Capitolul iii - OBLIGAŢII DE RAPORTARE - Directiva 2005/60/CE/26-oct-2005 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor şi finanţării terorismului
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
Ieşit din vigoare Versiune de la: 4 Ianuarie 2011
CAPITOLUL III:OBLIGAŢII DE RAPORTARE
Art. 20
Statele membre solicită instituţiilor şi persoanelor reglementate de prezenta directivă să acorde o atenţie specială oricărei activităţi pe care o consideră în mod deosebit susceptibilă, prin natura sa, de a avea legătură cu spălarea banilor sau finanţarea terorismului şi în special tranzacţiilor complexe sau cu valori neobişnuit de mari şi tuturor tipurilor neobişnuite de tranzacţii care nu au un scop economic aparent sau legal vizibil.
Art. 21
(1)Fiecare stat membru instituie o UIF pentru a combate cu eficacitate spălarea banilor şi finanţarea terorismului.
(2)Unitatea de Informaţii Financiare se constituie ca o unitate centrală naţională. Ea este responsabilă cu primirea (şi, în măsura posibilului, solicitarea), analizarea şi comunicarea către autorităţile competente a informaţiilor divulgate care se referă la posibile spălări de bani, posibile finanţări ale terorismului sau care sunt solicitate de legislaţia sau reglementările naţionale. Unitatea dispune de resurse adecvate pentru a-şi îndeplini sarcinile.
(3)Statele membre se asigură că UIF are acces, în mod direct sau indirect, în timp util, la informaţiile financiare, administrative şi de aplicare a legii de care are nevoie pentru a-şi îndeplini sarcinile în mod adecvat.
Art. 22
(1)Statele membre solicită instituţiilor şi persoanelor reglementate de prezenta directivă şi, după caz, directorilor şi angajaţilor acestora, să coopereze pe deplin:
a)informând prompt UIF, din proprie iniţiativă, în cazul în care instituţia sau persoana reglementată de prezenta directivă are cunoştinţă, suspectează sau are motive temeinice să suspecteze că se comite ori s-a comis, ori a avut loc o tentativă de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului;
b)furnizând prompt UIF, la cererea acesteia, toate informaţiile necesare, în conformitate cu procedurile stabilite prin legislaţia aplicabilă.
(2)Informaţiile menţionate la alineatul (1) se transmit către UIF a statului membru pe al cărui teritoriu este situată instituţia sau persoana care transmite informaţiile. În mod normal, informaţiile sunt transmise de către persoana sau persoanele desemnate în conformitate cu procedurile prevăzute la articolul 34.
Art. 23
(1)Prin derogare de la articolul 22 alineatul (1), statele membre pot desemna, în cazul persoanelor menţionate la articolul 2 alineatul (1) punctul 3 literele (a) şi (b), un organism adecvat de autoreglementare al profesiei în cauză ca autoritate care trebuie informată în primă instanţă în locul UIF. Fără a aduce atingere alineatului (2), organismul de autoreglementare desemnat transmite, în aceste cazuri, informaţiile cu promptitudine şi nefiltrate către UIF.
(2)Statele membre nu sunt obligate să aplice obligaţiile prevăzute la articolul 22 alineatul (1) notarilor, membrilor profesiilor liberale juridice, auditorilor, experţilor contabili externi şi consilierilor fiscali în privinţa informaţiilor pe care aceştia le primesc de la unul dintre clienţii lor sau le obţin în legătură cu unul dintre clienţii lor în cursul evaluării situaţiei juridice a clientului lor sau al îndeplinirii sarcinii de a apăra sau de a reprezenta clientul respectiv în sau în legătură cu o procedură judiciară, inclusiv consultanţa privind iniţierea sau evitarea unei proceduri, indiferent dacă aceste informaţii sunt primite sau obţinute înainte, pe parcursul sau după această procedură.
Art. 24
(1)Statele membre solicită instituţiilor şi persoanelor reglementate de prezenta directivă să se abţină de la realizarea de tranzacţii despre care au cunoştinţă sau suspectează că au legătură cu spălarea banilor sau finanţarea terorismului, până nu îndeplinesc acţiunile necesare în conformitate cu articolul 22 alineatul (1) litera (a). În conformitate cu legislaţia statelor membre, pot fi furnizate instrucţiuni de nerealizare a tranzacţiei.
(2)În cazul în care se suspectează că o astfel de tranzacţie dă naştere la o operaţiune de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului şi în cazul în care o astfel de abţinere este imposibilă sau susceptibilă de a zădărnici eforturile de urmărire a beneficiarilor unei operaţiuni suspecte de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului, instituţiile şi persoanele în cauză informează UIF de îndată după aceea.
Art. 25
(1)Statele membre se asigură că autorităţile competente prevăzute la articolul 37 informează cu promptitudine UIF, în cazul în care, pe parcursul inspecţiilor efectuate de acestea la instituţiile şi persoanele reglementate de prezenta directivă sau în oricare alt mod, aceste autorităţi descoperă fapte care ar putea avea legătură cu spălarea banilor sau cu finanţarea terorismului.
(2)Statele membre se asigură că organismele de supraveghere autorizate de acte cu putere de lege să supravegheze pieţele bursiere, valutare şi de produse financiare derivate informează UIF, în cazul în care descoperă fapte care ar putea avea legătură cu spălarea banilor sau cu finanţarea terorismului.
Art. 26
Divulgarea cu bună credinţă, prevăzută la articolul 22 alineatul (1) şi articolul 23, de către o instituţie sau persoană reglementată de prezenta directivă sau de un angajat sau director al unei astfel de instituţii sau persoane a informaţiilor menţionate la articolele 22 şi 2 3 nu constituie încălcare a vreunei restricţii privind divulgarea de informaţii impuse prin contract sau de un act cu putere de lege sau act administrativ şi nu atrage nici un fel de răspundere pentru instituţie sau persoană, sau directorii ori angajaţii ei.
Art. 27
Statele membre adoptă toate măsurile adecvate pentru a proteja împotriva expunerii la ameninţări sau acţiuni ostile angajaţii instituţiilor sau persoanelor reglementate de prezenta directivă care raportează, fie în interior, fie către UIF, suspiciuni de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului.
Art. 28
(1)Instituţiile şi persoanele reglementate de prezenta directivă şi directorii şi angajaţii acestora nu divulgă clientului în cauză sau altor terţe persoane faptul că s-au transmis informaţii în conformitate cu articolele 22 şi 23 sau că se desfăşoară ori că se poate desfăşura o anchetă privind spălarea banilor sau finanţarea terorismului.
(2)Interdicţia prevăzută la alineatul (1) nu include divulgarea către autorităţile competente menţionate la articolul 37, inclusiv organismele de autoreglementare, sau divulgarea în scopul aplicării legii.
(3)Interdicţia prevăzută la alineatul (1) nu împiedică divulgarea între instituţiile din statele membre sau din ţări terţe, cu condiţia ca acestea să respecte condiţiile prevăzute la articolul 11 alineatul (1) şi să aparţină aceluiaşi grup, definit la articolul 2 alineatul (12) din Directiva 2002/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 2002 privind supravegherea suplimentară a instituţiilor de credit, a întreprinderilor de asigurare şi a întreprinderilor de investiţii care aparţin unui conglomerat financiar (1).
(1)JO L 35, 11.2.2003, p. 1.
(4)Interdicţia prevăzută la alineatul (1) nu împiedică divulgarea între persoanele menţionate la articolul 2 alineatul (1) punctul 3 literele (a) şi (b) din statele membre sau din ţări terţe care impun cerinţe echivalente celor prevăzute de prezenta directivă, care îşi desfăşoară activităţile profesionale, ca angajaţi sau nu, în cadrul aceleiaşi persoane juridice sau al unei reţele. În sensul prezentului articol, "reţea" înseamnă o structură mai largă căreia îi aparţine persoana şi care are proprietari, conducere şi control de conformitate în comun.
(5)În ceea ce priveşte instituţiile sau persoanele menţionate la articolul 2 alineatul (1) punctele 1 şi 2 şi punctul 3 literele (a) şi (b), în cazurile privind acelaşi client şi aceeaşi tranzacţie care implică două sau mai multe instituţii sau persoane, interdicţia prevăzută la alineatul (1) nu împiedică divulgarea între instituţiile sau persoanele relevante care sunt situate într-un stat membru sau într-o ţară terţă care impune cerinţe echivalente celor prevăzute de prezenta directivă şi care aparţin aceleiaşi categorii profesionale şi se supun unor obligaţii echivalente în ceea ce priveşte secretul profesional şi protecţia datelor cu caracter personal. Informaţiile comunicate se folosesc exclusiv în scopul de a preveni spălarea banilor şi finanţarea terorismului.
(6)În cazul în care persoanele menţionate la articolul 2 alineatul (1) punctul 3 literele (a) şi (b) încearcă să descurajeze un client în a participa la activităţi ilegale, aceasta nu reprezintă o divulgare în sensul alineatului (1).
(7)Statele membre se informează reciproc, informează AES cu privire la elementele relevante în sensul prezentei directive şi în conformitate cu dispoziţiile pertinente din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 şi Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 şi informează Comisia cu privire la cazurile în care consideră că o ţară terţă îndeplineşte condiţiile stabilite la alineatele (3), (4) sau (5).
Art. 29
În cazul în care Comisia adoptă o decizie în temeiul articolului 40 alineatul (4), statele membre interzic divulgarea între instituţiile şi persoanele reglementate de prezenta directivă şi instituţiile şi persoanele din ţara terţă în cauză.