţiilor, este necesar, sub rezerva unor garanţii adecvate, să se permită prezentarea clienţilor a căror identificare s-a realizat în altă parte. Atunci când o instituţie sau o persoană reglementată de prezenta directivă recurge la un terţ, responsabilitatea finală pentru procedura de precauţie privind clientela revine instituţiei sau persoanei căreia îi este prezentat clientul. De asemenea, terţul sau persoana care face prezentarea rămâne responsabilă pentru toate cerinţele prezentei directive, inclusiv pentru cerinţa de a raporta tranzacţiile suspecte şi de a ţine evidenţele, în măsura în care are cu clientul o relaţie reglementată de prezenta directivă.
(28)În cazul relaţiilor contractuale de agenţie sau de externalizare stabilite între instituţii sau persoane reglementate de prezenta directivă şi persoane fizice sau juridice externe care nu se supun prezentei directive, toate obligaţiile de combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului pentru respectivii agenţi sau prestatori de servicii de externalizare, ca parte a instituţiilor sau persoanelor reglementate de prezenta directivă, pot decurge numai din contract, şi nu din prezenta directivă. Responsabilitatea respectării prezentei directive trebuie să revină în continuare instituţiei sau persoanei reglementate de prezenta directivă.
(29)Tranzacţiile suspecte trebuie raportate Unităţii de Informaţii Financiare (UIF), care serveşte drept centru naţional de primire, analiză şi comunicare către autorităţile competente a rapoartelor privind tranzacţiile suspecte şi a altor informaţii privind posibile fenomene de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului. Această dispoziţie nu trebuie să oblige statele membre la modificarea sistemelor existente de raportare, în cazul în care raportarea se efectuează prin intermediul unui procuror sau al altor autorităţi de aplicare a legii, în măsura în care informaţiile sunt transmise cu promptitudine şi nefiltrate către UIF, astfel încât să le permită să îşi desfăşoare în mod corespunzător activitatea, inclusiv prin cooperare internaţională cu alte UIF.
(30)Prin derogare de la interdicţia generală de a executa tranzacţii suspecte, instituţiile şi persoanele reglementate de prezenta directivă pot executa tranzacţii suspecte înainte de a informa autorităţile competente, atunci când abţinerea de la executarea acelor tranzacţii este imposibilă sau poate zădărnici eforturile de urmărire a beneficiarilor unei operaţiuni suspecte de spălare de bani sau de finanţare a terorismului. Cu toate acestea, acest lucru nu trebuie să aducă atingere obligaţiilor internaţionale acceptate de statele membre de a îngheţa fără întârziere fondurile şi alte active ale teroriştilor, organizaţiilor teroriste sau ale persoanelor care finanţează terorismul, în conformitate cu rezoluţiile relevante ale Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
(31)Atunci când un stat membru decide să recurgă la scutirile prevăzute la articolul 23 alineatul (2), acesta poate permite sau solicita organismului de autoreglementare care reprezintă persoanele menţionate de respectivul articol să nu transmită către UIF informaţiile obţinute de la persoanele în cauză în circumstanţele menţionate de articolul respectiv.
(32)Au existat cazuri de angajaţi care raportează suspiciuni de spălare a banilor şi care sunt supuşi ameninţărilor sau acţiunilor ostile. Deşi prezenta directivă nu poate interveni în procedurile judiciare ale statelor membre, este vorba despre o problemă crucială pentru eficacitatea luptei împotriva spălării banilor şi finanţării terorismului. Statele membre trebuie să fie conştiente de această problemă şi să depună toate eforturile pentru protejarea angajaţilor împotriva unor astfel de ameninţări sau acţiuni ostile.
(33)Divulgarea informaţiilor menţionate la articolul 28 trebuie să se efectueze în conformitate cu normele privind transferul datelor personale către ţări terţe, prevăzute de Directiva 95/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date (1). De asemenea, articolul 28 nu poate interveni în legislaţia naţională privind protecţia datelor şi secretul profesional.
(1)JO L 281, 23.11.1995, p. 31. Directivă, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).
(34)Persoanele care transformă doar documentele pe suport de hârtie în date în format electronic şi care acţionează pe baza unui contract încheiat cu o instituţie de credit sau o instituţie financiară nu intră în domeniul de aplicare a prezentei directive, astfel cum nu se supun prezentei directive nici persoanele fizice sau juridice care furnizează instituţiilor de credit sau celor financiare doar sisteme de mesaje sau alte sisteme de suport pentru transmiterea de fonduri sau sisteme de compensare şi decontare.
(35)Spălarea banilor şi finanţarea terorismului sunt probleme internaţionale şi efortul de combatere a acestora trebuie să fie unul global. În cazul în care instituţiile comunitare de credit şi cele financiare au sucursale şi filiale situate în ţări terţe, unde legislaţia în acest domeniu este deficitară, acestea, pentru a evita aplicarea unor standarde foarte diferite în interiorul unei instituţii sau al unui grup de instituţii, trebuie să aplice standardul comunitar sau, după caz, să notifice acest lucru autorităţilor competente ale statului membru de origine.
(36)Este important ca instituţiile de credit şi instituţiile financiare să fie în măsură să răspundă cu rapiditate cererilor de informaţii privind relaţiile de afaceri pe care le au cu persoanele indicate. În scopul identificării acestor relaţii de afaceri pentru a putea furniza rapid informaţiile respective, instituţiile de credit şi cele financiare trebuie să dispună de sisteme eficace, pe măsura dimensiunii şi tipului de activitate desfăşurată. În special, este necesar ca instituţiile de credit şi instituţiile financiare mai mari să dispună de sisteme electronice. Această dispoziţie este de o importanţă deosebită în contextul procedurilor ce conduc la măsuri precum îngheţarea sau sechestrarea activelor (inclusiv a activelor teroriste), în temeiul legislaţiei naţionale sau comunitare aplicabile în vederea combaterii terorismului.
(37)Prezenta directivă stabileşte norme în materie de precauţie privind clientela, inclusiv precauţia sporită pentru clienţii sau relaţiile comerciale cu risc ridicat, precum procedurile adecvate menite să constate dacă o persoană este expusă din punct de vedere politic, şi anumite cerinţe suplimentare mai detaliate, precum existenţa procedurilor şi politicilor de gestionare a conformităţii. Toate aceste cerinţe trebuie respectate de fiecare dintre instituţiile şi persoanele supuse prezentei directive, în timp ce statele membre trebuie să adapteze modalităţile de punere în aplicare a respectivelor dispoziţii la particularităţile diferitelor profesii şi la diferenţele de scară şi dimensiune ale instituţiilor şi persoanelor reglementate de prezenta directivă.
(38)Pentru a asigura continuarea angajamentului asumat de instituţii şi alţi operatori supuşi legislaţiei comunitare în acest domeniu, atunci când este posibil, aceştia trebuie să fie informaţi despre reacţiile legate de utilitatea şi urmările rapoartelor pe care le prezintă. In acest scop şi pentru a putea revizui eficacitatea sistemelor lor de combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului, statele membre trebuie să ţină şi să îşi îmbunătăţească statisticile relevante.
(39)Atunci când înmatriculează sau când autorizează o casă de schimb valutar, un prestator de servicii pentru trusturi şi societăţi sau un cazinou, autorităţile competente trebuie să se asigure că persoanele care conduc sau vor conduce efectiv activitatea acestor entităţi şi beneficiarii efectivi ai acestor entităţi sunt persoane competente şi potrivite. Criteriile pentru a determina dacă o persoană este sau nu competentă şi potrivită trebuie stabilite în conformitate cu dreptul naţional. Ca o condiţie minimă, aceste criterii trebuie să reflecte nevoia de a proteja entităţile respective împotriva utilizării lor greşite de către directori sau beneficiarii lor efectivi, în scopuri infracţionale.
(40)Ţinând seama de caracterul internaţional al spălării banilor şi al finanţării terorismului, trebuie încurajate în cea mai mare măsură posibilă coordonarea şi cooperarea dintre UIF, prevăzute de Decizia 2000/642/JAI a Consiliului din 17 octombrie 2000 privind modalităţile de cooperare între unităţile de informaţii financiare ale statelor membre în privinţa schimbului de informaţii (1), inclusiv instituirea unei reţele europene de unităţi de informaţii financiare. În acest scop, Comisia trebuie să acorde asistenţa necesară pentru a facilita această coordonare, inclusiv asistenţă financiară.
(1)JO L 271, 24.10.2000, p. 4.
(41)Importanţa combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului trebuie să conducă statele membre la adoptarea în dreptul naţional a unor sancţiuni eficace, proporţionale şi descurajante pentru nerespectarea dispoziţiilor naţionale adoptate în temeiul prezentei directive. Trebuie prevăzute sancţiuni referitoare la persoanele fizice şi juridice. Deoarece în operaţiunile complexe de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului sunt deseori implicate persoane juridice, sancţiunile trebuie adaptate, de asemenea, în concordanţă cu activitatea desfăşurată de persoanele juridice.
(42)Persoanele fizice care desfăşoară oricare dintre activităţile menţionate la articolul 2 alineatul (1) punctul 3 literele (a) şi (b) în cadrul structurii unei persoane juridice, dar în mod independent, trebuie să fie responsabile în mod independent pentru respectarea dispoziţiilor prezentei directive, cu excepţia articolului 35.
(43)Clarificarea aspectelor tehnice ale normelor prevăzute de prezenta directivă poate fi necesară pentru a asigura punerea în aplicare eficace şi suficient de coerentă a prezentei directive, ţinând seama de instrumentele financiare, de profesiile şi riscurile diverse din diferitele state membre şi de evoluţiile tehnice înregistrate în lupta împotriva spălării banilor şi a finanţării terorismului. În consecinţă, Comisia ar trebui să fie autorizată să adopte măsuri de punere în aplicare, precum anumite criterii de identificare a situaţiilor cu risc ridicat şi cu risc redus în care ar putea fi suficientă precauţia simplificată sau ar fi adecvată precauţia sporită, cu condiţia ca aceste măsuri să nu modifice elementele esenţiale ale prezentei directive şi Comisia să acţioneze în conformitate cu principiile stabilite de prezenta directivă, după consultarea Comitetului pentru prevenirea spălării banilor şi a finanţării terorismului.
(44)Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei directive ar trebui adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor pentru exercitarea competenţelor de executare conferite Comisiei (2). În acest scop, trebuie instituit un nou Comitet pentru prevenirea spălării banilor şi a finanţării terorismului, care să înlocuiască Comitetul de contact pentru spălarea banilor, instituit prin Directiva 91/308/CEE.
(2)JO L 184, 17.7.1999, p. 23.
(45)Având în vedere modificările substanţiale care trebuie aduse Directivei 91/308/CEE, aceasta trebuie abrogată din motive de claritate.
(46)Deoarece obiectivul prezentei directive, respectiv prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor şi finanţării terorismului, nu poate fi atins într-o măsură suficientă de către statele membre şi, de aceea, date fiind scara şi efectele acţiunii, poate fi atins mai bine la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, prevăzut la articolul menţionat, prezenta directivă nu depăşeşte măsurile necesare pentru atingerea acestui obiectiv.
(47)În exercitarea competenţelor de executare în conformitate cu prezenta directivă, Comisia trebuie să respecte următoarele principii: necesitatea asigurării unor nivele ridicate de transparenţă şi consultare cu instituţiile şi persoanele reglementate de prezenta directivă, cu Parlamentul European şi cu Consiliul; necesitatea de a se asigura că autorităţile competente sunt în măsură să asigure în mod coerent respectarea normelor existente; echilibrul dintre costuri şi beneficii pentru instituţiile şi persoanele reglementate de prezenta directivă pe termen lung, în orice măsuri de punere în aplicare; necesitatea de a respecta flexibilitatea necesară în aplicarea măsurilor de punere în aplicare, în conformitate cu abordarea în funcţie de riscuri; necesitatea de a asigura coerenţa cu alte dispoziţii legislative comunitare în acest domeniu; necesitatea de a proteja Comunitatea, statele ei membre şi cetăţenii acestora împotriva consecinţelor spălării banilor şi finanţării terorismului.
(48)Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale şi principiile recunoscute în special de Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. Nici o dispoziţie a prezentei directive nu trebuie interpretată sau aplicată în vreun mod care nu respectă Convenţia europeană privind drepturile omului,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
-****-
Art. 1
(1)Statele membre se asigură că spălarea banilor şi finanţarea terorismului sunt interzise.
(2)În sensul prezentei directive, următoarele comportamente sunt considerate spălare a banilor, atunci când sunt comise intenţionat:
a)conversia sau transferul de bunuri, cunoscând că acele bunuri provin dintr-o activitate infracţională sau dintr-un act de participare la astfel de activităţi, cu scopul ascunderii sau disimulării originii ilicite a bunurilor sau al sprijinirii oricărei persoane implicate în comiterea activităţilor respective pentru a se sustrage consecinţelor legale ale acţiunilor sale;
b)ascunderea sau disimularea naturii, sursei, localizării, utilizării, circulaţiei, a drepturilor aferente sau a dreptului de proprietate reale, cunoscând că acestea provin dintr-o activitate infracţională sau dintr-un act de participare la astfel de activităţi;
c)achiziţia, deţinerea sau utilizarea de bunuri, cunoscând, la data primirii lor, că acestea provin dintr-o activitate infracţională sau dintr-un act de participare la astfel de activităţi;
d)participarea, asocierea în vederea comiterii, tentativele de comitere şi sprijinirea, incitarea, facilitarea şi consilierea pentru comiterea oricăreia dintre acţiunile menţionate la literele anterioare.
(3)Se consideră spălare a banilor chiar şi situaţia în care activităţile care au generat bunurile ce urmează a fi spălate au fost derulate pe teritoriul unui alt stat membru sau al unei ţări terţe.
(4)În sensul prezentei directive, "finanţarea terorismului" înseamnă furnizarea sau colectarea de fonduri prin orice mijloace, în mod direct sau indirect, cu intenţia folosirii acestora, sau cunoscând faptul că vor fi folosite, în totalitate sau în parte, pentru a comite oricare dintre infracţiunile menţionate la articolele 1-4 din Decizia-cadru 2002/475/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind combaterea terorismului (1).
(1)JO L 164, 22.6.2002, p. 3.
(5)Cunoaşterea, intenţia sau scopul, necesare ca elemente ale activităţilor menţionate la alineatele (2) şi (4), pot fi deduse din circumstanţe faptice obiective.
Art. 2
(1)Prezenta directivă se aplică:
a)instituţiilor de credit;
b)instituţiilor financiare;
c)următoarelor persoane fizice sau juridice, în exercitarea activităţilor lor profesionale:
- auditori, experţi contabili externi şi consilieri fiscali;
- notari şi membri ai altor profesii liberale juridice, atunci când participă, în numele şi pe seama clientului, la orice tranzacţie financiară sau imobiliară sau când acordă asistenţă pentru planificarea sau executarea tranzacţiilor pentru client referitoare la:
(i)cumpărarea şi vânzarea de bunuri imobile sau entităţi comerciale;
(ii)gestionarea banilor, a valorilor mobiliare sau a altor active ale clientului;
(iii)deschiderea sau gestionarea de conturi bancare, conturi de economii sau conturi de valori mobiliare;
(iv)organizarea contribuţiilor necesare pentru crearea, funcţionarea sau gestionarea societăţilor;
(v)crearea, funcţionarea sau gestionarea de trusturi, societăţi sau structuri similare;
- prestatori de servicii pentru trusturi sau întreprinderi care nu fac obiectul literei (a) sau (b);
- agenţi imobiliari;
- alte persoane fizice sau juridice care comercializează bunuri, numai în măsura în care plăţile sunt efectuate în numerar, în valoare de cel puţin 15 000 EUR, indiferent dacă tranzacţia se execută printr-o singură operaţiune sau prin mai multe operaţiuni care par a avea legătură;
- cazinouri.
(2)Statele membre pot decide că persoanele juridice şi fizice care desfăşoară o activitate financiară în mod ocazional sau foarte limitat şi atunci când riscul producerii fenomenului de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului este foarte mic nu intră sub incidenţa articolului 3 alineatul (1) sau (2).
Art. 3
În sensul prezentei directive se aplică următoarele definiţii:
1."instituţie de credit" înseamnă o instituţie de credit, definită la articolul 1 alineatul (1) primul paragraf din Directiva 2000/12/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 martie 2000 privind iniţierea şi exercitarea activităţii instituţiilor de credit (1), inclusiv sucursalele, în sensul articolului 1 alineatul (3) din directiva menţionată, amplasate în Comunitate, aparţinând instituţiilor de credit cu sediul social în interiorul sau în afara Comunităţii;
(1)JO L 126, 26.5.2000, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2005/1/CE (JO L 79, 24.3.2005, p. 9).
2."instituţie financiară" înseamnă:
a)o întreprindere alta decât o instituţie de credit, care exercită una sau mai multe dintre activităţile prevăzute la punctele 2-12 şi 14-15 din anexa I la Directiva 2006/48/CE, inclusiv activităţi ale caselor de schimb valutar (birourilor de schimb);
b)o societate de asigurări autorizată în mod corespunzător în conformitate cu Directiva 2002/83/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 noiembrie 2002 privind asigurarea directă de viaţă (2), în măsura în care desfăşoară activităţile reglementate de directiva menţionată;
(2)JO L 345, 19.12.2002, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2005/1/CE.
c)o societate de investiţii, definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 din Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind pieţele instrumentelor financiare (3);
(3)JO L 145, 30.4.2004, p. 1.
d)un organism de plasament colectiv care îşi comercializează părţile sau acţiunile;
e)un intermediar de asigurări, definit la articolul 2 alineatul (5) din Directiva 2002/92/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 9 decembrie 2002 privind intermedierea de asigurări (4), cu excepţia intermediarilor menţionaţi la articolul 2 alineatul (7) din directiva menţionată, atunci când acţionează în legătură cu asigurările de viaţă şi alte servicii de investiţii conexe;
(4)JO L 9, 15.1.2003, p. 3.
f)sucursale situate în Comunitate ale instituţiilor financiare menţionate la literele (a)-(e) ale căror sedii sociale se află în interiorul sau în afara Comunităţii;
3."bunuri" înseamnă activele de orice fel, corporale sau necorporale, mobile sau imobile, tangibile sau intangibile, şi actele sau instrumentele juridice sub orice formă, inclusiv cele electronice sau digitale, care atestă dreptul de proprietate sau interese în aceste active;
4."activitate infracţională" înseamnă orice fel de implicare infracţională în comiterea unei infracţiuni grave;
5."infracţiune gravă" înseamnă, cel puţin:
a)actele definite la articolele 1-4 din Decizia-cadru 2002/475/JAI;
b)oricare dintre infracţiunile definite la articolul 3 alineatul (1) litera (a) din Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite împotriva traficului ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope din 1988;
c)activităţile organizaţiilor criminale, definite la articolul 1 din Acţiunea comună 98/733/JAI a Consiliului din 21 decembrie 1998 privind considerarea participării la o organizaţie criminală dintr-un stat membru al Uniunii Europene drept infracţiune (5);
(5)JO L 351, 29.12.1998, p. 1.
d)frauda, cel puţin gravă, definită la articolul 1 alineatul (1) şi articolul 2 din Convenţia privind protejarea intereselor financiare ale Comunităţii (6);
(6)JO C 316, 27.11.1995, p. 49.
e)corupţia;
f)toate infracţiunile care se pedepsesc cu privare de libertate sau măsură de siguranţă pentru o perioadă maximă mai mare de un an sau, în ceea ce priveşte statele care au prevăzut un prag minim pentru infracţiuni în sistemul lor juridic, toate infracţiunile care se pedepsesc cu privare de libertate sau măsură de siguranţă pentru o perioadă minimă mai mare de şase luni;
6."beneficiar efectiv" înseamnă persoana fizică (persoanele fizice) care deţine (deţin) sau controlează în ultimă instanţă clientul şi/sau persoana fizică în numele căreia se realizează o tranzacţie sau o activitate. Beneficiarul efectiv include cel puţin:
a)în cazul entităţilor comerciale:
(i)persoana fizică (persoanele fizice) care deţine (deţin) sau controlează în ultimă instanţă o persoană juridică deţinând direct sau indirect dreptul de proprietate sau controlul asupra unui procent suficient din acţiuni sau din drepturile de vot ale persoanei juridice respective, inclusiv prin deţinerea de acţiuni la purtător, alta decât o întreprindere cotată pe o piaţă reglementată care se supune cerinţelor de declarare conforme cu legislaţia comunitară sau unor standarde internaţionale echivalente; un procent de 25% plus unu din acţiuni se consideră a fi suficient pentru îndeplinirea acestui criteriu;
(ii)persoana fizică (persoanele fizice) care exercită altfel controlul asupra conducerii unei persoane juridice;
b)în cazul persoanelor juridice, precum fundaţiile, şi al construcţiilor juridice, precum trusturile, care administrează şi distribuie fonduri:
(i)în cazul în care viitorii beneficiari au fost deja identificaţi, persoana fizică (persoanele fizice) care este beneficiară (sunt beneficiare) a cel puţin 25 % din bunurile unei construcţii juridice sau entităţi juridice;
(ii)în cazul în care persoanele fizice care beneficiază de construcţia juridică sau de entitatea juridică nu au fost încă identificate, grupul de persoane în al căror interes principal se constituie sau funcţionează o construcţie juridică sau o entitate juridică;
(iii)persoana fizică (persoanele fizice) care exercită controlul asupra a cel puţin 25 % din bunurile unei construcţii juridice sau ale unei entităţi juridice;
7."prestatori de servicii pentru trusturi şi societăţi" înseamnă orice persoane fizice sau juridice care prestează cu titlu profesional oricare dintre următoarele servicii pentru terţi:
a)constituirea de societăţi sau alte persoane juridice;
b)exercitarea funcţiei de director sau secretar al unei societăţi, de asociat al unei societăţi în comandită sau al unei funcţii similare legate de alte persoane juridice sau asistenţa acordată unei alte persoane pentru a exercita aceste funcţii;
c)furnizarea unui sediu social, a unei adrese comerciale, administrative sau poştale şi a oricăror altor servicii pentru o societate, societate în comandită sau orice altă persoană juridică sau construcţie juridică;
d)exercitarea funcţiei de administrator al unui trust expres sau al altei construcţii juridice sau asistenţa acordată unei alte persoane pentru a exercita această funcţie;
e)exercitarea funcţiei de acţionar pe seama unei persoane, alta decât o societate cotată pe o piaţă reglementată supusă cerinţelor de declarare conforme cu legislaţia comunitară sau cu standarde internaţionale echivalente sau asistenţa acordată unei alte persoane pentru a exercita această funcţie;
8."persoane expuse politic" înseamnă persoanele fizice cărora li se încredinţează sau li s-au încredinţat funcţii publice importante şi membrii direcţi ai familiilor lor sau persoanele cunoscute ca asociaţi apropiaţi ai acestor persoane;
9."relaţie de afaceri" înseamnă o relaţie de afaceri, profesională sau comercială legată de activităţile profesionale ale instituţiilor şi persoanelor reglementate de prezenta directivă şi despre care, la momentul stabilirii contactului, se consideră că va fi de o anumită durată;
10."bancă fictivă" înseamnă o instituţie de credit sau o instituţie implicată în activităţi echivalente, constituită într-o ţară în care nu are prezenţă fizică prin care să se exercite o conducere şi o gestiune veritabilă şi care nu este afiliată la un grup financiar reglementat.
Art. 4
(1)Statele membre se asigură că dispoziţiile prezentei directive sunt extinse în întregime sau parţial la alte profesii şi categorii de întreprinderi decât instituţiile şi persoanele prevăzute la articolul 2 alineatul (1), ce desfăşoară activităţi care sunt în mod special susceptibile a fi folosite în scopul spălării banilor sau finanţării terorismului.
(2)Atunci când un stat membru decide să extindă dispoziţiile prezentei directive la alte profesii şi categorii de întreprinderi decât cele prevăzute la articolul 2 alineatul (1), acesta informează Comisia în această privinţă.
Art. 5
Statele membre pot adopta sau menţine în vigoare dispoziţii mai stricte în domeniul reglementat de prezenta directivă, pentru a preveni fenomenul spălării banilor şi finanţării terorismului.
Art. 6
Statele membre interzic instituţiilor lor de credit şi instituţiilor financiare deţinerea de conturi anonime sau de carnete de economii anonime. Prin derogare de la articolul 9 alineatul (6), statele membre solicită în toate cazurile ca titularii şi beneficiarii conturilor anonime sau ai carnetelor de economii anonime existente să fie supuşi măsurilor de precauţie privind clientela cât mai curând posibil şi în orice caz înainte ca aceste conturi sau carnete să fie folosite în vreun fel.
Art. 7
Instituţiile şi persoanele reglementate de prezenta directivă aplică măsurile de precauţie privind clientela în următoarele cazuri:
a)la stabilirea unei relaţii de afaceri;
b)la efectuarea unor tranzacţii ocazionale în valoare de cel puţin 15 000 EUR, indiferent dacă tranzacţia se efectuează printr-o singură operaţiune sau prin mai multe operaţiuni care par a avea legătură;
c)atunci când există o suspiciune de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului, independent de orice derogare, scutire sau prag;
d)atunci când există îndoieli privind veridicitatea sau relevanţa datelor de identificare a clientului obţinute anterior.
Art. 8
(1)Măsurile de precauţie privind clientela cuprind:
a)identificarea clientului şi verificarea identităţii clientului pe baza documentelor, datelor sau informaţiilor obţinute dintr-o sursă fiabilă şi independentă;
b)identificarea, după caz, a beneficiarului efectiv şi adoptarea unor măsuri adecvate şi bazate pe risc pentru a verifica identitatea acestuia, astfel încât instituţia sau persoana reglementată de prezenta directivă să aibă certitudinea că ştie cine este beneficiarul efectiv, inclusiv, în ceea ce priveşte persoanele juridice, trusturile şi construcţiile juridice similare, adoptarea unor măsuri adecvate şi bazate pe risc pentru a înţelege structura proprietăţii şi de control a clientului;
c)obţinerea de informaţii privind scopul şi natura dorită a relaţiei de afaceri;
d)realizarea unei monitorizări continue a relaţiei de afaceri, inclusiv examinarea tranzacţiilor încheiate pe toată durata relaţiei respective, pentru a se asigura că tranzacţiile realizate sunt conforme cu informaţiile instituţiei sau ale persoanei referitoare la client, la profilul activităţii şi profilul riscului, inclusiv, după caz, sursa fondurilor, şi că documentele, datele sau informaţiile deţinute sunt actualizate.
(2)Instituţiile şi persoanele reglementate de prezenta directivă aplică fiecare dintre cerinţele de precauţie privind clientela, prevăzute la alineatul (1), dar pot stabili amploarea acestor măsuri în funcţie de riscul asociat tipului de client, relaţiei de afaceri, produsului sau tranzacţiei. Instituţiile şi persoanele reglementate de prezenta directivă trebuie să fie în măsură să demonstreze autorităţilor competente menţionate la articolul 3 7, inclusiv organismelor de autoreglementare, că amploarea măsurilor este adecvată, având în vedere riscurile de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului.
Art. 9
(1)Statele membre solicită ca verificarea identităţii clientului şi a beneficiarului efectiv să aibă loc înainte de stabilirea unei relaţii de afaceri sau de desfăşurarea tranzacţiei.
(2)Prin derogare de la alineatul (1), statele membre pot permite ca verificarea identităţii clientului şi a beneficiarului efectiv să se realizeze în timpul constituirii unei relaţii de afaceri, în cazul în care acest lucru este necesar pentru a nu întrerupe desfăşurarea normală a activităţii şi în cazul în care riscul de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului este redus. În astfel de situaţii, aceste proceduri trebuie realizate cât mai curând posibil după contactul iniţial.
(3)Prin derogare de la alineatele (1) şi (2), statele membre pot permite, în ceea ce priveşte activităţile de asigurare de viaţă, ca verificarea identităţii beneficiarului poliţei să aibă loc după stabilirea relaţiei de afaceri. În acest caz, verificarea are loc în momentul sau înainte de momentul plăţii sau la momentul ori înainte de momentul în care beneficiarul intenţionează să îşi exercite drepturile acordate prin poliţa de asigurare.
(4)Prin derogare de la alineatele (1) şi (2), statele membre pot permite deschiderea unui cont bancar, cu condiţia să fie aplicate garanţii corespunzătoare care să asigure realizarea tranzacţiilor de către client sau în numele clientului, numai după îndeplinirea în totalitate a dispoziţiilor menţionate anterior.
(5)Statele membre solicită ca, în cazul în care instituţia sau persoana în cauză nu este în măsură să respecte dispoziţiile articolului 8 alineatul (1) literele (a), (b) şi (c), aceasta să nu poată realiza o tranzacţie prin cont bancar, stabili o relaţie de afaceri sau realiza o tranzacţie sau să încheie relaţia de afaceri şi să aibă în vedere întocmirea unui raport privind clientul către unitatea de informaţii financiare (UIF), în conformitate cu articolul 22.
Statele membre nu sunt obligate să aplice paragraful anterior în situaţiile în care notarii, membrii profesiilor liberale juridice, auditorii, experţii contabili externi şi consilierii fiscali sunt în curs de evaluare a situaţiei juridice a clientului lor sau în curs de îndeplinire a sarcinii de apărare sau de reprezentare a clientului respectiv în sau referitor la procedura judiciară, inclusiv consilierea privind iniţierea sau evitarea procedurii.
(6)Statele membre solicită ca instituţiile şi persoanele reglementate de prezenta directivă să aplice procedurile de precauţie privind clientela nu numai tuturor clienţilor noi, ci şi clienţilor existenţi, la date adecvate, în funcţie de risc.
Art. 10
(1)Statele membre solicită ca toţi clienţii cazinourilor să fie identificaţi şi identitatea lor să fie verificată, în cazul în care cumpără sau schimbă jetoane în valoare de cel puţin 2 000 EUR.
(2)Cazinourile supuse controlului public sunt considerate în orice caz că satisfac cerinţele de precauţie privind clientela, în cazul în care înregistrează, identifică şi verifică identitatea clienţilor lor la intrare sau înainte de intrare în sala de jocuri, indiferent de cantitatea de jetoane cumpărate.
Art. 11
(1)Prin derogare de la articolul 7 literele (a), (b) şi (d), articolul 8 şi articolul 9 alineatul (1), instituţiile şi persoanele reglementate de prezenta directivă nu se supun cerinţelor prevăzute la articolele respective, în cazul în care clientul este o instituţie de credit sau o instituţie financiară reglementată de prezenta directivă sau o instituţie de credit sau instituţie financiară situată într-o ţară terţă care impune cerinţe echivalente celor prevăzute de prezenta directivă, a căror respectare este supravegheată.
(2)Prin derogare de la articolul 7 literele (a), (b) şi (d), articolul 8 şi articolul 9 alineatul (1), statele membre pot permite instituţiilor şi persoanelor reglementate de prezenta directivă să nu aplice precauţia privind clientela în ceea ce priveşte:
a)societăţile cotate ale căror valori mobiliare sunt acceptate la tranzacţionare pe o piaţă reglementată, în sensul Directivei 2004/39/CE, într-unul sau mai multe state membre şi societăţi cotate din ţări terţe, care se supun cerinţelor de declarare conforme cu legislaţia comunitară;
b)beneficiarii efectivi ai conturilor colective deţinute de notari şi de membrii altor profesii liberale juridice din statele membre sau din ţări terţe, cu condiţia ca aceştia să se supună cerinţelor de combatere a spălării banilor sau finanţării terorismului, conforme cu standardele internaţionale, şi să fie supravegheaţi pentru respectarea cerinţelor respective, şi cu condiţia ca informaţiile privind identitatea beneficiarului efectiv să fie puse, la cerere, la dispoziţia instituţiilor care acţionează ca instituţii depozitare pentru conturile colective;
c)autorităţile publice naţionale
sau în ceea ce priveşte oricare alt client prezentând un risc redus de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului, care îndeplineşte criteriile tehnice stabilite în conformitate cu articolul 40 alineatul (1) litera (b).
(3)În cazurile menţionate la alineatele (1) şi (2), instituţiile şi persoanele reglementate de prezenta directivă culeg, în orice caz, informaţii suficiente pentru a stabili dacă clientul îndeplineşte condiţiile pentru a beneficia de derogarea menţionată la alineatele respective.
(4)Statele membre se informează reciproc, informează Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea bancară europeană) (denumită în continuare «ABE»), înfiinţată prin Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului (*), Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană pentru asigurări şi pensii ocupaţionale) (denumită în continuare «AEAPO»), înfiinţată prin Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului (**) şi Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare şi pieţe) (denumită în continuare «AEVMP»), înfiinţată prin Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului (***) (denumite colectiv «AES») cu privire la elementele relevante în sensul prezentei directive şi în conformitate cu dispoziţiile pertinente din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 şi Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 şi informează Comisia, cu privire la cazurile în care consideră că o ţară terţă îndeplineşte condiţiile stabilite la alineatele şi sau la alte situaţii în care sunt îndeplinite criteriile tehnice stabilite în conformitate cu articolul 40 alineatul litera (b).
(*)JO L 331, 15.12.2010, p. 12.
(**)JO L 331, 15.12.2010, p. 48.
(***)JO L 331, 15.12.2010, p. 84.
(5)Prin derogare de la articolul 7 literele (a), (b) şi (d), articolul 8 şi articolul 9 alineatul (1), statele membre pot permite instituţiilor şi persoanelor reglementate de prezenta directivă să nu aplice precauţia privind clientela în ceea ce priveşte:
a)poliţele de asigurare de viaţă în care prima anuală nu depăşeşte 1 000 EUR sau prima unică nu depăşeşte 2 500 EUR;
b)poliţele de asigurare pentru sistemele de pensii, în cazul în care nu există o clauză de răscumpărare şi poliţa nu poate fi folosită drept garanţie;
c)sisteme de pensii sau programe similare care asigură salariaţilor beneficii de pensie, pentru care contribuţiile se realizează prin deducere din salarii, iar normele sistemului nu permit ca drepturile beneficiarilor sistemului să fie transferate;
d)moneda electronică, astfel cum este definită la articolul 2 punctul 2 din Directiva 2009/110/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind accesul la activitate, desfăşurarea şi supravegherea prudenţială a activităţii instituţiilor emitente de monedă electronică (*), atunci când, dacă dispozitivul nu poate fi reîncărcat, suma maximă care poate fi stocată electronic nu depăşeşte 250 EUR sau, dacă dispozitivul poate fi reîncărcat, se impune o limită de 2 500 EUR pentru suma totală tranzacţionată într-un an calendaristic, cu excepţia cazului în care în acelaşi an calendaristic deţinătorului de monedă electronică i se răscumpără, la cererea deţinătorului, o sumă de minimum 1 000 EUR, în conformitate cu articolul 11 din Directiva 2009/110/CE; în ceea ce priveşte operaţiunile de plată naţionale, statele membre sau autorităţile lor competente pot creşte suma de 250 EUR la care se referă acest punct până la un plafon de 500 EUR.
(*)JO L 267, 10.10.2009, p. 7
Art. 12
În cazul în care Comisia adoptă o decizie în temeiul articolului 40 alineatul (4), statele membre interzic instituţiilor şi persoanelor reglementate de prezenta directivă să aplice precauţia simplificată instituţiilor de credit şi instituţiilor financiare sau societăţilor cotate din ţările terţe în cauză sau altor entităţi, în situaţii în care sunt îndeplinite criteriile tehnice stabilite în conformitate cu articolul 40 alineatul (1) litera (b).
Art. 13
(1)Statele membre solicită instituţiilor şi persoanelor reglementate de prezenta directivă să aplice, în funcţie de risc, măsuri de precauţie sporită privind clientela, pe lângă măsurile prevăzute la articolele 7 şi 8 şi la articolul 9 alineatul (6), în situaţiile care prin natura lor pot prezenta un risc mai mare de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului şi cel puţin în situaţiile prevăzute la alineatele (2), (3), (4) şi în alte situaţii prezentând un risc ridicat de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului, care îndeplinesc criteriile tehnice stabilite în conformitate cu articolul 40 alineatul (1) litera (c).
(2)În cazul în care clientul nu este prezent fizic în scopul identificării, statele membre solicită respectivelor instituţii şi persoane să adopte măsuri specifice şi adecvate pentru a compensa riscul ridicat, de exemplu prin aplicarea uneia sau mai multora dintre următoarele măsuri:
a)măsuri care să garanteze că identitatea clientului este stabilită prin documente, date sau informaţii suplimentare;
b)măsuri suplimentare de verificare şi certificare a documentelor furnizate sau care solicită o certificare de confirmare din partea unei instituţii de credit sau instituţii financiare supuse prezentei directive;
c)măsuri care să garanteze că prima plată a operaţiunilor se efectuează prin intermediul unui cont deschis în numele clientului la o instituţie de credit.
(3)In ceea ce priveşte relaţiile bancare transfrontaliere cu instituţii corespondente din ţări terţe, statele membre solicită instituţiilor lor de credit:
a)să culeagă informaţii suficiente despre o instituţie corespondentă pentru a înţelege pe deplin natura activităţii instituţiei corespondente şi pentru a stabili, din informaţiile disponibile public, reputaţia instituţiei şi calitatea supravegherii;
b)să evalueze controalele împotriva spălării banilor şi finanţării terorismului aplicate de instituţia corespondentă;
c)să obţină aprobarea de la conducerea superioară înainte de stabilirea unor noi relaţii cu bănci corespondente;
d)să stabilească prin documente responsabilităţile fiecărei instituţii;
e)în ceea ce priveşte conturile corespondente de transfer, să se asigure că instituţia de credit corespondentă a verificat identitatea clienţilor care au acces direct la conturile instituţiei corespondente şi a aplicat precauţia permanentă şi este în măsură să furnizeze instituţiei corespondente, la cerere, date relevante privind precauţia.
(4)În ceea ce priveşte tranzacţiile sau relaţiile de afaceri cu persoanele expuse politic, rezidente în alt stat membru sau într-o ţară terţă, statele membre solicită instituţiilor şi persoanelor reglementate de prezenta directivă:
a)să dispună de proceduri corespunzătoare, în funcţie de risc, pentru a stabili dacă un client este o persoană expusă politic;
b)să obţină aprobarea conducerii superioare pentru stabilirea unor relaţii de afaceri cu astfel de clienţi;
c)să adopte măsuri adecvate pentru a stabili sursa patrimoniului şi sursa fondurilor implicate în relaţia de afaceri sau în tranzacţie;
d)să efectueze o monitorizare sporită permanentă a relaţiei de afaceri.
(5)Statele membre interzic instituţiilor de credit să stabilească sau să continue o relaţie de afaceri cu o bancă corespondentă fictivă şi solicită instituţiilor de credit să adopte măsuri adecvate pentru a se asigura că nu se angajează sau nu continuă relaţiile bancare corespondente cu o bancă despre care se ştie că permite unei bănci fictive să utilizeze conturile sale.
(6)Statele membre se asigură că instituţiile şi persoanele reglementate de prezenta directivă acordă o atenţie specială oricărei ameninţări de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului care poate apărea din produse sau tranzacţii care ar putea favoriza anonimatul şi adoptă măsuri, după caz, pentru a preveni folosirea acestora în scopul spălării banilor sau al finanţării terorismului.
Art. 14
Statele membre pot permite instituţiilor şi persoanelor reglementate de prezenta directivă să recurgă la terţi pentru a îndeplini cerinţele prevăzute la articolul 8 alineatul (1) literele (a)-(c). Cu toate acestea, responsabilitatea finală pentru îndeplinirea cerinţelor respective revine instituţiei sau persoanei reglementate de prezenta directivă care apelează la un terţ.
Art. 15
(1)În cazul în care un stat membru permite recurgerea la instituţiile de credit sau la instituţiile financiare prevăzute la articolul 2 alineatul (1) punctul 1 sau 2 situate pe teritoriul său, ca părţi terţe la nivel naţional, acest stat membru permite în toate cazurile instituţiilor şi persoanelor menţionate la articolul 2 alineatul (1) situate pe teritoriul său să recunoască şi să accepte, în conformitate cu articolul 14, rezultatele diligentelor de cunoaştere a clientelei prevăzute la articolul 8 alineatul (1) literele (a)-(c), aplicate în conformitate cu prezenta directivă de către instituţiile menţionate la articolul 2 alineatul (1) punctul 1 sau 2, situate pe teritoriul altui stat membru, cu excepţia caselor de schimb valutar şi a instituţiilor de plată, astfel cum sunt definite la articolul 4 punctul 4 din Directiva 2007/64/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind serviciile de plată în cadrul pieţei interne (*), care prestează, în special, serviciul de plată menţionat la punctul 6 din anexa la directiva sus-menţionată, inclusiv persoanele fizice şi juridice, pentru care s-a acordat o derogare în conformitate cu articolul 26 din directiva susmenţionată, şi care îndeplinesc cerinţele prevăzute la articolele 16 şi 18 din prezenta directivă, chiar dacă documentele şi datele care au stat la baza acestor cerinţe sunt diferite de cele solicitate de statul membru căruia i se adresează clientul.
(2)În cazul în care un stat membru permite recurgerea la casele de schimb valutar prevăzute la articolul 3 punctul 2 litera (a) şi la instituţiile de plată astfel cum sunt definite la articolul 4 punctul 4 din Directiva 2007/64/CE, care prestează, în special, serviciul de plată menţionat la punctul 6 din anexa la directiva sus-menţionată, situate pe teritoriul său, ca părţi terţe la nivel naţional, acest stat membru le permite acestora, în toate cazurile, să recunoască şi să accepte, în conformitate cu articolul 14 din prezenta directivă, rezultatele diligentelor de cunoaştere a clientelei prevăzute la articolul 8 alineatul (1) literele (a)-(c), aplicate în conformitate cu prezenta directivă de către aceeaşi categorie de instituţii situate pe teritoriul altui stat membru şi care îndeplinesc cerinţele prevăzute la articolele 16 şi 18 din prezenta directivă, chiar dacă documentele şi datele care au stat la baza acestor cerinţe sunt diferite de cele solicitate de statul membru căruia i se adresează clientul.
(*) JO L 319, 5.12.2007, p. 1.
(3)În cazul în care un stat membru permite să se recurgă la persoanele menţionate la articolul 2 alineatul (1) punctul 3 literele (a)-(c), situate pe teritoriul său, ca terţi pe plan intern, statul membru respectiv le permite în orice caz să recunoască şi să accepte, în conformitate cu articolul 14, rezultatul cerinţelor de precauţie privind clientela prevăzute la articolul 8 alineatul (1) literele (a)-(c), aplicate în conformitate cu prezenta directivă de către o persoană menţionată la articolul 2 alineatul (1) punctul 3 literele (a)-(c) din alt stat membru, care îndeplineşte cerinţele prevăzute la articolele 16 şi 18, chiar în cazul în care documentele sau datele pe care se bazează aceste cerinţe sunt diferite de cele solicitate în statul membru căruia i se adresează clientul.
Art. 16
(1)În sensul prezentei secţiuni, "terţi" înseamnă instituţiile şi persoanele enumerate la articolul 2 sau instituţii şi persoane echivalente situate într-o ţară terţă, care îndeplinesc următoarele cerinţe:
a)se supun obligaţiei de înregistrare profesională, recunoscută de lege;
b)aplică cerinţele de precauţie privind clientela şi cerinţele de păstrare a evidenţei prevăzute sau echivalente cu cele prevăzute de prezenta directivă, iar conformitatea lor cu cerinţele prezentei directive este supravegheată în conformitate cu secţiunea 2 din capitolul V, sau sunt situate într-o ţară terţă care impune cerinţe echivalente celor prevăzute de prezenta directivă.
(2)Statele membre se informează reciproc, informează AES cu privire la elementele relevante în sensul prezentei directive şi în conformitate cu dispoziţiile pertinente din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 şi Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 şi informează Comisia cu privire la cazurile în care consideră că o ţară terţă îndeplineşte condiţiile stabilite la alineatul (1) litera (b).
Art. 17
În cazul în care Comisia adoptă o decizie în temeiul articolului 40 alineatul (4), statele membre interzic instituţiilor şi persoanelor reglementate de prezenta directivă să recurgă la terţi din ţara terţă în cauză pentru îndeplinirea cerinţelor prevăzute la articolul 8 alineatul (1) literele (a)-(c).
Art. 18
(1)Terţii pun de îndată la dispoziţie informaţiile solicitate în conformitate cu cerinţele prevăzute la articolul 8 alineatul (1) literele (a)-(c) instituţiei sau persoanei reglementate de prezenta directivă căreia i se adresează clientul.
(2)Copiile relevante ale datelor de identificare şi verificare şi ale oricăror altor documente relevante privind identitatea clientului sau a beneficiarului efectiv sunt transmise de îndată, la cerere, de către terţ instituţiei sau persoanei reglementate de prezenta directivă căreia i se adresează clientul.
Art. 19
Prezenta secţiune nu se aplică relaţiilor de externalizare sau de agenţie în care, pe baza unui contract, prestatorul serviciului de externalizare sau agentul este considerat parte a instituţiei sau a persoanei reglementate de prezenta directivă.
Art. 20
Statele membre solicită instituţiilor şi persoanelor reglementate de prezenta directivă să acorde o atenţie specială oricărei activităţi pe care o consideră în mod deosebit susceptibilă, prin natura sa, de a avea legătură cu spălarea banilor sau finanţarea terorismului şi în special tranzacţiilor complexe sau cu valori neobişnuit de mari şi tuturor tipurilor neobişnuite de tranzacţii care nu au un scop economic aparent sau legal vizibil.
Art. 21
(1)Fiecare stat membru instituie o UIF pentru a combate cu eficacitate spălarea banilor şi finanţarea terorismului.
(2)Unitatea de Informaţii Financiare se constituie ca o unitate centrală naţională. Ea este responsabilă cu primirea (şi, în măsura posibilului, solicitarea), analizarea şi comunicarea către autorităţile competente a informaţiilor divulgate care se referă la posibile spălări de bani, posibile finanţări ale terorismului sau care sunt solicitate de legislaţia sau reglementările naţionale. Unitatea dispune de resurse adecvate pentru a-şi îndeplini sarcinile.
(3)Statele membre se asigură că UIF are acces, în mod direct sau indirect, în timp util, la informaţiile financiare, administrative şi de aplicare a legii de care are nevoie pentru a-şi îndeplini sarcinile în mod adecvat.
Art. 22
(1)Statele membre solicită instituţiilor şi persoanelor reglementate de prezenta directivă şi, după caz, directorilor şi angajaţilor acestora, să coopereze pe deplin:
a)informând prompt UIF, din proprie iniţiativă, în cazul în care instituţia sau persoana reglementată de prezenta directivă are cunoştinţă, suspectează sau are motive temeinice să suspecteze că se comite ori s-a comis, ori a avut loc o tentativă de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului;
b)furnizând prompt UIF, la cererea acesteia, toate informaţiile necesare, în conformitate cu procedurile stabilite prin legislaţia aplicabilă.
(2)Informaţiile menţionate la alineatul (1) se transmit către UIF a statului membru pe al cărui teritoriu este situată instituţia sau persoana care transmite informaţiile. În mod normal, informaţiile sunt transmise de către persoana sau persoanele desemnate în conformitate cu procedurile prevăzute la articolul 34.
Art. 23
(1)Prin derogare de la articolul 22 alineatul (1), statele membre pot desemna, în cazul persoanelor menţionate la articolul 2 alineatul (1) punctul 3 literele (a) şi (b), un organism adecvat de autoreglementare al profesiei în cauză ca autoritate care trebuie informată în primă instanţă în locul UIF. Fără a aduce atingere alineatului (2), organismul de autoreglementare desemnat transmite, în aceste cazuri, informaţiile cu promptitudine şi nefiltrate către UIF.
(2)Statele membre nu sunt obligate să aplice obligaţiile prevăzute la articolul 22 alineatul (1) notarilor, membrilor profesiilor liberale juridice, auditorilor, experţilor contabili externi şi consilierilor fiscali în privinţa informaţiilor pe care aceştia le primesc de la unul dintre clienţii lor sau le obţin în legătură cu unul dintre clienţii lor în cursul evaluării situaţiei juridice a clientului lor sau al îndeplinirii sarcinii de a apăra sau de a reprezenta clientul respectiv în sau în legătură cu o procedură judiciară, inclusiv consultanţa privind iniţierea sau evitarea unei proceduri, indiferent dacă aceste informaţii sunt primite sau obţinute înainte, pe parcursul sau după această procedură.
Art. 24
(1)Statele membre solicită instituţiilor şi persoanelor reglementate de prezenta directivă să se abţină de la realizarea de tranzacţii despre care au cunoştinţă sau suspectează că au legătură cu spălarea banilor sau finanţarea terorismului, până nu îndeplinesc acţiunile necesare în conformitate cu articolul 22 alineatul (1) litera (a). În conformitate cu legislaţia statelor membre, pot fi furnizate instrucţiuni de nerealizare a tranzacţiei.
(2)În cazul în care se suspectează că o astfel de tranzacţie dă naştere la o operaţiune de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului şi în cazul în care o astfel de abţinere este imposibilă sau susceptibilă de a zădărnici eforturile de urmărire a beneficiarilor unei operaţiuni suspecte de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului, instituţiile şi persoanele în cauză informează UIF de îndată după aceea.
Art. 25
(1)Statele membre se asigură că autorităţile competente prevăzute la articolul 37 informează cu promptitudine UIF, în cazul în care, pe parcursul inspecţiilor efectuate de acestea la instituţiile şi persoanele reglementate de prezenta directivă sau în oricare alt mod, aceste autorităţi descoperă fapte care ar putea avea legătură cu spălarea banilor sau cu finanţarea terorismului.
(2)Statele membre se asigură că organismele de supraveghere autorizate de acte cu putere de lege să supravegheze pieţele bursiere, valutare şi de produse financiare derivate informează UIF, în cazul în care descoperă fapte care ar putea avea legătură cu spălarea banilor sau cu finanţarea terorismului.
Art. 26
Divulgarea cu bună credinţă, prevăzută la articolul 22 alineatul (1) şi articolul 23, de către o instituţie sau persoană reglementată de prezenta directivă sau de un angajat sau director al unei astfel de instituţii sau persoane a informaţiilor menţionate la articolele 22 şi 2 3 nu constituie încălcare a vreunei restricţii privind divulgarea de informaţii impuse prin contract sau de un act cu putere de lege sau act administrativ şi nu atrage nici un fel de răspundere pentru instituţie sau persoană, sau directorii ori angajaţii ei.
Art. 27
Statele membre adoptă toate măsurile adecvate pentru a proteja împotriva expunerii la ameninţări sau acţiuni ostile angajaţii instituţiilor sau persoanelor reglementate de prezenta directivă care raportează, fie în interior, fie către UIF, suspiciuni de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului.
Art. 28
(1)Instituţiile şi persoanele reglementate de prezenta directivă şi directorii şi angajaţii acestora nu divulgă clientului în cauză sau altor terţe persoane faptul că s-au transmis informaţii în conformitate cu articolele 22 şi 23 sau că se desfăşoară ori că se poate desfăşura o anchetă privind spălarea banilor sau finanţarea terorismului.
(2)Interdicţia prevăzută la alineatul (1) nu include divulgarea către autorităţile competente menţionate la articolul 37, inclusiv organismele de autoreglementare, sau divulgarea în scopul aplicării legii.
(3)Interdicţia prevăzută la alineatul (1) nu împiedică divulgarea între instituţiile din statele membre sau din ţări terţe, cu condiţia ca acestea să respecte condiţiile prevăzute la articolul 11 alineatul (1) şi să aparţină aceluiaşi grup, definit la articolul 2 alineatul (12) din Directiva 2002/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 2002 privind supravegherea suplimentară a instituţiilor de credit, a întreprinderilor de asigurare şi a întreprinderilor de investiţii care aparţin unui conglomerat financiar (1).
(1)JO L 35, 11.2.2003, p. 1.
(4)Interdicţia prevăzută la alineatul (1) nu împiedică divulgarea între persoanele menţionate la articolul 2 alineatul (1) punctul 3 literele (a) şi (b) din statele membre sau din ţări terţe care impun cerinţe echivalente celor prevăzute de prezenta directivă, care îşi desfăşoară activităţile profesionale, ca angajaţi sau nu, în cadrul aceleiaşi persoane juridice sau al unei reţele. În sensul prezentului articol, "reţea" înseamnă o structură mai largă căreia îi aparţine persoana şi care are proprietari, conducere şi control de conformitate în comun.
(5)În ceea ce priveşte instituţiile sau persoanele menţionate la articolul 2 alineatul (1) punctele 1 şi 2 şi punctul 3 literele (a) şi (b), în cazurile privind acelaşi client şi aceeaşi tranzacţie care implică două sau mai multe instituţii sau persoane, interdicţia prevăzută la alineatul (1) nu împiedică divulgarea între instituţiile sau persoanele relevante care sunt situate într-un stat membru sau într-o ţară terţă care impune cerinţe echivalente celor prevăzute de prezenta directivă şi care aparţin aceleiaşi categorii profesionale şi se supun unor obligaţii echivalente în ceea ce priveşte secretul profesional şi protecţia datelor cu caracter personal. Informaţiile comunicate se folosesc exclusiv în scopul de a preveni spălarea banilor şi finanţarea terorismului.
(6)În cazul în care persoanele menţionate la articolul 2 alineatul (1) punctul 3 literele (a) şi (b) încearcă să descurajeze un client în a participa la activităţi ilegale, aceasta nu reprezintă o divulgare în sensul alineatului (1).
(7)Statele membre se informează reciproc, informează AES cu privire la elementele relevante în sensul prezentei directive şi în conformitate cu dispoziţiile pertinente din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 şi Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 şi informează Comisia cu privire la cazurile în care consideră că o ţară terţă îndeplineşte condiţiile stabilite la alineatele (3), (4) sau (5).
Art. 29
În cazul în care Comisia adoptă o decizie în temeiul articolului 40 alineatul (4), statele membre interzic divulgarea între instituţiile şi persoanele reglementate de prezenta directivă şi instituţiile şi persoanele din ţara terţă în cauză.
Art. 30
Statele membre solicită instituţiilor şi persoanelor reglementate de prezenta directivă să păstreze următoarele documente şi informaţii pentru a fi utilizate de către UIF sau alte autorităţi competente în orice anchetă sau analiză a unor posibile cazuri de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului, în conformitate cu legislaţia naţională:
a)în cazul precauţiei privind clientela, o copie sau referinţele evidenţei solicitate, pe o perioadă de cel puţin cinci ani după ce relaţia de afaceri cu clientul a încetat;
b)în cazul relaţiilor de afaceri şi al tranzacţiilor, documente justificative şi evidenţe, constând în documente originale sau copii admise în procedurile judiciare, în temeiul legislaţiei naţionale aplicabile, pe o perioadă de cel puţin cinci ani după derularea tranzacţiilor sau după încetarea relaţiei de afaceri.
Art. 31
(1)Statele membre solicită instituţiilor financiare şi instituţiilor de credit reglementate de prezenta directivă să aplice, după caz, în sucursale şi în filialele majoritare situate în ţări terţe, măsuri cel puţin echivalente celor prevăzute de prezenta directivă, referitoare la precauţia privind clientela şi ţinerea evidenţelor.
În cazul în care legislaţia ţării terţe nu permite aplicarea unor astfel de măsuri echivalente, statele membre solicită instituţiilor de credit şi financiare în cauză să informeze în consecinţă autorităţile competente ale respectivului stat membru de origine.
(2)Statele membre, AES în măsura în care este relevant în sensul prezentei directive şi în conformitate cu dispoziţiile pertinente din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 şi Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, şi Comisia se informează între ele cu privire la cazurile în care legislaţia ţării terţe nu permite aplicarea măsurilor care se impun în temeiul primului paragraf sau al alineatului (1) şi în care pot fi luate măsuri coordonate pentru a ajunge la o soluţie.
(3)Statele membre solicită ca, în cazul în care legislaţia ţării terţe nu permite aplicarea măsurilor necesare în temeiul primului paragraf din alineatul (1), instituţiile de credit şi instituţiile financiare să adopte măsuri suplimentare pentru a face faţă în mod eficace riscului de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului.
(4)Pentru a asigura armonizarea consecventă a prezentului articol şi a ţine seama de evoluţiile tehnice din domeniul luptei împotriva spălării banilor şi finanţării terorismului, AES, luând în considerare cadrul existent şi cooperând, după caz, cu alte organisme relevante ale Uniunii din acest domeniu, pot elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare în conformitate cu articolul 56 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 şi, respectiv, Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, pentru a preciza tipul de măsuri suplimentare menţionate la alineatul (3) din prezentul articol şi acţiunile minime care trebuie întreprinse de instituţiile de credit şi de instituţiile financiare în cazul în care legislaţia ţării terţe nu permite aplicarea măsurilor necesare în temeiul alineatului (1) primul paragraf din prezentul articol.
Se delegă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Art. 32
Statele membre solicită ca instituţiile lor de credit şi instituţiile financiare să dispună de sisteme care să le permită să răspundă în mod complet şi rapid la cererile venite din partea UIF sau a altor autorităţi, în conformitate cu legislaţia naţională, menite să stabilească dacă acestea au sau au avut pe durata a cinci ani anteriori o relaţie de afaceri cu anumite persoane fizice sau juridice şi natura relaţiei respective.
Art. 33
(1)Statele membre se asigură că sunt în măsură să revizuiască eficacitatea sistemelor lor de combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului prin efectuarea unor statistici complete privind aspectele relevante în acest sens.
(2)Astfel de statistici includ cel puţin numărul declarărilor de tranzacţii suspecte comunicate către UIF, urmările acestor declaraţii şi indică anual numărul cazurilor anchetate, numărul persoanelor urmărite, numărul persoanelor condamnate pentru infracţiuni de spălare de bani sau finanţare a terorismului şi valoarea bunurilor îngheţate, sechestrate sau confiscate.
(3)Statele membre se asigură de publicarea unei revizuiri consolidate a acestor rapoarte statistice.
Art. 34
(1)Statele membre solicită ca instituţiile şi persoanele reglementate de prezenta directivă să stabilească politici şi proceduri adecvate şi corespunzătoare în materie de precauţie privind clientela, în materie de declarare, păstrare a evidenţelor, control intern, evaluare a riscurilor, gestionare a riscurilor, managementul de conformitate şi comunicare, pentru a preîntâmpina şi a împiedica operaţiunile legate de spălarea banilor sau finanţarea terorismului.
(2)Statele membre solicită ca instituţiile de credit şi instituţiile financiare reglementate de prezenta directivă să comunice politicile şi procedurile relevante aplicabile, după caz, sucursalelor şi filialelor majoritare din ţările terţe.
(3)În vederea garantării unei armonizări consecvente şi pentru a ţine seama de evoluţiile tehnice din domeniul luptei împotriva spălării banilor şi finanţării terorismului, AES, luând în considerare cadrul existent şi cooperând, după caz, cu alte organisme relevante ale Uniunii din acest domeniu, pot elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare în conformitate cu articolul 56 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 şi, respectiv, Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, pentru a preciza conţinutul minim al comunicării menţionate la alineatul (2).
Se delegă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Art. 35
(1)Statele membre solicită ca instituţiile şi persoanele reglementate de prezenta directivă să adopte măsurile adecvate pentru ca angajaţii acestora să cunoască dispoziţiile în vigoare ale prezentei directive.
Aceste măsuri includ participarea angajaţilor în cauză la programe speciale permanente de formare, menite să îi ajute să recunoască operaţiunile care ar putea avea legătură cu spălarea banilor sau cu finanţarea terorismului şi să îi instruiască în privinţa conduitei în astfel de cazuri.
În cazul în care o persoană fizică, care se încadrează în oricare dintre categoriile enumerate la articolul 2 alineatul (1) punctul 3, îşi desfăşoară activitatea profesională ca angajat al unei persoane juridice, obligaţiile prevăzute de prezenta secţiune se aplică persoanei juridice, şi nu persoanei fizice.
(2)Statele membre se asigură că instituţiile şi persoanele reglementate de prezenta directivă au acces la informaţii actualizate privind practicile celor care spală bani şi finanţează terorismul şi privind indiciile care conduc la recunoaşterea tranzacţiilor suspecte.
(3)Statele membre se asigură că, ori de câte ori este posibil, este furnizat în timp util un feedback privind eficacitatea şi urmările rapoartelor privind spălarea banilor sau finanţarea terorismului.
Art. 36
(1)Statele membre prevăd ca oficiile de schimb valutar şi prestatorii de servicii pentru trusturi şi societăţi să fie autorizaţi sau înmatriculaţi şi cazinourile să fie autorizate pentru a-şi desfăşura în legalitate activitatea.
(2)Statele membre solicită autorităţilor competente să refuze autorizarea sau înmatricularea entităţilor menţionate la alineatul (1), în cazul în care nu sunt convinse că persoanele care conduc sau care vor conduce efectiv activităţile acelor entităţi sau beneficiarii efectivi ai acelor entităţi sunt persoane competente şi potrivite.
Art. 37
(1)Statele membre solicită autorităţilor competente cel puţin să monitorizeze efectiv şi să adopte măsurile necesare pentru a asigura respectarea cerinţelor prezentei directive de către toate instituţiile şi persoanele reglementate de prezenta directivă.
(2)Statele membre se asigură că autorităţile competente dispun de competenţe adecvate, inclusiv competenţa de a obliga la prezentarea oricăror informaţii relevante pentru monitorizarea conformităţii şi de a efectua verificări, şi dispun de resurse adecvate pentru îndeplinirea funcţiilor lor.
(3)În cazul instituţiilor de credit şi financiare şi al cazinourilor, autorităţile competente au puteri de supraveghere sporite, în special posibilitatea de a efectua inspecţii la faţa locului.
(4)În cazul persoanelor fizice şi juridice menţionate la articolul 2 alineatul (1) punctul 3 literele (a)-(e), statele membre pot permite ca funcţiile menţionate la alineatul (1) să fie exercitate în funcţie de risc.
(5)În cazul persoanelor menţionate la articolul 2 alineatul (1) punctul 3 literele (a) şi (b), statele membre pot permite ca funcţiile prevăzute la alineatul (1) să fie exercitate de către organismele de autoreglementare, cu condiţia ca acestea să respecte dispoziţiile alineatului (2).
Art. 37a
(1)Autorităţile competente cooperează cu AES în sensul prezentei directive, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, cu Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 şi, respectiv, cu Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
(2)Autorităţile competente transmit AES toate informaţiile necesare pentru îndeplinirea sarcinilor în temeiul prezentei directive şi în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, cu Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 şi, respectiv, cu Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Art. 38
Comisia acordă asistenţa necesară pentru a facilita coordonarea, inclusiv schimbul de informaţii dintre UIF în cadrul Comunităţii.
Art. 39
(1)Statele membre se asigură că persoanele fizice şi juridice reglementate de prezenta directivă pot fi trase la răspundere pentru încălcări ale dispoziţiilor naţionale adoptate în temeiul prezentei directive. Sancţiunile prevăzute trebuie să fie efective, proporţionale şi cu efect de descurajare.
(2)Fără a aduce atingere dreptului statelor membre de a impune sancţiuni penale, statele membre se asigură, în conformitate cu legislaţia naţională, că pot fi adoptate măsurile administrative adecvate sau că pot fi impuse sancţiuni administrative împotriva instituţiilor de credit şi a instituţiilor financiare care încalcă dispoziţiile naţionale adoptate în temeiul prezentei directive. Statele membre se asigură că aceste măsuri sau sancţiuni sunt efective, proporţionale şi descurajante.
(3)În cazul persoanelor juridice, statele membre se asigură că acestea pot fi cel puţin trase la răspundere pentru încălcările menţionate la alineatul (1), care sunt comise în beneficiul lor de către orice persoană, acţionând individual sau ca parte a unui organ al respectivei persoane juridice, care deţine o funcţie de conducere în cadrul persoanei juridice, pe baza:
a)unei competenţe de reprezentare a persoanei juridice;
b)unei autorităţi de a lua decizii în numele persoanei juridice sau a
c)unei autorităţi de a exercita controlul în cadrul persoanei juridice.
(4)Pe lângă cazurile prevăzute deja la alineatul (3), statele membre se asigură că persoanele juridice pot fi trase la răspundere atunci când lipsa supravegherii sau a controlului din partea unei persoane menţionate la alineatul (3) a făcut posibilă comiterea încălcărilor prevăzute la alineatul (1) de către o persoană aflată sub autoritatea sa, în beneficiul unei persoane juridice.
Art. 40
(1)Pentru a ţine seama de evoluţiile tehnice din domeniul luptei împotriva spălării banilor şi finanţării terorismului şi pentru a preciza cerinţele stabilite în prezenta directivă, Comisia poate adopta următoarele măsuri:
a)clarificarea aspectelor tehnice ale definiţiilor prevăzute la articolul 3 alineatul (2) literele (a) şi (d) şi la articolul 3 alineatele (6), (7), (8), (9) şi (10);
b)stabilirea criteriilor tehnice pentru a evalua dacă situaţiile prezintă un risc redus de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului, în sensul articolului 11 alineatele (2) şi (5);
c)stabilirea criteriilor tehnice pentru a evalua dacă situaţiile prezintă un risc ridicat de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului, în sensul articolului 13;
d)stabilirea criteriilor tehnice pentru a evalua dacă, în conformitate cu articolul 2 alineatul (2), se justifică neaplicarea prezentei directive anumitor persoane juridice sau fizice care desfăşoară o activitate financiară în mod ocazional sau la scară limitată.
Măsurile se adoptă prin intermediul actelor delegate, în conformitate cu articolul 41 alineatele (2a), (2b) şi (2c) şi sub rezerva condiţiilor prevăzute la articolele 41a şi 41b.
(2)În orice caz, Comisia adoptă primele măsuri de punere în aplicare pentru a asigura aplicarea alineatului (1) literele (b) şi (d) până la data de 15 iunie 2006.
(3)Comisia adaptează sumele menţionate la articolul 2 alineatul (1) punctul 3 litera (e), articolul 7 litera (b), articolul 10 alineatul (1) şi articolul 11 alineatul (5) literele (a) şi (d) ţinând seama de legislaţia comunitară, de evoluţiile economice şi de modificările standardelor internaţionale.
Măsurile se adoptă prin intermediul actelor delegate, în conformitate cu articolul 41 alineatele (2a), (2b) şi (2c) şi sub rezerva condiţiilor prevăzute la articolele 41a şi 41b.
(4)În cazul în care Comisia constată că o ţară terţă nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la articolul 11 alineatul (1) sau (2), articolul 28 alineatele (3), (4) sau (5) sau cele prevăzute de măsurile stabilite în conformitate cu alineatul (1) litera (b) din prezentul articol sau la articolul 16 alineatul (1) litera (b) sau că legislaţia ţării terţe în cauză nu permite aplicarea măsurilor necesare în temeiul articolului 31 alineatul (1) primul paragraf, Comisia adoptă o decizie prin care constată acest fapt, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 41 alineatul (2).
Art. 41
(1)Comisia este asistată de un Comitet pentru prevenirea spălării banilor şi a finanţării terorismului, denumit în continuare "comitetul".
(2)Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 şi 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere articolul 8 din decizia menţionată anterior şi cu condiţia ca măsurile adoptate în conformitate cu procedura respectivă să nu modifice dispoziţiile esenţiale ale prezentei directive.
Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabileşte la trei luni.
(2a) Se conferă Comisiei competenţa de a adopta acte delegate menţionate la articolul 40 pentru o perioadă de patru ani de la 4 ianuarie 2011. Comisia redactează un raport cu privire la competenţa delegată cu cel puţin şase luni înaintea perioadei de patru ani. Delegarea competenţei se extinde automat pentru perioade de o durată identică, cu excepţia cazului în care Parlamentul European sau Consiliul o revocă în conformitate cu articolul 41a.
(2b) Imediat după ce adoptă un act delegat, Comisia înştiinţează simultan Parlamentul European şi Consiliul cu privire la acesta.
(2c) Competenţa de a adopta acte delegate se acordă Comisiei sub rezerva condiţiilor stabilite la articolele 41a şi 41b.
(3)[textul din Art. 41, alin. (3) din capitolul VI a fost abrogat la 04-ian-2011 de Art. 8, punctul 9., alin. (D) din Directiva 2010/78/UE/24-nov-2010]
(4)[textul din Art. 41, alin. (4) din capitolul VI a fost abrogat la 20-mar-2008 de Art. 1, punctul 3., litera B. din Directiva 2008/20/CE/11-mar-2008]
Art. 41a: Revocarea delegării
(1)Delegarea competenţei menţionată la articolul 40 poate fi revocată în orice moment de Parlamentul European sau de Consiliu.
(2)Instituţia care a iniţiat o procedură internă pentru a decide dacă să fie revocate o competenţă delegată întreprinde măsuri pentru a informa cealaltă instituţie şi Comisia, într-un interval de timp rezonabil înaintea luării deciziei finale, menţionând competenţa delegată care ar putea face obiectul revocării.
(3)Decizia de revocare pune capăt delegării competenţelor specificate în decizia respectivă. Decizia intră în vigoare imediat sau la o dată ulterioară specificată în cuprinsul acesteia. Decizia nu aduce atingere valabilităţii actelor delegate care sunt deja în vigoare. Aceasta se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Art. 41b: Obiecţiuni la actele delegate
(1)Parlamentul European sau Consiliul pot formula obiecţiuni cu privire la un act delegat timp de trei luni de la data înştiinţării. La iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului, respectiva perioadă se prelungeşte cu trei luni.
(2)În cazul în care nici Parlamentul European, nici Consiliul nu formulează, până la expirarea termenului menţionat la alineatul (1), obiecţiuni la actul delegat, acesta se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene şi intră în vigoare la data menţionată în cuprinsul său.
Actele delegate pot fi publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene şi intră în vigoare înaintea expirării perioadei respective în cazul în care atât Parlamentul European, cât şi Consiliul informează Comisia cu privire la intenţia lor de a nu formula obiecţiuni.
(3)În cazul în care fie Parlamentul European, fie Consiliul formulează obiecţiuni la un act delegat în termenul menţionat la alineatul (1), acesta nu intră în vigoare. În conformitate cu articolul 296 TFUE, instituţia care formulează obiecţiuni prezintă motivele obiecţiunilor la actul delegat.
Art. 42
Până la 15 decembrie 2009 şi cel puţin la intervale de trei ani după aceea, Comisia întocmeşte un raport privind punerea în aplicare a prezentei directive şi îl înaintează Parlamentului European şi Consiliului. În primul raport, Comisia include o examinare specifică privind tratamentul rezervat avocaţilor şi membrilor altor profesii liberale juridice.
Art. 43
Până la 15 decembrie 2010, Comisia prezintă un raport Parlamentului European şi Consiliului privind pragurile procentuale prevăzute la articolul 3 alineatul (6), acordând o atenţie specială posibilei oportunităţi şi consecinţelor unei reduceri a procentului prevăzut la articolul 3 alineatul (6) litera (a) punctul (i) şi articolul 3 alineatul (6) litera (b) punctele (i) şi (iii) de la 25 % la 20 %. Pe baza raportului, Comisia poate înainta o propunere de modificare a prezentei directive.
Art. 44
Directiva 91/308/CEE se abrogă.
Trimiterile la directiva abrogată se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă şi se citesc în conformitate cu tabelul de corespondenţă din anexă.
Art. 45
(1)Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 15 decembrie 2007. Comisiei îi sunt comunicate de îndată de către statele membre textele acestor dispoziţii şi un tabel de corespondenţă între prezenta directivă şi dispoziţiile naţionale adoptate.
Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
(2)Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziţii de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezentă directivă.
Art. 46
Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
-****-
Adoptată la Strasburg, 26 octombrie 2005.
Pentru Parlamentul European Preşedintele J. BORRELL FONTELLES Pentru Consiliu Preşedintele D. ALEXANDER |
ANEXĂ:TABEL DE CORESPONDENŢĂ
Prezenta directivă | Directiva 91/308/CEE |
Articolul 1 alineatul (1) | Articolul 2 |
Articolul 1 alineatul (2) | Articolul 1 punctul C |
Articolul 1 alineatul (2) litera (a) | Articolul 1 punctul C prima liniuţă |
Articolul 1 alineatul (2) litera (b) | Articolul 1 punctul C a doua liniuţă |
Articolul 1 alineatul (2) litera (c) | Articolul 1 punctul C a treia liniuţă |
Articolul 1 alineatul (2) litera (d) | Articolul 1 punctul C a patra liniuţă |
Articolul 1 alineatul (3) | Articolul 1 punctul C al treilea paragraf |
Articolul 1 alineatul (4) | |
Articolul 1 alineatul (5) | Articolul 1 punctul C al doilea paragraf |
Articolul 2 alineatul (1) punctul 1 | Articolul 2a punctul 1 |
Articolul 2 alineatul (1) punctul 2 | Articolul 2a punctul 2 |
Articolul 2 alineatul (1) punctul 3 literele (a), (b) şi (d)-(f) | Articolul 2a punctele 3-7 |
Articolul 2 alineatul (1) punctul 3 litera (c) | |
Articolul 2 alineatul (2) | |
Articolul 3 alineatul (1) | Articolul 1 punctul A |
Articolul 3 alineatul (2) litera (a) | Articolul 1 punctul B punctul 1 |
Articolul 3 alineatul (2) litera (b) | Articolul 1 punctul B punctul 2 |
Articolul 3 alineatul (2) litera (c) | Articolul 1 punctul B punctul 3 |
Articolul 3 alineatul (2) litera (d) | Articolul 1 punctul B punctul 4 |
Articolul 3 alineatul (2) litera (e) | |
Articolul 3 alineatul (2) litera (f) | Articolul 1 punctul B al doilea paragraf |
Articolul 3 alineatul (3) | Articolul 1 punctul D |
Articolul 3 alineatul (4) | Articolul 1 punctul E primul paragraf |
Articolul 3 alineatul (5) | Articolul 1 punctul E al doilea paragraf |
Articolul 3 alineatul (5) litera (a) | |
Articolul 3 alineatul (5) litera (b) | Articolul 1 punctul E prima liniuţă |
Articolul 3 alineatul (5) litera (c) | Articolul 1 punctul E a doua liniuţă |
Articolul 3 alineatul (5) litera (d) | Articolul 1 punctul E a treia liniuţă |
Articolul 3 alineatul (5) litera (e) | Articolul 1 punctul E a patra liniuţă |
Articolul 3 alineatul (5) litera (f) | Articolul 1 punctul E a cincea liniuţă şi al treilea paragraf |
Articolul 3 alineatul (6) | |
Articolul 3 alineatul (7) | |
Articolul 3 alineatul (8) | |
Articolul 3 alineatul (9) | |
Articolul 3 alineatul (10) | |
Articolul 4 | Articolul 12 |
Articolul 5 | Articolul 15 |
Articolul 6 | |
Articolul 7 litera (a) | Articolul 3 alineatul (1) |
Articolul 7 litera (b) | Articolul 3 alineatul (2) |
Articolul 7 litera (c) | Articolul 3 alineatul (8) |
Articolul 7 litera (d) | Articolul 3 alineatul (7) |
Articolul 8 alineatul (1) litera (a) | Articolul 3 alineatul (1) |
Articolul 8 alineatul (1) literele (b)-(d) | |
Articolul 8 alineatul (2) | |
Articolul 9 alineatul (1) | Articolul 3 alineatul (1) |
Articolul 9 alineatele (2)-(6) | |
Articolul 10 | Articolul 3 alineatele (5) şi (6) |
Articolul 11 alineatul (1) | Articolul 3 alineatul (9) |
Articolul 11 alineatul (2) | |
Articolul 11 alineatele (3) şi (4) | |
Articolul 11 alineatul (5) litera (a) | Articolul 3 alineatul (3) |
Articolul 11 alineatul (5) litera (b) | Articolul 3 alineatul (4) |
Articolul 11 alineatul (5) litera (c) | Articolul 3 alineatul (4) |
Articolul 11 alineatul (5) litera (d) | |
Articolul 12 | |
Articolul 13 alineatele (1) şi (2) | Articolul 3 alineatele (10) şi (11) |
Articolul 13 alineatele (3)-(5) | |
Articolul 13 alineatul (6) | Articolul 5 |
Articolul 14 | |
Articolul 15 | |
Articolul 16 | |
Articolul 17 | |
Articolul 18 | |
Articolul 19 | |
Articolul 20 | Articolul 5 |
Articolul 21 | |
Articolul 22 | Articolul 6 alineatele (1) şi (2) |
Articolul 23 | Articolul 6 alineatul (3) |
Articolul 24 | Articolul 7 |
Articolul 25 | Articolul 10 |
Articolul 26 | Articolul 9 |
Articolul 27 | |
Articolul 28 alineatul (1) | Articolul 8 alineatul (1) |
Articolul 28 alineatele (2)-(7) | |
Articolul 29 | |
Articolul 30 litera (a) | Articolul 4 prima liniuţă |
Articolul 30 litera (b) | Articolul 4 a doua liniuţă |
Articolul 31 | |
Articolul 32 | |
Articolul 33 | |
Articolul 34 alineatul (1) | Articolul 11 alineatul (1) litera (a) |
Articolul 34 alineatul (2) | |
Articolul 35 alineatul (1) primul paragraf | Articolul 11 alineatul (1) litera (b) prima teză |
Articolul 35 alineatul (1) al doilea paragraf | Articolul 11 alineatul (1) litera (b) a doua teză |
Articolul 35 alineatul (1) al treilea paragraf | Articolul 11 alineatul (1) al doilea paragraf |
Articolul 35 alineatul (2) | |
Articolul 35 alineatul (3) | |
Articolul 36 | |
Articolul 37 | |
Articolul 38 | |
Articolul 39 alineatul (1) | Articolul 14 |
Articolul 39 alineatele (2)-(4) | |
Articolul 40 | |
Articolul 41 | |
Articolul 42 | Articolul 17 |
Articolul 43 | |
Articolul 44 | |
Articolul 45 | Articolul 16 |
Articolul 46 | Articolul 16 |
Publicat în Ediţia Specială a Jurnalului Oficial cu numărul 0 din data de 1 ianuarie 2007