Art. 839. - Art. 8 39 : Hotărârea definitivă - Acord din 30-oct-2016 ECONOMIC ŞI COMERCIAL CUPRINZĂTOR (CETA) între Canada, pe de o parte, şi Uniunea Europeană şi statele sale membre, pe de altă parte
Acte UE
Jurnalul Oficial 11L
În vigoare Versiune de la: 28 Octombrie 2016
Art. 839: Hotărârea definitivă
(1)În cazul în care tribunalul pronunţă o hotărâre definitivă împotriva pârâtului, tribunalul poate dispune, separat sau în solidar:
a)daune-interese şi orice dobânzi aplicabile;
b)restituirea proprietăţii, caz în care hotărârea prevede faptul că pârâtul poate plăti daune-interese reprezentând valoarea de piaţă justă a proprietăţii la momentul imediat anterior exproprierii sau la momentul în care exproprierea iminentă a devenit cunoscută, oricare dintre date este prima, şi orice dobândă aplicabilă în locul restituirii, determinată într-un mod compatibil cu articolul 8.12.
(2)Sub rezerva alineatelor (1) şi (5), în cazul în care o cerere este introdusă în temeiul articolului 8.23 alineatul (1) litera (b):
a)o hotărâre prin care se dispune acordarea de daune-interese şi a oricărei dobânzi aplicabile prevede ca suma să fie plătită întreprinderii stabilite pe plan local;
b)o hotărâre prin care se dispune restituirea proprietăţii prevede că restituirea să se facă către întreprinderea stabilită pe plan local;
c)o hotărâre prin care se dispune restituirea costurilor în favoarea investitorului prevede că restituirea are loc către investitor; şi
d)hotărârea prevede că dispoziţiile sale nu aduc atingere unui eventual drept al unei persoane, alta decât o persoană care a prezentat o cerere de renunţare în temeiul articolului 8.22, la daune-interese sau la restituirea proprietăţii în conformitate cu legislaţia unei părţi.
(3)Daunele-interese nu depăşesc cuantumul pierderii suferite de investitor sau, după caz, de întreprinderea stabilită pe plan local, din care se scad orice daune anterioare sau compensaţii deja plătite. La calcularea daunelor-interese, tribunalul reduce, de asemenea, daunele pentru a lua în considerare orice restituire a proprietăţii sau abrogarea ori modificarea măsurii.
(4)Tribunalul nu dispune acordarea de daune-interese punitive.
(5)Tribunalul dispune ca partea care a căzut în pretenţii să suporte cheltuielile de judecată. În situaţii excepţionale, un tribunal poate să repartizeze costurile între părţile la litigiu în cazul în care stabileşte că repartizarea este adecvată în împrejurările speţei. Alte costuri rezonabile, inclusiv costurile de reprezentare şi asistenţă juridică, sunt suportate de partea căzută în pretenţii, cu excepţia cazului în care tribunalul stabileşte că repartizarea nu este rezonabilă în împrejurările speţei. În cazul în care s-a obţinut câştig de cauză doar pentru anumite capete de cerere, costurile se ajustează proporţional cu numărul sau amploarea capetelor de cerere pentru care s-a obţinut câştig de cauză.
(6)Comitetul mixt al CETA va lua în considerare norme suplimentare care vizează reducerea sarcinii financiare asupra reclamanţilor care sunt persoane fizice sau întreprinderi mici şi mijlocii. Astfel de norme suplimentare pot, în special, să ţină seama de resursele financiare ale acestor reclamanţi, precum şi de cuantumul despăgubirilor solicitate.
(7)Tribunalul şi părţile în litigiu depun toate eforturile pentru a asigura că procesul de soluţionare a litigiilor se desfăşoară în timp util. Tribunalul pronunţă hotărârea sa definitivă în termen de 24 de luni de la data la care cererea este depusă în conformitate cu articolul 8.23. În cazul în care tribunalul are nevoie de timp suplimentar pentru a pronunţa hotărârea definitivă, acesta furnizează părţilor contestatare motivele întârzierii.