Capitolul viii - Investiţii - Acord din 30-oct-2016 ECONOMIC ŞI COMERCIAL CUPRINZĂTOR (CETA) între Canada, pe de o parte, şi Uniunea Europeană şi statele sale membre, pe de altă parte
Acte UE
Jurnalul Oficial 11L
În vigoare Versiune de la: 28 Octombrie 2016
CAPITOLUL VIII:Investiţii
Art. 81: Definiţii
În sensul prezentului capitol:
activităţi desfăşurate în exercitarea autorităţii guvernamentale înseamnă activităţile care nu sunt desfăşurate pe bază comercială şi nici în concurenţă cu unul sau mai mulţi operatori economici;
servicii de reparaţii şi întreţinere a aeronavelor înseamnă activităţi care sunt efectuate asupra unei aeronave sau unei părţi dintr-o aeronavă retrasă din serviciu şi nu includ aşa-numita întreţinere "în linie".
servicii de exploatare a aeroporturilor înseamnă exploatarea sau gestionarea, pe bază de comision sau contract, a infrastructurii aeroportuare, inclusiv terminale, piste, căi de rulare şi platforme, spaţii de parcare şi sisteme de transport în interiorul aeroportului. Pentru o mai mare certitudine, serviciile de exploatare a aeroporturilor nu includ drepturile de proprietate sau investiţiile în aeroporturi sau terenuri ale aeroportului sau oricare dintre funcţiile îndeplinite de un consiliu de administraţie. Serviciile de exploatare a aeroporturilor nu includ serviciile de navigaţie aeriană;
sechestru înseamnă confiscarea bunurilor unei părţi la litigiu, pentru a asigura sau a garanta executarea unei hotărâri;
servicii privind sistemele informatizate de rezervare înseamnă serviciile furnizate de sistemele informatizate care conţin informaţii despre orarele transportatorilor aerieni, locurile disponibile, tarifele şi regulile de stabilire a preţurilor, prin intermediul cărora pot fi făcute rezervări sau pot fi eliberate bilete;
informaţii confidenţiale sau protejate înseamnă:
(a)informaţii comerciale confidenţiale; sau
(b)informaţii care sunt protejate împotriva divulgării către public;
(i)în cazul informaţiilor privind pârâtul, în conformitate cu legislaţia pârâtului;
(ii)în cazul altor informaţii, în conformitate cu o lege sau cu norme declarate de tribunal ca fiind aplicabile pentru dezvăluirea unor astfel de informaţii;
investiţie reglementată înseamnă, cu privire la o parte, o investiţie:
a)de pe teritoriul său;
b)efectuată în conformitate cu legea aplicabilă la data efectuării investiţiei;
c)deţinută în mod direct sau indirect sau controlată de un investitor al celeilalte părţi; şi
d)existentă la data intrării în vigoare a prezentului acord sau efectuată sau dobândită ulterior;
parte la litigiu înseamnă investitorul care iniţiază o procedură în temeiul secţiunii F sau pârâtul. În sensul secţiunii F şi fără a aduce atingere articolului 8.14, un investitor nu include o parte;
părţi la litigiu înseamnă atât investitorul, cât şi pârâtul;
ordin de încetare înseamnă un ordin de interzicere sau de limitare a unei acţiuni;
întreprindere înseamnă o întreprindere astfel cum este definită la articolul 1.1 (Definiţii cu aplicabilitate generală) şi o sucursală sau o reprezentanţă a unei întreprinderi;
servicii de handling la sol înseamnă furnizarea unui serviciu pe bază de comision sau de contract pentru: administrare şi supraveghere la sol, inclusiv controlul factorului de ocupare şi comunicare; handlingul pasagerilor; handlingul bagajelor; handlingul mărfurilor şi al corespondenţei; handlingul rampei şi servicii la bordul aeronavei; handlingul combustibilului şi al uleiului; întreţinerea de linie a aeronavelor, operaţiuni de zbor şi administrarea echipajului; transport de suprafaţă; sau servicii de catering. Serviciile de handling la sol nu includ serviciile de pază sau exploatarea sau gestionarea infrastructurii aeroportuare centralizate precum sistemele de handling al bagajelor, instalaţiile pentru degivrare, sistemele de distribuţie a combustibilului sau sistemele de transport în interiorul aeroportului;
ICSID înseamnă Centrul Internaţional pentru Reglementarea Diferendelor relative la Investiţii;
Norme privind instrumentul suplimentar ICSID înseamnă Normele privind Facilitatea suplimentară pentru administrarea procedurilor de către Secretariatul Centrului Internaţional pentru Reglementarea Diferendelor relative la Investiţii;
Convenţia ICSID înseamnă Convenţia pentru reglementarea diferendelor relative la investiţii între state şi resortisanţi ai altor state, adoptată la 18 martie 1965 la Washington;
drepturi de proprietate intelectuală înseamnă drepturile de autor şi drepturile conexe, drepturile de marcă, drepturile asupra indicaţiilor geografice, drepturile asupra desenelor şi modelelor industriale, drepturile de brevet, drepturile asupra topografiilor de circuite integrate, drepturile legate de protecţia informaţiilor confidenţiale şi drepturile cultivatorilor de plante; şi, în cazul în care astfel de drepturi sunt prevăzute de legislaţia unei părţi, drepturile asupra modelelor de utilitate. Prin decizia Comitetului mixt CETA, se pot adăuga alte categorii de proprietate intelectuală la această definiţie;
investiţie înseamnă toate tipurile de active pe care un investitor le deţine sau le controlează, în mod direct sau indirect, care prezintă caracteristicile unei investiţii, inclusiv o anumită durată şi alte caracteristici precum angajarea de capital sau de alte resurse, aşteptarea obţinerii unui câştig sau a unui profit sau asumarea riscurilor. Formele pe care le poate lua o investiţie includ:
(a)o întreprindere;
(b)părţi sociale, acţiuni şi alte forme de participare la capital în cadrul unei întreprinderi;
(c)obligaţiuni, obligaţiuni negarantate şi alte titluri de creanţă ale unei întreprinderi;
(d)un împrumut acordat unei întreprinderi;
(e)orice alt tip de interes într-o întreprindere;
(f)un interes care decurge din:
(i)o concesiune acordată în conformitate cu legislaţia unei părţi sau în temeiul unui contract, inclusiv pentru a căuta, a cultiva, a extrage sau a exploata resurse naturale,
(ii)un contract la cheie, de construcţii, de producţie sau de partajare a veniturilor; sau
(iii)alte contracte similare;
(g)drepturi de proprietate intelectuală;
(h)alte drepturi asupra bunurilor mobile, corporale sau necorporale, sau asupra bunurilor imobile şi drepturi conexe;
(i)creanţe în numerar sau pretenţii de îndeplinire a obligaţiilor în temeiul unui contract;
Pentru o mai mare certitudine, creanţele în numerar nu includ:
(a)creanţele în numerar care decurg exclusiv din contracte comerciale pentru vânzarea de mărfuri sau servicii de către o persoană fizică sau o întreprindere de pe teritoriul unei părţi către o persoană fizică sau o întreprindere de pe teritoriul celeilalte părţi.
(b)finanţarea internă a unor astfel de contracte; sau
(c)orice ordin, hotărâre sau hotărâre arbitrală legată de literele (a) sau (b).
Profiturile investite sunt tratate ca investiţii. Orice modificare a formei în care sunt investite sau reinvestite activele nu afectează clasificarea lor ca investiţii;
investitor înseamnă o parte, o persoană fizică sau o întreprindere a unei părţi, alta decât o sucursală sau o reprezentanţă, care intenţionează să efectueze, efectuează sau a efectuat o investiţie pe teritoriul celeilalte părţi;
În sensul prezentei definiţii, o întreprindere a unei părţi este:
(a)o întreprindere care este constituită sau organizată în conformitate cu legile acelei părţi şi desfăşoară activităţi comerciale substanţiale pe teritoriul părţii respective; sau
(b)o întreprindere care este constituită sau organizată în conformitate cu legile acelei părţi şi este deţinută sau controlată în mod direct sau indirect de o persoană fizică a părţii respective sau de o întreprindere menţionată la litera (a);
întreprindere stabilită pe plan local înseamnă o persoană juridică care este constituită sau organizată în conformitate cu legile aplicabile pe teritoriul pârâtului şi pe care un investitor al celeilalte părţi o deţine sau o controlează în mod direct sau indirect;
persoană fizică înseamnă:
(a)în cazul Canadei, o persoană fizică care este cetăţean sau rezident permanent al Canadei; şi
(b)în cazul părţii UE, o persoană fizică care are cetăţenia unuia dintre statele membre ale Uniunii Europene în conformitate cu legislaţia acestuia, iar pentru Letonia, de asemenea, o persoană fizică având reşedinţa permanentă în Republica Letonia, care nu este cetăţean al Republicii Letonia sau al altui stat, dar care are dreptul, în conformitate cu legile şi reglementările din Republica Letonia, să i se elibereze un paşaport pentru non-cetăţeni;
O persoană fizică care este cetăţean al Canadei şi are cetăţenia unuia dintre statele membre ale Uniunii Europene este considerată a fi în mod exclusiv o persoană fizică a părţii a cărei cetăţenie dominantă şi efectivă o deţine;
O persoană fizică care are cetăţenia unuia dintre statele membre ale Uniunii Europene sau care este cetăţean al Canadei şi este, de asemenea, rezident permanent al celeilalte părţi, este considerată a fi în mod exclusiv o persoană fizică a părţii a cărei cetăţenie o deţine, după caz;
Convenţia de la New York înseamnă Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru recunoaşterea şi executarea sentinţelor arbitrale străine, încheiată la New York la 10 iunie 1958;
parte necontestatară înseamnă Canada, în cazul în care Uniunea Europeană sau un stat membru al Uniunii Europene este pârâtul, sau Uniunea Europeană, în cazul în care Canada este pârâtul;
pârât înseamnă Canada sau, în cazul Uniunii Europene, oricare dintre statele membre ale Uniunii Europene sau Uniunea Europeană în temeiul articolului 8.21;
randament înseamnă toate sumele generate de o investiţie sau o reinvestiţie, inclusiv profit, redevenţe şi dobânzi sau alte comisioane şi plăţi în natură;
vânzarea şi promovarea serviciilor de transport aerian înseamnă posibilitatea pentru transportatorul aerian în cauză de a vinde şi de a-şi promova liber serviciile de transport aerian, inclusiv toate aspectele legate de comercializare, cum ar fi studii de piaţă, publicitate şi distribuţie, dar excluzând stabilirea preţurilor serviciilor de transport aerian sau condiţiile aplicabile;
finanţare de către o terţă parte înseamnă orice finanţare asigurată de o persoană fizică sau juridică care nu este parte la litigiu dar care încheie un acord cu una dintre părţile la litigiu în scopul de a finanţa parţial sau integral costul procedurilor fie sub forma unei donaţii sau a unui grant, fie în schimbul unei remuneraţii a cărei sumă este în funcţie de rezultatul litigiului.
tribunal înseamnă instanţa de arbitraj instituită în temeiul articolului 8.27;
reguli de arbitraj UNCITRAL înseamnă regulile de arbitraj ale Comisiei Naţiunilor Unite pentru dreptul comercial internaţional; şi
reguli de transparenţă UNCITRAL înseamnă Regulile UNCITRAL privind transparenţa în arbitrajul dintre investitor şi stat iniţiat în baza tratatelor;
Art. 82: Domeniul de aplicare
(1)Prezentul capitol se aplică unei măsuri adoptate sau menţinute de o parte pe teritoriul propriu (1) referitoare la:
(1)Pentru o mai mare certitudine, obligaţiile prevăzute în prezentul capitol se aplică zonelor economice exclusive şi platformelor continentale, astfel cum sunt prevăzute în Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului mării, încheiată la Montego Bay la 10 decembrie 1982:
a)din Canada, în conformitate cu articolul 1.3 litera (a) (Domeniul geografic de aplicare); şi
b)care intră sub incidenţa aplicării Tratatului privind Uniunea Europeană şi Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene, în conformitate cu articolul 1.3 litera (b) (Domeniul geografic de aplicare).
a)un investitor al celeilalte părţi;
b)o investiţie reglementată; şi
c)cu privire la articolul 8.5, orice investiţii de pe teritoriul său.
(2)În ceea ce priveşte stabilirea sau achiziţionarea unei investiţii reglementate (2), secţiunile B şi C nu se aplică unei măsuri referitoare la:
(2)Pentru o mai mare certitudine, o parte poate menţine măsuri cu privire la stabilirea sau achiziţionarea unei investiţii reglementate şi poate continua să aplice aceste măsuri investiţiei reglementate după ce aceasta a fost stabilită sau achiziţionată.
a)servicii aeriene sau servicii conexe în sprijinul serviciilor aeriene şi servicii furnizate prin mijloace de transport aeriene (3), altele decât:
(3)Serviciile respective includ serviciile prestate atunci când o aeronavă este utilizată pentru a desfăşura activităţi specializate în sectoare precum agricultură, construcţii, fotografie, topografie, cartografie, silvicultură, observare şi patrulare sau publicitate, în cazul în care activitatea specializată este furnizată de către persoana care este responsabilă de exploatarea aeronavei.
(i)serviciile de reparaţii şi întreţinere a aeronavelor;
(ii)vânzarea şi comercializarea serviciilor de transport aerian;
(iii)serviciile privind sistemele informatizate de rezervare (SIR);
(iv)serviciile de asistenţă la sol;
(v)serviciile de exploatare a aeroporturilor; sau
b)activităţi desfăşurate în exercitarea autorităţii guvernamentale.
(3)Pentru partea UE, secţiunile B şi C nu se aplică unei măsuri în ceea ce priveşte serviciile audio-vizuale. Pentru Canada, secţiunile B şi C nu se aplică unei măsuri în ceea ce priveşte industriile culturale.
(4)Cererile pot fi depuse de către un investitor în temeiul prezentului capitol numai în conformitate cu articolul 8.18 şi cu respectarea procedurilor stabilite de altfel în secţiunea F. Cererile cu privire la o obligaţie prevăzută în secţiunea B sunt excluse din domeniul de aplicare a secţiunii F. Cererile în temeiul secţiunii C, cu privire la stabilirea sau achiziţionarea unei investiţii reglementate, sunt excluse din domeniul de aplicare a secţiunii F. Secţiunea D se aplică numai pentru o investiţie reglementată şi pentru un investitor în ceea ce priveşte investiţia reglementată a acestuia.
(5)Prezentul capitol nu aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor părţilor în temeiul Acordului privind transportul aerian dintre Canada şi Comunitatea Europeană şi statele sale membre, încheiat la Bruxelles la 17 decembrie 2009 şi la Ottawa la 18 decembrie 2009.
Art. 83: Relaţia cu alte capitole
(1)Prezentul capitol nu se aplică măsurilor adoptate sau menţinute de către o parte în cazul în care măsurile se aplică investitorilor sau investiţiilor acestora care intră sub incidenţa capitolului treisprezece (Servicii financiare).
(2)O cerinţă a unei părţi ca un prestator de servicii al celeilalte părţi să constituie o obligaţiune sau o altă formă de garanţie financiară, ca o condiţie pentru prestarea unui serviciu pe teritoriul său, nu este suficientă pentru ca prezentul capitol să se aplice măsurilor adoptate sau menţinute de către partea respectivă cu privire la prestarea transfrontalieră a serviciului în cauză. Prezentul capitol se aplică măsurilor adoptate sau menţinute de partea respectivă cu privire la obligaţiunea sau garanţia financiară constituită, în cazul în care o astfel de obligaţiune sau garanţie financiară este o investiţie reglementată.
Art. 84: Accesul pe piaţă
(1)O parte nu adoptă sau nu menţine, în ceea ce priveşte accesul pe piaţă prin stabilirea de către un investitor al celeilalte părţi, pe baza întregului său teritoriu sau pe baza teritoriului la nivel naţional, provincial, teritorial, regional sau local de guvernare, o măsură care:
a)impune limitări cu privire la:
(i)numărul de întreprinderi care pot desfăşura o activitate economică specifică, sub formă de contingente numerice, monopoluri, prestatori exclusivi sau cerinţa de efectuare a unui test privind necesităţile economice;
(ii)valoarea totală a tranzacţiilor sau a activelor sub forma contingentelor numerice sau a cerinţei de efectuare a unui test privind necesităţile economice;
(iii)numărul total de operaţiuni sau cantitatea totală a producţiei exprimată în unităţi numerice determinate sub forma contingentelor numerice sau a cerinţei de efectuare a unui test privind necesităţile economice (1);
(1)Alineatul (1) litera (a) punctele (i), (ii) şi (iii) nu se referă la măsurile adoptate pentru a limita fabricarea unui produs agricol.
(iv)participarea capitalului străin exprimat sub forma unei limite procentuale maxime de participaţie străină sau valoarea totală a investiţiilor străine individuale sau cumulate; sau
(v)numărul total de persoane fizice care pot fi angajate într-un anumit sector sau pe care le poate angaja o întreprindere şi care sunt necesare şi direct legate de desfăşurarea unei activităţi economice sub forma contingentelor numerice sau a unui test privind necesităţile economice; sau
b)restrânge sau impune anumite tipuri de entităţi juridice sau de asocieri în participaţie prin care o întreprindere poate desfăşura o activitate economică.
(2)Pentru o mai mare certitudine, următoarele dispoziţii sunt în conformitate cu alineatul (1):
a)o măsură privind reglementările referitoare la zonare şi planificare urbană, care afectează dezvoltarea sau utilizarea terenurilor sau o altă măsură similară;
b)o măsură care impune separarea proprietăţii asupra infrastructurii de proprietatea asupra produselor sau serviciilor furnizate prin intermediul infrastructurii respective, pentru a asigura o concurenţă loială, de exemplu, în domeniul energiei, al transporturilor şi al telecomunicaţiilor;
c)o măsură care restricţionează concentrarea proprietăţii pentru a asigura o concurenţă loială;
d)o măsură care vizează să asigure conservarea şi protejarea resurselor naturale şi a mediului, inclusiv o limitare a disponibilităţii, a numărului şi a domeniului de aplicare a concesiilor acordate, precum şi impunerea unui moratoriu sau a unei interdicţii;
e)o măsură care să limiteze numărul autorizaţiilor acordate pe fondul constrângerilor tehnice sau fizice, de exemplu, spectrul şi frecvenţele de telecomunicaţii; sau
f)o măsură care impune ca un anumit procent din acţionarii, proprietarii, asociaţii sau directorii unei întreprinderi să fie calificaţi sau să practice o anumită profesie, cum ar fi avocaţi sau contabili.
Art. 85: Cerinţe de performanţă
(1)O parte nu impune sau nu aplică următoarele cerinţe sau nu aplică un angajament sau o obligaţie în legătură cu stabilirea, achiziţionarea, extinderea, desfăşurarea, exploatarea şi gestionarea oricăror investiţii pe teritoriul său pentru:
a)a exporta un anumit nivel sau procent al unei mărfi sau al unui serviciu;
b)a atinge un anumit nivel sau procent de conţinut intern;
c)a cumpăra, a utiliza sau a acorda o preferinţă pentru o marfă produsă sau un serviciu prestat pe teritoriul său sau pentru a achiziţiona o marfă sau un serviciu de la persoane fizice sau întreprinderi de pe teritoriul său;
d)a raporta volumul sau valoarea importurilor la volumul sau valoarea exporturilor sau la valoarea fluxurilor de intrări de valută străină aferente investiţiei respective;
e)a restricţiona vânzările pe teritoriul său pentru un produs sau serviciu produs sau furnizat ca urmare a investiţiei, prin raportarea vânzărilor la volumul sau la valoarea propriilor exporturi sau a câştigurilor din schimb valutar;
f)a transfera tehnologie, un proces de producţie sau alte cunoştinţe care fac obiectul unui drept de proprietate către o persoană fizică sau o întreprindere de pe teritoriul său; sau
g)a furniza exclusiv de pe teritoriul părţii un produs sau un serviciu prestat prin investiţia într-o anumită piaţă regională sau mondială.
(2)O parte nu condiţionează primirea sau primirea în continuare a unui avantaj, în legătură cu stabilirea, achiziţionarea, extinderea, gestionarea, desfăşurarea sau exploatarea oricăror investiţii de pe teritoriul său, de respectarea oricăreia dintre următoarele cerinţe:
a)de a atinge un anumit nivel sau procent de conţinut intern;
b)de a achiziţiona, a utiliza sau a acorda o preferinţă pentru o marfă produsă pe teritoriul său sau de a achiziţiona o marfă de la un producător pe teritoriul său;
c)de a raporta volumul sau valoarea importurilor la volumul sau valoarea exporturilor sau la valoarea fluxurilor de intrări de valută străină aferente investiţiei respective; sau
d)de a restricţiona vânzările pe teritoriul său pentru un produs sau serviciu produs sau furnizat ca urmare a investiţiei, prin raportarea vânzărilor la volumul sau la valoarea propriilor exporturi sau a câştigurilor din schimb valutar.
(3)Alineatul (2) nu împiedică o parte să condiţioneze primirea sau primirea în continuare a unui avantaj, în legătură cu o investiţie de pe teritoriul său, de respectarea unei cerinţe de a localiza producţia, de a presta un serviciu, de a forma sau de a angaja lucrători, de a construi sau de a extinde anumite instalaţii sau de a desfăşura activităţi de cercetare şi dezvoltare pe teritoriul său.
(4)Alineatul (1) litera (f) nu se aplică în cazul în care cerinţa este impusă sau angajamentul sau obligaţia este aplicată de către o instanţă, un tribunal administrativ sau o autoritate de concurenţă pentru a remedia o încălcare a legislaţiei în domeniul concurenţei.
(5)Dispoziţiile de la:
a)alineatul (1) literele (a), (b) şi (c) şi alineatul 2 literele (a) şi (b) nu se aplică cerinţelor de calificare pentru o marfă sau un serviciu în ceea ce priveşte participarea la promovarea exportului şi programele de ajutor extern;
b)prezentul articol nu se aplică achiziţiilor efectuate de o parte ale unei mărfi sau ale unui serviciu achiziţionat în scopuri guvernamentale şi nu în vederea revânzării sau a utilizării în furnizarea unei mărfi sau a unui serviciu destinat vânzării, indiferent dacă achiziţia respectivă este o "achiziţie reglementată" în sensul articolului 19.2 (Obiectul şi domeniul de aplicare).
(6)Pentru o mai mare certitudine, alineatul (2) literele (a) şi (b) nu se aplică cerinţelor impuse de o parte importatoare cu privire la conţinutul unei mărfi necesare pentru a beneficia de tarife preferenţiale sau de contingente preferenţiale.
(7)Prezentul articol nu aduce atingere angajamentelor unei părţi în cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului.
Art. 86: Tratamentul naţional
(1)Fiecare parte acordă unui investitor al celeilalte părţi şi unei investiţii reglementate un tratament nu mai puţin favorabil decât cel acordat în situaţii similare propriilor investitori şi investiţiilor acestora în ceea ce priveşte stabilirea, achiziţia, extinderea, desfăşurarea, exploatarea, gestionarea, menţinerea, utilizarea, beneficierea de şi vânzarea sau o altă formă de înstrăinare a investiţiilor pe care le deţin pe teritoriul său.
(2)Tratamentul acordat de o parte în conformitate cu alineatul (1) înseamnă, cu privire la un guvern canadian altul decât la nivel federal, un tratament nu mai puţin favorabil decât cel mai favorabil tratament acordat în situaţii similare de către guvernul respectiv investitorilor din Canada pe teritoriul său şi investiţiilor unor astfel de investitori.
(3)Tratamentul acordat de o parte în conformitate cu alineatul (1) înseamnă, cu privire la un guvern al unui stat membru al Uniunii Europene sau dintr-un stat membru al Uniunii Europene, un tratament nu mai puţin favorabil decât cel mai favorabil tratament acordat în situaţii similare de către guvernul respectiv investitorilor din UE pe teritoriul său şi investiţiilor unor astfel de investitori.
Art. 87: Tratamentul pe baza clauzei naţiunii celei mai favorizate
(1)Fiecare parte acordă unui investitor al celeilalte părţi şi unei investiţii reglementate un tratament nu mai puţin favorabil decât cel acordat în situaţii similare investitorilor unei ţări terţe şi investiţiilor acestora în ceea ce priveşte stabilirea, achiziţia, extinderea, desfăşurarea, exploatarea, gestionarea, menţinerea, utilizarea, beneficierea de şi vânzarea sau o altă formă de înstrăinare a investiţiilor pe care le deţin pe teritoriul său.
(2)Pentru o mai mare certitudine, tratamentul acordat de o parte în temeiul alineatului (1) înseamnă, cu privire la un guvern canadian altul decât la nivel federal sau cu privire la un guvern al unui stat membru al Uniunii Europene sau dintr-un stat membru al Uniunii Europene, tratamentul acordat în situaţii similare de guvernul respectiv investitorilor de pe teritoriul său şi investiţiilor unor astfel de investitori aparţinând unei ţări terţe.
(3)Alineatul (1) nu se aplică tratamentului acordat de o parte care prevede recunoaşterea, inclusiv printr-o înţelegere sau un acord cu o ţară terţă care recunoaşte acreditarea serviciilor de testare şi analiză şi a furnizorilor de astfel de servicii, acreditarea serviciilor de reparaţie şi întreţinere şi a furnizorilor de astfel de servicii, precum şi certificarea calificărilor sau a rezultatelor sau a activităţii desfăşurate de serviciile acreditate şi furnizorii de servicii în cauză.
(4)Pentru o mai mare certitudine, "tratamentul" la care se face referire la alineatele (1) şi (2) nu include procedurile de soluţionare a litigiilor legate de investiţii între investitori şi stat prevăzute în alte tratate internaţionale de investiţii şi în alte acorduri comerciale. Obligaţiile de fond din alte tratate internaţionale de investiţii şi din alte acorduri comerciale nu constituie în sine "tratament" şi, prin urmare, nu pot conduce la o încălcare a prezentului articol, la lipsa măsurilor adoptate sau menţinute de către o parte în conformitate cu obligaţiile respective.
Art. 88: Membrii echipei de conducere şi consiliile de administraţie
O parte nu impune obligaţia ca o întreprindere de pe teritoriul său, care constituie, de asemenea, o investiţie reglementată, să numească în funcţii de conducere sau în consiliul de administraţie persoane fizice de o anumită cetăţenie.
Art. 89: Investiţii şi măsuri de reglementare
(1)În sensul prezentului capitol, părţile îţi reafirmă dreptul de a reglementa pe teritoriile lor, pentru a atinge obiective politice legitime, cum ar fi protecţia sănătăţii publice, a siguranţei, a mediului sau a moralei publice, protecţia socială sau a consumatorilor sau promovarea şi protejarea diversităţii culturale.
(2)Pentru o mai mare certitudine, simplul fapt că o parte reglementează, inclusiv printr-o modificare a legislaţiei sale, într-un mod care afectează în mod negativ o investiţie sau interferează cu aşteptările investitorului, inclusiv aşteptările sale de profit, nu constituie o încălcare a unei obligaţii în temeiul prezentei secţiuni.
(3)Pentru o mai mare certitudine, decizia unei părţi de a emite, reînnoi sau menţine o subvenţie:
a)în absenţa oricărui angajament specific în temeiul legii sau a unui contract de a emite, reînnoi sau menţine subvenţia respectivă; sau
b)în conformitate cu eventualele condiţii sau termeni asociaţi emiterii, reînnoirii sau menţinerii subvenţiei; nu constituie o încălcare a dispoziţiilor prezentei secţiuni.
(4)Pentru o mai mare certitudine, nimic în această secţiune nu va fi interpretat ca împiedicând o parte de la întreruperea acordării unei subvenţii (1) sau solicitând rambursarea acesteia în cazul în care măsura este necesară pentru a se conforma obligaţiilor internaţionale între părţi sau a fost dispusă de către o instanţă competentă, tribunal administrativ sau de altă autoritate competentă (2), sau ca reprezentând o obligaţie a unei părţi de a compensa investitorul.
(1)În cazul Uniunii Europene, "subvenţie" include "ajutor de stat", astfel cum este definit în dreptul Uniunii.
(2)În cazul Uniunii Europene, "autoritate competentă" este Comisia Europeană, în conformitate cu articolul 108 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.
Art. 810: Tratamentul investitorilor şi al investiţiilor reglementate
(1)Fiecare parte acordă pe teritoriul său investiţiilor reglementate ale celeilalte părţi şi investitorilor, în ceea ce priveşte investiţiile reglementate ale acestora, un tratament corect şi echitabil, precum şi protecţie şi securitate depline, în conformitate cu alineatele (2)-(7).
(2)O parte încalcă obligaţia de tratament corect şi echitabil la care se face referire la alineatul (1) în cazul în care o măsură sau o serie de măsuri constituie:
a)denegarea de justiţie în cadrul procedurilor penale, civile sau administrative;
b)încălcarea fundamentală a dreptului la un proces echitabil, inclusiv o încălcare fundamentală a transparenţei, în cadrul procedurilor judiciare şi administrative;
c)arbitraritate manifestă;
d)discriminare specifică pe motive vădit abuzive, cum ar fi sexul, rasa sau credinţa religioasă;
e)tratamentul abuziv al investitorilor, cum ar fi constrângere, violenţă şi hărţuire; sau
f)o încălcare a oricăror elemente suplimentare ale obligaţiei de a asigura un tratament corect şi echitabil, asumată de părţi în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol.
(3)Periodic sau la cererea unei părţi, părţile revizuiesc conţinutul obligaţiei de a asigura un tratament corect şi echitabil. Comitetul pentru servicii şi investiţii, instituit în temeiul articolului 26.2 alineatul (1) litera (b) (Comitete specializate), poate să elaboreze recomandări în acest sens şi să le înainteze Comitetului mixt CETA în vederea luării unei decizii.
(4)Atunci când se aplică obligaţia de a asigura un tratament corect şi echitabil de mai sus, tribunalul poate lua în considerare dacă o parte a adresat o solicitare specifică unui investitor de a induce o investiţie reglementată, care a creat o încredere legitimă şi pe care investitorul s-a bazat în luarea deciziei de a efectua sau de a menţine investiţia reglementată, dar pe care partea şi-a retras-o ulterior.
(5)Pentru o mai mare certitudine, "protecţia şi securitatea depline" se referă la obligaţiile părţii referitoare la securitatea fizică a investitorilor şi a investiţiilor reglementate.
(6)Pentru o mai mare certitudine, o încălcare a unei alte dispoziţii a prezentului acord sau a unui acord internaţional separat nu constituie o încălcare a prezentului articol.
(7)Pentru o mai mare certitudine, faptul că o măsură încalcă dreptul intern nu constituie în sine, o încălcare a prezentului articol. Pentru a constata dacă măsura încalcă prezentul articol, tribunalul trebuie să ia în considerare dacă o parte nu a acţionat în mod inconsecvent cu obligaţiile prevăzute la alineatul (1).
Art. 811: Compensarea pierderilor
În pofida articolului 8.15 alineatul (5) litera (b), fiecare parte acordă investitorilor celeilalte părţi, ale căror investiţii reglementate suferă pierderi cauzate de un conflict armat, un conflict civil, o stare de urgenţă sau dezastre naturale pe teritoriul său, un tratament nu mai puţin favorabil decât cel acordat propriilor investitori sau investitorilor unei ţări terţe, oricare dintre acestea este mai favorabil pentru investitorul în cauză, în ceea ce priveşte restituirea, despăgubirea, compensarea sau o altă măsură reparatorie.
Art. 812: Exproprierea
(1)O parte nu naţionalizează sau nu expropriază o investiţie reglementată fie direct, fie indirect prin intermediul unor măsuri cu efect echivalent naţionalizării sau exproprierii ("expropriere"), cu excepţia:
a)celor care deservesc un scop public,
b)celor în temeiul unei proceduri de drept;
c)celor efectuate în mod nediscriminatoriu; şi
d)celor efectuate în schimbul plăţii unei compensaţii prompte, adecvate şi efective.
Pentru o mai mare certitudine, prezentul alineat se interpretează în conformitate cu anexa 8-A.
(2)Compensaţia menţionată la alineatul (1) se ridică la valoarea de piaţă justă a investiţiei la momentul imediat anterior celui în care exproprierea sau anunţarea exproprierii au fost făcute publice, oricare dintre acestea este mai recentă. Criteriile de evaluare includ valoarea bazată pe continuitatea activităţii, valoarea activelor, inclusiv valoarea fiscală declarată a activelor corporale, precum şi alte criterii, după caz, pentru determinarea valorii de piaţă juste.
(3)Compensaţia include, de asemenea, dobânda la o rată comercială normală de la data exproprierii până la data efectuării plăţii şi, în vederea asigurării eficacităţii pentru investitor, este plătită şi devine transferabilă, fără întârziere, în ţara desemnată de investitor şi în moneda ţării a cărei naţionalitate o deţine investitorul sau în orice valută liber convertibilă acceptată de investitor.
(4)Investitorul afectat are dreptul, în temeiul legislaţiei părţii expropriante, la o examinare promptă a pretenţiei sale şi a evaluării investiţiei sale, de către o autoritate judiciară sau o altă autoritate independentă a părţii respective, în conformitate cu principiile prevăzute la prezentul articol.
(5)Prezentul articol nu se aplică eliberării de licenţe obligatorii acordate în legătură cu drepturile de proprietate intelectuală, în măsura în care o astfel de eliberare este compatibilă cu Acordul TRIPS.
(6)Pentru o mai mare certitudine, revocarea, limitarea sau crearea drepturilor de proprietate intelectuală, în cazul în care măsurile respective sunt compatibile cu Acordul TRIPS şi capitolul douăzeci (Proprietate intelectuală), nu constituie expropriere. Pe de altă parte, o decizie conform căreia măsurile respective sunt incompatibile cu Acordul TRIPS sau capitolul douăzeci (Proprietate intelectuală) nu justifică o expropriere.
Art. 813: Transferuri
(1)Fiecare parte permite toate transferurile referitoare la o investiţie reglementată, care urmează să fie efectuate fără restricţii sau întârziere şi într-o monedă liber convertibilă. Aceste transferuri includ:
a)aporturi de capital, cum ar fi fondurile principale şi suplimentare pentru menţinerea, dezvoltarea sau majorarea investiţiei;
b)profituri, dividende, dobânzi, câştiguri de capital, plăţi de redevenţe, taxe de administrare, asistenţă tehnică şi alte taxe sau alte forme de venituri sau sume provenite din investiţia reglementată;
c)venituri din vânzarea sau lichidarea integrală sau a unei părţi a investiţiei reglementate;
d)plăţi efectuate în cadrul unui contract încheiat de către investitor sau al investiţiei reglementate, inclusiv plăţile efectuate în temeiul unui acord de împrumut;
e)plăţile efectuate în temeiul articolelor 8.11 şi 8.12;
f)câştigurile şi alte remuneraţii ale personalului străin care lucrează în legătură cu o investiţie; şi
g)plăţile de despăgubire, în temeiul unei sentinţe pronunţate în conformitate cu secţiunea F.
(2)O parte nu solicită propriilor investitori să transfere sau nu îşi sancţionează investitorii pentru faptul că nu au transferat venitul, câştigurile, profitul sau alte sume provenite din sau care pot fi atribuite investiţiilor pe teritoriul celeilalte părţi.
(3)Nicio dispoziţie din prezentul articol nu se interpretează ca interzicând unei părţi să aplice, în mod echitabil şi nediscriminatoriu şi nu într-un mod care ar constitui o restricţie disimulată privind transferurile, propriile legi referitoare la:
a)faliment, insolvabilitate sau protejarea drepturilor creditorilor;
b)emiterea, tranzacţionarea sau comercializarea de titluri de valoare;
c)infracţiuni sau acte cu caracter penal;
d)raportarea financiară sau înregistrarea contabilă a transferurilor atunci când acest lucru este necesar pentru a veni în sprijinul autorităţilor de aplicare a legii sau al autorităţilor de reglementare financiară; şi
e)punerea în aplicare a hotărârilor în cadrul procedurilor judecătoreşti.
Art. 814: Subrogarea
În cazul în care o parte sau o agenţie a unei părţi efectuează o plată în cadrul unei indemnizaţii, al unei garanţii sau al unui contract de asigurare, pe care le-a încheiat în ceea ce priveşte o investiţie realizată de către unul dintre investitorii săi pe teritoriul celeilalte părţi, cealaltă parte recunoaşte faptul că părţii sau agenţiei acesteia îi revin, în orice situaţie, aceleaşi drepturi ca cele ale investitorului în ceea ce priveşte investiţia. Drepturile respective pot fi exercitate de parte sau de o agenţie a părţii sau de investitor, în cazul în care partea sau o agenţie a părţii autorizează acest lucru.
Art. 815: Rezerve şi excepţii
(1)Articolele 8.4-8.8 nu se aplică:
a)unei măsuri neconforme existente care este menţinută de o parte la nivelul:
(i)Uniunii Europene, astfel cum este prevăzut în lista sa din anexa I;
(ii)unui guvern naţional, astfel cum este prevăzut de partea în cauză în lista sa din anexa I;
(iii)unui guvern provincial, teritorial sau regional, astfel cum este prevăzut de partea în cauză în lista sa din anexa I; sau
(iv)unei administraţii locale;
b)continuării sau reînnoirii imediate a unei măsuri neconforme menţionate la litera (a); sau
c)unei modificări a unei măsuri neconforme menţionate la litera (a), în cazul în care modificarea nu reduce conformitatea măsurii, în forma existentă imediat înainte de modificare, în conformitate cu articolele 8.4-8.8.
(2)Articolele 8.4-8.8 nu se aplică unei măsuri pe care o parte o adoptă sau o menţine cu privire la un sector, un subsector sau o activitate, astfel cum este prevăzut în lista sa din anexa II.
(3)Fără a aduce atingere articolelor 8.10 şi 8.12, o parte nu adoptă o măsură sau o serie de măsuri ulterioare datei de intrare în vigoare a prezentului acord care face obiectul listei proprii din anexa II şi care impune, în mod direct sau indirect, unui investitor al celeilalte părţi, pe motiv de cetăţenie, să vândă sau să înstrăineze în alt mod o investiţie existentă la momentul în care măsura sau seria de măsuri intră în vigoare.
(4)În ceea ce priveşte drepturile de proprietate intelectuală, o parte poate acorda o derogare de la articolul 8.5 alineatul (1) litera (f), articolul 8.6 şi articolul 8.7, dacă este permis de Acordul TRIPS, inclusiv orice modificare a Acordului TRIPS în vigoare pentru ambele părţi, şi derogări de la Acordul TRIPS adoptate în conformitate cu articolul IX din Acordul OMC.
(5)Articolele 8.4, 8.6, 8.7 şi 8.8 nu se aplică:
a)achiziţiilor efectuate de o parte ale unei mărfi sau ale unui serviciu achiziţionat în scopuri guvernamentale şi nu în vederea revânzării sau a utilizării în furnizarea unei mărfi sau a unui serviciu destinat vânzării, indiferent dacă achiziţia respectivă este o "achiziţie reglementată" în sensul articolului 19.2 (Obiectul şi domeniul de aplicare). sau
b)subvenţiilor sau sprijinului guvernamental pentru comerţul cu servicii furnizat de o parte.
Art. 816: Refuzul acordării de avantaje
O parte poate refuza acordarea beneficiilor prevăzute în prezentul capitol unui investitor al celeilalte părţi, care este o întreprindere a părţii respective, şi investiţiilor aparţinând investitorului în cauză, în cazul în care:
(a)un investitor al unei ţări terţe deţine sau controlează întreprinderea; şi
(b)partea care refuză acordarea de beneficii adoptă sau menţine o măsură în ceea ce priveşte ţara terţă care:
(i)vizează menţinerea păcii şi securităţii internaţionale; şi
(ii)interzice tranzacţiile cu întreprinderea sau ar fi încălcată sau eludată în cazul în care beneficiile prezentului capitol ar fi acordate întreprinderii sau investiţiilor acesteia.
Art. 817: Cerinţe de formă
În pofida articolelor 8.6 şi 8.7, o parte poate solicita unui investitor al celeilalte părţi sau cu privire la investiţia vizată a acestuia să furnizeze informaţii de rutină în ceea ce priveşte investiţia respectivă, exclusiv în scopuri informative sau statistice, cu condiţia ca solicitările să fie rezonabile şi să nu fie exagerat de complicate. Partea protejează informaţiile confidenţiale sau protejate împotriva oricărei divulgări care ar aduce prejudicii poziţiei competitive a investitorului sau investiţiei reglementate. Prezentul alineat nu împiedică o parte să obţină sau să dezvăluie în alt mod informaţii legate de aplicarea echitabilă şi cu bună credinţă a propriilor legi.
Art. 818: Domeniul de aplicare
(1)Fără a aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor părţilor prevăzute în capitolul douăzeci şi nouă (Soluţionarea litigiilor), un investitor al unei părţi poate introduce o cerere de arbitraj, în temeiul prezentei secţiuni, pentru soluţionarea încălcării unei obligaţii de către cealaltă parte în temeiul:
a)secţiunii C, în ceea ce priveşte extinderea, desfăşurarea, exploatarea, gestionarea, menţinerea, utilizarea, beneficierea de şi vânzarea sau înstrăinarea investiţiei reglementate sau
b)secţiunii D,
în cazul în care investitorul susţine că a suferit pierderi sau daune ca urmare a presupusei încălcări.
(2)Cererile în temeiul alineatului (1) litera (a) cu privire la extinderea unei investiţii reglementate pot fi depuse numai în cazul în care măsura se referă la operaţiunile comerciale existente ale unei investiţii reglementate şi, prin urmare, investitorul a suportat pierderi sau daune în ceea ce priveşte investiţia reglementată.
(3)Pentru o mai mare certitudine, un investitor nu poate prezenta o cerere în temeiul prezentei secţiuni dacă investiţia a fost efectuată prin falsificare, ascundere, corupţie sau comportament fraudulos care constituie un abuz de procedură.
(4)O cerere de restructurare a datoriilor emisă de o parte poate fi prezentată spre arbitraj în temeiul prezentei secţiuni în conformitate cu anexa 8-B.
(5)Tribunalul constituit în temeiul prezentei secţiuni nu ia hotărâri cu privire la cererile care nu intră în domeniul de aplicare a prezentului articol.
Art. 819: Consultări
(1)În măsura în care este posibil, un litigiu este soluţionat pe cale amiabilă. O astfel de soluţionare poate fi convenită în orice moment, inclusiv după depunerea cererii în conformitate cu articolul 8.23. Dacă părţile la litigiu nu convin o perioadă mai lungă, vor avea loc consultări în termen de 60 de zile de la data depunerii cererii de consultări în conformitate cu alineatul (4).
(2)Dacă părţile la litigiu nu convin altfel, locul de consultare este:
a)Ottawa, în cazul în care măsurile contestate sunt măsuri puse în aplicare de Canada;
b)Bruxelles, în cazul în care măsurile contestate includ o măsură pusă în aplicare de Uniunea Europeană; sau
c)capitala statului membru al Uniunii Europene, în cazul în care măsurile contestate sunt exclusiv măsuri adoptate de statul membru respectiv.
(3)Părţile în litigiu pot organiza consultări prin intermediul unei conferinţe video sau alte mijloace după caz, cum ar fi în cazul în care investitorul este o întreprindere mică sau mijlocie.
(4)Investitorul va prezenta celeilalte părţi o cerere de consultări care conţine:
a)numele şi adresa investitorului şi, în cazul în care cererea este depusă în numele unei întreprinderi stabilite pe plan local, numele, adresa şi locul de constituire a întreprinderii stabilite pe plan local;
b)în cazul în care există mai mult de un investitor, numele şi adresa fiecărui investitor şi, în cazul în care există mai mult de o întreprindere stabilită pe plan local, numele, adresa şi locul de constituire a fiecărei întreprinderi stabilite pe plan local;
c)dispoziţiile prezentului acord care se presupune că au fost încălcate;
d)temeiul juridic şi factual al cererii, inclusiv măsurile în cauză; şi
e)măsura solicitată şi valoarea estimată a daunelor pretinse.
Cererea de consultări conţine elemente de probă care stabilesc faptul că investitorul este un investitor al celeilalte părţi şi că acesta deţine sau controlează investiţia, inclusiv, dacă este cazul, că acesta deţine sau controlează întreprinderea stabilită pe plan local în numele căreia este depusă cererea.
(5)Cerinţele privind cererea de consultare prevăzute la alineatul (4) sunt îndeplinite cu o specificitate suficientă pentru a permite pârâtului să procedeze în mod eficient la consultări sau să îşi pregătească apărarea.
(6)O cerere de consultări trebuie depusă în termen de:
a)trei ani de la data la care investitorul sau, după caz, întreprinderea stabilită pe plan local a aflat sau ar fi trebuit să afle despre presupusa încălcare şi despre faptul că investitorul sau, după caz, întreprinderea stabilită pe plan local a suportat astfel pierderi sau daune; sau
b)la doi ani după ce investitorul sau, după caz, întreprinderea stabilită pe plan local încetează revendicarea unor drepturi sau o acţiune în faţa unui tribunal sau a unei instanţe în conformitate cu legislaţia unei părţi, sau la încheierea procedurilor judiciare şi în orice caz, nu mai târziu de 10 ani de la data la care investitorul sau, după caz, întreprinderea stabilită pe plan local, a aflat sau ar fi trebuie să afle pentru prima dată despre presupusa încălcare şi despre faptul că investitorul a suportat astfel pierderi sau daune.
(7)O cerere de consultări privind o presupusă încălcare de către Uniunea Europeană sau de un stat membru al Uniunii Europene se trimite Uniunii Europene.
(8)În cazul în care investitorul nu a introdus o cerere în temeiul articolului 8.23 în termen de 18 luni de la prezentarea cererii de consultări, se consideră că investitorul şi-a retras cererea de consultări şi, dacă este cazul, notificarea sa solicitând stabilirea pârâtului şi nu poate prezenta o cerere în temeiul prezentei secţiuni cu privire la aceleaşi măsuri. Termenul poate fi extins cu acordul părţilor la litigiu.
Art. 820: Mediere
(1)Părţile la litigiu pot conveni, în orice moment, să recurgă la mediere.
(2)Recurgerea la mediere nu aduce atingere poziţiei juridice sau drepturilor oricărei părţi în conformitate cu prezentul capitol şi este reglementată de normele convenite de părţile la litigiu, inclusiv, dacă există, normele de mediere adoptate de Comitetul pentru servicii şi investiţii în temeiul articolului 8.44 alineatul (3) litera (c).
(3)Mediatorul este numit prin acordul părţilor la litigiu. Părţile la litigiu pot solicita de asemenea ca numirea mediatorului să fie efectuată de către secretarul general al ICSID.
(4)Părţile la litigiu depun eforturi pentru a soluţiona litigiul în termen de 60 de zile de la numirea mediatorului.
(5)În cazul în care părţile la litigiu sunt de acord să recurgă la mediere, articolul 8.19 alineatele (6) şi (8) nu se aplică de la data la care părţile la litigiu au convenit să recurgă la mediere până la data la care oricare dintre părţile la litigiu decide să încheie procedura de mediere. Decizia uneia dintre părţile la litigiu de a încheia procedura de mediere este transmisă prin intermediul unei comunicări în scris mediatorului şi celeilalte părţi la litigiu.
Art. 821: Stabilirea pârâtului pentru litigiile cu Uniunea Europeană sau statele sale membre
(1)În cazul în care litigiul nu poate fi soluţionat în termen de 90 de zile de la data depunerii cererii de consultări, cererea se referă la o presupusă încălcare a prezentului acord de către Uniunea Europeană sau un stat membru al Uniunii Europene şi investitorul intenţionează să depună o cerere de arbitraj în temeiul articolului 8.23, investitorul transmite Uniunii Europene o comunicare prin care solicită stabilirea pârâtului.
(2)Comunicarea la alineatul (1) identifică măsurile cu privire la care investitorul intenţionează să depună o cerere.
(3)După ce a luat o decizie, Uniunea Europeană informează investitorul cu privire la identitatea pârâtului, şi anume Uniunea Europeană sau un stat membru al Uniunii Europene.
(4)În cazul în care investitorul nu a fost informat cu privire la hotărârea luată în termen de 50 de zile de la transmiterea notificării prin care a solicitat stabilirea pârâtului:
a)dacă măsurile identificate în notificare sunt exclusiv măsuri ale unui stat membru al Uniunii Europene, statul membru în cauză este pârâtul;
b)dacă măsurile identificate în notificare includ măsuri ale Uniunii Europene, Uniunea Europeană este pârâtul.
(5)Investitorul poate depune o cerere în conformitate cu articolul 8.23 pe baza hotărârii luate în temeiul alineatului (3) şi, în cazul în care o astfel de hotărâre nu a fost comunicată investitorului, pe baza aplicării alineatului (4).
(6)În cazul în care Uniunea Europeană sau un stat membru al Uniunii Europene este pârâtul, în temeiul alineatului (3) sau al alineatului (4), nici Uniunea Europeană, nici statul membru al Uniunii Europene nu pot să afirme inadmisibilitatea cererii, lipsa de competenţă a tribunalului sau să se opună în alt mod cererii sau hotărârii pe motiv că pârâtul nu a fost stabilit în mod corespunzător în temeiul alineatului (3) sau identificat în mod corespunzător pe baza aplicării alineatului (4).
(7)Tribunalul este obligat de hotărârea luată în temeiul alineatului (3) şi, în cazul în care o astfel de hotărâre nu a fost comunicată investitorului, de aplicarea alineatului (4).
Art. 822: Cerinţe procedurale şi de altă natură pentru depunerea unei cereri către Tribunal
(1)Un investitor poate introduce o cerere în temeiul articolului 8.23 numai în cazul în care investitorul:
a)transmite pârâtului, odată cu prezentarea unei cereri, acordul său cu privire la soluţionarea litigiului de către Tribunal, în conformitate cu procedurile stabilite în prezenta secţiune;
b)permite trecerea unui interval de cel puţin 180 de zile de la data prezentării cererii de consultări şi, dacă este cazul, a unui interval de cel puţin 90 de zile de la data depunerii notificării prin care solicită stabilirea pârâtului;
c)a îndeplinit cerinţele notificării prin care se solicită stabilirea pârâtului;
d)a îndeplinit cerinţele referitoare la cererea de consultări;
e)nu identifică o măsură în cererea sa care nu a fost identificată în cererea sa de consultări;
f)retrage sau întrerupe orice procedură existentă în faţa unui tribunal sau a unei instanţe în temeiul dreptului intern sau internaţional, cu privire la o măsură presupusă a constitui o încălcare menţionată în cererea sa; şi
g)renunţă la dreptul de a prezenta orice cerere sau de a iniţia orice acţiune în faţa unui tribunal sau a unei instanţe în temeiul dreptului intern sau internaţional, cu privire la o măsură presupusă a constitui o încălcare menţionată în cererea sa.
(2)În cazul în care cererea depusă în temeiul articolului 8.23 vizează pierderea sau daunele suferite de o întreprindere stabilită pe plan local sau un interes într-o întreprindere stabilită pe plan local, pe care investitorul o deţine sau o controlează în mod direct sau indirect, cerinţele de la alineatul (1) litera (f) şi (g) se aplică atât investitorului cât şi întreprinderii stabilite pe plan local.
(3)Cerinţele de la alineatul (1) literele (f) şi (g) şi alineatul (2) nu se aplică în ceea ce priveşte o întreprindere stabilită pe plan local în cazul în care pârâtul sau statul gazdă al investitorului a privat investitorul de controlul asupra întreprinderii stabilite pe plan local sau a împiedicat altfel întreprinderea stabilită pe plan local să îndeplinească cerinţele respective.
(4)La cererea pârâtului, tribunalul îşi declină competenţa în cazul în care investitorul sau, după caz, întreprinderea stabilită pe plan local nu îndeplineşte oricare dintre cerinţele prevăzute la alineatele (1) şi (2).
(5)Renunţarea prevăzută la alineatul (1) litera (g) sau la alineatul (2), după caz, încetează să se aplice:
a)în cazul în care tribunalul respinge cererea pe fondul neîndeplinirii cerinţelor de la alineatul (1) sau (2) sau din orice alte motive procedurale sau jurisdicţionale;
b)în cazul în care tribunalul respinge cererea în temeiul articolului 8.32 sau al articolului 8.33; sau
c)în cazul în care investitorul îşi retrage cererea, în conformitate cu normele aplicabile în temeiul articolului 8.23 alineatul (2), în termen de 12 luni de la constituirea formării tribunalului.
Art. 823: Introducerea unei cereri către Tribunal
(1)În cazul în care un litigiu nu a fost soluţionat prin consultări, poate fi introdusă o cerere în temeiul prezentei secţiuni de:
a)un investitor al unei părţi în nume propriu; sau
b)un investitor al unei părţi, în numele unei întreprinderi stabilite pe plan local pe care o deţine sau o controlează în mod direct sau indirect.
(2)O cerere poate fi depusă în conformitate cu următoarele reguli:
a)Convenţia ICSID şi Regulamentul de procedură pentru arbitraj;
b)Regulile privind instrumentul suplimentar ICSID în cazul în care nu se aplică condiţiile de procedură prevăzute la litera (a);
c)Regulile de arbitraj UNCITRAL; sau
d)orice alte reguli privind acordul părţilor la litigiu.
(3)În cazul în care investitorul propune reguli în conformitate cu punctul 2 litera (d), pârâtul trebuie să răspundă în termen de 20 de zile de la primirea propunerii. În cazul în care părţile la litigiu nu au convenit asupra unor astfel de reguli în termen de 30 de zile de la primire, investitorul poate introduce o cerere în conformitate cu regulile de arbitraj stabilite la alineatul (2) literele (a), (b) sau (c).
(4)Pentru o mai mare certitudine, cererea introdusă în temeiul alineatului (1) litera (b) trebuie să îndeplinească cerinţele prevăzute la articolul 25 alineatul (1) din Convenţia ICSID.
(5)În momentul introducerii cererii, investitorul poate propune ca cererea să fie instrumentată de un singur membru al Tribunalului. Pârâtul analizează cu atenţie solicitarea, în special în cazul în care investitorul este o întreprindere mică sau mijlocie sau compensaţia ori despăgubirea pretinsă este relativ scăzută.
(6)Regulile de arbitraj aplicabile în temeiul alineatului (2), care sunt în vigoare la data introducerii cererii sau cererilor către instanţă în temeiul prezentei secţiuni, sub rezerva regulilor specifice prevăzute în prezenta secţiune şi completate de regulile adoptate în conformitate cu articolul 8.44 alineatul (3) litera (b).
(7)O cerere de arbitraj este introdusă pentru soluţionarea litigiului în temeiul prezentei secţiuni atunci când:
a)cererea de arbitraj în temeiul articolului 36 alineatul (1) din Convenţia ICSID este primită de secretarul general al ICSID;
b)cererea de arbitraj în temeiul articolului 2 din anexa C la Regulamentul privind mecanismul suplimentar al ICSID este primită de secretariatul ICSID;
c)notificarea în temeiul articolului 3 din regulile de arbitraj UNCITRAL este primită de pârât; sau
d)cererea sau notificarea de iniţiere a procedurilor de arbitraj este primită de pârât, în conformitate cu regulile de arbitraj convenite în temeiul alineatului (2) litera (d).
(8)Fiecare parte trimite celeilalte părţi o notificare privind locul de transmitere a notificărilor şi a altor documente de către investitori în temeiul prezentei secţiuni. Fiecare parte se asigură că informaţiile respective sunt disponibile public.
Art. 824: Proceduri în temeiul altui acord internaţional
În cazul în care o cerere este introdusă în temeiul prezentei secţiuni şi al unui alt acord internaţional şi:
(a)există un potenţial de suprapunere a compensaţiilor; sau
(b)cealaltă cerere internaţională ar putea avea un impact semnificativ asupra soluţionării cererii introduse în temeiul prezentei secţiuni,
de îndată ce este posibil după audierea părţilor la litigiu, tribunalul suspendă judecata sau se asigură în alt mod că acţiunea introdusă în temeiul altui acord internaţional este luată în considerare în hotărârea, ordinul sau sentinţa sa.
Art. 825: Acordul cu privire la soluţionarea litigiului de către tribunal
(1)Pârâtul îşi dă acordul său cu privire la soluţionarea litigiului de către Tribunal, în conformitate cu procedurile stabilite în prezenta secţiune;
(2)Consimţământul în temeiul alineatului (1) şi depunerea unei cereri de arbitraj la tribunal în temeiul prezentei secţiuni îndeplinesc cerinţele prevăzute la:
a)articolul 25 din Convenţia ICSID şi secţiunea C capitolul II din Regulamentul privind mecanismul suplimentar al ICSID în ceea ce priveşte acordul scris al părţilor la litigiu; precum şi
b)articolul II din Convenţia de la New York, pentru un acord în scris.
Art. 826: Finanţare de către o terţă parte
(1)În cazul în care există o finanţare de către o terţă parte, partea la litigiu care beneficiază de finanţare comunică celeilalte părţi în litigiu şi Tribunalului numele şi adresa finanţatorului parte terţă.
(2)Comunicarea se face la momentul depunerii unei cereri, sau, în cazul în care acordul de finanţare este încheiat sau în cazul în care donaţia sau subvenţia este acordată după depunerea unei cereri, fără întârziere, de îndată ce acordul este încheiat sau imediat după acordarea donaţiei sau subvenţiei.
Art. 827: Constituirea tribunalului
(1)Tribunalul instituit în temeiul prezentei secţiuni se pronunţă cu privire la cererile depuse în temeiul articolului 8.23.
(2)Comitetul mixt CETA numeşte cincisprezece membri ai tribunalului, la data intrării în vigoare a prezentului acord. Un număr de cinci membri ai tribunalului trebuie să fie resortisanţi ai unui stat membru al Uniunii Europene, cinci membri trebuie să fie resortisanţi ai Canadei (1) iar cinci membri trebuie să fie resortisanţi ai ţărilor terţe.
(1)Fiecare parte poate propune în schimb să numească până la cinci membri ai tribunalului de orice cetăţenie. În acest caz, aceşti membri ai tribunalului sunt consideraţi resortisanţi ai părţii care le-a propus numirea în sensul prezentului articol.
(3)Comitetul mixt CETA poate decide sporirea sau reducerea numărului de membri ai tribunalului cu un multiplu de trei. Numiri suplimentare trebuie să fie făcute pe aceeaşi bază prevăzută la alineatul (2).
(4)Membrii Tribunalului trebuie să posede calificările necesare în ţările lor respective pentru exercitarea funcţiilor judiciare, sau să fie jurişti de competenţă recunoscută. Aceştia posedă o expertiză confirmată în drept public internaţional. Este de dorit ca aceştia să deţină competenţe în special în dreptul internaţional în materie de investiţii, în dreptul comercial internaţional şi în soluţionarea litigiilor care decurg din investiţii internaţionale sau din acordurile comerciale internaţionale.
(5)Membrii tribunalului desemnaţi în conformitate cu prezenta secţiune sunt numiţi pentru un mandat de cinci ani, reînnoibil o singură dată. Cu toate acestea, mandatul a şapte dintre cele 15 persoane desemnate imediat după intrarea în vigoare a prezentului acord, care urmează să fie hotărât prin tragere la sorţi, se extinde la şase ani. De îndată ce devin vacante, locurile vor fi reocupate. O persoană desemnată pentru a înlocui un membru al tribunalului al cărui mandat nu a expirat va ocupa postul pe durata rămasă din mandatul predecesorului său. În principiu, la expirarea mandatului său, un membru al Tribunalului care îşi exercită funcţia într-o diviziune a Tribunalului poate continua să servească în diviziune până la emiterea unei numiri finale.
(6)Tribunalul judecă cazurile în diviziuni formate din trei membri ai Tribunalului, dintre care unul trebuie să fie resortisant al unui stat membru al Uniunii Europene, unul resortisant al Canadei şi unul resortisant al unei ţări terţe. Diviziunea este prezidată de membrul Tribunalului care este resortisant al unei ţări terţe.
(7)În termen de 90 de zile de la prezentarea unei cereri în temeiul articolului 8.23, preşedintele Tribunalului numeşte membrii Tribunalului care compun diviziunea însărcinată să instrumenteze cazul după un sistem de rotaţie, pentru a garanta că alcătuirea diviziunii este aleatorie şi imprevizibilă, oferind în acelaşi timp şanse egale tuturor membrilor Tribunalului de a-şi exercita mandatul.
(8)Preşedintele şi vicepreşedintele tribunalului sunt responsabili cu aspectele organizatorice şi sunt numiţi pentru un mandat de doi ani prin tragere la sorţi dintre membrii tribunalului care sunt cetăţeni din ţări terţe. Aceştia îşi exercită funcţiile pe bază de rotaţie şi sunt traşi la sorţi de către Preşedintele Comitetului mixt CETA. Vicepreşedintele îl înlocuieşte pe preşedinte atunci când acesta din urmă nu este disponibil.
(9)În pofida alineatului (6), părţile litigante pot cădea de acord ca un caz să fie audiat de către un singur membru al tribunalului care urmează să fie numit în mod aleatoriu dintre resortisanţii ţărilor terţe. Pârâtul trebuie să acorde o atenţie cuvenită cererii din partea reclamantului de a instrumenta cazul de către o instanţă cu un singur membru, în special în cazul în care reclamantul este o întreprindere mică sau mijlocie sau când compensaţiile sau despăgubirile revendicate sunt relativ reduse. Astfel de cereri se efectuează înaintea constituirii diviziunii tribunalului.
(10)Tribunalul poate elabora propriile sale proceduri de lucru.
(11)Membrii tribunalului garantează disponibilitatea lor şi capacitatea de a exercita funcţiile stabilite în prezenta secţiune.
(12)Pentru a garanta disponibilitatea lor, membrilor tribunalului li se va plăti un onorariu lunar care urmează să fie determinat de Comitetul mixt CETA.
(13)Onorariul menţionat la alineatul (12) este plătit în mod egal de ambele părţi într-un cont gestionat de secretariatul ICSID. În cazul în care una dintre părţi omite să plătească onorariul, cealaltă parte poate alege să plătească. Orice astfel de plată restantă rămâne datorată, împreună cu dobânda corespunzătoare acesteia.
(14)Cu excepţia cazului în Comitetul mixt CETA adoptă o decizie în conformitate cu alineatul (15), cuantumul costurilor şi cheltuielilor membrilor Tribunalului dintr-o divizie constituită pentru a instrumenta un caz, altele decât onorariile menţionate la alineatul (12), este determinat în conformitate cu reglementarea 14(1) din regulamentele administrative şi financiare ale convenţiei ICSID în vigoare la data depunerii cererii şi atribuite de către tribunal între părţile litigante în conformitate cu articolul 8.39 alineatul (5).
(15)Comitetul mixt CETA poate să adopte o decizie, pentru a transforma onorariul şi alte costuri şi cheltuieli într-un salariu normal, şi să decidă modalităţile şi condiţiile aplicabile.
(16)Secretariatul ICSID asigură secretariatul tribunalului şi îi furnizează un sprijin adecvat.
(17)În cazul în care Comitetul mixt CETA nu a făcut numirile în conformitate cu alineatul (2) în termen de 90 de zile de la data introducerii unei cereri de soluţionare a litigiului, secretarul general al ICSID va numi, la cererea uneia dintre părţile litigante o diviziune alcătuită din trei membri ai Tribunalului, cu excepţia cazului în care părţile au convenit ca un singur membru al Tribunalului să instrumenteze cazul. Secretarul general al ICSID efectuează numirea prin selecţie aleatorie dintre numirile existente. Secretarul general al ICSID nu poate numi în calitate de preşedinte un resortisant al Canadei sau al unui stat membru al Uniunii Europene, cu excepţia cazului în care părţile la litigiu convin altfel.
Art. 828: Tribunalul de apel
(1)Se instituie un tribunal de apel pentru revizuirea sentinţelor emise în temeiul prezentei secţiuni.
(2)Tribunalul de apel poate confirma, modifica sau respinge sentinţa dată de tribunal pe baza:
a)erorilor în aplicarea sau interpretarea dreptului aplicabil;
b)erorilor vădite în aprecierea faptelor, inclusiv aprecierea dreptului intern aplicabil;
c)motivele prevăzute la articolul 52 alineatul (1) literele (a) - (e) din Convenţia ICSID, în măsura în care acestea nu intră sub incidenţa literelor (a) şi (b).
(3)Membrii Tribunalului de apel sunt numiţi printr-o decizie a Comitetului mixt CETA în acelaşi timp cu adoptarea deciziei menţionate la alineatul 7.
(4)Membrii tribunalului de apel îndeplinesc cerinţele articolului 8.27 alineatul (4) şi respectă dispoziţiile articolului 8.30.
(5)Diviziunea tribunalului de apel constituită pentru a instrumenta recursul este compusă din trei membri ai tribunalului de apel numiţi în mod aleatoriu.
(6)Articolele 8.36 şi 8.38 se aplică procedurilor în faţa Tribunalului de apel.
(7)Comitetul mixt CETA adoptă fără întârziere o decizie pentru a stabili următoarele aspecte administrative şi organizatorice în ceea ce priveşte funcţionarea Tribunalului de Apel:
a)sprijin administrativ;
b)procedurile pentru iniţierea şi desfăşurarea apelurilor, precum şi procedurile pentru retrimiterea chestiunilor către tribunal pentru modificarea sentinţelor, după caz;
c)procedurile pentru ocuparea unui post vacant în cadrul tribunalului de apel şi în cadrul unei diviziuni a tribunalului de apel constituită pentru a soluţiona o cauză;
d)remunerarea membrilor tribunalului de apel;
e)dispoziţii referitoare la costurile procedurii de apel;
f)numărul membrilor tribunalului de apel; şi
g)orice alte elemente pe care le stabileşte ca fiind necesare pentru buna funcţionare a tribunalului de apel.
(8)Comitetul pentru servicii şi investiţii revizuieşte periodic funcţionarea Tribunalului de Apel şi poate formula recomandări Comitetului mixt CETA. Comitetul mixt CETA poate revizui, dacă este necesar, decizia menţionată la alineatul (7).
(9)La adoptarea deciziei menţionate la alineatul (7):
a)o parte în litigiu poate contesta o hotărâre pronunţată în temeiul prezentei secţiuni la tribunalul de apel în termen de 90 de zile de la data emiterii acesteia;
b)o parte în litigiu se abţine să conteste o hotărâre emisă în temeiul prezentei secţiuni, sau să solicite reexaminarea, anularea, modificarea sau iniţierea oricărei alte proceduri similare;
c)o hotărâre emisă în conformitate cu articolul 8.39 nu este considerată definitivă şi nicio acţiune de executare a hotărârii nu poate fi introdusă până la îndeplinirea uneia dintre următoarele condiţii:
(i)au trecut 90 de zile de la emiterea hotărârii de către tribunal şi nu a fost iniţiat niciun recurs;
(ii)un apel introdus a fost respins sau retras; sau
(iii)au trecut 90 de zile de la hotărârea dată de tribunalul de apel fără ca acesta din urmă să retrimită cauza spre rejudecare tribunalului;
d)o hotărâre definitivă a tribunalului de apel este considerată sentinţă definitivă în sensul articolului 8.41. şi
e)nu se aplică articolul 8.41 alineatul (3).
Art. 829: Instituirea unui tribunal multilateral pentru investiţii şi a unui instrument de apel
Părţile vor urmări împreună cu alţi parteneri comerciali instituirea unui tribunal multilateral pentru investiţii şi a unui mecanism de apel pentru soluţionarea litigiilor legate de investiţii. La instituirea unui astfel de instrument multilateral, Comitetul mixt CETA adoptă o decizie care prevede că litigiile legate de investiţii în temeiul prezentei secţiuni vor fi soluţionate prin intermediul instrumentului multilateral şi adoptă măsurile tranzitorii adecvate.
Art. 830: Norme etice
(1)Membrii tribunalului trebuie să fie independenţi. Ei nu au legătură cu niciun guvern. (1) Ei nu acceptă instrucţiuni de la nicio organizaţie, guvern cu privire la aspecte legate de litigiu. Ei nu participă la soluţionarea unor litigii care ar putea crea un conflict de interese direct sau indirect. Ei respectă Orientările Uniunii internaţionale a barourilor cu privire la conflictele de interese în arbitrajul internaţional sau orice norme suplimentare adoptate în conformitate cu articolul 8.44 alineatul (2). În plus, de la numirea lor, ei se abţin să acţioneze în calitate de avocat sau de expert numit de o parte sau de martor în orice litigiu legat de investiţii nou sau aflat pe rol în temeiul prezentului acord sau al oricărui acord internaţional.
(1)Pentru o mai mare certitudine, faptul că o persoană primeşte remuneraţie de la un guvern nu constituie în sine un motiv de incompatibilitate.
(2)În cazul în care o parte litigantă consideră că un membru al tribunalului are un conflict de interese, aceasta poate invita preşedintele Curţii Internaţionale de Justiţie să pronunţe o decizie privind contestarea numirii membrului în cauză. Orice aviz de contestare trebuie să fie trimis preşedintelui Curţii Internaţionale de Justiţie în termen de 15 zile de la data la care componenţa formării tribunalului a fost comunicată părţii la litigiu sau în termen de 15 zile de la data la faptele relevante au fost aduse la cunoştinţa acesteia, în cazul în care aceste fapte nu ar fi putut în mod rezonabil să fie cunoscute în momentul constituirii diviziunii. Notificarea de contestare indică motivele care stau la baza contestării.
(3)În cazul în care, în termen de 15 zile de la data avizului de contestare, membrul tribunalului contestat a ales să nu se retragă din diviziune, preşedintele Curţii Internaţionale de Justiţie poate pronunţa o decizie privind contestarea după primirea opiniilor din partea părţilor la litigiu şi după ce a acordat membrului tribunalului posibilitatea de a prezenta observaţii. Preşedintele Curţii Internaţionale de Justiţie ia măsurile necesare pentru a pronunţa decizia şi a notifica părţile la litigiu şi ceilalţi membri ai diviziunii în termen de 45 de zile de la primirea avizului de contestare. Un post vacant în urma descalificării sau demisiei unui membru al tribunalului se ocupă fără întârziere.
(4)La recomandarea motivată a preşedintelui tribunalului sau la iniţiativa lor comună, părţile, printr-o decizie a Comitetului mixt CETA, pot revoca un membru al tribunalului în cazul în care comportamentul său este incompatibil cu obligaţiile prevăzute la alineatul (1) şi îl fac inapt să menţină în continuare statutul de membru al tribunalului.
Art. 831: Dreptul aplicabil şi interpretare
(1)La pronunţarea hotărârii sale, un tribunal instituit în temeiul prezentei secţiuni aplică prezentul acord astfel cum este interpretat în conformitate cu Convenţia de la Viena privind dreptul tratatelor precum şi cu celelalte norme şi principii de drept internaţional aplicabile între părţi.
(2)Tribunalul nu are competenţa de a determina legalitatea unei măsuri, presupusă a constitui o încălcare a prezentului acord, în conformitate cu dreptul intern al unei părţi. Pentru o mai mare certitudine în determinarea consecvenţei unei măsuri cu prezentul acord, tribunalul poate lua în considerare, după caz, dreptul intern al părţii la litigiu ca o chestiune de fapt. În acest scop, tribunalul trebuie să urmărească interpretarea obişnuită acordată dreptului intern de către instanţele sau autorităţile părţii respective şi orice sens dat dreptul intern de către tribunal nu este obligatoriu pentru instanţele judecătoreşti sau autorităţile părţii respective.
(3)În cazul în care apar preocupări serioase cu privire la chestiuni de interpretare care pot afecta investiţiile, Comitetul pentru servicii şi investiţii poate, în temeiul articolului 8.44 alineatul (3) litera (a), să recomande Comitetului mixt CETA adoptarea unor interpretări ale prezentului acord. O interpretare adoptată de Comitetul mixt CETA este obligatorie pentru tribunalul stabilit în temeiul prezentei secţiuni. Comitetul mixt CETA poate decide că o interpretare are efect obligatoriu de la o anumită dată.
Art. 832: Cererile vădit neîntemeiate
(1)Pârâtul poate, în cel mult 30 de zile de la constituirea diviziunii tribunalului şi, în orice caz, înainte de prima sa reuniune, să prezinte o obiecţie susţinând că cererea este vădit neîntemeiată.
(2)O obiecţie nu se prezintă în temeiul alineatului (1) în cazul în care pârâtul a prezentat o obiecţie în temeiul articolului 8.33.
(3)Pârâtul precizează cât mai exact posibil motivele care stau la baza obiecţiei.
(4)La primirea unei obiecţii în temeiul prezentului articol, tribunalul suspendă procedura pe fond şi stabileşte un calendar pentru a examina obiecţia în concordanţă cu programul său pentru analizarea oricărei alte chestiuni preliminare.
(5)După ce a dat părţilor la litigiu posibilitatea de a prezenta observaţii, la prima sa reuniune sau imediat după aceea, tribunalul pronunţă o hotărâre sau o sentinţă, pe care o motivează. În acest sens, tribunalul pleacă de la premisa că faptele invocate sunt adevărate.
(6)Prezentul articol nu aduce atingere autorităţii tribunalului de a aborda alte obiecţii cu titlu preliminar sau dreptului pârâtului de a prezenta obiecţii, în cursul procedurii, susţinând că o cerere este lipsită de temei juridic.
Art. 833: Cereri neîntemeiate de drept
(1)Fără a aduce atingere competenţei tribunalului de a aborda alte obiecţii cu titlu preliminar sau dreptului unui pârât de a prezenta astfel de obiecţii la momentul oportun, tribunalul instrumentează şi soluţionează cu titlu preliminar orice obiecţie prezentată de pârât care susţine, de drept, că o cerere sau orice parte a acesteia, prezentată în temeiul articolului 8.23, nu este o cerere pentru care poate fi pronunţată o sentinţă în favoarea reclamantului în temeiul prezentei secţiuni, chiar dacă s-a plecat de la premisa că faptele invocate sunt adevărate.
(2)O obiecţie în temeiul alineatului (1) se depune la tribunal nu mai târziu de termenul stabilit de tribunal pentru ca pârâtul să-şi prezinte cererea reconvenţională.
(3)În cazul în care o obiecţie a fost prezentată în temeiul articolului 8.32, tribunalul poate, ţinând cont de circumstanţele obiecţiei respective, să refuze, în conformitate cu procedurile stabilite la prezentul articol, instrumentarea unei obiecţii prezentate în temeiul alineatului (1).
(4)La primirea unei obiecţii în temeiul alineatului (1) şi, dacă este cazul, după pronunţarea unei hotărâri în temeiul alineatului (3), tribunalul suspendă orice acţiune pe fond, stabileşte un calendar pentru examinarea obiecţiei în concordanţă cu programul stabilit pentru a examina orice altă chestiune preliminară şi pronunţă o hotărâre sau o sentinţă privind obiecţia, pe care o motivează.
Art. 834: Măsuri de protecţie provizorii
Tribunalul poate dispune o măsură de protecţie provizorie pentru a proteja drepturile unei părţi la litigiu sau pentru a se asigura de competenţa deplină a tribunalului, inclusiv un ordin de a păstra elementele de probă aflate în posesia sau sub controlul unei părţi la litigiu sau de a proteja competenţa tribunalului. Tribunalul nu dispune sechestrul sau interdicţia aplicării măsurii susţinute a constitui o încălcare menţionată la articolul 8.23. În sensul prezentului articol, un ordin include o recomandare.
Art. 835: Suspendarea acţiunii
În cazul în care, în urma introducerii unei cereri de arbitraj în temeiul prezentei secţiuni, investitorul nu ia nicio măsură în cadrul acţiunii în cursul unei perioade de 180 de zile consecutive sau al unei perioade convenite de părţile la litigiu, se consideră că investitorul şi-a retras cererea şi a suspendat acţiunea. Tribunalul, la cererea pârâtului şi după notificarea părţilor la litigiu, ia act, prin intermediul unui ordin, de suspendarea acţiunii. După pronunţarea ordinului, tribunalul nu mai are competenţă.
Art. 836: Transparenţa acţiunii
(1)Normele de transparenţă UNCITRAL, astfel cum au fost modificate prin prezentul capitol, se aplică în legătură cu o acţiune iniţiată în temeiul prezentei secţiuni.
(2)Cererea de consultări, notificarea prin care se solicită stabilirea pârâtului, notificarea prin care se stabileşte pârâtul, acordul de mediere, notificarea privind intenţia de a contesta un membru al tribunalului, decizia privind contestarea unui membru al tribunalului şi cererea de conexare sunt incluse în lista documentelor care urmează să fie puse la dispoziţia publicului în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) din Normele de transparenţă UNCITRAL.
(3)Elementele de probă sunt incluse în lista de documente care urmează să fie puse la dispoziţia publicului în temeiul articolului 3 alineatul (2) din Normele de transparenţă UNCITRAL.
(4)În pofida articolului 2 din Normele de transparenţă UNCITRAL, înainte de constituirea tribunalului, Canada sau Uniunea Europeană, după caz, pune la dispoziţia publicului în timp util documentele relevante în temeiul alineatului (2), sub rezerva redactării informaţiilor confidenţiale sau protejate. Astfel de documente pot fi puse la dispoziţia publicului prin comunicarea lor către arhivă.
(5)Audierile sunt deschise publicului. Tribunalul stabileşte, în consultare cu părţile la litigiu, măsurile logistice adecvate pentru a facilita accesul publicului la astfel de audieri. În cazul în care tribunalul constată că este necesar să protejeze informaţiile confidenţiale sau protejate, acesta ia măsurile necesare pentru a organiza cu uşile închise acea parte a audierii care necesită o astfel de protecţie.
(6)Nicio dispoziţie din prezentul capitol nu implică obligaţia pârâtului de a nu pune la dispoziţia publicului informaţiile a căror divulgare este impusă prin legile aplicabile. Pârâtul ar trebui să aplice legile respective într-un mod care să permită protejarea de dezvăluire a informaţiilor care au fost desemnate drept informaţii confidenţiale sau protejate.
Art. 837: Schimbul de informaţii
(1)O parte la litigiu poate dezvălui altor persoane care au legătură cu acţiunea, inclusiv martori şi experţi, astfel de documente neredactate, după cum consideră a fi necesar în cursul unei acţiuni introduse în temeiul prezentei secţiuni. Cu toate acestea, partea la litigiu se asigură că persoanele respective protejează informaţiile confidenţiale sau protejate conţinute în documente.
(2)Prezentul acord nu împiedică un pârât să dezvăluie funcţionarilor, după caz, ai Uniunii Europene, ai statelor membre ale Uniunii Europene şi ai guvernelor subnaţionale astfel de documente neredactate, după cum consideră a fi necesar în cursul unei acţiuni introduse în temeiul prezentei secţiuni. Cu toate acestea, pârâtul se asigură că funcţionarii respectivi protejează informaţiile confidenţiale sau protejate conţinute în documente.
Art. 838: Partea necontestatară
(1)În termen de 30 de zile de la primire sau imediat după soluţionarea unui litigiu având ca obiect informaţii confidenţiale sau protejate, pârâtul furnizează părţii necontestatare:
a)o cerere de consultări, o notificare prin care se solicită stabilirea pârâtului, o notificare prin care se stabileşte pârâtul, o cerere depusă în conformitate cu articolul 8.23, o cerere de conexare şi orice alte documente anexate unor astfel de documente;
b)la cerere:
(i)memorii, memoriale, note informative, cereri şi alte documente prezentate tribunalului de o parte la litigiu;
(ii)documentele scrise prezentate tribunalului în temeiul articolului 4 din Normele de transparenţă UNCITRAL;
(iii)procese-verbale sau transcrieri ale audierilor tribunalului, în cazul în care sunt disponibile; şi
(iv)ordine, sentinţe şi hotărâri ale tribunalului; şi
c)la cerere şi pe cheltuiala părţii necontestatare, toate sau o parte din elementele de probă care au fost prezentate tribunalului, cu excepţia cazului în care elementele de probă solicitate sunt disponibile public.
(2)Tribunalul acceptă sau, în urma consultării cu părţile la litigiu, poate solicita observaţii orale sau scrise de la partea necontestatară cu privire la interpretarea prezentului acord. Partea necontestatară poate asista la o audiere care are loc în temeiul prezentei secţiuni.
(3)Tribunalul nu stabileşte nicio prezumţie pe baza neprezentării de observaţii în temeiul alineatului (2).
(4)Tribunalul se asigură că părţile la litigiu au o posibilitate rezonabilă de a-şi prezenta observaţiile cu privire la argumentele înaintate de partea necontestatară la prezentul acord.
Art. 839: Hotărârea definitivă
(1)În cazul în care tribunalul pronunţă o hotărâre definitivă împotriva pârâtului, tribunalul poate dispune, separat sau în solidar:
a)daune-interese şi orice dobânzi aplicabile;
b)restituirea proprietăţii, caz în care hotărârea prevede faptul că pârâtul poate plăti daune-interese reprezentând valoarea de piaţă justă a proprietăţii la momentul imediat anterior exproprierii sau la momentul în care exproprierea iminentă a devenit cunoscută, oricare dintre date este prima, şi orice dobândă aplicabilă în locul restituirii, determinată într-un mod compatibil cu articolul 8.12.
(2)Sub rezerva alineatelor (1) şi (5), în cazul în care o cerere este introdusă în temeiul articolului 8.23 alineatul (1) litera (b):
a)o hotărâre prin care se dispune acordarea de daune-interese şi a oricărei dobânzi aplicabile prevede ca suma să fie plătită întreprinderii stabilite pe plan local;
b)o hotărâre prin care se dispune restituirea proprietăţii prevede că restituirea să se facă către întreprinderea stabilită pe plan local;
c)o hotărâre prin care se dispune restituirea costurilor în favoarea investitorului prevede că restituirea are loc către investitor; şi
d)hotărârea prevede că dispoziţiile sale nu aduc atingere unui eventual drept al unei persoane, alta decât o persoană care a prezentat o cerere de renunţare în temeiul articolului 8.22, la daune-interese sau la restituirea proprietăţii în conformitate cu legislaţia unei părţi.
(3)Daunele-interese nu depăşesc cuantumul pierderii suferite de investitor sau, după caz, de întreprinderea stabilită pe plan local, din care se scad orice daune anterioare sau compensaţii deja plătite. La calcularea daunelor-interese, tribunalul reduce, de asemenea, daunele pentru a lua în considerare orice restituire a proprietăţii sau abrogarea ori modificarea măsurii.
(4)Tribunalul nu dispune acordarea de daune-interese punitive.
(5)Tribunalul dispune ca partea care a căzut în pretenţii să suporte cheltuielile de judecată. În situaţii excepţionale, un tribunal poate să repartizeze costurile între părţile la litigiu în cazul în care stabileşte că repartizarea este adecvată în împrejurările speţei. Alte costuri rezonabile, inclusiv costurile de reprezentare şi asistenţă juridică, sunt suportate de partea căzută în pretenţii, cu excepţia cazului în care tribunalul stabileşte că repartizarea nu este rezonabilă în împrejurările speţei. În cazul în care s-a obţinut câştig de cauză doar pentru anumite capete de cerere, costurile se ajustează proporţional cu numărul sau amploarea capetelor de cerere pentru care s-a obţinut câştig de cauză.
(6)Comitetul mixt al CETA va lua în considerare norme suplimentare care vizează reducerea sarcinii financiare asupra reclamanţilor care sunt persoane fizice sau întreprinderi mici şi mijlocii. Astfel de norme suplimentare pot, în special, să ţină seama de resursele financiare ale acestor reclamanţi, precum şi de cuantumul despăgubirilor solicitate.
(7)Tribunalul şi părţile în litigiu depun toate eforturile pentru a asigura că procesul de soluţionare a litigiilor se desfăşoară în timp util. Tribunalul pronunţă hotărârea sa definitivă în termen de 24 de luni de la data la care cererea este depusă în conformitate cu articolul 8.23. În cazul în care tribunalul are nevoie de timp suplimentar pentru a pronunţa hotărârea definitivă, acesta furnizează părţilor contestatare motivele întârzierii.
Art. 840: Despăgubiri sau alte compensaţii
Pârâtul nu pretinde şi tribunalul nu acceptă o întâmpinare, o cerere reconvenţională, dreptul de a compensa sau o revendicare similară potrivit căreia un investitor sau, după caz, o întreprindere stabilită pe plan local a primit sau va primi despăgubiri sau alte compensaţii în baza unui contract de asigurare sau de garanţie în ceea ce priveşte întreaga sau o parte din compensaţia solicitată într-un litigiu iniţiat în temeiul prezentei secţiuni.
Art. 841: Executarea hotărârilor
(1)O hotărâre pronunţată în temeiul prezentei secţiuni este obligatorie pentru părţile la litigiu şi în speţă.
(2)Sub rezerva dispoziţiilor de la alineatul (3), o parte la litigiu trebuie să recunoască şi să respecte o hotărâre fără întârziere.
(3)O parte la litigiu nu solicită executarea unei hotărâri definitive până la:
a)în cazul pronunţării unei hotărâri definitive în temeiul convenţiei ICSID:
(i)trecerea unei perioade de 120 de zile de la data pronunţării hotărârii, în care nicio parte la litigiu nu a solicitat revizuirea sau anularea hotărârii; sau
(ii)suspendarea executării hotărârii şi finalizarea procedurii de revizuire sau anulare;
b)în cazul pronunţării unei hotărâri definitive în temeiul Regulamentului privind mecanismul suplimentar al ICSID sau al regulilor de arbitraj UNCITRAL sau al oricăror alte norme aplicabile în temeiul articolului 8. 23.2 litera (d):
(i)trecerea unei perioade de 90 de zile de la data pronunţării unei hotărâri, în care niciuna dintre părţile la litigiu nu a iniţiat o procedură de revizuire, retragere sau anulare a hotărârii; sau
(ii)momentul în care executarea hotărârii a fost suspendată şi o instanţă a respins sau a aprobat o cerere de revizuire, suspendare sau anulare a hotărârii şi nu mai există nicio cale de atac disponibilă.
(4)Executarea hotărârii este reglementată de legile privind executarea hotărârilor sau sentinţelor în vigoare în ţara în care se solicită executarea.
(5)În sensul articolului I din Convenţia de la New York o sentinţă definitivă emisă în temeiul prezentei secţiuni este considerată o sentinţă arbitrală legată de cereri care decurg dintr-o relaţie sau o tranzacţie comercială.
(6)Pentru o mai mare certitudine, în cazul în care o cerere de despăgubire a fost depusă în conformitate cu articolul 8.23 alineatul (2) litera (a), o hotărâre definitivă emisă în temeiul prezentei secţiuni echivalează cu o sentinţă în sensul dispoziţiilor capitolului IV secţiunea 6 din Convenţia ICSID.
Art. 842: Rolul părţilor
(1)O parte nu intentează o procedură la nivel internaţional cu privire la o cerere în temeiul articolului 8.23, decât dacă cealaltă parte nu se conformează hotărârii pronunţate în litigiul respectiv.
(2)Alineatul (1) nu exclude posibilitatea soluţionării litigiilor în temeiul capitolului douăzeci şi nouă (Soluţionarea litigiilor) cu privire la o măsură cu aplicabilitate generală, chiar dacă se presupune că măsura respectivă a încălcat prezentul acord în ceea ce priveşte o anumită investiţie în legătură cu care a fost prezentată o cerere în temeiul articolului 8.23 şi nu aduce atingere articolului 8.38.
(3)Alineatul (1) nu exclude schimburile informale cu scopul unic de a facilita soluţionarea litigiului.
Art. 843: Conexare
(1)Atunci când două sau mai multe cereri care au fost prezentate separat în temeiul articolului 8.23 au în comun o chestiune de drept sau de fapt şi derivă din aceleaşi evenimente sau circumstanţe, o parte la litigiu sau părţile la litigiu, în solidar, pot să solicite constituirea unei diviziuni separate a tribunalului în temeiul prezentului articol şi ca diviziunea respectivă să dispună un ordin de conexare (numită în continuare "cerere de conexare").
(2)Partea la litigiu care solicită conexarea emite mai întâi o notificare către părţile la litigiu care vor intra sub incidenţa ordinului.
(3)În cazul în care părţile la litigiu notificate în temeiul alineatului (2) au ajuns la un acord cu privire la ordinul de conexare care urmează să fie solicitat, acestea pot prezenta o cerere comună pentru constituirea unei diviziuni separate a tribunalului şi dispunerea unui ordin de conexare în temeiul prezentului articol. În cazul în care părţile la litigiu notificate în temeiul alineatului (2) nu au ajuns la un acord cu privire la ordinul de conexare care urmează să fie solicitat în termen de 30 de zile de la notificare, o parte la litigiu poate prezenta o cerere pentru constituirea unei diviziuni separate a tribunalului şi dispunerea unui ordin de conexare în temeiul prezentului articol.
(4)Cererea este înaintată, în scris, preşedintelui tribunalului şi tuturor părţilor la litigiu care vor intra sub incidenţa ordinului şi specifică:
a)numele şi adresele părţilor la litigiu care se doresc a intra sub incidenţa ordinului;
b)cererile sau capetele de cerere care se doresc a intra sub incidenţa ordinului; şi
c)motivele pentru care s-a solicitat dispunerea ordinului.
(5)O cerere de conexare care implică mai mult de un pârât necesită acordul tuturor pârâţilor.
(6)Regulile aplicabile procedurii prevăzute la prezentul articol sunt stabilite după cum urmează:
a)în cazul în care toate cererile pentru care se solicită un ordin de conexare au fost prezentate în scopul soluţionării litigiului în conformitate cu aceleaşi reguli în temeiul articolului 8.23, se aplică aceste reguli;
b)în cazul în care cererile pentru care se solicită ordinul de conexare nu au fost introduse pentru soluţionarea litigiului în conformitate cu aceleaşi reguli:
(i)investitorii pot conveni în mod colectiv asupra regulilor în temeiul articolului 8.23 alineatul (2); sau
(ii)în cazul în care investitorii nu pot conveni asupra regulilor aplicabile în termen de 30 de zile de la data la care preşedintele tribunalului a primit cererea de conexare, se aplică regulile de arbitraj UNCITRAL.
(7)Preşedintele Tribunalului, după primirea unei cereri de conexare şi în conformitate cu cerinţele articolului 8.27 alineatul (7) constituie o nouă diviziune ("diviziunea pentru conexare") a Tribunalului care are competenţă asupra totalităţii sau asupra unora dintre cereri, integral sau parţial, care fac obiectul cererii comune de conexare.
(8)În cazul în care, după audierea părţilor la litigiu, o diviziune pentru conexare consideră că cererile de arbitraj introduse în temeiul articolului 8.23 au în comun o chestiune de drept sau de fapt şi derivă din aceleaşi evenimente sau circumstanţe, iar conexarea ar fi soluţia cea mai bună pentru a deservi obiectivele de soluţionare echitabilă şi eficientă a cererilor, inclusiv obiectivul de coerenţă a hotărârilor, diviziunea de conexare poate, printr-un ordin, să îşi exercite competenţa asupra unora sau tuturor cererilor, integral sau parţial.
(9)În cazul în care o diviziune pentru conexare şi-a exercitat competenţa în temeiul alineatului (8), un investitor care a introdus o cerere în temeiul articolului 8.23 şi a cărui cerere nu a fost conexată poate prezenta tribunalului o cerere scrisă prin care să solicite includerea într-un astfel de ordin, cu condiţia ca cererea să fie în conformitate cu cerinţele stabilite la alineatul (4). Diviziunea pentru conexare a tribunalului dispune un astfel de ordin în cazul în care consideră că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alineatul (8) şi că aprobarea unei astfel de cereri nu ar împovăra în mod necorespunzător sau nu ar prejudicia în mod nedrept părţile la litigiu sau nu ar perturba în mod nejustificat procedura. Înainte de a emite ordinul, diviziunea pentru conexare a tribunalului se consultă cu părţile la litigiu.
(10)La cererea unei părţi la litigiu, diviziunea pentru conexare a tribunalului constituită în temeiul prezentului articol, în aşteptarea unei hotărâri în conformitate cu alineatul (8), poate dispune ca procedura diviziunii tribunalului numit în temeiul articolului 8.27 alineatul (7) să fie suspendată, cu excepţia cazului în care tribunalul din urmă nu şi-a suspendat deja procedura.
(11)Diviziunea tribunalului numită în temeiul articolului 8.27 alineatul (7) cedează competenţa de instrumentare a cererilor introduse sau a unor părţi ale acestora asupra cărora îşi exercită competenţa o diviziune însărcinată cu conexarea a tribunalului constituită în temeiul prezentului articol.
(12)Hotărârea diviziunii însărcinată cu conexarea a tribunalului constituită în temeiul prezentului articol cu privire la cererile sau capetele de cerere respective pentru care şi-a exercitat competenţa este obligatorie pentru diviziunea tribunalului numită în temeiul articolului 8.27 alineatul (7) în ceea ce priveşte cererile sau capetele de cerere în cauză.
(13)Un investitor poate retrage o cerere în temeiul prezentei secţiuni, care face obiectul conexării, şi o astfel de cerere nu poate fi introdusă din nou în temeiul articolului 8.23. Dacă face acest lucru în termen de 15 zile de la primirea notificării de conexare, introducerea anterioară a cererii la arbitraj nu împiedică investitorul să recurgă la soluţionarea litigiului pe alte căi decât cele prevăzute la prezenta secţiune.
(14)La solicitarea unui investitor, o diviziune pentru conexare a tribunalului poate lua măsurile pe care le consideră oportune pentru a proteja informaţiile confidenţiale sau protejate ale investitorului în cauză în raport cu alţi investitori. Astfel de măsuri pot cuprinde prezentarea de versiuni redactate ale documentelor care conţin informaţii confidenţiale sau protejate către alţi investitori sau măsuri de organizare a anumitor părţi ale audierilor cu uşile închise.
Art. 844: Comitetul pentru servicii şi investiţii
(1)Comitetul pentru servicii şi investiţii oferă părţilor un forum pentru a se consulta cu privire la aspectele legate de prezentul capitol, inclusiv:
a)dificultăţile care ar putea apărea în punerea în aplicare a prezentului capitol;
b)posibile îmbunătăţiri ale prezentului capitol, în special având în vedere experienţa şi evoluţiile din cadrul altor instanţe internaţionale şi din cadrul celorlalte acorduri încheiate de părţi.
(2)Cu acordul părţilor şi după finalizarea propriilor cerinţe şi proceduri interne, Comitetul pentru servicii şi investiţii adoptă un cod de conduită pentru membrii tribunalului care urmează să fie aplicat în cazul litigiilor care decurg din prezentul capitol, care poate înlocui sau completa normele în vigoare şi poate aborda subiecte precum:
a)obligaţiile de comunicare a informaţiilor;
b)independenţa şi imparţialitatea membrilor tribunalului; şi
c)confidenţialitatea.
Părţile depun toate eforturile pentru a se asigura că codul de conduită este adoptat, după caz, cel târziu în prima zi de aplicare cu titlu provizoriu sau de intrare în vigoare a prezentului acord şi, în orice caz, în termen de cel mult doi ani de la data respectivă.
(3)Cu acordul părţilor şi după finalizarea propriilor cerinţe şi proceduri interne, Comitetul pentru servicii şi investiţii poate:
a)să recomande Comitetului mixt CETA adoptarea unor interpretări ale prezentului acord în temeiul articolului 8.31 alineatul (3);
b)să adopte şi să modifice normele de completare a regulilor de arbitraj aplicabile şi să modifice normele aplicabile privind transparenţa. Aceste norme şi modificări sunt obligatorii pentru tribunalul constituit în temeiul prezentei secţiuni;
c)să adopte norme de mediere destinate utilizării de către părţile la litigiu, în conformitate cu articolul 8.20;
d)să recomande Comitetului mixt CETA adoptarea unor elemente suplimentare ale obligaţiei de a asigura un tratament echitabil şi corect în temeiul articolului 8.10 alineatul (3). şi
e)să formuleze recomandări către Comitetul mixt CETA privind funcţionarea tribunalului de apel în conformitate cu articolul 8.28 alineatul (8).
Art. 845: Excludere
Dispoziţiile privind soluţionarea litigiilor din prezenta secţiune şi din capitolul douăzeci şi nouă (Soluţionarea litigiilor) nu se aplică aspectelor menţionate în anexa 8-C.