Capitolul ii - PRECAUŢIA PRIVIND CLIENTELA - Directiva 2005/60/CE/26-oct-2005 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor şi finanţării terorismului
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
Ieşit din vigoare Versiune de la: 4 Ianuarie 2011
CAPITOLUL II:PRECAUŢIA PRIVIND CLIENTELA
Art. 6
Statele membre interzic instituţiilor lor de credit şi instituţiilor financiare deţinerea de conturi anonime sau de carnete de economii anonime. Prin derogare de la articolul 9 alineatul (6), statele membre solicită în toate cazurile ca titularii şi beneficiarii conturilor anonime sau ai carnetelor de economii anonime existente să fie supuşi măsurilor de precauţie privind clientela cât mai curând posibil şi în orice caz înainte ca aceste conturi sau carnete să fie folosite în vreun fel.
Art. 7
Instituţiile şi persoanele reglementate de prezenta directivă aplică măsurile de precauţie privind clientela în următoarele cazuri:
a)la stabilirea unei relaţii de afaceri;
b)la efectuarea unor tranzacţii ocazionale în valoare de cel puţin 15 000 EUR, indiferent dacă tranzacţia se efectuează printr-o singură operaţiune sau prin mai multe operaţiuni care par a avea legătură;
c)atunci când există o suspiciune de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului, independent de orice derogare, scutire sau prag;
d)atunci când există îndoieli privind veridicitatea sau relevanţa datelor de identificare a clientului obţinute anterior.
Art. 8
(1)Măsurile de precauţie privind clientela cuprind:
a)identificarea clientului şi verificarea identităţii clientului pe baza documentelor, datelor sau informaţiilor obţinute dintr-o sursă fiabilă şi independentă;
b)identificarea, după caz, a beneficiarului efectiv şi adoptarea unor măsuri adecvate şi bazate pe risc pentru a verifica identitatea acestuia, astfel încât instituţia sau persoana reglementată de prezenta directivă să aibă certitudinea că ştie cine este beneficiarul efectiv, inclusiv, în ceea ce priveşte persoanele juridice, trusturile şi construcţiile juridice similare, adoptarea unor măsuri adecvate şi bazate pe risc pentru a înţelege structura proprietăţii şi de control a clientului;
c)obţinerea de informaţii privind scopul şi natura dorită a relaţiei de afaceri;
d)realizarea unei monitorizări continue a relaţiei de afaceri, inclusiv examinarea tranzacţiilor încheiate pe toată durata relaţiei respective, pentru a se asigura că tranzacţiile realizate sunt conforme cu informaţiile instituţiei sau ale persoanei referitoare la client, la profilul activităţii şi profilul riscului, inclusiv, după caz, sursa fondurilor, şi că documentele, datele sau informaţiile deţinute sunt actualizate.
(2)Instituţiile şi persoanele reglementate de prezenta directivă aplică fiecare dintre cerinţele de precauţie privind clientela, prevăzute la alineatul (1), dar pot stabili amploarea acestor măsuri în funcţie de riscul asociat tipului de client, relaţiei de afaceri, produsului sau tranzacţiei. Instituţiile şi persoanele reglementate de prezenta directivă trebuie să fie în măsură să demonstreze autorităţilor competente menţionate la articolul 3 7, inclusiv organismelor de autoreglementare, că amploarea măsurilor este adecvată, având în vedere riscurile de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului.
Art. 9
(1)Statele membre solicită ca verificarea identităţii clientului şi a beneficiarului efectiv să aibă loc înainte de stabilirea unei relaţii de afaceri sau de desfăşurarea tranzacţiei.
(2)Prin derogare de la alineatul (1), statele membre pot permite ca verificarea identităţii clientului şi a beneficiarului efectiv să se realizeze în timpul constituirii unei relaţii de afaceri, în cazul în care acest lucru este necesar pentru a nu întrerupe desfăşurarea normală a activităţii şi în cazul în care riscul de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului este redus. În astfel de situaţii, aceste proceduri trebuie realizate cât mai curând posibil după contactul iniţial.
(3)Prin derogare de la alineatele (1) şi (2), statele membre pot permite, în ceea ce priveşte activităţile de asigurare de viaţă, ca verificarea identităţii beneficiarului poliţei să aibă loc după stabilirea relaţiei de afaceri. În acest caz, verificarea are loc în momentul sau înainte de momentul plăţii sau la momentul ori înainte de momentul în care beneficiarul intenţionează să îşi exercite drepturile acordate prin poliţa de asigurare.
(4)Prin derogare de la alineatele (1) şi (2), statele membre pot permite deschiderea unui cont bancar, cu condiţia să fie aplicate garanţii corespunzătoare care să asigure realizarea tranzacţiilor de către client sau în numele clientului, numai după îndeplinirea în totalitate a dispoziţiilor menţionate anterior.
(5)Statele membre solicită ca, în cazul în care instituţia sau persoana în cauză nu este în măsură să respecte dispoziţiile articolului 8 alineatul (1) literele (a), (b) şi (c), aceasta să nu poată realiza o tranzacţie prin cont bancar, stabili o relaţie de afaceri sau realiza o tranzacţie sau să încheie relaţia de afaceri şi să aibă în vedere întocmirea unui raport privind clientul către unitatea de informaţii financiare (UIF), în conformitate cu articolul 22.
Statele membre nu sunt obligate să aplice paragraful anterior în situaţiile în care notarii, membrii profesiilor liberale juridice, auditorii, experţii contabili externi şi consilierii fiscali sunt în curs de evaluare a situaţiei juridice a clientului lor sau în curs de îndeplinire a sarcinii de apărare sau de reprezentare a clientului respectiv în sau referitor la procedura judiciară, inclusiv consilierea privind iniţierea sau evitarea procedurii.
(6)Statele membre solicită ca instituţiile şi persoanele reglementate de prezenta directivă să aplice procedurile de precauţie privind clientela nu numai tuturor clienţilor noi, ci şi clienţilor existenţi, la date adecvate, în funcţie de risc.
Art. 10
(1)Statele membre solicită ca toţi clienţii cazinourilor să fie identificaţi şi identitatea lor să fie verificată, în cazul în care cumpără sau schimbă jetoane în valoare de cel puţin 2 000 EUR.
(2)Cazinourile supuse controlului public sunt considerate în orice caz că satisfac cerinţele de precauţie privind clientela, în cazul în care înregistrează, identifică şi verifică identitatea clienţilor lor la intrare sau înainte de intrare în sala de jocuri, indiferent de cantitatea de jetoane cumpărate.
Art. 11
(1)Prin derogare de la articolul 7 literele (a), (b) şi (d), articolul 8 şi articolul 9 alineatul (1), instituţiile şi persoanele reglementate de prezenta directivă nu se supun cerinţelor prevăzute la articolele respective, în cazul în care clientul este o instituţie de credit sau o instituţie financiară reglementată de prezenta directivă sau o instituţie de credit sau instituţie financiară situată într-o ţară terţă care impune cerinţe echivalente celor prevăzute de prezenta directivă, a căror respectare este supravegheată.
(2)Prin derogare de la articolul 7 literele (a), (b) şi (d), articolul 8 şi articolul 9 alineatul (1), statele membre pot permite instituţiilor şi persoanelor reglementate de prezenta directivă să nu aplice precauţia privind clientela în ceea ce priveşte:
a)societăţile cotate ale căror valori mobiliare sunt acceptate la tranzacţionare pe o piaţă reglementată, în sensul Directivei 2004/39/CE, într-unul sau mai multe state membre şi societăţi cotate din ţări terţe, care se supun cerinţelor de declarare conforme cu legislaţia comunitară;
b)beneficiarii efectivi ai conturilor colective deţinute de notari şi de membrii altor profesii liberale juridice din statele membre sau din ţări terţe, cu condiţia ca aceştia să se supună cerinţelor de combatere a spălării banilor sau finanţării terorismului, conforme cu standardele internaţionale, şi să fie supravegheaţi pentru respectarea cerinţelor respective, şi cu condiţia ca informaţiile privind identitatea beneficiarului efectiv să fie puse, la cerere, la dispoziţia instituţiilor care acţionează ca instituţii depozitare pentru conturile colective;
c)autorităţile publice naţionale
sau în ceea ce priveşte oricare alt client prezentând un risc redus de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului, care îndeplineşte criteriile tehnice stabilite în conformitate cu articolul 40 alineatul (1) litera (b).
(3)În cazurile menţionate la alineatele (1) şi (2), instituţiile şi persoanele reglementate de prezenta directivă culeg, în orice caz, informaţii suficiente pentru a stabili dacă clientul îndeplineşte condiţiile pentru a beneficia de derogarea menţionată la alineatele respective.
(4)Statele membre se informează reciproc, informează Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea bancară europeană) (denumită în continuare «ABE»), înfiinţată prin Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului (*), Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană pentru asigurări şi pensii ocupaţionale) (denumită în continuare «AEAPO»), înfiinţată prin Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului (**) şi Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare şi pieţe) (denumită în continuare «AEVMP»), înfiinţată prin Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului (***) (denumite colectiv «AES») cu privire la elementele relevante în sensul prezentei directive şi în conformitate cu dispoziţiile pertinente din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 şi Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 şi informează Comisia, cu privire la cazurile în care consideră că o ţară terţă îndeplineşte condiţiile stabilite la alineatele şi sau la alte situaţii în care sunt îndeplinite criteriile tehnice stabilite în conformitate cu articolul 40 alineatul litera (b).
(*)JO L 331, 15.12.2010, p. 12.
(**)JO L 331, 15.12.2010, p. 48.
(***)JO L 331, 15.12.2010, p. 84.
(5)Prin derogare de la articolul 7 literele (a), (b) şi (d), articolul 8 şi articolul 9 alineatul (1), statele membre pot permite instituţiilor şi persoanelor reglementate de prezenta directivă să nu aplice precauţia privind clientela în ceea ce priveşte:
a)poliţele de asigurare de viaţă în care prima anuală nu depăşeşte 1 000 EUR sau prima unică nu depăşeşte 2 500 EUR;
b)poliţele de asigurare pentru sistemele de pensii, în cazul în care nu există o clauză de răscumpărare şi poliţa nu poate fi folosită drept garanţie;
c)sisteme de pensii sau programe similare care asigură salariaţilor beneficii de pensie, pentru care contribuţiile se realizează prin deducere din salarii, iar normele sistemului nu permit ca drepturile beneficiarilor sistemului să fie transferate;
d)moneda electronică, astfel cum este definită la articolul 2 punctul 2 din Directiva 2009/110/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind accesul la activitate, desfăşurarea şi supravegherea prudenţială a activităţii instituţiilor emitente de monedă electronică (*), atunci când, dacă dispozitivul nu poate fi reîncărcat, suma maximă care poate fi stocată electronic nu depăşeşte 250 EUR sau, dacă dispozitivul poate fi reîncărcat, se impune o limită de 2 500 EUR pentru suma totală tranzacţionată într-un an calendaristic, cu excepţia cazului în care în acelaşi an calendaristic deţinătorului de monedă electronică i se răscumpără, la cererea deţinătorului, o sumă de minimum 1 000 EUR, în conformitate cu articolul 11 din Directiva 2009/110/CE; în ceea ce priveşte operaţiunile de plată naţionale, statele membre sau autorităţile lor competente pot creşte suma de 250 EUR la care se referă acest punct până la un plafon de 500 EUR.
(*)JO L 267, 10.10.2009, p. 7
Art. 12
În cazul în care Comisia adoptă o decizie în temeiul articolului 40 alineatul (4), statele membre interzic instituţiilor şi persoanelor reglementate de prezenta directivă să aplice precauţia simplificată instituţiilor de credit şi instituţiilor financiare sau societăţilor cotate din ţările terţe în cauză sau altor entităţi, în situaţii în care sunt îndeplinite criteriile tehnice stabilite în conformitate cu articolul 40 alineatul (1) litera (b).
Art. 13
(1)Statele membre solicită instituţiilor şi persoanelor reglementate de prezenta directivă să aplice, în funcţie de risc, măsuri de precauţie sporită privind clientela, pe lângă măsurile prevăzute la articolele 7 şi 8 şi la articolul 9 alineatul (6), în situaţiile care prin natura lor pot prezenta un risc mai mare de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului şi cel puţin în situaţiile prevăzute la alineatele (2), (3), (4) şi în alte situaţii prezentând un risc ridicat de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului, care îndeplinesc criteriile tehnice stabilite în conformitate cu articolul 40 alineatul (1) litera (c).
(2)În cazul în care clientul nu este prezent fizic în scopul identificării, statele membre solicită respectivelor instituţii şi persoane să adopte măsuri specifice şi adecvate pentru a compensa riscul ridicat, de exemplu prin aplicarea uneia sau mai multora dintre următoarele măsuri:
a)măsuri care să garanteze că identitatea clientului este stabilită prin documente, date sau informaţii suplimentare;
b)măsuri suplimentare de verificare şi certificare a documentelor furnizate sau care solicită o certificare de confirmare din partea unei instituţii de credit sau instituţii financiare supuse prezentei directive;
c)măsuri care să garanteze că prima plată a operaţiunilor se efectuează prin intermediul unui cont deschis în numele clientului la o instituţie de credit.
(3)In ceea ce priveşte relaţiile bancare transfrontaliere cu instituţii corespondente din ţări terţe, statele membre solicită instituţiilor lor de credit:
a)să culeagă informaţii suficiente despre o instituţie corespondentă pentru a înţelege pe deplin natura activităţii instituţiei corespondente şi pentru a stabili, din informaţiile disponibile public, reputaţia instituţiei şi calitatea supravegherii;
b)să evalueze controalele împotriva spălării banilor şi finanţării terorismului aplicate de instituţia corespondentă;
c)să obţină aprobarea de la conducerea superioară înainte de stabilirea unor noi relaţii cu bănci corespondente;
d)să stabilească prin documente responsabilităţile fiecărei instituţii;
e)în ceea ce priveşte conturile corespondente de transfer, să se asigure că instituţia de credit corespondentă a verificat identitatea clienţilor care au acces direct la conturile instituţiei corespondente şi a aplicat precauţia permanentă şi este în măsură să furnizeze instituţiei corespondente, la cerere, date relevante privind precauţia.
(4)În ceea ce priveşte tranzacţiile sau relaţiile de afaceri cu persoanele expuse politic, rezidente în alt stat membru sau într-o ţară terţă, statele membre solicită instituţiilor şi persoanelor reglementate de prezenta directivă:
a)să dispună de proceduri corespunzătoare, în funcţie de risc, pentru a stabili dacă un client este o persoană expusă politic;
b)să obţină aprobarea conducerii superioare pentru stabilirea unor relaţii de afaceri cu astfel de clienţi;
c)să adopte măsuri adecvate pentru a stabili sursa patrimoniului şi sursa fondurilor implicate în relaţia de afaceri sau în tranzacţie;
d)să efectueze o monitorizare sporită permanentă a relaţiei de afaceri.
(5)Statele membre interzic instituţiilor de credit să stabilească sau să continue o relaţie de afaceri cu o bancă corespondentă fictivă şi solicită instituţiilor de credit să adopte măsuri adecvate pentru a se asigura că nu se angajează sau nu continuă relaţiile bancare corespondente cu o bancă despre care se ştie că permite unei bănci fictive să utilizeze conturile sale.
(6)Statele membre se asigură că instituţiile şi persoanele reglementate de prezenta directivă acordă o atenţie specială oricărei ameninţări de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului care poate apărea din produse sau tranzacţii care ar putea favoriza anonimatul şi adoptă măsuri, după caz, pentru a preveni folosirea acestora în scopul spălării banilor sau al finanţării terorismului.
Art. 14
Statele membre pot permite instituţiilor şi persoanelor reglementate de prezenta directivă să recurgă la terţi pentru a îndeplini cerinţele prevăzute la articolul 8 alineatul (1) literele (a)-(c). Cu toate acestea, responsabilitatea finală pentru îndeplinirea cerinţelor respective revine instituţiei sau persoanei reglementate de prezenta directivă care apelează la un terţ.
Art. 15
(1)În cazul în care un stat membru permite recurgerea la instituţiile de credit sau la instituţiile financiare prevăzute la articolul 2 alineatul (1) punctul 1 sau 2 situate pe teritoriul său, ca părţi terţe la nivel naţional, acest stat membru permite în toate cazurile instituţiilor şi persoanelor menţionate la articolul 2 alineatul (1) situate pe teritoriul său să recunoască şi să accepte, în conformitate cu articolul 14, rezultatele diligentelor de cunoaştere a clientelei prevăzute la articolul 8 alineatul (1) literele (a)-(c), aplicate în conformitate cu prezenta directivă de către instituţiile menţionate la articolul 2 alineatul (1) punctul 1 sau 2, situate pe teritoriul altui stat membru, cu excepţia caselor de schimb valutar şi a instituţiilor de plată, astfel cum sunt definite la articolul 4 punctul 4 din Directiva 2007/64/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind serviciile de plată în cadrul pieţei interne (*), care prestează, în special, serviciul de plată menţionat la punctul 6 din anexa la directiva sus-menţionată, inclusiv persoanele fizice şi juridice, pentru care s-a acordat o derogare în conformitate cu articolul 26 din directiva susmenţionată, şi care îndeplinesc cerinţele prevăzute la articolele 16 şi 18 din prezenta directivă, chiar dacă documentele şi datele care au stat la baza acestor cerinţe sunt diferite de cele solicitate de statul membru căruia i se adresează clientul.
(2)În cazul în care un stat membru permite recurgerea la casele de schimb valutar prevăzute la articolul 3 punctul 2 litera (a) şi la instituţiile de plată astfel cum sunt definite la articolul 4 punctul 4 din Directiva 2007/64/CE, care prestează, în special, serviciul de plată menţionat la punctul 6 din anexa la directiva sus-menţionată, situate pe teritoriul său, ca părţi terţe la nivel naţional, acest stat membru le permite acestora, în toate cazurile, să recunoască şi să accepte, în conformitate cu articolul 14 din prezenta directivă, rezultatele diligentelor de cunoaştere a clientelei prevăzute la articolul 8 alineatul (1) literele (a)-(c), aplicate în conformitate cu prezenta directivă de către aceeaşi categorie de instituţii situate pe teritoriul altui stat membru şi care îndeplinesc cerinţele prevăzute la articolele 16 şi 18 din prezenta directivă, chiar dacă documentele şi datele care au stat la baza acestor cerinţe sunt diferite de cele solicitate de statul membru căruia i se adresează clientul.
(*) JO L 319, 5.12.2007, p. 1.
(3)În cazul în care un stat membru permite să se recurgă la persoanele menţionate la articolul 2 alineatul (1) punctul 3 literele (a)-(c), situate pe teritoriul său, ca terţi pe plan intern, statul membru respectiv le permite în orice caz să recunoască şi să accepte, în conformitate cu articolul 14, rezultatul cerinţelor de precauţie privind clientela prevăzute la articolul 8 alineatul (1) literele (a)-(c), aplicate în conformitate cu prezenta directivă de către o persoană menţionată la articolul 2 alineatul (1) punctul 3 literele (a)-(c) din alt stat membru, care îndeplineşte cerinţele prevăzute la articolele 16 şi 18, chiar în cazul în care documentele sau datele pe care se bazează aceste cerinţe sunt diferite de cele solicitate în statul membru căruia i se adresează clientul.
Art. 16
(1)În sensul prezentei secţiuni, "terţi" înseamnă instituţiile şi persoanele enumerate la articolul 2 sau instituţii şi persoane echivalente situate într-o ţară terţă, care îndeplinesc următoarele cerinţe:
a)se supun obligaţiei de înregistrare profesională, recunoscută de lege;
b)aplică cerinţele de precauţie privind clientela şi cerinţele de păstrare a evidenţei prevăzute sau echivalente cu cele prevăzute de prezenta directivă, iar conformitatea lor cu cerinţele prezentei directive este supravegheată în conformitate cu secţiunea 2 din capitolul V, sau sunt situate într-o ţară terţă care impune cerinţe echivalente celor prevăzute de prezenta directivă.
(2)Statele membre se informează reciproc, informează AES cu privire la elementele relevante în sensul prezentei directive şi în conformitate cu dispoziţiile pertinente din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 şi Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 şi informează Comisia cu privire la cazurile în care consideră că o ţară terţă îndeplineşte condiţiile stabilite la alineatul (1) litera (b).
Art. 17
În cazul în care Comisia adoptă o decizie în temeiul articolului 40 alineatul (4), statele membre interzic instituţiilor şi persoanelor reglementate de prezenta directivă să recurgă la terţi din ţara terţă în cauză pentru îndeplinirea cerinţelor prevăzute la articolul 8 alineatul (1) literele (a)-(c).
Art. 18
(1)Terţii pun de îndată la dispoziţie informaţiile solicitate în conformitate cu cerinţele prevăzute la articolul 8 alineatul (1) literele (a)-(c) instituţiei sau persoanei reglementate de prezenta directivă căreia i se adresează clientul.
(2)Copiile relevante ale datelor de identificare şi verificare şi ale oricăror altor documente relevante privind identitatea clientului sau a beneficiarului efectiv sunt transmise de îndată, la cerere, de către terţ instituţiei sau persoanei reglementate de prezenta directivă căreia i se adresează clientul.
Art. 19
Prezenta secţiune nu se aplică relaţiilor de externalizare sau de agenţie în care, pe baza unui contract, prestatorul serviciului de externalizare sau agentul este considerat parte a instituţiei sau a persoanei reglementate de prezenta directivă.