Regulamentul 2402/12-dec-2017 de stabilire a unui cadru general privind securitizarea şi de creare a unui cadru specific pentru o securitizare simplă, transparentă şi standardizată, şi de modificare a Directivelor 2009/65/CE, 2009/138/CE şi 2011/61/UE, precum şi a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 şi (UE) nr. 648/2012

Acte UE

Jurnalul Oficial 347L

În vigoare

Versiune de la: 8 Iulie 2024

Dată act: 12-dec-2017

Emitent: Consiliul Uniunii Europene;Parlamentul European

(1)Securitizarea presupune tranzacţii care permit unui creditor sau unui împrumutător - de obicei, o instituţie de credit sau o societate - să refinanţeze un pachet de împrumuturi, de expuneri sau de creanţe, de exemplu împrumuturi locative, credite auto şi contracte de leasing auto, credite de consum, carduri de credit sau creanţe comerciale, prin transformarea acestora în titluri de valoare tranzacţionabile. Creditorul îşi grupează împrumuturile şi le restructurează în cadrul unui portofoliu, organizându-le în funcţie de diferite categorii de risc destinate diverşilor investitori, oferind astfel investitorilor acces la investiţii în împrumuturi şi în alte expuneri care nu le sunt direct accesibile în mod normal. Rentabilitatea investiţiei decurge din fluxurile de numerar ale împrumuturilor-suport.

(2)În comunicarea sa din 26 noiembrie 2014 privind un Plan de investiţii pentru Europa, Comisia şi-a anunţat intenţia de a relansa pieţele de securitizări de înaltă calitate, fără a repeta greşelile comise înaintea crizei financiare din 2008. Dezvoltarea unei pieţe de securitizări simple, transparente şi standardizate constituie una dintre pietrele de temelie ale uniunii pieţelor de capital (UPC) şi contribuie la îndeplinirea obiectivului prioritar al Comisiei de sprijinire a creării de locuri de muncă şi de reluare a unei creşteri economice durabile.

(4)Securitizarea este un element important pentru buna funcţionare a pieţelor financiare. Dacă este structurată în mod viabil, securitizarea reprezintă un canal important pentru diversificarea surselor de finanţare şi pentru alocarea mai extinsă a riscurilor în cadrul sistemului financiar al Uniunii. Ea permite o distribuţie mai largă a riscurilor din sectorul financiar şi poate contribui la degajarea bilanţurilor iniţiatorilor şi astfel la intensificarea creditării economiei. În general, poate îmbunătăţi eficienţa sistemului financiar şi poate oferi posibilităţi suplimentare de investiţii. Securitizarea poate crea o legătură între instituţiile de credit şi pieţele de capital, spre folosul indirect al întreprinderilor şi cetăţenilor (de exemplu, sub formă de împrumuturi şi de finanţări mai puţin costisitoare destinate întreprinderilor, precum şi sub formă de credite pentru achiziţionarea de bunuri imobile şi de carduri de credit mai puţin costisitoare). Cu toate acestea, prezentul regulament recunoaşte riscurile legate de o mai mare interconectivitate şi de un efect de levier excesiv generate de securitizare şi îmbunătăţeşte supravegherea micro-prudenţială de către autorităţile competente a participării unei instituţii financiare pe piaţa securitizărilor, precum şi supravegherea macroprudenţială a pieţei respective de către Comitetul european pentru risc sistemic (CERS), instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1092/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului (⁴), şi de către autorităţile naţionale competente şi de cele desemnate pentru instrumentele macroprudenţiale.

(5)Pentru a institui un cadru prudenţial mai sensibil la risc pentru securitizările simple, transparente şi standardizate (STS), este nevoie ca Uniunea să stabilească o definiţie clară a securitizării STS, deoarece, în caz contrar, tratamentul de reglementare mai sensibil la risc aplicat instituţiilor de credit şi societăţilor de asigurare ar fi disponibil pentru diferite tipuri de securitizări din diferite state membre. S-ar crea astfel condiţii de concurenţă inechitabile şi ar apărea necesitatea unui arbitraj de reglementare este însă important să se asigure că Uniunea funcţionează ca o piaţă unică pentru securitizările STS şi că facilitează tranzacţiile transfrontaliere.

(6)În concordanţă cu definiţiile existente în legislaţia sectorială a Uniunii, este adecvat să se prevadă definiţii ale tuturor conceptelor-cheie ale securitizării. Este necesară mai ales o definiţie clară şi cuprinzătoare a securitizării, care să cuprindă orice tranzacţie sau schemă prin care riscul de credit asociat unei expuneri sau unui portofoliu de expuneri este segmentat pe tranşe. O expunere care creează o obligaţie de plată directă pentru o tranzacţie sau o schemă utilizată pentru a finanţa ori a administra active corporale nu ar trebui considerată o expunere faţă de o securitizare, chiar dacă tranzacţia sau schema are obligaţii de plată cu ranguri de prioritate diferite.

(7)Un sponsor ar trebui să fie în măsură să delege sarcini unei societăţi de administrare, dar ar trebui să rămână responsabil de gestionarea riscurilor. În special, un sponsor nu ar trebui să transfere societăţii sale de administrare cerinţa de reţinere a riscului. Societatea de administrare ar trebui să fie un administrator de active reglementat, cum ar fi o societate de administrare a unui organism de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM), un administrator de fonduri de investiţii alternative (AFIA) sau o entitate menţionată în Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (¹) (MiFID).

(8)Prezentul regulament introduce o interdicţie de resecuritizare, sub rezerva unor derogări pentru anumite cazuri de resecuritizări care sunt utilizate în scopuri legitime şi a unor clarificări cu privire la programele de emisiune de titluri pe termen scurt garantate cu active (ABCP), dacă acestea sunt considerate a fi resecuritizări. Resecuritizările ar putea împiedica atingerea nivelului de transparenţă pe care acest regulament urmăreşte să îl stabilească. Cu toate acestea, resecuritizările, în circumstanţe excepţionale, pot fi utile pentru protejarea intereselor investitorilor. Prin urmare, resecuritizările ar trebui să fie permise numai în cazuri specifice, astfel cum sunt prevăzute de prezentul regulament. În plus, este important pentru finanţarea economiei reale ca programele ABCP sprijinite integral care nu introduc nicio resegmentare pe tranşe pe lângă operaţiunile finanţate prin program să rămână în afara domeniului de aplicare al interdicţiei de resecuritizare.

(9)Investiţiile în securitizări sau expunerile la acestea expun investitorul nu doar la riscurile de credit legate de împrumuturile-suport sau de expunerile-suport, ci şi la alte riscuri generate de procesul de structurare a securitizărilor, precum riscul de agenţie, riscul de model, riscul juridic şi operaţional, riscul de contraparte, riscul de administrare, riscul de lichiditate şi riscul de concentrare. Prin urmare, este esenţial ca investitorii instituţionali să facă obiectul unor cerinţe proporţionale privind obligaţia de diligenţă, care să asigure faptul că aceştia evaluează în mod corespunzător riscurile care decurg din toate tipurile de securitizări, în folosul investitorilor finali. De asemenea, obligaţia de diligenţă poate să întărească astfel încrederea în piaţă şi încrederea dintre iniţiatori, sponsori şi investitori. Este necesar ca şi investitorii să îşi exercite în mod adecvat obligaţia de diligenţă în ceea ce priveşte securitizările STS. Aceştia se pot informa prin intermediul informaţiilor divulgate de părţile implicate în securitizare, în special în ceea ce priveşte notificarea STS şi informaţiile aferente divulgate în acest context, care ar trebui să le ofere investitorilor toate informaţiile relevante cu privire la modul în care sunt îndeplinite criteriile STS. Investitorii instituţionali ar trebui să fie în măsură să acorde încrederea cuvenită notificării STS şi informaţiilor divulgate de iniţiator, de sponsor şi de entitatea special constituită în scopul securitizării (SSPE) pe baza cărora se stabileşte dacă o securitizare îndeplineşte cerinţele STS. Cu toate acestea, investitorii nu ar trebui să se bazeze în mod exclusiv şi automat pe astfel de notificări şi pe astfel de informaţii.

(10)Este esenţial ca interesele iniţiatorilor, ale sponsorilor, ale creditorilor iniţiali care sunt implicaţi într-o securitizare şi ale investitorilor să fie aliniate. În acest scop, iniţiatorul, sponsorul sau creditorul iniţial ar trebui să reţină un interes semnificativ în expunerile-suport din securitizare. Prin urmare, este important ca iniţiatorul, sponsorul sau creditorul iniţial să reţină o expunere economică netă semnificativă la riscurile subiacente în cauză. Într-un sens mai larg, tranzacţiile de securitizare nu ar trebui să fie structurate astfel încât să se evite aplicarea cerinţei de reţinere. Cerinţa respectivă ar trebui să fie aplicabilă în toate situaţiile în care substanţa economică a unei securitizări este aplicabilă, indiferent de tipul de structuri sau instrumente juridice utilizate. Nu sunt necesare aplicări multiple ale cerinţei de reţinere. Pentru orice securitizare, este suficient ca cerinţa să i se aplice doar iniţiatorului, sponsorului sau creditorului iniţial. În mod similar, atunci când tranzacţiile de securitizare includ alte poziţii din securitizare drept expuneri-suport, cerinţa de reţinere ar trebui să se aplice doar securitizării care face obiectul investiţiei. Notificarea STS ar trebui să indice investitorilor faptul că iniţiatorul, sponsorul sau creditorul iniţial reţine o expunere economică netă semnificativă la riscurile subiacente. Ar trebui să se prevadă anumite excepţii pentru cazurile în care expunerile securitizate sunt garantate integral, necondiţionat şi irevocabil, în special de către autorităţi publice. În cazul în care se acordă sprijin din resurse publice sub formă de garanţii sau prin alte mijloace, prezentul regulament nu aduce atingere normelor privind ajutoarele de stat.

(11)Iniţiatorii sau sponsorii nu ar trebui să profite de faptul că pot deţine mai multe informaţii decât investitorii şi investitorii potenţiali cu privire la activele transferate la SSPE-uri şi nu ar trebui să transfere la SSPE-uri, fără cunoştinţa investitorilor sau a investitorilor potenţiali, active al căror profil de risc de credit este mai mare decât cel al activelor comparabile deţinute în bilanţul iniţiatorilor. Orice încălcare a respectivei obligaţii ar trebui să facă obiectul unor sancţiuni care să fie aplicate de către autorităţile competente, dar numai în cazul în care această încălcare este făcută cu intenţie. Simpla neglijenţă nu ar trebui să facă obiectul unor sancţiuni în această privinţă. Cu toate acestea, respectiva obligaţie ar trebui să nu aducă atingere în niciun fel dreptului iniţiatorilor sau al sponsorilor de a selecta pentru transfer la SSPE-uri active care ex ante au un profil de risc de credit mai mare în comparaţie cu profilul de risc de credit mediu al unor active comparabile care rămân în bilanţul iniţiatorului, atât timp cât profilul de risc mai mare al activelor transferate la SSPE-uri este comunicat clar investitorilor sau investitorilor potenţiali. Autorităţile competente ar trebui să supravegheze respectarea acestei obligaţii prin compararea activelor pe care se bazează o securitizare cu activele comparabile păstrate în bilanţul iniţiatorului.

(12)Capacitatea investitorilor şi a investitorilor potenţiali de a exercita obligaţia de diligenţă şi de a evalua astfel în cunoştinţă de cauză bonitatea unui anumit instrument de securitizare depinde de accesul lor la informaţii privind instrumentele respective. Pe baza acquis-ului existent, este important să se creeze un sistem cuprinzător în cadrul căruia investitorii şi investitorii potenţiali să aibă acces la toate informaţiile relevante pe întreaga durată a tranzacţiilor, să se reducă sarcinile de raportare ale iniţiatorilor, ale sponsorilor şi ale SSPE-urilor şi să se faciliteze accesul continuu, simplu şi liber al investitorilor la informaţii fiabile privind securitizările. Pentru a îmbunătăţi transparenţa pieţei ar trebui să se creeze un cadru pentru registrele centrale de securitizări în care să se colecteze rapoarte relevante, în principal privind expunerile-suport aferente securitizărilor. Aceste registre centrale de securitizări ar trebui să fie autorizate şi supravegheate de Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare şi Pieţe) (ESMA) instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹). Atunci când precizează detaliile acestor sarcini de raportare, ESMA ar trebui să se asigure că informaţiile care urmează a fi raportate la aceste registre reflectă cât mai fidel posibil modelele existente pentru divulgarea acestor informaţii.

(13)Principalul scop al obligaţiei generale ce revine iniţiatorului, sponsorului şi SSPE de a pune la dispoziţie informaţii privind securitizările prin intermediul registrului central de securitizări este de a se oferi investitorilor o sursă unică şi supravegheată de date necesare pentru a-şi îndeplini obligaţia de diligenţă. Securitizările private sunt adesea personalizate. Acestea sunt importante deoarece permit părţilor să încheie tranzacţii de securitizare fără să divulge pieţei şi concurenţilor informaţii comerciale sensibile cu privire la tranzacţie (de exemplu, să divulge că o anumită societate are nevoie de finanţare pentru a extinde producţia sau că o firmă de investiţii intră pe o piaţă nouă ca parte a strategiei sale) şi/sau în legătură cu activele-suport (de exemplu, privind tipul de creanţe comerciale generate de o întreprindere industrială). În aceste cazuri, investitorii sunt în contact direct cu iniţiatorul şi/sau cu sponsorul şi primesc direct de la aceştia informaţiile necesare pentru a-şi îndeplini obligaţia de diligenţă. Prin urmare, este adecvat să se excepteze securitizările private de la cerinţa de notificare a informaţiilor privind tranzacţiile către un registru central de securitizări.

(16)Iniţiatorii, sponsorii şi SSPE-urile ar trebui să pună la dispoziţie, în raportul destinat investitorilor, toate datele relevante semnificative privind calitatea creditului şi performanţa expunerilor-suport, inclusiv date care să le permită investitorilor să identifice în mod clar, în cadrul portofoliului de expuneri-suport, situaţiile de efectuare cu întârziere a plăţilor de către debitorii subiacenţi şi de incapacitate de plată a acestora, de restructurare a datoriilor, de iertarea de plată a datoriei, de restructurare datorată dificultăţilor financiare, de răscumpărări, de perioade fără plăţi, de pierderi, de radieri, de recuperări, precum şi alte măsuri corective privind performanţa activelor. În cazul unei securitizări care nu este o tranzacţie ABCP, raportul destinat investitorilor ar trebui să includă date privind fluxurile de numerar generate de expunerile-suport şi de pasivele securitizării, inclusiv o prezentare separată a veniturilor şi plăţilor poziţiei din securitizare, şi anume valoarea programată a principalului şi a dobânzii, a principalului plătit în avans, a dobânzii restante, a comisioanelor şi taxelor şi a datelor cu privire la producerea oricărui eveniment care conduce la modificări ale ordinii de prioritate a plăţilor sau la înlocuirea unei contrapărţi, precum şi date privind suma şi modalităţile disponibile pentru îmbunătăţirea calităţii creditului pentru fiecare tranşă. Deşi securitizările care sunt simple, transparente şi standardizate au oferit rezultate bune în trecut, îndeplinirea cerinţelor STS nu înseamnă că poziţia din securitizare este lipsită de riscuri şi nici nu oferă vreun indiciu cu privire la calitatea creditului pe care se bazează securitizarea. Respectarea acestor cerinţe ar trebui să indice, în schimb, faptul că un investitor prudent şi diligent va putea analiza riscurile pe care le presupune securitizarea.

Pentru a permite ca securitizările pe termen lung să aibă caracteristici structurale diferite de cele ale securitizărilor pe termen scurt (şi anume programele ABCP şi tranzacţiile ABCP), cerinţele STS ar trebui să fie de două tipuri: unul pentru securitizările pe termen lung şi unul pentru securitizările pe termen scurt, care să corespundă celor două segmente de piaţă care funcţionează diferit. Programele ABCP se bazează pe o serie de tranzacţii ABCP constând în expuneri pe termen scurt care trebuie înlocuite după ce ajung la scadenţă. În cadrul unei tranzacţii ABCP, securitizarea s-ar putea obţine, printre altele, prin acordul cu privire la un discount variabil de cumpărare al portofoliului de expuneri-suport sau prin emiterea de către o SSPE a unor note cu rang superior şi inferior într-o structură de cofinanţare în care notele cu rang superior se transferă ulterior la entităţile care cumpără unul sau mai multe programe ABCP. Cu toate acestea, tranzacţiile ABCP care se califică drept STS nu ar trebui să includă nicio resecuritizare. În plus, criteriile STS ar trebui să reflecte rolul specific al sponsorului care furnizează sprijin pentru asigurarea lichidităţii programului ABCP, în special în cazul programelor ABCP sprijinite integral.

(17)Atât la nivel internaţional, cât şi la nivelul Uniunii, s-au depus deja multe eforturi pentru a se identifica securitizarea STS. Regulamentele delegate (UE) 2015/35 (¹) şi (UE) 2015/61 (²) ale Comisiei au stabilit deja criterii privind securitizarea STS în scopuri specifice, căreia îi este acordat un tratament prudenţial mai sensibil la risc.

(18)SSPE-urile ar trebui să fie stabilite doar în ţări terţe care nu sunt trecute de către Grupul de Acţiune Financiară Internaţională (GAFI) pe lista jurisdicţiilor de mare risc şi necooperante. În cazul în care se adoptă o listă specifică a Uniunii a jurisdicţiilor ţărilor terţe care refuză să respecte standardele de bună guvernanţă fiscală până la o revizuire a prezentului regulament, respectiva listă a Uniunii ar trebui avută în vedere şi ar putea deveni lista de referinţă pentru ţările terţe în care nu este permisă stabilirea SSPE-urilor.

(19)Este esenţial să se stabilească o definiţie generală a securitizării STS aplicabilă la nivel transsectorial pe baza criteriilor în vigoare, precum şi pe baza criteriilor de identificare a securitizărilor simple, transparente şi comparabile în cadrul adecvării capitalului pentru securitizări adoptate la 23 iulie 2015 de către Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară (BCBS) şi de către Organizaţia Internaţională a Comisiilor de Valori Mobiliare (IOSCO), şi în special pe baza avizului privind un cadru european pentru securitizările eligibile, publicat la 7 iulie 2015 de Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea Bancară Europeană) (ABE) instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului (³).

(20)Aplicarea criteriilor STS în întreaga Uniune nu ar trebui să conducă la abordări divergente. Abordările divergente ar crea posibile obstacole pentru investitorii transfrontalieri, obligându-i să se familiarizeze în detaliu cu cadrele diverselor state membre, şi ar compromite, astfel, încrederea investitorilor în criteriile STS. Prin urmare, ABE ar trebui să elaboreze ghiduri pentru a se asigura înţelegerea comună şi consecventă a cerinţelor STS la nivelul întregii Uniuni, cu scopul de a se soluţiona eventualele probleme de interpretare. Această sursă unică de interpretare ar facilita adoptarea criteriilor STS de către iniţiatori, sponsori şi investitori. ESMA ar trebui, de asemenea, să joace un rol activ în abordarea eventualelor probleme de interpretare.

(21)Pentru a preveni abordările divergente în aplicarea criteriilor STS, cele trei autorităţi europene de supraveghere (AES) ar trebui, în cadrul Comitetului comun al autorităţilor europene de supraveghere, să îşi coordoneze atât propria activitate, cât şi pe cea a autorităţilor competente, pentru a asigura consecvenţa transsectorială şi pentru a analiza problemele practice care ar putea apărea în legătură cu securitizările STS. În acest demers, ar trebui solicitate şi luate în considerare pe cât posibil şi punctele de vedere ale participanţilor pe piaţă. Rezultatele acestor discuţii ar trebui să fie făcute publice pe site-urile celor trei AES, pentru a ajuta iniţiatorii, sponsorii, SSPE-urile şi investitorii să evalueze securitizările STS înainte de a emite astfel de instrumente sau de a efectua investiţii în acestea. Un astfel de mecanism de coordonare ar fi deosebit de important în perioada premergătoare punerii în aplicare a prezentului regulament.

(22)Prezentul regulament prevede că doar securitizările care respectă cerinţa de "vânzare reală" pot fi desemnate ca fiind STS. Într-o securitizare cu vânzare reală, proprietatea asupra expunerilor-suport este transferată sau atribuită în mod efectiv către o entitate emitentă care este o SSPE. Transferul sau cesiunea expunerilor-suport către SSPE nu ar trebui să se supună niciunei dispoziţii de recuperare în caz de insolvenţă a vânzătorului, fără a aduce atingere dispoziţiilor dreptului intern în materie de insolvenţă în temeiul cărora vânzarea expunerilor-suport încheiată într-un anumit termen înainte de declaraţia de insolvenţă a vânzătorului poate fi invalidată, în condiţii stricte.

(24)În cazul securitizărilor care nu îndeplinesc cerinţa de "vânzare reală", nu se transferă expunerile-suport către o astfel de entitate emitentă, ci se transferă riscul de credit aferent expunerilor-suport prin intermediul unui contract derivat sau al unor garanţii. Se introduce astfel un risc suplimentar de credit al contrapărţii şi o potenţială complexitate privind în special conţinutul contractului derivat. Din aceste motive, criteriile STS nu ar trebui să permită securitizarea sintetică.

Ar trebui să se recunoască progresele înregistrate de ABE în raportul său din decembrie 2015, în care identifică un posibil set de criterii STS pentru securitizarea sintetică şi defineşte "securitizarea sintetică înscrisă în bilanţ" şi "securitizarea sintetică de arbitraj". După ce ABE a stabilit clar un set de criterii STS specific aplicabile securitizărilor sintetice înscrise în bilanţ şi pentru a promova finanţarea economiei reale, în special a IMM-urilor, care beneficiază cel mai mult de pe urma acestor securitizări, Comisia ar trebui să redacteze un raport şi, după caz, să adopte o propunere legislativă pentru a extinde cadrul STS la securitizările respective. Cu toate acestea, Comisia nu ar trebui să propună nicio astfel de extindere în ceea ce priveşte securitizările sintetice de arbitraj.

(26)Expunerile-suport nu ar trebui să includă expunerile în stare de nerambursare sau expunerile faţă de debitori sau garanţi care, potrivit informaţiilor deţinute de iniţiator sau de creditorul iniţial, se află în situaţii specifice de dificultate în materie de credit (de exemplu, debitori care au fost declaraţi în stare de insolvenţă).

Expunerilor care au fost neperformante şi care, ulterior, au fost restructurate ar trebui să li se aplice o abordare prudentă. Cu toate acestea, includerea acestora din urmă în portofoliul de expuneri-suport nu ar trebui exclusă în cazul în care aceste expuneri nu au prezentat noi arierate de la data restructurării, care ar fi trebuit să aibă loc cu cel puţin un an înainte de data transferului sau a cesiunii expunerilor-suport către SSPE. În aceste cazuri, divulgarea adecvată ar trebui să asigure o transparenţă deplină.

(27)Pentru a se asigura că investitorii îşi îndeplinesc cu rigurozitate obligaţia de diligenţă şi pentru a facilita evaluarea riscurilor subiacente, este important ca tranzacţiile de securitizare să fie garantate de portofolii de expuneri omogene în ceea ce priveşte tipul de active, cum ar fi portofoliile de împrumuturi locative, sau portofoliile de credite acordate societăţilor, credite imobiliare pentru întreprinderi, contracte de leasing şi facilităţi de creditare destinate întreprinderilor din aceeaşi categorie sau portofolii de credite auto şi contracte de leasing auto sau portofolii de facilităţi de creditare acordate persoanelor fizice în scopuri de consum personale, legate de familie sau de gospodărie. Expunerile-suport nu ar trebui să includă valori mobiliare, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 44 din Directiva 2014/65/UE. Pentru a ţine cont de acele state membre în care utilizarea obligaţiunilor în locul contractelor de credit pentru acordarea de credite societăţilor nefinanciare este o practică des întâlnită în rândul instituţiilor de credit, ar trebui să se poată include astfel de obligaţiuni, cu condiţia ca acestea să nu fie cotate într-un loc de tranzacţionare.

(28)Este esenţial să se prevină reproducerea unor modele de tipul "originate to distribute". În aceste situaţii, creditorii acordă credite aplicând politici de subscriere insuficiente şi fragile, deoarece ştiu în avans că riscurile aferente sunt, în cele din urmă, vândute unor părţi terţe. Astfel, expunerile care urmează să fie securitizate ar trebui să fie iniţiate în cursul normal al activităţii iniţiatorului sau a creditorului iniţial în conformitate cu standarde de subscriere care nu ar trebui să fie mai puţin stricte decât cele aplicate de iniţiator sau de creditorul iniţial la momentul iniţierii unor expuneri similare care nu sunt securitizate. Modificările semnificative aduse standardelor de subscriere ar trebui comunicate integral investitorilor potenţiali sau, în cazul programelor ABCP sprijinite integral, sponsorului şi altor părţi direct expuse tranzacţiei ABCP. Iniţiatorul sau creditorul iniţial ar trebui să aibă suficientă experienţă în ceea ce priveşte iniţierea unor expuneri de natură similară cu cele care au fost securitizate. În cazul securitizărilor în care expunerile-suport sunt împrumuturi locative, portofoliul de împrumuturi nu ar trebui să includă niciun împrumut care a fost comercializat şi subscris pe baza premisei că s-a adus la cunoştinţa solicitantului împrumutului sau, după caz, a intermediarilor faptul că este posibil ca informaţiile furnizate să nu fi fost verificate de către creditor. De asemenea, evaluarea bonităţii debitorului ar trebui, atunci când este cazul, să îndeplinească cerinţele prevăzute de Directivele 2008/48/CE (¹) şi 2014/17/UE (²) ale Parlamentului European şi ale Consiliului sau cerinţe echivalente în vigoare în ţări terţe.

(30)În cazul în care sunt disponibile date privind impactul asupra mediului al activelor-suport ale securitizărilor, iniţiatorul şi sponsorul acestor securitizări ar trebui să le publice.

(31)În cazul în care iniţiatorii, sponsorii şi SSPE-urile doresc să utilizeze denumirea STS pentru securitizările lor, investitorii, autorităţile competente şi ESMA ar trebui notificate cu privire la faptul că securitizarea în cauză îndeplineşte cerinţele STS. Notificarea ar trebui să includă o explicaţie cu privire la modul în care se respectă fiecare dintre criteriile STS. ESMA ar trebui în acest caz să publice notificarea pe o listă a securitizărilor STS notificate disponibilă pe site-ul său în scop informativ. Includerea unei emisii de securitizări pe lista securitizărilor STS notificate publicată de ESMA nu presupune că ESMA sau alte autorităţi competente au certificat faptul că securitizarea respectivă îndeplineşte cerinţele STS. Respectarea cerinţelor STS rămâne responsabilitatea exclusivă a iniţiatorilor, a sponsorilor şi a SSPE-urilor. Acest lucru ar trebui să asigure faptul că iniţiatorii, sponsorii şi SSPE- urile îşi asumă răspunderea pentru afirmaţia lor potrivit căreia securitizarea este STS, precum şi faptul că există transparenţă a pieţei.

(32)În cazul în care o securitizare nu mai îndeplineşte cerinţele STS, iniţiatorul şi sponsorul ar trebui să notifice imediat ESMA şi autoritatea competentă relevantă. În plus, în cazul în care o autoritate competentă a impus sancţiuni administrative în ceea ce priveşte o securitizare notificată ca fiind STS, autoritatea competentă în cauză ar trebui să notifice de îndată ESMA, pentru includerea acestora pe lista de notificări STS, astfel încât să le permită investitorilor să fie informaţi cu privire la aceste sancţiuni, precum şi cu privire la fiabilitatea notificărilor STS. Prin urmare, este în interesul iniţiatorilor şi al sponsorilor să transmită notificări riguroase, pentru a se evita consecinţele asupra reputaţiei.

(34)Implicarea unor părţi terţe cu scopul de a contribui la verificarea respectării cerinţelor STS de către securitizări ar putea fi utilă atât investitorilor, cât şi iniţiatorilor, sponsorilor şi SSPE-urilor şi ar putea contribui la creşterea încrederii în piaţa securitizărilor STS. Iniţiatorii, sponsorii şi SSPE-urile ar putea, de asemenea, să utilizeze serviciile unei părţi terţe autorizate în conformitate cu prezentul regulament pentru a evalua dacă securitizarea lor îndeplineşte criteriile STS. Părţile terţe respective ar trebui să facă obiectul autorizării de către autorităţile competente. Notificarea ESMA şi publicarea ulterioară pe site-ul ESMA ar trebui să menţioneze dacă respectarea cerinţelor STS a fost confirmată de către o parte terţă autorizată. Cu toate acestea, este esenţial ca investitorii să efectueze propria lor evaluare, să îşi asume responsabilitatea pentru deciziile lor de investiţii şi să nu se bazeze automat pe astfel de părţi terţe. Implicarea unei părţi terţe nu ar trebui în niciun fel să transfere de la iniţiatori, sponsori şi investitorii instituţionali responsabilitatea juridică supremă pentru notificarea şi tratarea unei tranzacţii de securitizare drept STS.

(35)Statele membre ar trebui să desemneze autorităţile competente şi să le acorde competenţele de supraveghere, de investigare şi de sancţionare necesare. În principiu, sancţiunile administrative ar trebui să fie publicate. Întrucât investitorii, iniţiatorii, sponsorii, creditorii iniţiali şi SSPE-urile se pot stabili în diferite state membre şi pot fi supravegheaţi de autorităţi sectoriale competente diferite, ar trebui asigurată o cooperare strânsă între autorităţile competente relevante, inclusiv Banca Centrală Europeană (BCE) în legătură cu sarcinile specifice atribuite acesteia de Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului (¹), precum şi cu AES-urile prin schimbul reciproc de informaţii şi prin acordarea de asistenţă reciprocă în cadrul activităţilor de supraveghere. Autorităţile competente ar trebui să aplice sancţiuni doar în cazul încălcărilor comise în mod intenţionat sau din neglijenţă. Aplicarea de măsuri de remediere nu ar trebui să depindă de dovedirea intenţiei sau neglijenţei. La stabilirea tipului şi nivelului adecvat al sancţiunii sau al măsurii de remediere, atunci când se ia în considerare capacitatea financiară a persoanei fizice sau juridice responsabile, autorităţile competente ar trebui să ţină cont în special de cifra de afaceri totală a persoanei juridice responsabile sau de venitul anual şi de activele nete ale persoanei fizice responsabile.

(36)Autorităţile competente ar trebui să îşi coordoneze îndeaproape supravegherea şi să asigure consecvenţa între decizii, în special în cazul încălcărilor prezentului regulament. În cazul în care o astfel de încălcare se referă la o notificare incorectă sau care ar putea induce în eroare, autoritatea competentă care a constatat încălcarea ar trebui să informeze şi AES-urile şi autorităţile competente relevante ale statelor membre în cauză. În caz de dezacord între autorităţile competente, ESMA şi, după caz, Comitetul comun al autorităţilor europene de supraveghere ar trebui să îşi exercite competenţele de mediere cu caracter obligatoriu.

(37)Cerinţele pentru utilizarea denumirii de securizare "securitizare simplă, transparentă şi standardizată" (STS) sunt noi şi vor fi precizate în ghidurile ABE şi, cu timpul, în practica de supraveghere. Pentru a se evita descurajarea utilizării denumirii STS de către participanţii la piaţă, autorităţile competente ar trebui să aibă capacitatea de a acorda iniţiatorului, sponsorului şi SSPE o perioadă de graţie de trei luni pentru a remedia orice utilizare eronată a denumirii pe care au folosit-o cu bună credinţă. Buna credinţă se prezumă atunci când iniţiatorul, sponsorul şi SSPE nu ar fi putut să ştie că o securitizare nu îndeplineşte toate criteriile STS pentru a fi desemnată drept STS. Pe parcursul respectivei perioade de graţie, securitizarea în cauză ar trebui să fie considerată în continuare ca respectând criteriile STS şi nu ar trebui să fie eliminată de pe lista elaborată de ESMA în conformitate cu prezentul regulament.

(38)Prezentul regulament promovează armonizarea mai multor elemente esenţiale ale pieţei securitizărilor, fără a aduce atingere posibilităţii ca piaţa însăşi să realizeze ulterior o armonizare complementară a proceselor şi practicilor de pe pieţele de securitizare. Din acest motiv, este esenţial ca participanţii pe piaţă şi asociaţiile profesionale ale acestora să îşi continue activităţile de standardizare suplimentară a practicilor de pe piaţă, în special în ceea ce priveşte standardizarea documentaţiei referitoare la securitizări. Comisia ar trebui să monitorizeze cu atenţie eforturile de standardizare depuse de participanţii pe piaţă şi să raporteze cu privire la acestea.

(39)Directivele 2009/65/CE (¹), 2009/138/CE (²) şi 2011/61/UE (³) ale Parlamentului European şi ale Consiliului, precum şi Regulamentele (CE) nr. 1060/2009 (⁴) şi (UE) nr. 648/2012 (⁵) ale Parlamentului European şi ale Consiliului sunt modificate în consecinţă, astfel încât să asigure coerenţa cadrului juridic al Uniunii cu prezentul regulament în ceea ce priveşte dispoziţiile legate de securitizare, obiectivul principal al actelor menţionate fiind instituirea şi funcţionarea pieţei interne, în special prin asigurarea unor condiţii de concurenţă echitabile în cadrul pieţei interne pentru toţi investitorii instituţionali.

(40)În ceea ce priveşte modificările aduse Regulamentului (UE) nr. 648/2012, contractele derivate extrabursiere încheiate de SSPE-uri nu ar trebui să fie supuse obligaţiei de compensare, sub rezerva îndeplinirii anumitor condiţii. Aceasta deoarece contrapărţile la contracte derivate extrabursiere încheiate cu SSPE-uri sunt creditori garantaţi prin mecanisme de securitizare, ceea ce permite, de obicei, să se prevadă o protecţie adecvată împotriva riscului de credit al contrapărţii. În ceea ce priveşte instrumentele derivate care nu sunt compensate la nivel central, nivelurile garanţiei reale solicitate ar trebui să ţină seama şi de structura specifică a mecanismelor de securitizare, precum şi de măsurile de protecţie deja prevăzute de acestea.

(41)Există un anumit grad de substituibilitate între obligaţiunile garantate şi securitizări. Prin urmare, pentru a se evita riscul de denaturare sau de arbitraj dintre utilizarea securitizărilor şi utilizarea obligaţiunilor garantate care poate apărea ca urmare a diferenţei de tratament dintre contractele derivate extrabursiere încheiate de către entităţi emitente de obligaţiuni garantate sau de către SSPE, Regulamentul (UE) nr. 648/2012 ar trebui modificat pentru a se asigura coerenţa între tratamentul instrumentelor derivate asociate obligaţiunilor garantate şi cel al instrumentelor derivate asociate securitizărilor, în ceea ce priveşte obligaţia de compensare şi cerinţele de marjă privind instrumentele derivate extrabursiere care nu sunt compensate la nivel central.

(42)În vederea armonizării taxelor de supraveghere ce urmează a fi percepute de ESMA, competenţa de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE) ar trebui delegată Comisiei în ceea ce priveşte detalierea tipurilor de taxe, a cazurilor în care se percep taxe, a valorii lor şi a modalităţii de plată a acestora. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experţi, şi ca respectivele consultări să se desfăşoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituţional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (⁶). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European şi Consiliul primesc toate documentele în acelaşi timp cu experţii din statele membre, iar experţii acestor instituţii au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experţi ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(43)În vederea precizării cerinţei de reţinere a riscului, precum şi pentru clarificarea suplimentară a criteriilor de omogenitate şi a expunerilor considerate a fi omogene în temeiul cerinţelor privind simplitatea, asigurându-se în acelaşi timp faptul că securitizarea împrumuturilor pentru IMM-uri nu este afectată în mod negativ, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte standarde tehnice de reglementare elaborate de ABE în ceea ce priveşte modalităţile de reţinere a riscului, măsurarea nivelului de reţinere, anumite interdicţii privind riscul reţinut, reţinerea pe bază consolidată şi exceptarea anumitor tranzacţii, precum şi precizarea criteriilor de omogenitate şi a expunerilor-suport considerate a fi omogene. Comisia ar trebui să adopte standardele tehnice de reglementare respective prin intermediul actelor delegate în conformitate cu articolul 290 din TFUE şi în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010. ABE ar trebui să se consulte îndeaproape cu celelalte două AES.

(44)Pentru a se facilita accesul continuu, simplu şi liber al investitorilor la informaţii fiabile privind securitizările, precum şi în vederea specificării modalităţilor de îndeplinire a obligaţiei de cooperare şi de schimb de informaţii care le revine autorităţilor competente, Comisia ar trebui de asemenea să fie împuternicită să adopte standarde tehnice de reglementare elaborate de ESMA în ceea ce priveşte: informaţiile comparabile referitoare la expunerile-suport şi rapoartele periodice destinate investitorilor; lista scopurilor legitime pentru care sunt permise resecuritizări; procedurile care permit registrelor centrale de securitizări să verifice caracterul complet şi coerenţa informaţiilor raportate, cererea de înregistrare şi cererea simplificată de extindere a înregistrării; informaţiile privind securitizările care urmează să fie furnizate din motive de transparenţă, standardele operaţionale cerute pentru colectarea, agregarea şi compararea datelor între registrele centrale de securitizări, informaţiile la care entităţile desemnate au acces şi clauzele şi condiţiile pentru acces direct; informaţiile furnizate în cazul notificărilor STS, informaţiile care urmează să fie furnizate autorităţilor competente în cererea pentru autorizarea unei părţi terţe verificatoare; şi informaţiile care urmează să facă obiectul schimbului şi conţinutul şi domeniul de aplicare ale obligaţiilor de notificare. Comisia ar trebui să adopte standardele tehnice de reglementare respective prin intermediul actelor delegate în conformitate cu articolul 290 din TFUE şi în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010. ESMA ar trebui să se consulte îndeaproape cu celelalte două AES.

(45)Pentru a facilita demersul investitorilor, al iniţiatorilor, al sponsorilor şi al SSPE-urilor, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte standarde tehnice de punere în aplicare elaborate de ESMA în ceea ce priveşte: modelele care urmează să fie utilizate pentru punerea informaţiilor la dispoziţia deţinătorilor unei poziţii din securitizare; formatul cererii de înregistrare şi al cererii de extindere a înregistrării registrelor centrale de securitizări; modelele pentru furnizarea de informaţii; modelele care urmează să fie utilizate pentru furnizarea de informaţii către registrele centrale de securitizări, ţinând seama de soluţiile elaborate de operatorii existenţi care colectează date privind securitizările; şi modelul pentru notificările STS care să le ofere investitorilor şi autorităţilor competente informaţii suficiente pentru a putea realiza evaluarea respectării cerinţelor STS. Comisia ar trebui să adopte respectivele standarde tehnice de punere în aplicare prin intermediul actelor de punere în aplicare în conformitate cu articolul 291 din TFUE şi în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010. ESMA ar trebui să se consulte îndeaproape cu celelalte două AES.

(46)Întrucât obiectivele prezentului regulament, şi anume stabilirea unui cadru general privind securitizarea şi crearea unui cadru specific pentru o securitizare STS, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dat fiind că pieţele securitizărilor operează la nivel mondial şi că ar trebui asigurate condiţii de concurenţă echitabile în cadrul pieţei interne pentru toţi investitorii instituţionali şi toate entităţile care participă la securitizare, dar, având în vedere amploarea şi efectele acţiunii, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este enunţat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

(48)În ceea ce priveşte poziţiile din securitizare în sold la 1 ianuarie 2019, iniţiatorii, sponsorii şi SSPE-urile ar trebui să aibă posibilitatea de a utiliza denumirea "STS" cu condiţia ca securitizarea să respecte cerinţele STS, pentru unele dintre cerinţe la momentul notificării, iar pentru altele la momentul iniţierii. Prin urmare, iniţiatorii, sponsorii şi SSPE-urile ar trebui să fie în măsură să transmită ESMA o notificare STS în temeiul prezentului regulament. Orice modificare ulterioară a securitizării ar trebui să fie acceptată cu condiţia ca securitizarea să îndeplinească în continuare toate cerinţele STS aplicabile.

(49)Cerinţele privind îndeplinirea obligaţiei de diligenţă, care se aplică în conformitate cu dreptul Uniunii în vigoare înainte de data aplicării prezentului regulament, ar trebui să se aplice în continuare securitizărilor emise la 1 ianuarie 2011 sau după această dată, precum şi securitizărilor emise înainte de 1 ianuarie 2011 în cazul în care au fost adăugate sau înlocuite noi expuneri-suport după 31 decembrie 2014. Dispoziţiile relevante din Regulamentul delegat (UE) nr. 625/2014 al Comisiei (¹) care precizează cerinţele de reţinere a riscului impuse instituţiilor de credit şi firmelor de investiţii în înţelesul Regulamentului (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (²) ar trebui să rămână aplicabile până în momentul în care se aplică standardele tehnice de reglementare privind reţinerea riscului în temeiul prezentului regulament. Din motive de securitate juridică, instituţiilor de credit sau firmelor de investiţii, societăţilor de asigurare, societăţilor de reasigurare şi administratorilor de fonduri de investiţii alternative ar trebui, în ceea ce priveşte poziţiile din securitizare în sold la data aplicării prezentului regulament, să li se aplice în continuare articolul 405 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi capitolele I, II şi III şi articolul 22 din Regulamentul delegat (UE) nr. 625/2014, articolele 254 şi 255 din Regulamentul delegat (UE) 2015/35 şi, respectiv, articolul 51 din Regulamentul delegat (UE) nr. 231/2013 al Comisiei (³).

CAPITOLUL 1:DISPOZIŢII GENERALE

Art. 1: Obiect şi domeniu de aplicare

(1)Prezentul regulament stabileşte un cadru general privind securitizarea. De asemenea, defineşte securitizarea şi stabileşte cerinţele privind îndeplinirea obligaţiei de diligenţă, reţinerea riscului şi transparenţa impuse părţilor implicate în securitizări, criteriile pentru acordarea creditelor, cerinţele privind vânzarea securitizărilor către clienţii de retail, interzicerea resecuritizărilor, cerinţele pentru SSPE-uri, precum şi condiţiile şi procedurile privind registrele centrale de securitizări. Regulamentul creează, de asemenea, un cadru pentru securitizarea simplă, transparentă şi standardizată (STS).

Art. 2: Definiţii

1."securitizare" înseamnă o tranzacţie sau o schemă prin care riscul de credit asociat unei expuneri sau unui portofoliu de expuneri este segmentat pe tranşe, care prezintă toate caracteristicile următoare:

5."sponsor" înseamnă o instituţie de credit situată fie în Uniune, fie în afara acesteia, astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, sau o firmă de investiţii, astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 din Directiva 2014/65/UE, alta decât un iniţiator, care:

12."investitor instituţional" înseamnă un investitor care este unul dintre următoarele:

(c)o instituţie pentru furnizarea de pensii ocupaţionale căreia i se aplică Directiva (UE) 2016/2341 a Parlamentului European şi a Consiliului (¹) în conformitate cu articolul 2 din aceasta, cu excepţia cazului în care un stat membru a optat să nu aplice directiva respectivă, în totalitate sau în parte, în cazul instituţiei respective, în conformitate cu articolul 5 din directiva respectivă, sau un administrator de investiţii sau o entitate autorizată desemnată de o instituţie pentru furnizarea de pensii ocupaţionale în temeiul articolului 32 din Directiva (UE) 2016/2341;

21."program ABCP sprijinit integral" înseamnă un program ABCP pe care sponsorul său îl susţine direct şi integral prin furnizarea către SSPE(uri) a uneia sau mai multor facilităţi de lichiditate care acoperă cel puţin toate elementele următoare:

22."tranzacţie ABCP sprijinită integral" înseamnă o tranzacţie ABCP sprijinită de o facilitate de lichiditate, la nivel de tranzacţie sau la nivel de program ABCP, care acoperă cel puţin toate elementele următoare:

26.«contract de protecţie a creditului» înseamnă un contract încheiat între iniţiator şi investitor pentru transferarea riscului de credit al expunerilor securitizate de la iniţiator către investitor prin utilizarea de instrumente derivate de credit sau de garanţii, contract prin care iniţiatorul se angajează să plătească investitorului un cuantum, cunoscut ca primă de protecţie a creditului, iar investitorul se angajează să plătească iniţiatorului un cuantum, cunoscut ca plată pentru protecţia creditului în cazul în care are loc unul dintre evenimentele de credit definite în contract;

Art. 3: Vânzarea de securitizări clienţilor de retail

(1)Vânzătorul unei poziţii din securitizare nu vinde o astfel de poziţie unui client de retail, astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) punctul 11 din Directiva 2014/65/UE, cu excepţia cazului în care sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:

(2)Atunci când sunt îndeplinite condiţiile stabilite la alineatul (1), iar portofoliul de instrumente financiare al clientului de retail în cauză nu depăşeşte 500 000 EUR, vânzătorul se asigură, pe baza informaţiilor prezentate de clientul de retail în conformitate cu alineatul (3), că acesta nu investeşte în poziţii din securitizare un cuantum total care depăşeşte 10 % din portofoliul de instrumente financiare al clientului respectiv şi că cuantumul minim iniţial investit într-una sau mai multe poziţii din securitizare este de 10 000 EUR.

Art. 4: Cerinţe referitoare la SSPE-uri

(a)ţara terţă este inclusă pe lista ţărilor terţe de mare risc care au deficienţe strategice în regimurile lor naţionale privind combaterea spălării banilor şi a finanţării terorismului, în conformitate cu articolul 9 din Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European şi a Consiliului (^*);

(b)ţara terţă nu a semnat un acord cu un stat membru pentru a se asigura că respectiva ţară terţă respectă în totalitate standardele prevăzute la articolul 26 din Convenţia-model a Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe capital sau în Acordul-model al OCDE privind schimbul de informaţii în domeniul fiscal şi garantează un schimb eficace de informaţii în materie fiscală, inclusiv orice acorduri fiscale multilaterale.

CAPITOLUL 2:DISPOZIŢII APLICABILE TUTUROR SECURITIZĂRILOR

Art. 5: Cerinţe privind obligaţia de diligenţă pentru investitorii instituţionali

(1)Înainte de a deţine o poziţie din securitizare, investitorii instituţionali, alţii decât iniţiatorul, sponsorul sau creditorul iniţial, verifică dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a)în cazul în care iniţiatorul sau creditorul iniţial stabilit în Uniune nu este o instituţie de credit sau o firmă de investiţii, astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctele 1 şi 2 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, iniţiatorul sau creditorul iniţial acordă toate creditele care determină expunerile-suport pe baza unor criterii solide şi bine definite şi a unor procese clar stabilite de aprobare, modificare, reînnoire şi finanţare a creditelor respective şi dispune de sisteme eficace de aplicare a criteriilor şi proceselor respective, în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) din prezentul regulament;

b)în cazul în care este stabilit într-o ţară terţă, iniţiatorul sau creditorul iniţial acordă toate creditele care determină expunerile-suport pe baza unor criterii solide şi bine definite şi a unor procese clar stabilite de aprobare, modificare, reînnoire şi finanţare a creditelor respective şi dispune de sisteme eficace de aplicare a criteriilor şi proceselor respective pentru a se asigura că acordarea creditelor se bazează pe o evaluare amănunţită a bonităţii debitorului;

(2)Prin derogare de la alineatul (1), în ceea ce priveşte tranzacţiile ABCP sprijinite integral, cerinţa prevăzută la alineatul (1) litera (a) se aplică sponsorului. În astfel de cazuri, sponsorul verifică dacă iniţiatorul sau creditorul iniţial, care nu este o instituţie de credit sau o firmă de investiţii, acordă toate creditele care determină expunerile-suport pe baza unor criterii solide şi bine definite şi a unor procese clar stabilite de aprobare, modificare, reînnoire şi finanţare a creditelor respective, precum şi dacă dispune de sisteme eficace de aplicare a criteriilor şi proceselor respective în conformitate cu articolul 9 alineatul (1).

(3)Înainte de a deţine o poziţie din securitizare, investitorii instituţionali, alţii decât iniţiatorul, sponsorul sau creditorul iniţial, efectuează o evaluare în cadrul obligaţiei lor de diligenţă care le permite să estimeze riscurile implicate. Această evaluare are în vedere cel puţin toate elementele următoare:

c)în ceea ce priveşte o securitizare notificată în calitate de STS în conformitate cu articolul 27, dacă securitizarea îndeplineşte cerinţele prevăzute la articolele 19-22 sau la articolele 23-26 şi la articolul 27. Investitorii instituţionali se pot baza în mod adecvat pe notificarea STS efectuată în temeiul articolului 27 alineatul (1) şi pe informaţiile divulgate de iniţiator, de sponsor şi de SSPE cu privire la respectarea cerinţelor STS, fără să se bazeze însă în mod exclusiv sau automat pe notificarea sau informaţiile respective.

(4)Investitorii instituţionali, alţii decât iniţiatorul, sponsorul sau creditorul iniţial, care deţin o poziţie din securitizare îndeplinesc cel puţin următoarele condiţii:

a)instituie proceduri scrise adecvate care sunt proporţionale în raport cu profilul de risc al poziţiei din securitizare, precum şi după caz, în raport cu tranzacţiile lor din portofoliul de tranzacţionare şi din afara acestuia, cu scopul de a monitoriza în permanenţă respectarea alineatelor (1) şi (3), precum şi performanţa poziţiei din securitizare şi a expunerilor-suport.

Acolo unde este relevant având în vedere securitizarea şi expunerile-suport, aceste proceduri scrise includ monitorizarea tipului de expunere, a procentului de împrumuturi a căror scadenţă este depăşită cu peste 30, 60 şi 90 de zile, a ratelor de nerambursare, a ratelor de rambursare anticipată, a împrumuturilor cu garanţia aflată în executare, a ratelor de recuperare, a răscumpărărilor, a modificărilor de împrumuturi, a perioadelor fără plăţi, a tipului garanţiei reale şi a ratei de ocupare a acesteia, a distribuţiei frecvenţei scorurilor de credit sau a altor cuantificări ale bonităţii debitorilor la nivelul expunerilor-suport, a gradului de diversificare la nivel de sector şi de arie geografică şi a distribuţiei frecvenţei raporturilor dintre împrumut şi valoarea garanţiei reale (loan to value), cu intervale ale căror mărimi permit efectuarea cu uşurinţă a unei analize de sensibilitate adecvate. Atunci când expunerile-suport sunt ele însele poziţii din securitizare, astfel cum este permis în temeiul articolului 8, investitorii instituţionali monitorizează, de asemenea, expunerile-suport ale poziţiilor respective;

(5)Fără a aduce atingere alineatelor (1)-(4) din prezentul articol, în cazul în care un investitor instituţional a mandatat un alt investitor instituţional să ia decizii privind gestionarea investiţiilor care l-ar putea expune la o securitizare, investitorul instituţional poate cere părţii respective responsabile de gestionare să îşi îndeplinească obligaţiile care îi revin în temeiul prezentului articol cu privire la orice expunere la o securitizare generată de respectivele decizii. Statele membre se asigură că atunci când un investitor instituţional nu îndeplineşte obligaţiile unui alt investitor instituţional, după cum i se ceruse în temeiul prezentului alineat, partea responsabilă de gestionare, şi nu investitorul instituţional care este expus la securitizare, este pasibil de orice sancţiune în temeiul articolelor 32 şi 33.

Art. 6: Reţinerea riscului

(1)Iniţiatorul, sponsorul sau creditorul iniţial al unei securitizări reţine în permanenţă un interes economic net semnificativ în securitizare de cel puţin 5 %. Respectivul interes se măsoară la iniţiere şi se stabileşte prin valoarea noţională a elementelor din afara bilanţului. Atunci când iniţiatorul, sponsorul sau creditorul iniţial nu au convenit cine va reţine interesul economic net semnificativ, iniţiatorul este cel care reţine interesul economic net semnificativ. Nu pot exista, pentru nicio securitizare dată, aplicări multiple ale cerinţelor privind reţinerea. Interesul economic net semnificativ nu se împarte între diferitele tipuri de reţinători şi nu face obiectul niciunei diminuări a riscului de credit sau a vreunei acoperiri împotriva riscului de credit.

(2)Iniţiatorii nu selectează active care urmează să fie transferate la SSPE cu scopul de a realiza pierderi aferente activelor transferate la SSPE, măsurate pe durata tranzacţiei sau pe o perioadă de maximum patru ani în cazul în care durata tranzacţiei este mai mare de patru ani, mai mari decât pierderile înregistrate pe parcursul aceleiaşi perioade aferente unor active comparabile păstrate în bilanţul iniţiatorului. În cazul în care autoritatea competentă constată existenţa unor elemente care indică încălcarea acestei interdicţii, autoritatea competentă investighează performanţa activelor transferate la SSPE şi a unor active comparabile păstrate în bilanţul iniţiatorului. În cazul în care performanţa activelor transferate este semnificativ mai mică decât cea a activelor comparabile păstrate în bilanţul iniţiatorului ca urmare a intenţiei iniţiatorului, autoritatea competentă impune o sancţiune în temeiul articolelor 32 şi 33.

(3)Se consideră reţinere a unui interes economic net semnificativ de cel puţin 5 % în înţelesul alineatului (1) numai următoarele:

d)reţinerea tranşei care suportă prima pierdere şi, atunci când această reţinere nu este echivalentă cu cel puţin 5 % din valoarea nominală a expunerilor securitizate, dacă este necesar, a altor tranşe cu acelaşi profil de risc sau cu un profil de risc mai sever decât cele transferate sau vândute investitorilor şi care nu sunt scadente mai devreme decât cele transferate sau vândute investitorilor, astfel încât reţinerea să reprezinte în total cel puţin 5 % din valoarea nominală a expunerilor securitizate sau

(3¹)Prin derogare de la alineatul (3), în cazul securitizărilor de NPE-uri şi în cazul în care a fost convenită o reducere de preţ de cumpărare nerambursabilă, reţinerea unui interes economic net semnificativ în sensul alineatului menţionat nu poate fi mai mică de 5 % din suma dintre valoarea netă a expunerilor securitizate care se califică drept expuneri neperformante şi, dacă este cazul, valoarea nominală a eventualelor expuneri performante ce au fost securitizate.

Valoarea netă a unei expuneri neperformante se calculează prin deducerea reducerii preţului de cumpărare nerambursabile convenite la nivelul fiecărei expuneri securitizate la momentul iniţierii sau, după caz, a unei cote corespunzătoare din reducerea de preţ de cumpărare nerambursabilă convenită la nivelul portofoliului de expuneri-suport, în momentul iniţierii, din valoarea nominală a expunerii sau, dacă este cazul, din valoarea sa neachitată în momentul iniţierii. În plus, pentru a determina valoarea netă a expunerilor neperformante securitizate, în reducerea de preţ de cumpărare nerambursabilă se poate include diferenţa dintre valoarea nominală a tranşelor securitizării de NPE subscrise de iniţiator în vederea vânzării ulterioare şi preţul la care tranşele respective sunt vândute prima dată unor părţi terţe separate.

(4)Atunci când un holding financiar mixt stabilit în Uniune în înţelesul Directivei 2002/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (¹), o instituţie mamă ori un holding financiar stabilit în Uniune ori una dintre filialele acestuia în înţelesul Regulamentului (UE) nr. 575/2013 securitizează, în calitate de iniţiator sau de sponsor, expuneri de la una sau mai multe instituţii de credit, firme de investiţii sau alte instituţii financiare care sunt incluse în sfera de supraveghere pe bază consolidată, cerinţele prevăzute la alineatul (1) pot fi îndeplinite pe baza situaţiei consolidate a respectivei instituţii mamă, holding financiar sau holding financiar mixt stabilit în Uniune.

(¹)Directiva 2002/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 2002 privind supravegherea suplimentară a instituţiilor de credit, a întreprinderilor de asigurare şi a întreprinderilor de investiţii care aparţin unui conglomerat financiar şi de modificare a Directivelor 73/239/CEE, 79/267/CEE, 92/49/CEE, 92/96/CEE, 93/6/CEE şi 93/22/CEE ale Consiliului şi a Directivelor 98/78/CE şi 2000/12/CE ale Parlamentului European şi ale Consiliului (JO L 35, 11.2.2003, p. 1).

Primul paragraf se aplică numai atunci când instituţiile de credit, firmele de investiţii sau instituţiile financiare care au creat expunerile securitizate respectă cerinţele prevăzute la articolul 79 din Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (²) şi furnizează în timp util iniţiatorului sau sponsorului şi instituţiei de credit mamă din Uniune, holdingului financiar sau holdingului financiar mixt stabilit în Uniune informaţiile necesare pentru a îndeplini cerinţele prevăzute la articolul 5 din prezentul regulament.

(5)Alineatul (1) nu se aplică atunci când expunerile securitizate sunt expuneri faţă de sau expuneri garantate integral, necondiţionat şi irevocabil de:

d)bănci sau instituţii naţionale de promovare în înţelesul articolului 2 punctul 3 din Regulamentul (UE) 2015/1017 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹); sau

(7)ABE, în strânsă cooperare cu ESMA şi Autoritatea Europeană de Asigurări şi Pensii Ocupaţionale (AEAPO) care a fost instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului (²) elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a face precizări mai detaliate privind cerinţa reţinerii riscului, în special referitor la:

Art. 7: Cerinţe în materie de transparenţă pentru iniţiatori, sponsori şi SSPE-uri

(1)În conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol, iniţiatorul, sponsorul şi SSPE ai unei securitizări pun la dispoziţia deţinătorilor unei poziţii din securitizare, autorităţilor competente menţionate la articolul 29 şi, la cerere, investitorilor potenţiali, cel puţin următoarele informaţii:

b)toate documentele-suport care sunt esenţiale pentru înţelegerea tranzacţiei, inclusiv, dar fără a se limita la, după caz, următoarele documente:

c)atunci când prospectul nu a fost elaborat în conformitate cu Directiva 2003/71/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (¹), un rezumat al tranzacţiei sau o prezentare generală a principalelor caracteristici ale securitizării, inclusiv, în cazurile aplicabile:

e)rapoartele trimestriale destinate investitorilor sau, în cazul ABCP, rapoartele lunare destinate investitorilor, care să conţină următoarele:

f)orice informaţii privilegiate referitoare la securitizare pe care iniţiatorul, sponsorul sau SSPE este obligat să le facă publice în conformitate cu articolul 17 din Regulamentul (UE) nr. 596/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului (²) privind utilizarea abuzivă a informaţiilor privilegiate şi manipularea pieţei;

g)atunci când litera (f) nu se aplică, orice eveniment semnificativ, ca de exemplu:

În aplicarea prezentului alineat, iniţiatorul, sponsorul şi SSPE ai unei securitizări respectă dreptul intern şi dreptul Uniunii care reglementează protecţia confidenţialităţii informaţiilor şi prelucrarea datelor cu caracter personal, pentru a evita eventuale încălcări ale dreptului respectiv, precum şi orice obligaţie de confidenţialitate referitoare la informarea clientului, a creditorului iniţial sau a debitorului, cu excepţia cazului în care aceste informaţii confidenţiale sunt anonimizate sau agregate.

(2)Iniţiatorul, sponsorul şi SSPE ai unei securitizări îl desemnează pe unul dintre ei drept entitate care să îndeplinească cerinţele privind informaţiile care trebuie furnizate în temeiul alineatului (1) primul paragraf literele (a), (b), (d), (e), (f) şi (g).

(3)ESMA, în strânsă cooperare cu ABE şi AEAPO, elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza informaţiile pe care le furnizează iniţiatorul, sponsorul şi SSPE cu scopul de a-şi îndeplini obligaţiile care le revin în temeiul alineatului (1) primul paragraf literele (a) şi (e), ţinând seama de utilitatea informaţiilor pentru deţinătorul poziţiei din securitizare, dacă poziţia din securitizare este pe termen scurt şi, în cazul unei tranzacţii ABCP, dacă este sprijinită integral de un sponsor.

(4)În vederea asigurării unor condiţii uniforme de aplicare pentru informaţiile specificate în conformitate cu alineatul (3), ESMA, în strânsă cooperare cu ABE şi AEAPO, elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a stabili formatul acesteia prin intermediul unor modele standardizate.

Art. 8: Interdicţia privind resecuritizarea

(2)O autoritate competentă desemnată în conformitate cu articolul 29 alineatul (2), (3) sau (4), după caz, poate acorda permisiunea unei entităţi aflate sub supravegherea sa să includă poziţii din securitizare drept expuneri-suport într-o securitizare în cazul în care autoritatea competentă respectivă consideră că utilizarea unei resecuritizări este în scopuri legitime, astfel cum se prevede la alineatul (3) din prezentul articol.

În cazul în care această entitate supravegheată este o instituţie de credit sau o firmă de investiţii, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctele 1 şi 2 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, autoritatea competentă menţionată la primul paragraf din prezentul alineat se consultă cu autoritatea de rezoluţie şi cu orice altă autoritate relevantă pentru entitatea respectivă înainte de a acorda permisiunea includerii unor poziţii din securitizare drept expuneri-suport într-o securitizare. Această consultare nu durează mai mult de 60 de zile de la data la care autoritatea competentă notifică autoritatea de rezoluţie şi orice altă autoritate relevantă pentru entitatea respectivă cu privire la necesitatea unei consultări.

(3)În sensul prezentului articol, se consideră a fi scopuri legitime:

(5)Pentru a reflecta evoluţiile pieţei altor resecuritizări întreprinse în scopuri legitime şi ţinând seama de obiectivele generale în ceea ce priveşte stabilitatea financiară şi protejarea intereselor investitorilor, ESMA, în strânsă colaborare cu ABE, poate elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a completa lista scopurilor legitime prevăzute la alienatul (3).

Art. 9: Criterii pentru acordarea creditelor

(1)Iniţiatorii, sponsorii şi creditorii iniţiali aplică expunerilor care urmează să fie securitizate aceleaşi criterii solide şi bine definite de acordare a creditelor pe care le aplică în cazul expunerilor nesecuritizate. În acest scop, se aplică aceleaşi procese clar stabilite de aprobare şi, dacă este cazul, de modificare, reînnoire şi refinanţare a creditelor. Iniţiatorii, sponsorii şi creditorii iniţiali dispun de sisteme eficace de aplicare a criteriilor şi proceselor respective, cu scopul de a asigura faptul că acordarea creditelor se bazează pe o evaluare amănunţită a bonităţii debitorului, ţinând seama în mod adecvat de factorii care sunt relevanţi pentru a verifica probabilitatea îndeplinirii de către debitor a obligaţiilor care îi revin în temeiul contractului de credit.

(4)Alineatul (3) nu se aplică dacă:

CAPITOLUL 3:CONDIŢII ŞI PROCEDURI DE ÎNREGISTRARE A REGISTRELOR CENTRALE DE SECURITIZĂRI

Art. 10: Înregistrarea registrelor centrale de securitizări

(2)Pentru a fi eligibile în vederea înregistrării în temeiul prezentului articol, registrele centrale de securitizări sunt persoane juridice stabilite în Uniune, aplică proceduri de verificare a caracterului complet şi a coerenţei informaţiilor care le sunt puse la dispoziţie în temeiul articolului 7 alineatul (1) din prezentul regulament şi îndeplinesc cerinţele prevăzute la articolele 78 şi 79 şi articolul 80 alineatele (1), (2), (3), (5) şi (6) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012. În sensul prezentului articol, trimiterile din articolele 78 şi 80 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 la articolul 9 din regulamentul menţionat se interpretează ca trimiteri la articolul 5 din prezentul regulament.

(5)Registrele centrale de securitizări depun la ESMA oricare dintre următoarele:

b)o cerere de extindere a înregistrării, în sensul articolului 7 din prezentul regulament, în cazul unui registru central de tranzacţii deja înregistrat în temeiul titlului VI capitolul 1 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 sau în temeiul capitolul III din Regulamentul (UE) 2015/2365 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹).

(7)Pentru a asigura aplicarea coerentă a prezentului articol, ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare prin care se precizează detaliile tuturor elementelor următoare:

(8)În vederea asigurării unor condiţii uniforme de aplicare a alineatelor (1) şi (2), ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare care să specifice formatul ambelor cereri următoare:

b)cererea de extindere a înregistrării menţionată la alineatul (5) litera (b).

Art. 11: Notificarea autorităţilor competente şi consultarea acestora înainte de înregistrare sau de extinderea înregistrării

Art. 12: Examinarea cererii

Art. 13: Notificarea deciziilor ESMA referitoare la înregistrare sau la extinderea înregistrării

Art. 14: Competenţele ESMA

Art. 15: Retragerea înregistrării

(3)Autoritatea competentă a unui stat membru în care un registru central de securitizări prestează servicii şi desfăşoară activităţi poate cere ESMA, în cazul în care consideră că este îndeplinită una dintre condiţiile de la alineatul (1), să verifice dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru retragerea înregistrării registrului central de securitizări în cauză. Dacă decide să nu retragă înregistrarea registrului central de securitizări în cauză, ESMA prezintă toate motivele deciziei sale.

Art. 16: Taxe de supraveghere

(1)ESMA percepe taxe de la registrele centrale de securitizări în conformitate cu prezentul regulament şi cu actele delegate adoptate în temeiul alineatului (2) din prezentul articol.

Aceste taxe sunt proporţionale cu cifra de afaceri a registrului central de securitizări şi acoperă integral cheltuielile ESMA necesare înregistrării şi supravegherii registrelor centrale de securitizări, precum şi rambursării oricăror costuri pe care le suportă autorităţile competente ca urmare a delegării unor sarcini în temeiul articolului 14 alineatul (1) din prezentul regulament. În măsura în care articolul 14 alineatul (1) din prezentul regulament face trimitere la articolul 74 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, trimiterile la articolul 72 alineatul (3) din respectivul regulament se interpretează ca trimiteri la alineatul (2) din prezentul articol.

Art. 17: Disponibilitatea datelor înregistrate în registrele centrale de securitizări

(1)Fără a aduce atingere articolului 7 alineatul (2), registrele centrale de securitizări colectează şi menţin detalii ale securitizării. Acestea oferă acces gratuit, imediat şi direct tuturor entităţilor următoare pentru a le permite să îşi îndeplinească responsabilităţile, mandatele şi obligaţiile:

g)autorităţile de rezoluţie desemnate în temeiul articolului 3 din Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (¹);

(¹)Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii şi de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului şi a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE şi 2013/36/UE ale Parlamentului European şi ale Consiliului, precum şi a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 şi (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European şi ale Consiliului (JO L 173, 12.6.2014, p. 190).

h)Comitetul unic de rezoluţie instituit prin Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului (²);

(2)ESMA, în strânsă cooperare cu ABE şi cu AEAPO şi ţinând seama de nevoile entităţilor menţionate la alineatul (1), elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care precizează:

d)clauzele şi condiţiile în temeiul cărora entităţile menţionate la alineatul (1) urmează să aibă acces direct şi imediat la datele înregistrate în registrele centrale de securitizări.

(3)În vederea asigurării unor condiţii uniforme de aplicare a alineatului (2), ESMA, în strânsă cooperare cu ABE şi AEAPO, elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a stabili modelele standardizate prin intermediul cărora iniţiatorul, sponsorul sau SSPE furnizează informaţiile registrului central de securitizări, ţinând seama de soluţiile elaborate de operatorii existenţi care colectează date privind securitizările.

CAPITOLUL 4:SECURITIZAREA SIMPLĂ, TRANSPARENTĂ ŞI STANDARDIZATĂ

SECŢIUNEA 0:

Art. 18: Utilizarea denumirii "securitizare simplă, transparentă şi standardizată"

SECŢIUNEA 1:SECŢIUNEA 1: Cerinţe pentru securitizarea tradiţională simplă, transparentă şi standardizată alta decât ABCP

Art. 19: Securitizarea tradiţională simplă, transparentă şi standardizată alta decât ABCP

Art. 20: Cerinţe privind simplitatea

(2)În sensul alineatului (1), oricare dintre următoarele constituie dispoziţii stricte de recuperare:

(5)Atunci când transferul expunerilor-suport se efectuează prin intermediul unei cesiuni şi se perfectează într-o etapă ulterioară încheierii tranzacţiei, evenimentele de declanşare a acestei perfectări includ cel puţin următoarele evenimente:

(7)Expunerile-suport transferate de la vânzător către o SSPE sau cesionate de vânzător unei SSPE îndeplinesc criterii de eligibilitate prestabilite clare şi documentate care nu permit administrarea activă a portofoliului în mod discreţionar în ceea ce priveşte expunerile respective. În sensul prezentului alineat, substituirea expunerilor care încalcă declaraţii şi garanţii nu se consideră că face parte din administrarea activă a portofoliului. Expunerile transferate la SSPE după încheierea tranzacţiei îndeplinesc criteriile de eligibilitate aplicate expunerilor-suport iniţiale.

(8)Securitizarea se garantează cu un portofoliu de expuneri-suport care sunt omogene din punctul de vedere al tipului de active, ţinând cont de caracteristicile specifice legate de fluxurile de numerar ale tipului de active, inclusiv de caracteristicile contractuale, de risc de credit şi de plată în avans ale acestora. Un portofoliu de expuneri-suport cuprinde un singur tip de active. Expunerile-suport conţin cerinţe contractuale cu caracter obligatoriu şi opozabil, cu drept de regres deplin împotriva debitorilor şi, după caz, a garanţilor.

(10)Expunerile-suport sunt iniţiate în cursul normal al activităţii iniţiatorului sau creditorului iniţial în conformitate cu standarde de subscriere care nu sunt mai puţin stricte decât cele pe care iniţiatorul sau creditorul iniţial le-a aplicat, în momentul iniţierii, unor expuneri similare care nu sunt securitizate. Standardele de subscriere în temeiul cărora sunt iniţiate expunerile-suport, precum şi orice modificare semnificativă faţă de standardele anterioare de subscriere se comunică integral fără întârzieri nejustificate investitorilor potenţiali.

(11)Expunerile-suport se transferă după selecţie la SSPE fără întârziere nejustificată şi nu includ, la momentul selecţiei, expuneri în stare de nerambursare în înţelesul articolului 178 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 sau expuneri la un debitor sau garant aflat în dificultate care, potrivit informaţiilor deţinute de iniţiator sau de creditorul iniţial:

a)este declarat în stare de insolvenţă sau o instanţă le-a acordat creditorilor săi, cu titlu definitiv şi inatacabil, un drept de executare sau daune materiale ca urmare a unei plăţi neefectuate într-o perioadă de trei ani anterioară datei iniţierii sau a fost supus unui proces de restructurare a datoriei pentru expunerile sale neperformante într-o perioadă de trei ani anterioară datei transferului sau cesiunii expunerilor-suport către SSPE, cu excepţia cazului în care:

(13)Rambursarea deţinătorilor de poziţii din securitizare nu a fost structurată astfel încât să depindă în mod predominant de vânzarea activelor care garantează expunerile-suport. Acest lucru nu împiedică reînnoirea sau refinanţarea ulterioară a unor astfel de active.

(14)ABE, în strânsă cooperare cu ESMA şi AEAPO, elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare prin care se aduc precizări suplimentare în legătură cu expunerile-suport menţionate la alineatul (8) care sunt considerate drept omogene.

Art. 21: Cerinţe privind standardizarea

(2)Riscul privind rata dobânzii şi riscul valutar care apar din securitizare se atenuează în mod corespunzător şi se comunică orice măsuri întreprinse în acest sens. Cu excepţia cazului în care se urmăreşte acoperirea riscului privind rata dobânzii sau a riscului valutar, SSPE nu încheie contracte derivate şi se asigură că portofoliul de expuneri-suport nu include instrumente derivate. Aceste instrumente derivate sunt subscrise şi documentate în conformitate cu standardele comune utilizate în domeniul finanţelor internaţionale.

(4)Atunci când s-a emis un aviz de executare sau un aviz de urgentare a plăţii:

(6)Documentele aferente tranzacţiei prevăd dispoziţii adecvate de amortizare anticipată sau factori care declanşează încetarea perioadei de reînnoire atunci când securitizarea este o securitizare reînnoibilă, inclusiv cel puţin:

(7)Documentele aferente tranzacţiei specifică în mod clar:

(9)Documentele aferente tranzacţiei stipulează în termeni clari şi consecvenţi definiţii, măsuri corective şi acţiuni referitoare la incidentele de plată ale debitorilor şi la starea de nerambursare a acestora, restructurarea datoriilor, iertarea de plată a datoriei, restructurarea datorată dificultăţilor financiare, perioadele fără plăţi, pierderile, radierile, recuperările şi alte măsuri corective privind performanţa activelor. Documentele aferente tranzacţiei specifică în mod clar ordinea de prioritate a plăţilor, evenimentele care declanşează modificări ale respectivei ordini de prioritate a plăţilor, precum şi obligaţia de a raporta aceste evenimente. Orice modificare a ordinii de prioritate a plăţilor care afectează în mod negativ şi substanţial rambursarea poziţiei din securitizare se raportează investitorilor fără întârzieri nejustificate.

Art. 22: Cerinţe privind transparenţa

(1)Iniţiatorul şi sponsorul pun la dispoziţia investitorilor potenţiali înainte de stabilirea preţurilor datele istorice statice şi dinamice privind starea de nerambursare şi pierderea de performanţă, precum datele privind incidentele de plată şi starea de nerambursare, în ceea ce priveşte expuneri care sunt în mare măsură similare cu cele care sunt securitizate, precum şi sursele acestor date şi baza pe care se pretinde similaritatea. Aceste date acoperă o perioadă de cel puţin cinci ani.

(3)Înainte de stabilirea preţurilor securitizării, iniţiatorul sau sponsorul pune la dispoziţia investitorilor potenţiali un model de fluxuri de numerar ale pasivelor care reprezintă cu precizie relaţia contractuală dintre expunerile-suport şi plăţile care circulă între iniţiator, sponsor, investitori, alte părţi terţe şi SSPE şi, după stabilirea preţurilor, pune modelul respectiv la dispoziţia investitorilor în permanenţă şi la dispoziţia investitorilor potenţiali la cerere.

(4)În cazul unei securitizări în care expunerile-suport sunt împrumuturi locative sau credite auto sau contracte de leasing auto, iniţiatorul şi sponsorul publică informaţiile disponibile referitoare la performanţa de mediu a activelor finanţate de aceste împrumuturi locative sau credite auto ori contracte de leasing auto, ca parte a informaţiilor divulgate în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) primul paragraf litera (a).

(5)Iniţiatorul şi sponsorul răspund de respectarea articolului 7. Informaţiile cerute la articolul 7 alineatul (1) primul paragraf litera (a) se pun la dispoziţia investitorilor potenţiali înainte de stabilirea preţurilor, la cerere. Informaţiile cerute la articolul 7 alineatul (1) primul paragraf literele (b)-(d) se pun la dispoziţie înainte de stabilirea preţurilor cel puţin sub formă de proiect sau într-o formă iniţială. Documentele finale se pun la dispoziţia investitorilor în termen de cel mult 15 zile de la încheierea tranzacţiei.

(6)Până la 10 iulie 2021, AES elaborează, prin intermediul Comitetului comun al autorităţilor europene de supraveghere, proiecte de standarde tehnice de reglementare în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentele (UE) nr. 1093/2010, (UE) nr. 1094/2010 şi (UE) nr. 1095/2010, în ceea ce priveşte conţinutul, metodologiile şi prezentarea informaţiilor menţionate la alineatul (4) al doilea paragraf de la prezentul articol în ceea ce priveşte indicatorii de durabilitate referitori la efectele negative asupra climei şi la alte efecte negative asupra mediului şi asupra aspectelor sociale şi de guvernanţă.

SECŢIUNEA 2:Cerinţe pentru securitizarea simplă, transparentă şi standardizată a ABCP-urilor

Art. 23: Securitizarea simplă, transparentă şi standardizată a ABCP-urilor

Art. 24: Cerinţe la nivel de tranzacţie

(2)În sensul alineatului (1), oricare dintre următoarele constituie dispoziţii stricte de recuperare:

(7)Expunerile-suport transferate de la vânzător către o SSPE sau cesionate de vânzător unei SSPE îndeplinesc criterii de eligibilitate prestabilite, clare şi documentate care nu permit administrarea activă a portofoliului în mod discreţionar în ceea ce priveşte expunerile respective. În sensul prezentului alineat, substituirea expunerilor care încalcă declaraţii şi garanţii nu se consideră că face parte din administrarea activă a portofoliului. Expunerile transferate la SSPE după încheierea tranzacţiei îndeplinesc criteriile de eligibilitate aplicate expunerilor-suport iniţiale.

(9)Expunerile-suport se transferă după selecţie la SSPE fără întârzieri nejustificate şi nu includ, la momentul selecţiei, expuneri în stare de nerambursare în înţelesul articolului 178 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 sau expuneri la un debitor sau garant aflat în dificultate care, potrivit informaţiilor deţinute de iniţiator sau de creditorul iniţial:

a)a fost declarat în stare de insolvenţă sau o instanţă le-a acordat creditorilor săi, cu titlu definitiv şi inatacabil, un drept de executare sau daune materiale ca urmare a unei plăţi neefectuate într-o perioadă de trei ani anterioară datei iniţierii sau a fost supus unui proces de restructurare a datoriei pentru expunerile sale neperformante într-o perioadă de trei ani anterioară datei transferului sau cesiunii expunerilor-suport către SSPE, cu excepţia cazului în care:

(11)Rambursarea deţinătorilor de poziţii din securitizare nu a fost structurată astfel încât să depindă în mod predominant de vânzarea activelor care garantează expunerile-suport. Acest lucru nu împiedică reînnoirea sau refinanţarea ulterioară a unor astfel de active.

(12)Riscul privind rata dobânzii şi riscul valutar care apar din securitizare se atenuează în mod corespunzător şi se comunică orice măsuri întreprinse în acest sens. Cu excepţia cazului în care se urmăreşte acoperirea riscului privind rata dobânzii sau a riscului valutar, SSPE nu încheie contracte derivate şi se asigură că portofoliul de expuneri-suport nu include instrumente derivate. Aceste instrumente derivate sunt subscrise şi documentate în conformitate cu standardele comune utilizate în domeniul finanţelor internaţionale.

(13)Documentele aferente tranzacţiei stipulează, în termeni clari şi consecvenţi, definiţii, măsuri corective şi acţiuni referitoare la incidentele de plată ale debitorilor şi la starea de nerambursare a acestora, restructurarea datoriilor, iertarea de plată a datoriei, restructurarea datorată dificultăţilor financiare, perioadele fără plăţi, pierderile, radierile, recuperările şi alte măsuri corective privind performanţa activelor. Documentele aferente tranzacţiei specifică în mod clar ordinea de prioritate a plăţilor, evenimentele care declanşează modificări ale respectivei ordini de prioritate a plăţilor, precum şi obligaţia de a raporta astfel de evenimente. Orice modificare a ordinii de prioritate a plăţilor care afectează în mod negativ şi substanţial rambursarea poziţiei din securitizare se raportează investitorilor fără întârzieri nejustificate.

(14)Iniţiatorul şi sponsorul pun la dispoziţia investitorilor potenţiali înainte de stabilirea preţurilor datele istorice statice şi dinamice privind starea de nerambursare şi pierderea de performanţă, precum datele privind incidentele de plată şi starea de nerambursare, în ceea ce priveşte expuneri care sunt în mare măsură similare cu cele care sunt securitizate, precum şi sursele acestor date şi baza pe care se pretinde similaritatea. În cazul în care sponsorul nu are acces la astfel de date, acesta obţine de la vânzător accesul la date, pe o bază statică sau dinamică, referitoare la istoricul performanţei, cum ar fi date privind incidentele de plată şi starea de nerambursare, în ceea ce priveşte expuneri care sunt în mare măsură similare cu cele care sunt securitizate. Toate aceste date acoperă o perioadă de cel puţin cinci ani, cu excepţia datelor referitoare la creanţele comerciale şi alte creanţe pe termen scurt pentru care perioada istorică nu poate fi mai mică de trei ani.

(15)Tranzacţiile ABCP se garantează cu un portofoliu de expuneri-suport care sunt omogene din punctul de vedere al tipului de active, ţinând cont de caracteristicile legate de fluxurile de numerar ale diferitelor tipuri de active, inclusiv de caracteristicile contractuale, de risc de credit şi de plată în avans ale acestora. Un portofoliu de expuneri-suport cuprinde un singur tip de active.

Expunerile-suport nu includ împrumuturi garantate cu ipoteci pe proprietăţi imobiliare locative sau comerciale ori împrumuturi locative garantate integral, astfel cum sunt menţionate la articolul 129 alineatul (1) primul paragraf litera (e) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013. Expunerile-suport conţin cerinţe contractuale cu caracter obligatoriu şi opozabil ce implică un drept de regres deplin împotriva debitorilor, cu fluxuri de plăţi periodice definite în ceea ce priveşte plata chiriei, a principalului şi a dobânzilor sau în ceea ce priveşte orice alt drept de a primi venituri din activele care garantează astfel de plăţi. Expunerile-suport pot, de asemenea, să genereze încasări din vânzarea oricăror active finanţate sau în sistem de leasing. Expunerile-suport nu includ valori mobiliare astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 44 din Directiva 2014/65/UE altele decât obligaţiuni corporative, care nu sunt cotate într-un loc de tranzacţionare.

(17)În urma intrării vânzătorului în stare de nerambursare sau a unui eveniment de urgentare a plăţii:

(18)Expunerile-suport se iniţiază în cursul normal al activităţii vânzătorului în conformitate cu standarde de subscriere care nu sunt mai puţin stricte decât cele pe care le aplică vânzătorul la momentul iniţierii unor expuneri similare care nu sunt securitizate. Standardele de subscriere în temeiul cărora sunt iniţiate expunerile-suport, precum şi orice modificare semnificativă faţă de standardele anterioare de subscriere se comunică integral fără întârzieri nejustificate sponsorului şi altor părţi direct expuse tranzacţiei ABCP. Vânzătorul deţine expertiză în ceea ce priveşte iniţierea unor expuneri similare celor securitizate.

(20)Documentele aferente tranzacţiei specifică în mod clar:

(21)ABE, în strânsă cooperare cu ESMA şi AEAPO, elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare prin care se aduc precizări suplimentare în legătură cu expunerile-suport menţionate la alineatul (15) care sunt considerate drept omogene.

Art. 25: Sponsorul unui program ABCP

(2)Sponsorul unui program ABCP este un furnizor de facilităţi de lichiditate şi sprijină toate poziţiile din securitizare la nivelul unui program ABCP, acoperind cu acest sprijin toate riscurile de lichiditate şi de credit şi orice riscuri de diminuare semnificativă a valorii expunerilor securitizate, precum şi orice alte costuri la nivel de tranzacţii şi de program dacă sunt necesare pentru a garanta investitorului plata integrală a oricărei sume în cadrul ABCP. Sponsorul comunică investitorilor o descriere a sprijinului acordat la nivel de tranzacţie, inclusiv o descriere a facilităţilor de lichiditate oferite.

(3)Înainte de a putea sponsoriza un program ABCP STS, instituţia de credit demonstrează autorităţii sale competente că rolul său în temeiul alineatului (2) nu îi pune în pericol solvabilitatea şi lichiditatea nici măcar într-o situaţie de stres extrem pe piaţă.

(4)Sponsorul întreprinde propriile sale activităţi pe care le presupune obligaţia de diligenţă şi verifică respectarea cerinţelor prevăzute la articolul 5 alineatele (1) şi (3) din prezentul regulament, după caz. De asemenea, acesta verifică dacă vânzătorul are o capacitate de administrare a creditelor şi aplică procese de colectare a debitelor care respectă cerinţele specificate la articolul 265 alineatul (2) literele (h)-(p) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 sau cerinţe echivalente în ţările terţe.

Art. 26: Cerinţe la nivel de program

(1)Toate tranzacţiile ABCP din cadrul unui program ABCP îndeplinesc cerinţele de la articolul 24 alineatele (1)-(8) şi alineatele (12)-(20).

(6)Riscul privind rata dobânzii şi riscul valutar care apar la nivelul programului ABCP se atenuează în mod corespunzător şi se comunică orice măsuri întreprinse în acest sens. Cu excepţia cazului în care se urmăreşte acoperirea riscului privind rata dobânzii sau a riscului valutar, SSPE nu încheie contracte derivate şi se asigură că portofoliul de expuneri-suport nu include instrumente derivate. Aceste instrumente derivate sunt subscrise şi documentate în conformitate cu standardele comune utilizate în domeniul finanţelor internaţionale.

(7)Documentele referitoare la programul ABCP specifică în mod clar:

SECŢIUNEA 2^a:Cerinţe pentru securitizările înscrise în bilanţ simple, transparente şi standardizate

Art. 26^a: Securitizări înscrise în bilanţ simple, transparente şi standardizate

Art. 26^b: Cerinţe privind simplitatea

(3)La încheierea tranzacţiei, expunerile-suport se păstrează în bilanţul iniţiatorului sau al unei entităţi care face parte din acelaşi grup ca şi iniţiatorul.

(6)Iniţiatorul prezintă declaraţii şi garanţii care să ateste îndeplinirea următoarelor cerinţe:

(7)Expunerile-suport îndeplinesc criterii de eligibilitate prestabilite, clare şi documentate, care să nu permită administrarea activă a portofoliului în mod discreţionar în ceea ce priveşte expunerile respective.

(8)Securitizarea se garantează cu un portofoliu de expuneri-suport care sunt omogene din punctul de vedere al tipului de active, ţinând cont de caracteristicile specifice legate de fluxurile de numerar ale tipului de active, inclusiv de caracteristicile contractuale în materie de risc de credit şi de plată în avans ale acestora. Un portofoliu de expuneri-suport cuprinde un singur tip de active.

(10)Standardele de subscriere în temeiul cărora sunt iniţiate expunerile-suport, precum şi orice modificare semnificativă faţă de standardele anterioare de subscriere se comunică integral fără întârzieri nejustificate investitorilor potenţiali. Expunerile-suport sunt subscrise cu drept de regres deplin împotriva unui debitor care nu este o SSPE. Nicio parte terţă nu poate fi implicată în deciziile de creditare sau de subscriere referitoare la expunerile-suport.

(11)În momentul în care sunt selectate, expunerile-suport nu includ expuneri în stare de nerambursare în înţelesul articolului 178 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 sau expuneri faţă de un debitor sau garant aflat în dificultate care, potrivit informaţiilor deţinute de iniţiator sau de creditorul iniţial:

a)a fost declarat în stare de insolvenţă, o instanţă le-a acordat creditorilor săi, cu titlu definitiv şi inatacabil, un drept de executare sau daune materiale ca urmare a unei plăţi neefectuate într-o perioadă de trei ani anterioară datei iniţierii sau a fost supus unui proces de restructurare a datoriei pentru expunerile sale neperformante într-o perioadă de trei ani anterioară datei selecţiei expunerilor-suport, cu excepţia cazului în care:

(13)ABE, în strânsă cooperare cu ESMA şi EIOPA, elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare prin care se aduc precizări suplimentare în legătură cu expunerile-suport menţionate la alineatul (8) care sunt considerate omogene.

Art. 26^c: Cerinţe privind standardizarea

(2)Riscul de rată a dobânzii şi riscul valutar care decurg din securitizare şi posibilele efecte ale acestora asupra plăţilor către iniţiator şi investitori se descriu în documentaţia tranzacţiei. Aceste riscuri sunt atenuate în mod corespunzător, iar orice măsuri luate în acest sens sunt publicate. Orice garanţie reală care garantează obligaţiile investitorului prevăzute în contractul de protecţie a creditului este denominată în aceeaşi monedă în care este denominată plata pentru protecţia creditului.

(3)Orice plăţi ale dobânzilor de referinţă efectuate în legătură cu tranzacţia se bazează pe oricare dintre următoarele elemente:

(4)În urma producerii unui eveniment care determină executarea în ceea ce îl priveşte pe iniţiator, investitorul este autorizat să ia măsuri de executare.

În cazul unei securitizări prin intermediul unei SSPE, atunci când s-a emis un aviz de executare sau de reziliere a contractului de protecţie a creditului, în SSPE nu poate fi blocată nicio sumă de lichidităţi mai mare decât cea necesară pentru a asigura funcţionarea operaţională a SSPE respective, efectuarea plăţilor de protecţie pentru expunerile-suport în stare de nerambursare care sunt încă într-un proces de restructurare a datoriilor în momentul rezilierii sau rambursarea structurată a investitorilor în conformitate cu clauzele contractuale ale securitizării.

(5)Pierderile se alocă deţinătorilor unei poziţii din securitizare în ordinea rangurilor de prioritate a tranşelor, începând cu tranşa cea mai subordonată.

c)un factor declanşator cu caracter prospectiv.

(6)Documentele aferente tranzacţiei prevăd dispoziţii adecvate de amortizare anticipată sau factori care declanşează încetarea perioadei de reînnoire, în cazul în care securitizarea este reînnoibilă, inclusiv cel puţin:

(7)Documentele aferente tranzacţiei specifică în mod clar:

Art. 26^d: Cerinţe privind transparenţa

(1)Iniţiatorul pune la dispoziţia investitorilor potenţiali, înainte de stabilirea preţurilor, datele istorice statice şi dinamice privind starea de nerambursare şi pierderea de performanţă, precum datele privind incidentele de plată şi starea de nerambursare, în ceea ce priveşte expuneri care sunt în mare măsură similare cu cele care sunt securitizate, precum şi sursele acestor date şi baza pe care se pretinde similaritatea. Aceste date acoperă o perioadă de cel puţin cinci ani.

(4)În cazul unei securitizări în care expunerile-suport sunt împrumuturi locative sau credite auto sau contracte de leasing auto, iniţiatorul publică informaţiile disponibile referitoare la performanţa de mediu a activelor finanţate prin respectivele împrumuturi locative, credite auto ori contracte de leasing auto, ca parte a informaţiilor divulgate în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) primul paragraf litera (a).

(5)Iniţiatorul răspunde de respectarea articolului 7. Informaţiile cerute la articolul 7 alineatul (1) primul paragraf litera (a) se pun la dispoziţia investitorilor potenţiali înainte de stabilirea preţurilor, la cerere. Informaţiile cerute la articolul 7 alineatul (1) primul paragraf literele (b)-(d) se pun la dispoziţie înainte de stabilirea preţurilor, cel puţin sub formă de proiect sau într-o formă iniţială. Documentele finale se pun la dispoziţia investitorilor în termen de cel mult 15 zile de la încheierea tranzacţiei.

(6)Până la 10 iulie 2021, AES elaborează, prin intermediul Comitetului comun al autorităţilor de supraveghere europene, proiecte de standarde tehnice de reglementare în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentele (UE) nr. 1093/2010, (UE) nr. 1094/2010 şi (UE) nr. 1095/2010, în ceea ce priveşte conţinutul, metodologiile şi prezentarea informaţiilor menţionate la alineatul (4) al doilea paragraf de la prezentul articol, în legătură cu indicatorii de durabilitate referitori la efectele negative asupra climei şi la alte efecte negative asupra mediului şi asupra aspectelor sociale şi de guvernanţă.

Art. 26^e: Cerinţe privind contractul de protecţie a creditului, agentul terţ de verificare şi marja sintetică în exces

(1)Contractul de protecţie a creditului acoperă cel puţin următoarele evenimente de credit:

(2)Plata pentru protecţia creditului în urma producerii unui eveniment de credit se calculează pe baza pierderilor realizate efectiv suferite de iniţiator sau de creditorul iniţial, astfel cum au fost calculate în conformitate cu politicile şi procedurile lor de recuperare standard pentru tipurile de expuneri relevante şi înregistrate în situaţiile lor financiare la momentul efectuării plăţii. Plata finală pentru protecţia creditului se efectuează într-un termen specificat după restructurarea datoriilor pentru expunerea-suport relevantă în cazul în care restructurarea datoriilor se încheie înainte de scadenţa legală prevăzută sau de rezilierea anticipată a contractului de protecţie a creditului.

b)după caz, cuantumul pierderilor aşteptate stabilit în conformitate cu partea a treia titlul II capitolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

Dreptul iniţiatorului de a primi plata pentru protecţia creditului este executoriu. Cuantumurile care trebuie să fie plătite de către investitori în temeiul contractului de protecţie a creditului sunt prevăzute în mod clar în contractul de protecţie a creditului şi sunt limitate. Aceste cuantumuri trebuie să poată fi calculate în orice circumstanţă. Contractul de protecţie a creditului prevede în mod clar circumstanţele în care investitorii sunt obligaţi să efectueze plăţi. Agentul terţ de verificare menţionat la alineatul (4) verifică dacă au existat astfel de circumstanţe.

(3)Contractul de protecţie a creditului specifică perioada maximă de prelungire care se aplică restructurării datoriilor pentru expunerile-suport în cazul cărora s-a produs un eveniment de credit de tipul celor menţionate la alineatul (1), dar restructurarea datoriilor nu s-a încheiat în momentul scadenţei legale prevăzute sau al rezilierii anticipate a contractului de protecţie a creditului. Perioada de prelungire nu poate depăşi doi ani. Contractul de protecţie a creditului prevede că, până la sfârşitul perioadei de prelungire respective, se efectuează plata finală pentru protecţia creditului, pe baza estimării finale a pierderii de către iniţiator, care trebuie înregistrată de iniţiator în situaţiile sale financiare la momentul respectiv, plecând de la premisa că contractul de protecţie a creditului nu există şi nu acoperă nicio pierdere.

Primele de protecţie a creditului care trebuie plătite în temeiul contractului de protecţie a creditului sunt condiţionate de valoarea nominală restantă a expunerilor securitizate performante la momentul plăţii şi reflectă riscul tranşei protejate. În acest scop, contractul de protecţie a creditului nu prevede prime garantate, plăţi în avans ale primelor, mecanisme de rabaturi sau alte mecanisme care pot evita sau reduce alocarea efectivă a pierderilor către investitori sau care pot returna iniţiatorului o parte din primele plătite, după scadenţa tranzacţiei.

(4)Iniţiatorul desemnează un agent terţ de verificare înainte de data încheierii tranzacţiei. Pentru fiecare dintre expunerile-suport pentru care se notifică un eveniment de credit, agentul terţ de verificare verifică cel puţin toate elementele următoare:

f)faptul că, în momentul în care se efectuează plata finală pentru protecţia creditului, pierderile legate de expunerile-suport au fost alocate în mod corect investitorilor.

(5)Iniţiatorul nu poate rezilia o tranzacţie înainte de scadenţa sa prevăzută decât ca urmare a unuia dintre următoarele evenimente:

c)evenimente de reglementare relevante, care includ:

(i)modificări relevante în dreptul Uniunii sau în dreptul intern, modificări relevante aduse de autorităţile competente interpretărilor publicate oficial privind dreptul Uniunii sau dreptul intern, după caz, sau modificări relevante în ceea ce priveşte impozitarea sau tratamentul contabil al tranzacţiei care au un efect negativ semnificativ asupra eficienţei economice a unei tranzacţii, în fiecare caz în comparaţie cu ceea ce era anticipat în momentul iniţierii tranzacţiei şi care nu ar fi putut fi anticipat în mod rezonabil la momentul respectiv;

f)în cazul protecţiei nefinanţate a creditului, investitorul nu se mai califică drept furnizor de protecţie eligibil în conformitate cu cerinţele prevăzute la alineatul (8).

(7)Iniţiatorul poate angaja o marjă sintetică în exces, care este disponibilă ca facilitate de îmbunătăţire a calităţii creditului pentru investitori, în cazul în care sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:

(8)Contractul de protecţie a creditului îmbracă forma:

c)unei alte protecţii a creditului, care nu este menţionată la literele (a) şi (b) ale prezentului alineat, apărând sub forma unei garanţii, a unui instrument derivat de credit sau a unui instrument de tipul credit linked note care îndeplineşte cerinţele prevăzute la articolul 249 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu condiţia ca obligaţiile investitorului să fie garantate cu garanţii reale care îndeplinesc cerinţele prevăzute la alineatele (9) şi (10) ale prezentului articol.

(9)O altă protecţie a creditului menţionată la alineatul (8) litera (c) trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:

(10)Atunci când se acordă o altă protecţie a creditului în conformitate cu alineatul (8) litera (c) de la prezentul articol, iniţiatorul şi investitorul recurg la garanţii reale de înaltă calitate, care se încadrează într-una dintre categoriile următoare:

a)garanţii reale sub formă de titluri de datorie cu o pondere de risc de 0 %, menţionate în partea a treia titlul II capitolul 2 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, care îndeplinesc toate condiţiile următoare:

b)garanţii reale sub formă de numerar deţinut la o instituţie de credit terţă cu un nivel 3 de calitate a creditului sau un nivel superior acestuia, în conformitate cu punerea în corespondenţă prevăzută la articolul 136 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

Prin derogare de la primul paragraf, sub rezerva consimţământului explicit exprimat în documentele finale aferente tranzacţiei de către investitor după ce şi-a îndeplinit obligaţia de diligenţă în conformitate cu articolul 5 din prezentul regulament şi a efectuat inclusiv o evaluare a oricărei expuneri relevante la riscul de credit al contrapărţii, numai iniţiatorul poate recurge la garanţii reale de înaltă calitate sub formă de numerar în depozit la iniţiator sau la una dintre entităţile afiliate iniţiatorului, dacă iniţiatorul sau una dintre entităţile afiliate acestuia îndeplineşte cerinţa de calitate a creditului cel puţin de nivel 2 în conformitate cu punerea în corespondenţă prevăzută la articolul 136 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

Autorităţile competente desemnate în temeiul articolului 29 alineatul (5) pot, după consultarea ABE, să permită constituirea de garanţii reale sub formă de numerar în depozit la iniţiator sau la una dintre entităţile afiliate iniţiatorului, dacă iniţiatorul sau una dintre entităţile afiliate acestuia îndeplineşte cerinţa de calitate a creditului de nivel 3, cu condiţia să poată fi dovedite dificultăţi pe piaţă, obstacole obiective legate de nivelul de calitate a creditului atribuit statului membru al instituţiei sau eventuale probleme semnificative de concentrare din statul membru în cauză provocate de aplicarea cerinţei de calitate a creditului cel puţin de nivel 2 menţionată la al doilea paragraf.

SECŢIUNEA 3:Notificarea STS

Art. 27: Cerinţele pentru notificarea STS

(1)Iniţiatorii şi sponsorii transmit împreună către ESMA o notificare prin intermediul modelului menţionat la alineatul (7) din prezentul articol atunci când o securitizare îndeplineşte cerinţele prevăzute la articolele 19-22, la articolele 23-26 sau la articolele 26a-26e (denumită în continuare "notificarea STS"). În cazul unui program ABCP, numai sponsorul va fi responsabil pentru notificarea programului respectiv şi, în cadrul programului respectiv, a tranzacţiilor ABCP care respectă articolul 24. În cazul unei securitizări sintetice, numai iniţiatorul este responsabil cu transmiterea notificării.

(2)Iniţiatorul, sponsorul sau SSPE poate recurge la serviciile unei părţi terţe autorizate în temeiul articolului 28 pentru a evalua dacă o securitizare respectă articolele 19-22, articolele 23-26 sau articolele 26a-26e. Cu toate acestea, utilizarea unui astfel de serviciu nu trebuie să afecteze în niciun caz răspunderea iniţiatorului, a sponsorului sau a SSPE în ceea ce priveşte obligaţiile lor legale ce decurg din prezentul regulament. Utilizarea unui astfel de serviciu nu afectează obligaţiile impuse investitorilor instituţionali, astfel cum se prevede la articolul 5.

În cazul în care iniţiatorul, sponsorul sau SSPE utilizează serviciile unei părţi terţe autorizate în temeiul articolului 28 pentru a evalua dacă o securitizare respectă articolele 19-22, articolele 23-26 sau articolele 26a-26e, notificarea STS include o declaraţie potrivit căreia respectarea criteriilor STS a fost confirmată de către respectiva parte terţă autorizată. Notificarea include numele părţii terţe autorizate, locul unde aceasta este stabilită şi numele autorităţii competente care a autorizat-o.

(3)Atunci când iniţiatorul sau creditorul iniţial nu este o instituţie de credit sau o firmă de investiţii, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctele 1 şi 2 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, stabilită în Uniune, notificarea efectuată în temeiul alineatului (1) din prezentul articol este însoţită de următoarele:

(5)ESMA menţine pe site-ul său oficial o listă a tuturor securitizărilor cu privire la care iniţiatorii şi sponsorii i-au notificat că îndeplinesc cerinţele prevăzute la articolele 19-22, la articolele 23-26 sau la articolele 26a-26e. Atunci când impune sancţiuni administrative în conformitate cu articolul 32, autoritatea competentă notifică imediat ESMA în acest sens. ESMA indică imediat pe listă faptul că o autoritate competentă a impus sancţiuni administrative în ceea ce priveşte securitizarea respectivă

(6)ESMA, în strânsă cooperare cu ABE şi AEAPO, elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare în care se precizează informaţiile pe care iniţiatorul, sponsorul şi SSPE sunt obligaţi să le furnizeze pentru a-şi îndeplini obligaţiile menţionate la alineatul (1).

(7)În vederea asigurării unor condiţii uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ESMA, în strânsă cooperare cu ABE şi AEAPO, elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a stabili modelele care urmează să fie utilizate pentru furnizarea informaţiilor menţionate la alineatul (6).

Art. 28: Partea terţă care verifică respectarea STS

(1)Partea terţă menţionată la articolul 27 alineatul (2) este autorizată de autoritatea competentă să evalueze respectarea de către securitizări a criteriilor STS prevăzute la articolele 19-22, la articolele 23-26 sau la articolele 26a-26e. Autoritatea competentă acordă autorizaţia dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

f)partea terţă ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că verificarea respectării STS nu este afectată de existenţa sau de existenţa potenţială a unor conflicte de interese sau a unei relaţii comerciale care implică partea terţă, acţionarii sau membrii săi, administratorii, angajaţii sau orice altă persoană fizică ale cărei servicii sunt puse la dispoziţia părţii terţe sau se află sub controlul acesteia. În acest scop, partea terţă instituie, menţine, aplică şi documentează un sistem de control intern eficace care să reglementeze punerea în aplicare a politicilor şi procedurilor de identificare şi prevenire a conflictelor de interese potenţiale. Conflictele de interese potenţiale sau existente care au fost identificate sunt eliminate sau diminuate şi dezvăluite fără întârziere. Partea terţă instituie, menţine, aplică şi documentează proceduri şi procese adecvate pentru a asigura independenţa evaluării respectării STS. Partea terţă monitorizează şi revizuieşte periodic aceste politici şi proceduri pentru a evalua eficacitatea lor şi a decide dacă este necesară actualizarea lor; şi

(4)ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care specifică informaţiile ce urmează a fi furnizate autorităţilor competente în cererea de autorizare a unei părţi terţe în conformitate cu alineatul (1).

CAPITOLUL 5:SUPRAVEGHEREA

Art. 29: Desemnarea autorităţilor competente

(1)Respectarea obligaţiilor menţionate la articolul 5 din prezentul regulament este supravegheată de către următoarele autorităţi competente în conformitate cu competenţele care le sunt conferite prin actele juridice relevante:

(3)Atunci când iniţiatorii, creditorii iniţiali şi SSPE-urile sunt entităţi supravegheate în conformitate cu Directivele 2003/41/CE, 2009/65/CE, 2009/138/CE, 2011/61/UE şi 2013/36/UE, şi cu Regulamentul (UE) nr. 1024/2013, autorităţile competente relevante desemnate în conformitate cu actele respective, inclusiv BCE în privinţa atribuţiilor specifice conferite acesteia de Regulamentul (UE) nr. 1024/2013, supraveghează respectarea obligaţiilor prevăzute la articolele 6, 7, 8 şi 9 din prezentul regulament.

(4)În cazul iniţiatorilor, al creditorilor iniţiali şi al SSPE-urilor stabilite în Uniune şi care nu sunt reglementate de actele legislative ale Uniunii menţionate la alineatul (3), statele membre desemnează una sau mai multe autorităţi competente care să supravegheze respectarea obligaţiilor prevăzute la articolele 6, 7, 8 şi 9. Statele membre informează Comisia şi ESMA cu privire la desemnarea autorităţilor competente în temeiul prezentului alineat până la 1 ianuarie 2019. Această obligaţie nu se aplică în cazul acelor entităţi care doar vând expuneri în cadrul unui program ABCP sau al unei alte tranzacţii sau scheme de securitizare şi care nu iniţiază expuneri în mod activ în scopul principal al securitizării lor periodice.

(5)Statele membre desemnează una sau mai multe autorităţi competente care să supravegheze respectarea de către iniţiatori, sponsori şi SSPE-uri a articolelor 18-27, precum şi respectarea de către părţile terţe a articolului 28. Statele membre informează Comisia şi ESMA cu privire la desemnarea autorităţilor competente în temeiul prezentului alineat până la 10 octombrie 2021. Până la desemnarea unei autorităţi competente care să supravegheze respectarea cerinţelor prevăzute la articolele 26a-26e, autoritatea competentă desemnată să supravegheze respectarea cerinţelor prevăzute la articolele 18-27 aplicabile la 8 aprilie 2021 supraveghează, de asemenea, respectarea cerinţelor prevăzute la articolele 26a-26e.

(7)ESMA asigură consecvenţa aplicării şi a asigurării respectării obligaţiilor prevăzute la articolele 18 şi 27 din prezentul regulament, în conformitate cu atribuţiile şi competenţele prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1095/2010. ESMA monitorizează piaţa securitizărilor din Uniune, în conformitate cu articolul 39 din Regulamentul (UE) nr. 600/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹) şi aplică, dacă este cazul, competenţele de a interveni temporar în conformitate cu articolul 40 din regulamentul respectiv.

Art. 30: Competenţele autorităţilor competente

(2)Autoritatea competentă revizuieşte periodic procedurile, procesele şi mecanismele pe care iniţiatorii, sponsorii, SSPE-urile şi creditorii iniţiali le-au pus în aplicare pentru respectarea prezentului regulament.

(4)Autoritatea competentă monitorizează, după caz, efectele concrete ale participării la piaţa securitizărilor asupra stabilităţii instituţiei financiare care îşi desfăşoară activitatea în calitate de creditor iniţial, iniţiator, sponsor sau investitor ca parte a supravegherii prudenţiale în ceea ce priveşte securitizarea, luând în considerare, fără a aduce atingere reglementărilor sectoriale mai stricte:

c)riscul de lichiditate pentru investitori ca urmare a unei neconcordanţe de scadenţe între finanţarea acestora şi investiţii.

Art. 31: Supravegherea macroprudenţială a pieţei securitizării

(2)Pentru a contribui la prevenirea sau diminuarea riscurilor sistemice la adresa stabilităţii financiare în Uniune care sunt rezultatul evoluţiilor din sistemul financiar şi luând în considerare evoluţiile macroeconomice, pentru a evita perioadele de dificultăţi financiare la scară largă, CERS monitorizează în permanenţă evoluţiile de pe pieţele securitizărilor. În cazul în care consideră că este necesar şi cel puţin o dată la trei ani, CERS, în cooperare cu ABE, publică un raport privind implicaţiile pieţei securitizării asupra stabilităţii financiare în vederea evidenţierii riscurilor la adresa stabilităţii financiare.

(3)Fără a aduce atingere alineatului (2) din prezentul articol şi raportului menţionat la articolul 44, CERS, în strânsă cooperare cu AES, publică, până la 31 decembrie 2022, un raport în care evaluează impactul introducerii securitizărilor STS înscrise în bilanţ asupra stabilităţii financiare şi eventualele riscuri sistemice potenţiale, precum riscurile create de concentrare şi de legăturile dintre vânzătorii de protecţie a creditelor care nu sunt entităţi publice.

(4)În conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1092/2010, CERS emite avertismente şi, după caz, formulează recomandări de acţiuni de remediere ca răspuns la riscurile menţionate la alineatele (2) şi (3) de la prezentul articol, inclusiv cu privire la oportunitatea modificării nivelurilor de reţinere a riscului sau a adoptării altor măsuri macroprudenţiale.

Art. 32: Sancţiuni administrative şi măsuri de remediere

(1)Fără a aduce atingere dreptului statelor membre de a prevedea şi a impune sancţiuni penale în temeiul articolului 34, statele membre instituie norme care stabilesc sancţiuni administrative, în cazul încălcărilor comise în mod intenţionat sau din neglijenţă, şi măsuri de remediere corespunzătoare, aplicabile cel puţin în situaţiile în care:

h)o parte terţă autorizată în temeiul articolului 28 nu a notificat modificările semnificative aduse informaţiilor furnizate în conformitate cu articolul 28 alineatul (1) sau orice alte modificări care ar putea fi în mod rezonabil considerate ca afectând evaluarea autorităţii sale competente.

(2)Statele membre conferă autorităţilor competente competenţa de a aplica cel puţin următoarele sancţiuni şi măsuri în cazul încălcării menţionate la alineatul (1):

f)în cazul unei persoane juridice, sancţiuni pecuniare administrative maxime de cel puţin 5 000 000 EUR sau, în statele membre a căror monedă nu este euro, de o valoare echivalentă în moneda naţională la 17 ianuarie 2018 sau de până la 10 % din cifra de afaceri totală anuală netă a persoanei juridice conform ultimelor conturi disponibile, aprobate de organul de conducere; atunci când persoana juridică este o societate-mamă sau o filială a societăţii-mamă care trebuie să întocmească conturi financiare consolidate în conformitate cu Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (¹), cifra de afaceri anuală totală relevantă este cifra de afaceri netă anuală totală sau tipul de venit corespunzător conform actelor legislative contabile relevante, stabilit pe baza celei mai recente situaţii disponibile a conturilor consolidate aprobate de organul de conducere al societăţii-mamă principale;

Art. 33: Exercitarea competenţei de a impune sancţiuni administrative şi măsuri de remediere

(2)La stabilirea tipului şi nivelului unei sancţiuni administrative sau al unei măsuri de remediere impuse în temeiul articolului 32, autorităţile competente iau în considerare măsura în care încălcarea este intenţionată sau rezultă dintr-o neglijenţă şi toate celelalte circumstanţe relevante, inclusiv, după caz:

Art. 34: Sancţiuni penale

(2)Atunci când aleg, în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol, să prevadă sancţiuni penale pentru încălcarea menţionată la articolul 32 alineatul (1), statele membre se asigură că sunt în vigoare măsuri corespunzătoare, astfel încât autorităţile competente să dispună de toate competenţele necesare pentru a lua legătura cu autorităţile judiciare, autorităţile responsabile de urmărirea penală sau autorităţile judiciare penale din jurisdicţia lor pentru a primi informaţii specifice legate de anchete penale sau de proceduri penale iniţiate pentru încălcările menţionate la articolul 32 alineatul (1) şi pentru a furniza aceleaşi informaţii celorlalte autorităţi competente, precum şi către ESMA, ABE şi AEAPO, cu scopul de a-şi îndeplini obligaţia de a coopera în sensul prezentului regulament.

Art. 36: Cooperarea dintre autorităţile competente şi AES

(5)În cazul în care încălcarea menţionată la alineatul (4) din prezentul articol se referă, în special, la o notificare incorectă sau care ar putea induce în eroare în temeiul articolului 27 alineatul (1), autoritatea competentă care a constatat încălcarea notifică fără întârziere constatările sale autorităţii competente a entităţii desemnate ca prim punct de contact în temeiul articolului 27 alineatul (1). Autoritatea competentă a entităţii desemnate ca prim punct de contact în temeiul articolului 27 alineatul (1) informează la rândul său ESMA, ABE şi AEAPO şi respectă procedura prevăzută la alineatul (6) din prezentul articol.

(6)Odată ce primeşte informaţiile menţionate la alineatul (4), autoritatea competentă a entităţii suspectate de încălcare ia, în termen de 15 zile lucrătoare, măsurile necesare pentru remedierea încălcării identificate şi notifică celelalte autorităţi competente implicate, în special pe cele ale iniţiatorului, ale sponsorului şi ale SSPE, precum şi autorităţile competente ale deţinătorului unei poziţii din securitizare, atunci când se cunoaşte cine este acesta. Atunci când nu este de acord cu o altă autoritate competentă în ceea ce priveşte procedura sau conţinutul acţiunii sau inacţiunii sale, autoritatea competentă informează toate celelalte autorităţi competente implicate, fără întârzieri nejustificate, cu privire la dezacordul său. În cazul în care dezacordul nu este soluţionat în termen de trei luni de la data informării tuturor autorităţilor competente implicate, chestiunea se înaintează ESMA în conformitate cu articolul 19 şi, după caz, cu articolul 20 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010. Perioada de conciliere prevăzută la articolul 19 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 este de o lună.

În cazul în care autorităţile competente în cauză nu reuşesc să ajungă la un acord în cursul fazei de conciliere menţionate la primul paragraf, ESMA adoptă decizia menţionată la articolul 19 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 în termen de o lună. În cursul procedurii prevăzute la prezentul articol, o securitizare care figurează pe lista păstrată de ESMA în conformitate cu articolul 27 din prezentul regulament continuă să fie considerată STS în conformitate cu capitolul 4 din prezentul regulament şi este păstrată pe lista respectivă.

În cazul în care autorităţile competente vizate convin că încălcarea se referă la nerespectarea articolului 18, dar nu implică rea-credinţă, acestea pot decide să acorde iniţiatorului, sponsorului şi SSPE o perioadă de până la trei luni pentru a remedia încălcarea constatată, începând cu data la care iniţiatorul, sponsorul şi SSPE au fost informate cu privire la aceasta de către autoritatea competentă. În cursul acestei perioade, o securitizare care figurează pe lista păstrată de ESMA în temeiul articolului 27 este considerată în continuare ca fiind STS în temeiul capitolului 4 şi este păstrată pe lista respectivă.

(8)ESMA elaborează, în strânsă cooperare cu ABE şi AEAPO, proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a specifica obligaţia generală de cooperare, informaţiile care urmează să facă obiectul schimbului în temeiul alineatului (1) şi obligaţiile de notificare în temeiul alineatelor (4) şi (5).

Art. 37: Publicarea sancţiunilor administrative

(3)Dacă, în urma unei evaluări de la caz la caz, autoritatea competentă consideră că publicarea identităţii în cazul persoanelor juridice sau a identităţii şi a datelor cu caracter personal în cazul persoanelor fizice este disproporţionată sau dacă autoritatea competentă consideră că publicarea pune în pericol stabilitatea pieţelor financiare sau o investigaţie penală în curs sau dacă publicarea ar provoca, în măsura în care se poate stabili acest lucru, daune disproporţionate persoanei în cauză, statele membre se asigură că autorităţile competente iau una dintre următoarele măsuri:

(4)Atunci când se decide publicarea sancţiunii în condiţii de anonimat, se poate amâna publicarea datelor relevante. Dacă o autoritate competentă publică o decizie de impunere a unei sancţiuni administrative care face obiectul unei căi de atac în faţa autorităţilor judiciare relevante, autorităţile competente includ de asemenea, de îndată, pe site-ul lor oficial, această informaţie şi orice altă informaţie ulterioară cu privire la rezultatul căii de atac. Se publică, de asemenea, hotărârile judecătoreşti care anulează deciziile de impunere a unei sancţiuni administrative.

CAPITOLUL 6:MODIFICĂRI

Art. 38: Modificarea Directivei 2009/65/CE

Art. 39: Modificarea Directivei 2009/138/CE

1.La articolul 135, alineatele (2) şi (3) se înlocuiesc cu următorul text:

Art. 40: Modificarea Regulamentului (CE) nr. 1060/2009

Art. 41: Modificarea Directivei 2011/61/UE

Art. 42: Modificarea Regulamentului (UE) nr. 648/2012

2.La articolul 4 se adaugă următoarele alineate:

3.La articolul 11, alineatul (15) se înlocuieşte cu următorul text:

Nivelul şi tipul garanţiei reale necesare în ceea ce priveşte contractele derivate extrabursiere încheiate de entităţile emitente de obligaţiuni garantate în legătură cu o obligaţiune garantată sau de o entitate special constituită în scopul securitizării în legătură cu o securitizare în înţelesul prezentului regulament şi care întrunesc condiţiile prevăzute la articolul 4 alineatul (5) din prezentul regulament, precum şi cerinţele prevăzute la articolul 18, şi la articolele 19-22 sau articolele 23-26 din Regulamentul (UE) 2017/2402 [Regulamentul privind securitizarea] se stabilesc ţinând seama de impedimentele întâmpinate în tranzacţia de schimb a garanţiei reale în ceea ce priveşte contractele de garanţie existente în cadrul obligaţiunii garantate sau al securitizării.

Art. 43: Dispoziţii tranzitorii

(3)Securitizările în cazul cărora titlurile de valoare au fost emise înainte de 1 ianuarie 2019, altele decât poziţiile din securitizare legate de o tranzacţie ABCP sau de un program ABCP se consideră "STS", cu condiţia îndeplinirii următoarelor cerinţe:

(4)În sensul alineatului (3) litera (b), se aplică următoarele dispoziţii:

c)la articolul 22 alineatul (5):

(5)În ceea ce priveşte securitizările ale căror titluri de valoare au fost emise la 1 ianuarie 2011 sau după această dată, dar înainte de 1 ianuarie 2019, precum şi în ceea ce priveşte securitizările ale căror titluri de valoare au fost emise înainte de 1 ianuarie 2011 în cazul cărora au fost adăugate sau înlocuite noi expuneri-suport după 31 decembrie 2014, cerinţele privind îndeplinirea obligaţiei de diligenţă, astfel cum sunt prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 575/2013, Regulamentul delegat (UE) 2015/35 şi, respectiv, Regulamentul delegat (UE) nr. 231/2013, continuă să se aplice în versiunea aplicabilă la 31 decembrie 2018.

(6)În ceea ce priveşte securitizările în cazul cărora titlurile de valoare au fost emise înainte de 1 ianuarie 2019, instituţiile de credit sau firmele de investiţii, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctele 1 şi 2 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, întreprinderile de asigurare, astfel cum sunt definite la articolul 13 punctul 1 din Directiva 2009/138/CE, întreprinderile de reasigurare, astfel cum sunt definite la articolul 13 punctul 4 din Directiva 2009/138/CE, şi administratorii de fonduri de investiţii alternative (AFIA), astfel cum sunt definiţi la articolul 4 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2011/61/UE, aplică în continuare articolul 405 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, capitolele I, II şi III şi articolul 22 din Regulamentul delegat (UE) nr. 625/2014, articolele 254 şi 255 din Regulamentul delegat (UE) 2015/35 şi, respectiv, articolul 51 din Regulamentul delegat (UE) nr. 231/2013 în versiunea aplicabilă la 31 decembrie 2018.

(8)Până la aplicarea standardelor tehnice de reglementare care urmează a fi adoptate de Comisie în temeiul articolului 7 alineatul (3) din prezentul regulament, în sensul obligaţiilor prevăzute la articolul 7 alineatul (1) primul paragraf literele (a) şi (e) din prezentul regulament, iniţiatorii, sponsorii şi SSPE-urile pun la dispoziţie, în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din prezentul regulament, informaţiile menţionate în anexele I-VIII la Regulamentul delegat (UE) 2015/3.

Art. 43^a: Dispoziţii tranzitorii pentru securitizările STS înscrise în bilanţ

(1)În ceea ce priveşte securitizările sintetice pentru care contractul de protecţie a creditului a intrat în vigoare înainte de 9 aprilie 2021, iniţiatorii şi SSPE-urile pot utiliza denumirea «STS» sau «simple, transparente şi standardizate» sau o denumire care se referă în mod direct sau indirect la respectivii termeni numai în cazul în care, în momentul notificării menţionate la articolul 27 alineatul (1), sunt respectate cerinţele prevăzute la articolul 18 şi condiţiile prevăzute la alineatul (3) din prezentul articol.

(3)Securitizările ale căror poziţii din securitizare iniţiale au fost create înainte de 9 aprilie 2021 sunt considerate «STS» cu condiţia ca:

(4)În sensul alineatului (3) litera (b) din prezentul articol, se aplică următoarele dispoziţii:

c)la articolul 26d alineatul (5):

Art. 44: Rapoarte

Art. 45^a: Crearea unui cadru pentru securitizările durabile

(1)Până la 1 noiembrie 2021, ABE, în strânsă cooperare cu ESMA şi EIOPA, publică un raport privind crearea unui cadru specific pentru securitizările durabile, în vederea integrării în prezentul regulament a unor cerinţe de transparenţă legate de durabilitate. În raportul în cauză se analizează în special următoarele:

c)modul de elaborare a unui cadru specific pentru securitizări durabile, care să reflecte sau să se bazeze pe produsele financiare vizate la articolele 8 şi 9 din Regulamentul (UE) 2019/2088 şi care să ţină seama, după caz, de Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European şi al Consiliului (^*);

Art. 46: Revizuire

(i)posibilitatea introducerii unor noi cerinţe privind standardizarea şi divulgarea, având în vedere evoluţia practicilor de piaţă, şi anume prin utilizarea unor modele, atât pentru securitizările tradiţionale, cât şi pentru securitizările sintetice, inclusiv pentru securitizările personalizate private în cazul cărora nu trebuie întocmit un prospect în conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/1129 al Parlamentului European şi al Consiliului (^*).

Art. 47: Exercitarea delegării de competenţe

(6)Un act delegat adoptat în temeiul articolului 16 alineatul (2) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European şi nici Consiliul nu au formulat obiecţii în termen de două luni de la notificarea actului respectiv Parlamentului European şi Consiliului sau dacă, înainte de expirarea acestui termen, Parlamentul European şi Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecţii. Respectivul termen se prelungeşte cu două luni la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului.