Art. 11. - Prin derogare de la articolul 7 literele (a), (b) şi (d), articolul 8 şi articolul 9 alineatul (1), statele membre pot permite instituţiilor şi persoanelor reglementate de prezenta directivă să nu aplice precauţia privind clientela în ceea ce priveşte: - Directiva 2005/60/CE/26-oct-2005 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor şi finanţării terorismului
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
Ieşit din vigoare Versiune de la: 4 Ianuarie 2011
Art. 11
(1)Prin derogare de la articolul 7 literele (a), (b) şi (d), articolul 8 şi articolul 9 alineatul (1), instituţiile şi persoanele reglementate de prezenta directivă nu se supun cerinţelor prevăzute la articolele respective, în cazul în care clientul este o instituţie de credit sau o instituţie financiară reglementată de prezenta directivă sau o instituţie de credit sau instituţie financiară situată într-o ţară terţă care impune cerinţe echivalente celor prevăzute de prezenta directivă, a căror respectare este supravegheată.
(2)Prin derogare de la articolul 7 literele (a), (b) şi (d), articolul 8 şi articolul 9 alineatul (1), statele membre pot permite instituţiilor şi persoanelor reglementate de prezenta directivă să nu aplice precauţia privind clientela în ceea ce priveşte:
a)societăţile cotate ale căror valori mobiliare sunt acceptate la tranzacţionare pe o piaţă reglementată, în sensul Directivei 2004/39/CE, într-unul sau mai multe state membre şi societăţi cotate din ţări terţe, care se supun cerinţelor de declarare conforme cu legislaţia comunitară;
b)beneficiarii efectivi ai conturilor colective deţinute de notari şi de membrii altor profesii liberale juridice din statele membre sau din ţări terţe, cu condiţia ca aceştia să se supună cerinţelor de combatere a spălării banilor sau finanţării terorismului, conforme cu standardele internaţionale, şi să fie supravegheaţi pentru respectarea cerinţelor respective, şi cu condiţia ca informaţiile privind identitatea beneficiarului efectiv să fie puse, la cerere, la dispoziţia instituţiilor care acţionează ca instituţii depozitare pentru conturile colective;
c)autorităţile publice naţionale
sau în ceea ce priveşte oricare alt client prezentând un risc redus de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului, care îndeplineşte criteriile tehnice stabilite în conformitate cu articolul 40 alineatul (1) litera (b).
(3)În cazurile menţionate la alineatele (1) şi (2), instituţiile şi persoanele reglementate de prezenta directivă culeg, în orice caz, informaţii suficiente pentru a stabili dacă clientul îndeplineşte condiţiile pentru a beneficia de derogarea menţionată la alineatele respective.
(4)Statele membre se informează reciproc, informează Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea bancară europeană) (denumită în continuare «ABE»), înfiinţată prin Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului (*), Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană pentru asigurări şi pensii ocupaţionale) (denumită în continuare «AEAPO»), înfiinţată prin Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului (**) şi Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare şi pieţe) (denumită în continuare «AEVMP»), înfiinţată prin Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului (***) (denumite colectiv «AES») cu privire la elementele relevante în sensul prezentei directive şi în conformitate cu dispoziţiile pertinente din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 şi Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 şi informează Comisia, cu privire la cazurile în care consideră că o ţară terţă îndeplineşte condiţiile stabilite la alineatele şi sau la alte situaţii în care sunt îndeplinite criteriile tehnice stabilite în conformitate cu articolul 40 alineatul litera (b).
(*)JO L 331, 15.12.2010, p. 12.
(**)JO L 331, 15.12.2010, p. 48.
(***)JO L 331, 15.12.2010, p. 84.
(5)Prin derogare de la articolul 7 literele (a), (b) şi (d), articolul 8 şi articolul 9 alineatul (1), statele membre pot permite instituţiilor şi persoanelor reglementate de prezenta directivă să nu aplice precauţia privind clientela în ceea ce priveşte:
a)poliţele de asigurare de viaţă în care prima anuală nu depăşeşte 1 000 EUR sau prima unică nu depăşeşte 2 500 EUR;
b)poliţele de asigurare pentru sistemele de pensii, în cazul în care nu există o clauză de răscumpărare şi poliţa nu poate fi folosită drept garanţie;
c)sisteme de pensii sau programe similare care asigură salariaţilor beneficii de pensie, pentru care contribuţiile se realizează prin deducere din salarii, iar normele sistemului nu permit ca drepturile beneficiarilor sistemului să fie transferate;
d)moneda electronică, astfel cum este definită la articolul 2 punctul 2 din Directiva 2009/110/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind accesul la activitate, desfăşurarea şi supravegherea prudenţială a activităţii instituţiilor emitente de monedă electronică (*), atunci când, dacă dispozitivul nu poate fi reîncărcat, suma maximă care poate fi stocată electronic nu depăşeşte 250 EUR sau, dacă dispozitivul poate fi reîncărcat, se impune o limită de 2 500 EUR pentru suma totală tranzacţionată într-un an calendaristic, cu excepţia cazului în care în acelaşi an calendaristic deţinătorului de monedă electronică i se răscumpără, la cererea deţinătorului, o sumă de minimum 1 000 EUR, în conformitate cu articolul 11 din Directiva 2009/110/CE; în ceea ce priveşte operaţiunile de plată naţionale, statele membre sau autorităţile lor competente pot creşte suma de 250 EUR la care se referă acest punct până la un plafon de 500 EUR.
(*)JO L 267, 10.10.2009, p. 7