Secţiunea 2a - Cerinţe pentru securitizările înscrise în bilanţ simple, transparente şi standardizate - Regulamentul 2402/12-dec-2017 de stabilire a unui cadru general privind securitizarea şi de creare a unui cadru specific pentru o securitizare simplă, transparentă şi standardizată, şi de modificare a Directivelor 2009/65/CE, 2009/138/CE şi 2011/61/UE, precum şi a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 şi (UE) nr. 648/2012

Acte UE

Jurnalul Oficial 347L

În vigoare
Versiune de la: 8 Iulie 2024
SECŢIUNEA 2a:Cerinţe pentru securitizările înscrise în bilanţ simple, transparente şi standardizate
Art. 26a: Securitizări înscrise în bilanţ simple, transparente şi standardizate
(1)Securitizările sintetice care îndeplinesc cerinţele prevăzute la articolele 26b-26e sunt considerare securitizări STS înscrise în bilanţ.
(2)ABE, în strânsă cooperare cu ESMA şi EIOPA, poate adopta, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, ghiduri şi recomandări privind interpretarea şi aplicarea armonizată a cerinţelor prevăzute la articolele 26b-26e din prezentul regulament.
Art. 26b: Cerinţe privind simplitatea
(1)Un iniţiator este o entitate care deţine o autorizaţie sau o licenţă de funcţionare în Uniune.
Un iniţiator care cumpără expunerile unei părţi terţe în cont propriu şi apoi le securitizează aplică în cazul acestor expuneri politici referitoare la credit, colectare, restructurarea datoriilor şi administrarea creditelor care nu sunt mai puţin stricte decât politicile pe care iniţiatorul le aplică expunerilor comparabile care nu au fost cumpărate.
(2)Expunerile-suport sunt iniţiate ca parte a activităţii de bază a iniţiatorului.
(3)La încheierea tranzacţiei, expunerile-suport se păstrează în bilanţul iniţiatorului sau al unei entităţi care face parte din acelaşi grup ca şi iniţiatorul.
În sensul prezentului alineat, un grup este:
a)fie un grup de entităţi juridice care fac obiectul consolidării prudenţiale în conformitate cu partea întâi titlul II capitolul 2 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
b)fie un grup, astfel cum este definit la articolul 212 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2009/138/CE.
(4)Iniţiatorul nu prevede o protecţie pentru expunerea sa la riscul de credit al expunerilor-suport ale securitizării dincolo de protecţia asigurată de contractul de protecţie a creditului.
(5)Contractul de protecţie a creditului trebuie să respecte normele privind diminuarea riscului de credit prevăzute la articolul 249 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 sau, atunci când articolul respectiv nu este aplicabil, cerinţe care nu sunt mai puţin stricte decât cerinţele prevăzute la articolul menţionat.
(6)Iniţiatorul prezintă declaraţii şi garanţii care să ateste îndeplinirea următoarelor cerinţe:
a)iniţiatorul sau o entitate din grupul din care face parte iniţiatorul are dreptul de proprietate deplin, legal şi valabil asupra expunerilor-suport şi asupra drepturilor accesorii asociate acestora;
b)în cazul în care iniţiatorul este o instituţie de credit, astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, sau o întreprindere de asigurare, astfel cum este definită la articolul 13 punctul 1 din Directiva 2009/138/CE, iniţiatorul sau o entitate care este inclusă în sfera de supraveghere pe bază consolidată reţine în bilanţul său riscul de credit al expunerilor-suport;
c)fiecare expunere-suport respectă, la data la care este inclusă în portofoliul securitizat, criteriile de eligibilitate şi toate condiţiile, altele decât producerea unui eveniment de credit de tipul celor menţionate la articolul 26e alineatul (1), pentru plata pentru protecţia creditului în conformitate cu contractul de protecţie a creditului ce face parte din documentele securitizării;
d)potrivit informaţiilor deţinute de iniţiator, contractul pentru fiecare expunere-suport conţine o obligaţie juridică, valabilă, imperativă şi executorie faţă de debitor de a plăti sumele de bani specificate în contractul respectiv;
e)expunerile-suport respectă criterii de subscriere care nu sunt mai puţin stricte decât criteriile standard de subscriere pe care iniţiatorul le aplică expunerilor similare care nu sunt securitizate;
f)potrivit informaţiilor deţinute de iniţiator, niciunul dintre debitori nu se află într-o situaţie în care îşi încalcă în mod semnificativ sau nu îşi îndeplineşte obligaţiile legate de o expunere-suport, la data la care respectiva expunere-suport este inclusă în portofoliul securitizat;
g)potrivit informaţiilor deţinute de iniţiator, documentele aferente tranzacţiei nu conţin nicio informaţie falsă cu privire la detaliile expunerilor-suport;
h)la încheierea tranzacţiei sau în momentul în care o expunere-suport este inclusă în portofoliul securitizat, contractul dintre debitor şi creditorul iniţial referitor la respectiva expunere-suport nu a suferit modificări care să fi afectat caracterul executoriu sau posibilităţile de colectare a respectivei expuneri-suport.
(7)Expunerile-suport îndeplinesc criterii de eligibilitate prestabilite, clare şi documentate, care să nu permită administrarea activă a portofoliului în mod discreţionar în ceea ce priveşte expunerile respective.
În sensul prezentului alineat, nu se consideră că substituirea expunerilor care încalcă declaraţiile ori garanţiile sau, atunci când securitizarea include o perioadă de reconstituire, adăugarea de expuneri care îndeplinesc condiţiile de reconstituire definite fac parte din administrarea activă a portofoliului.
Orice expunere adăugată după data încheierii tranzacţiei îndeplineşte criterii de eligibilitate care să nu fie mai puţin stricte decât cele aplicate în cursul selecţiei iniţiale a expunerilor-suport.
O expunere-suport poate fi eliminată din tranzacţie atunci când expunerea-suport:
a)a fost rambursată integral sau a ajuns la scadenţă în alt mod;
b)a fost vândută în cursul desfăşurării normale a activităţii iniţiatorului, cu condiţia ca această vânzare să nu constituie suport implicit, astfel cum se menţionează la articolul 250 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
c)face obiectul unei modificări care nu este determinată de situaţia creditelor, cum ar fi refinanţarea sau restructurarea datoriei, şi care intervine în cursul obişnuit al administrării respectivei expuneri-suport; sau
d)nu îndeplinea criteriile de eligibilitate în momentul în care a fost inclusă în tranzacţie.
(8)Securitizarea se garantează cu un portofoliu de expuneri-suport care sunt omogene din punctul de vedere al tipului de active, ţinând cont de caracteristicile specifice legate de fluxurile de numerar ale tipului de active, inclusiv de caracteristicile contractuale în materie de risc de credit şi de plată în avans ale acestora. Un portofoliu de expuneri-suport cuprinde un singur tip de active.
Expunerile-suport menţionate la primul paragraf conţin obligaţii contractuale cu caracter imperativ şi executoriu, cu drept de regres deplin împotriva debitorilor şi, după caz, a garanţilor.
Expunerile-suport menţionate la primul paragraf conţin fluxuri de plăţi periodice definite, ale căror tranşe pot diferi ca valoare, legate de plata chiriei, a principalului sau a dobânzilor sau de orice alt drept de a primi venituri din activele-suport pentru astfel de plăţi. Expunerile-suport pot, de asemenea, să genereze încasări din vânzarea oricăror active finanţate sau în sistem de leasing.
Expunerile-suport menţionate la primul paragraf al prezentului alineat nu trebuie să includă valori mobiliare, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 44 din Directiva 2014/65/UE, altele decât obligaţiunile corporative care nu sunt cotate într-un loc de tranzacţionare.
(9)Expunerile-suport nu includ nicio poziţie din securitizare.
(10)Standardele de subscriere în temeiul cărora sunt iniţiate expunerile-suport, precum şi orice modificare semnificativă faţă de standardele anterioare de subscriere se comunică integral fără întârzieri nejustificate investitorilor potenţiali. Expunerile-suport sunt subscrise cu drept de regres deplin împotriva unui debitor care nu este o SSPE. Nicio parte terţă nu poate fi implicată în deciziile de creditare sau de subscriere referitoare la expunerile-suport.
În cazul securitizărilor în care expunerile-suport sunt împrumuturi locative, portofoliul de împrumuturi nu include niciun împrumut care a fost comercializat şi subscris pe baza premisei că s-a adus la cunoştinţa solicitantului împrumutului sau, după caz, intermediarilor, faptul că este posibil ca informaţiile furnizate să nu fi fost verificate de către creditor.
Evaluarea bonităţii debitorului îndeplineşte cerinţele prevăzute la articolul 8 din Directiva 2008/48/CE sau la articolul 18 alineatele (1)-(4), articolul 18 alineatul (5) litera (a) şi articolul 18 alineatul (6) din Directiva 2014/17/UE sau, după caz, cerinţele echivalente din ţările terţe.
Iniţiatorul sau creditorul iniţial dispune de cunoştinţe de specialitate în ceea ce priveşte iniţierea unor expuneri similare celor securitizate.
(11)În momentul în care sunt selectate, expunerile-suport nu includ expuneri în stare de nerambursare în înţelesul articolului 178 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 sau expuneri faţă de un debitor sau garant aflat în dificultate care, potrivit informaţiilor deţinute de iniţiator sau de creditorul iniţial:
a)a fost declarat în stare de insolvenţă, o instanţă le-a acordat creditorilor săi, cu titlu definitiv şi inatacabil, un drept de executare sau daune materiale ca urmare a unei plăţi neefectuate într-o perioadă de trei ani anterioară datei iniţierii sau a fost supus unui proces de restructurare a datoriei pentru expunerile sale neperformante într-o perioadă de trei ani anterioară datei selecţiei expunerilor-suport, cu excepţia cazului în care:
(i)o expunere-suport restructurată nu a prezentat noi arierate de la data restructurării care trebuie să fi avut loc cu cel puţin un an înainte de data selecţiei expunerilor-suport; şi
(ii)informaţiile furnizate de iniţiator în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) primul paragraf litera (a) şi litera (e) punctul (i) precizează în mod explicit proporţia expunerilor-suport restructurate, data şi detaliile restructurării, precum şi performanţa lor de la data restructurării;
b)figura, la data iniţierii expunerii-suport, după caz, într-un registru public de persoane cu un istoric negativ în materie de credite sau, dacă nu există un astfel de registru public, într-un alt registru al creditelor care se află la dispoziţia iniţiatorului sau a creditorului iniţial; sau
c)are o evaluare a creditului sau un punctaj de bonitate care indică faptul că riscul ca plăţile convenite prin contract să nu fie efectuate este semnificativ mai mare decât în cazul expunerilor comparabile deţinute de iniţiator care nu sunt securitizate.
(12)La momentul includerii expunerilor-suport, debitorii au efectuat cel puţin o plată, cu excepţia cazului în care:
a)securitizarea este o securitizare reînnoibilă, garantată cu expuneri care se plătesc într-o singură tranşă sau care au o scadenţă de mai puţin de un an, inclusiv, fără restricţii, plăţile lunare pentru credite reînnoibile; sau
b)expunerea reprezintă refinanţarea unei expuneri care este deja inclusă în tranzacţie.
(13)ABE, în strânsă cooperare cu ESMA şi EIOPA, elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare prin care se aduc precizări suplimentare în legătură cu expunerile-suport menţionate la alineatul (8) care sunt considerate omogene.
ABE prezintă Comisiei respectivele proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 10 octombrie 2021.
Comisia este împuternicită să completeze prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Art. 26c: Cerinţe privind standardizarea
(1)Iniţiatorul sau creditorul iniţial îndeplineşte cerinţa de reţinere a riscului în conformitate cu articolul 6.
(2)Riscul de rată a dobânzii şi riscul valutar care decurg din securitizare şi posibilele efecte ale acestora asupra plăţilor către iniţiator şi investitori se descriu în documentaţia tranzacţiei. Aceste riscuri sunt atenuate în mod corespunzător, iar orice măsuri luate în acest sens sunt publicate. Orice garanţie reală care garantează obligaţiile investitorului prevăzute în contractul de protecţie a creditului este denominată în aceeaşi monedă în care este denominată plata pentru protecţia creditului.
În cazul unei securitizări prin intermediul unei SSPE, valoarea pasivelor SSPE corespunzătoare plăţilor de dobânzi către investitori este, la fiecare dată de plată, egală sau mai mică decât valoarea veniturilor încasate de SSPE de la iniţiator şi din orice contracte de garanţie reală.
Portofoliul de expuneri-suport nu include instrumente derivate, cu excepţia cazului în care acestea au ca scop acoperirea riscului de rată a dobânzii sau a riscului valutar al expunerilor-suport. Aceste instrumente derivate sunt subscrise şi documentate în conformitate cu standardele comune utilizate în domeniul finanţelor internaţionale.
(3)Orice plăţi ale dobânzilor de referinţă efectuate în legătură cu tranzacţia se bazează pe oricare dintre următoarele elemente:
a)ratele dobânzilor utilizate în general pe piaţă sau ratele sectoriale utilizate în general care reflectă costurile finanţării şi nu prevăd formule sau instrumente derivate complexe;
b)venitul generat de garanţia reală care garantează obligaţiile investitorului prevăzute în contractul de protecţie.
Orice plăţi ale dobânzilor de referinţă datorate pentru expunerile-suport se bazează pe ratele dobânzilor utilizate în general pe piaţă sau pe rate sectoriale utilizate în general care reflectă costurile finanţării şi nu prevăd formule sau instrumente derivate complexe.
(4)În urma producerii unui eveniment care determină executarea în ceea ce îl priveşte pe iniţiator, investitorul este autorizat să ia măsuri de executare.
În cazul unei securitizări prin intermediul unei SSPE, atunci când s-a emis un aviz de executare sau de reziliere a contractului de protecţie a creditului, în SSPE nu poate fi blocată nicio sumă de lichidităţi mai mare decât cea necesară pentru a asigura funcţionarea operaţională a SSPE respective, efectuarea plăţilor de protecţie pentru expunerile-suport în stare de nerambursare care sunt încă într-un proces de restructurare a datoriilor în momentul rezilierii sau rambursarea structurată a investitorilor în conformitate cu clauzele contractuale ale securitizării.
(5)Pierderile se alocă deţinătorilor unei poziţii din securitizare în ordinea rangurilor de prioritate a tranşelor, începând cu tranşa cea mai subordonată.
Amortizarea secvenţială se aplică tuturor tranşelor pentru a determina cuantumul neachitat al tranşelor la fiecare dată de plată, începând cu tranşa de rang superior.
Prin derogare de la al doilea paragraf, tranzacţiile care prevăd o ordine de prioritate nesecvenţială a plăţilor conţin factori de declanşare legaţi de performanţa expunerilor-suport, care duc la transformarea amortizării în plăţi secvenţiale în ordinea rangului de prioritate. Aceşti factori de declanşare legaţi de performanţă includ cel puţin:
a)fie creşterea cuantumului cumulat al expunerilor aflate în stare de nerambursare, fie creşterea pierderilor cumulate mai mare decât un procentaj stabilit din cuantumul restant al portofoliului-suport;
b)un factor declanşator suplimentar cu caracter retrospectiv; precum şi
c)un factor declanşator cu caracter prospectiv.
ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare privind specificarea şi, acolo unde este cazul, calibrarea factorilor declanşatori legaţi de performanţă.
ABE prezintă Comisiei proiectele respective de standarde tehnice de reglementare până la 30 iunie 2021.
Comisia este împuternicită să completeze prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la paragraful al patrulea în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Pe măsură ce tranşele se amortizează, investitorilor li se rambursează garanţiile reale într-un cuantum egal cu valoarea amortizării tranşelor respective, cu condiţia ca investitorii să fi garantat tranşele respective cu garanţii reale.
În cazul în care s-a produs un eveniment de credit de tipul celor menţionate la articolul 26e în legătură cu expunerile-suport, iar restructurarea datoriilor aferentă expunerilor respective nu a fost finalizată, valoarea protecţiei creditului rămasă la orice dată de plată este cel puţin echivalentă cu valoarea nominală neachitată a respectivelor expuneri-suport, minus valoarea oricărei plăţi intermediare efectuate în legătură cu respectivele expuneri-suport.
(6)Documentele aferente tranzacţiei prevăd dispoziţii adecvate de amortizare anticipată sau factori care declanşează încetarea perioadei de reînnoire, în cazul în care securitizarea este reînnoibilă, inclusiv cel puţin:
a)o deteriorare a calităţii creditului expunerilor-suport până la un prag prestabilit sau sub acesta;
b)creşterea pierderilor peste un prag prestabilit;
c)incapacitatea de a iniţia suficiente expuneri-suport noi, care să corespundă nivelului prestabilit de calitate a creditului, în decursul unei perioade specificate.
(7)Documentele aferente tranzacţiei specifică în mod clar:
a)obligaţiile contractuale, sarcinile şi responsabilităţile societăţii de administrare, ale mandatarului şi ale altor furnizori de servicii auxiliare, după caz, şi ale agentului terţ de verificare menţionat la articolul 26e alineatul (4);
b)dispoziţiile care asigură înlocuirea societăţii de administrare, a mandatarului, a altor furnizori de servicii auxiliare sau a agentului terţ de verificare menţionat la articolul 26e alineatul (4) în cazul în care oricare dintre respectivii furnizori de servicii intră în stare de nerambursare sau în insolvenţă şi dacă respectivii furnizori de servicii sunt alţii decât iniţiatorul, într-un mod care să nu ducă la încetarea furnizării serviciilor respective;
c)procedurile de administrare care se aplică expunerilor-suport la data încheierii tranzacţiei şi ulterior, precum şi circumstanţele în care procedurile respective pot fi modificate;
d)standardele de administrare pe care societatea de administrare este obligată să le respecte în procesul de administrare a expunerilor-suport pe întreaga durată a securitizării.
(8)Societatea de administrare are cunoştinţe de specialitate în ceea ce priveşte administrarea expunerilor similare celor securitizate şi dispune de politici, proceduri şi controale de gestionare a riscurilor bine documentate şi adecvate legate de administrarea expunerilor.
Societatea de administrare aplică proceduri de administrare a expunerilor-suport care să fie cel puţin la fel de stricte ca cele aplicate de către iniţiator unor expuneri similare care nu sunt securitizate.
(9)Iniţiatorul păstrează un registru de referinţe actualizat pentru a identifica în orice moment expunerile-suport. În registrul respectiv sunt identificaţi debitorii de referinţă, obligaţiile de referinţă din care decurg expunerile-suport şi, pentru fiecare expunere-suport, valoarea nominală care este protejată şi care este neachitată.
(10)Documentele aferente tranzacţiei includ dispoziţii clare care să faciliteze soluţionarea în timp util a conflictelor dintre diferitele clase de investitori. În cazul unei securitizări prin intermediul unei SSPE, drepturile de vot se definesc şi se alocă deţinătorilor de titluri în mod clar, iar responsabilităţile mandatarului şi ale altor entităţi care au sarcini de fiducie faţă de investitori se identifică în mod clar.
Art. 26d: Cerinţe privind transparenţa
(1)Iniţiatorul pune la dispoziţia investitorilor potenţiali, înainte de stabilirea preţurilor, datele istorice statice şi dinamice privind starea de nerambursare şi pierderea de performanţă, precum datele privind incidentele de plată şi starea de nerambursare, în ceea ce priveşte expuneri care sunt în mare măsură similare cu cele care sunt securitizate, precum şi sursele acestor date şi baza pe care se pretinde similaritatea. Aceste date acoperă o perioadă de cel puţin cinci ani.
(2)Înainte de încheierea tranzacţiei, un eşantion de expuneri-suport se supune unei verificări externe de către o parte adecvată şi independentă, verificându-se inclusiv dacă expunerile-suport sunt eligibile pentru protecţia creditului prevăzută în contractul de protecţie a creditului.
(3)Înainte de stabilirea preţurilor securitizării, iniţiatorul pune la dispoziţia investitorilor potenţiali un model de fluxuri de numerar ale pasivelor care reprezintă cu precizie relaţia contractuală dintre expunerile-suport şi plăţile care circulă între iniţiator, investitori, alte părţi terţe şi, după caz, SSPE şi, după stabilirea preţurilor, pune modelul respectiv la dispoziţia investitorilor în permanenţă şi la dispoziţia investitorilor potenţiali la cerere.
(4)În cazul unei securitizări în care expunerile-suport sunt împrumuturi locative sau credite auto sau contracte de leasing auto, iniţiatorul publică informaţiile disponibile referitoare la performanţa de mediu a activelor finanţate prin respectivele împrumuturi locative, credite auto ori contracte de leasing auto, ca parte a informaţiilor divulgate în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) primul paragraf litera (a).
Prin derogare de la primul paragraf, începând cu 1 iunie 2021, iniţiatorii pot să publice informaţiile disponibile referitoare la principalele efecte negative ale activelor finanţate prin expunerile-suport asupra factorilor de durabilitate.
(5)Iniţiatorul răspunde de respectarea articolului 7. Informaţiile cerute la articolul 7 alineatul (1) primul paragraf litera (a) se pun la dispoziţia investitorilor potenţiali înainte de stabilirea preţurilor, la cerere. Informaţiile cerute la articolul 7 alineatul (1) primul paragraf literele (b)-(d) se pun la dispoziţie înainte de stabilirea preţurilor, cel puţin sub formă de proiect sau într-o formă iniţială. Documentele finale se pun la dispoziţia investitorilor în termen de cel mult 15 zile de la încheierea tranzacţiei.
(6)Până la 10 iulie 2021, AES elaborează, prin intermediul Comitetului comun al autorităţilor de supraveghere europene, proiecte de standarde tehnice de reglementare în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentele (UE) nr. 1093/2010, (UE) nr. 1094/2010 şi (UE) nr. 1095/2010, în ceea ce priveşte conţinutul, metodologiile şi prezentarea informaţiilor menţionate la alineatul (4) al doilea paragraf de la prezentul articol, în legătură cu indicatorii de durabilitate referitori la efectele negative asupra climei şi la alte efecte negative asupra mediului şi asupra aspectelor sociale şi de guvernanţă.
Dacă este oportun, aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf din prezentul alineat reflectă sau se bazează pe standardele tehnice de reglementare elaborate în conformitate cu mandatul acordat AES prin Regulamentul (UE) 2019/2088, în special la articolul 2a şi la articolul 4 alineatele (6) şi (7).
Comisia este împuternicită să completeze prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentele (UE) nr. 1093/2010, (UE) nr. 1094/2010 şi (UE) nr. 1095/2010.
Art. 26e: Cerinţe privind contractul de protecţie a creditului, agentul terţ de verificare şi marja sintetică în exces
(1)Contractul de protecţie a creditului acoperă cel puţin următoarele evenimente de credit:
a)dacă transferul riscului se realizează prin utilizarea de garanţii, evenimentele de credit menţionate la articolul 215 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
b)dacă transferul riscului se realizează prin utilizarea de instrumente derivate de credit, evenimentele de credit menţionate la articolul 216 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
Toate evenimentele de credit sunt documentate.
Măsurile de restructurare, în înţelesul articolului 47b al Regulamentului (UE) nr. 575/2013, care sunt aplicate expunerilor-suport nu împiedică declanşarea evenimentelor de credit eligibile.
(2)Plata pentru protecţia creditului în urma producerii unui eveniment de credit se calculează pe baza pierderilor realizate efectiv suferite de iniţiator sau de creditorul iniţial, astfel cum au fost calculate în conformitate cu politicile şi procedurile lor de recuperare standard pentru tipurile de expuneri relevante şi înregistrate în situaţiile lor financiare la momentul efectuării plăţii. Plata finală pentru protecţia creditului se efectuează într-un termen specificat după restructurarea datoriilor pentru expunerea-suport relevantă în cazul în care restructurarea datoriilor se încheie înainte de scadenţa legală prevăzută sau de rezilierea anticipată a contractului de protecţie a creditului.
În termen de cel mult şase luni de la producerea unui eveniment de credit, astfel cum se menţionează la alineatul (1), se efectuează o plată intermediară pentru protecţia creditului în cazurile în care procesul de restructurare a datoriilor aplicat pierderilor pentru expunerea-suport relevantă nu a fost finalizat până la sfârşitul respectivei perioade de şase luni. Plata intermediară pentru protecţia creditului este cel puţin egală cu cea mai mare dintre următoarele valori:
a)cuantumul pierderilor aşteptate care este echivalent cu deprecierea înregistrată de iniţiator în situaţiile sale financiare în conformitate cu cadrul contabil aplicabil la momentul efectuării plăţii intermediare, plecând de la premisa că contractul de protecţie a creditului nu există şi nu acoperă nicio pierdere;
b)după caz, cuantumul pierderilor aşteptate stabilit în conformitate cu partea a treia titlul II capitolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
În cazul în care se efectuează o plată intermediară pentru protecţia creditului, plata finală pentru protecţia creditului menţionată la primul paragraf se efectuează pentru a ajusta decontarea intermediară a pierderilor în funcţie de pierderile realizate efectiv.
Metoda de calculare a plăţii intermediare şi a plăţii finale pentru protecţia creditului este specificată în contractul de protecţie a creditului.
Plata pentru protecţia creditului este proporţională cu partea din valoarea nominală neachitată a expunerii-suport corespunzătoare care intră sub incidenţa contractului de protecţie a creditului.
Dreptul iniţiatorului de a primi plata pentru protecţia creditului este executoriu. Cuantumurile care trebuie să fie plătite de către investitori în temeiul contractului de protecţie a creditului sunt prevăzute în mod clar în contractul de protecţie a creditului şi sunt limitate. Aceste cuantumuri trebuie să poată fi calculate în orice circumstanţă. Contractul de protecţie a creditului prevede în mod clar circumstanţele în care investitorii sunt obligaţi să efectueze plăţi. Agentul terţ de verificare menţionat la alineatul (4) verifică dacă au existat astfel de circumstanţe.
Valoarea plăţii pentru protecţia creditului se calculează la nivelul fiecărei expuneri-suport în cazul căreia s-a produs un eveniment de credit.
(3)Contractul de protecţie a creditului specifică perioada maximă de prelungire care se aplică restructurării datoriilor pentru expunerile-suport în cazul cărora s-a produs un eveniment de credit de tipul celor menţionate la alineatul (1), dar restructurarea datoriilor nu s-a încheiat în momentul scadenţei legale prevăzute sau al rezilierii anticipate a contractului de protecţie a creditului. Perioada de prelungire nu poate depăşi doi ani. Contractul de protecţie a creditului prevede că, până la sfârşitul perioadei de prelungire respective, se efectuează plata finală pentru protecţia creditului, pe baza estimării finale a pierderii de către iniţiator, care trebuie înregistrată de iniţiator în situaţiile sale financiare la momentul respectiv, plecând de la premisa că contractul de protecţie a creditului nu există şi nu acoperă nicio pierdere.
În cazul rezilierii contractului de protecţie a creditului, restructurarea datoriilor continuă în ceea ce priveşte orice eveniment de credit nesoluţionat care s-a produs înainte de rezilierea respectivă, în acelaşi mod ca cel descris la primul paragraf.
Primele de protecţie a creditului care trebuie plătite în temeiul contractului de protecţie a creditului sunt condiţionate de valoarea nominală restantă a expunerilor securitizate performante la momentul plăţii şi reflectă riscul tranşei protejate. În acest scop, contractul de protecţie a creditului nu prevede prime garantate, plăţi în avans ale primelor, mecanisme de rabaturi sau alte mecanisme care pot evita sau reduce alocarea efectivă a pierderilor către investitori sau care pot returna iniţiatorului o parte din primele plătite, după scadenţa tranzacţiei.
Prin derogare de la al treilea paragraf din prezentul alineat, este permisă plata în avans a primelor, cu condiţia respectării normelor privind ajutoarele de stat, atunci când schema de garantare este prevăzută în mod explicit în dreptul naţional al unui stat membru şi beneficiază de o contragaranţie din partea oricăreia dintre entităţile menţionate la articolul 214 alineatul (2) literele (a)-(d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
Documentele aferente tranzacţiei descriu modul în care sunt calculate prima de protecţie a creditului şi eventualele cupoane ale instrumentelor financiare, dacă există, pentru fiecare dată de plată pe întreaga durată a securitizării.
Drepturile investitorilor de a primi primele de protecţie a creditului sunt executorii.
(4)Iniţiatorul desemnează un agent terţ de verificare înainte de data încheierii tranzacţiei. Pentru fiecare dintre expunerile-suport pentru care se notifică un eveniment de credit, agentul terţ de verificare verifică cel puţin toate elementele următoare:
a)faptul că evenimentul de credit notificat este un eveniment de credit de tipul celor specificate în clauzele contractului de protecţie a creditului;
b)faptul că expunerea-suport era inclusă în portofoliul de referinţă la momentul producerii evenimentului de credit în cauză;
c)faptul că expunerea-suport îndeplinea criteriile de eligibilitate la momentul includerii sale în portofoliul de referinţă;
d)atunci când o expunere-suport a fost adăugată la securitizare ca urmare a unei reconstituiri, faptul că această reconstituire respecta condiţiile de reconstituire;
e)faptul că valoarea finală a pierderii este în concordanţă cu pierderile înregistrate de iniţiator în contul său de profit şi pierdere;
f)faptul că, în momentul în care se efectuează plata finală pentru protecţia creditului, pierderile legate de expunerile-suport au fost alocate în mod corect investitorilor.
Agentul terţ de verificare este independent de iniţiator şi de investitori şi, după caz, de SSPE şi a acceptat desemnarea sa ca agent terţ de verificare până la data încheierii tranzacţiei.
În loc să verifice fiecare expunere-suport pentru care se solicită plata pentru protecţia creditului, agentul terţ de verificare poate efectua verificarea pe baza unor eşantioane. Cu toate acestea, investitorii pot solicita verificarea eligibilităţii oricărei expuneri-suport specifice în cazul în care nu sunt mulţumiţi de verificarea pe bază de eşantioane.
Iniţiatorul include în documentele aferente tranzacţiei angajamentul de a furniza agentului terţ de verificare toate informaţiile necesare pentru verificarea cerinţelor prevăzute la primul paragraf.
(5)Iniţiatorul nu poate rezilia o tranzacţie înainte de scadenţa sa prevăzută decât ca urmare a unuia dintre următoarele evenimente:
a)insolvenţa investitorului;
b)neplata de către investitor a oricăror cuantumuri datorate în temeiul contractului de protecţie a creditului sau o încălcare de către investitor a oricărei obligaţii semnificative prevăzute în documentele aferente tranzacţiei;
c)evenimente de reglementare relevante, care includ:
(i)modificări relevante în dreptul Uniunii sau în dreptul intern, modificări relevante aduse de autorităţile competente interpretărilor publicate oficial privind dreptul Uniunii sau dreptul intern, după caz, sau modificări relevante în ceea ce priveşte impozitarea sau tratamentul contabil al tranzacţiei care au un efect negativ semnificativ asupra eficienţei economice a unei tranzacţii, în fiecare caz în comparaţie cu ceea ce era anticipat în momentul iniţierii tranzacţiei şi care nu ar fi putut fi anticipat în mod rezonabil la momentul respectiv;
(ii)stabilirea de către o autoritate competentă a faptului că iniţiatorul sau orice entitate afiliată iniţiatorului nu este autorizată sau nu mai este autorizată să recunoască un transfer semnificativ al riscului de credit în conformitate cu articolul 245 alineatul (2) sau (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 în ceea ce priveşte securitizarea;
d)exercitarea unei opţiuni de stingere a tranzacţiei la un anumit moment în timp (time call), atunci când perioada de timp măsurată de la data încheierii tranzacţiei este egală sau mai mare decât durata de viaţă medie ponderată a portofoliului de referinţă iniţial la data încheierii tranzacţiei;
e)exercitarea unei opţiuni de solicitare a stingerii securitizării, astfel cum este definită la articolul 242 punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
f)în cazul protecţiei nefinanţate a creditului, investitorul nu se mai califică drept furnizor de protecţie eligibil în conformitate cu cerinţele prevăzute la alineatul (8).
Documentele aferente tranzacţiei specifică dacă în tranzacţia în cauză este inclus vreunul dintre drepturile de exercitare a unei opţiuni de stingere menţionate la literele (d) şi (e) şi cum sunt structurate aceste drepturi de exercitare a unei opţiuni de stingere.
În sensul literei (d), opţiunea de stingere la un anumit moment în timp nu poate fi structurată astfel încât să evite alocarea de pierderi poziţiilor care beneficiază de îmbunătăţirea calităţii creditului sau altor poziţii deţinute de investitori şi nici nu poate fi structurată într-un alt mod care să asigure o îmbunătăţire a calităţii creditului.
Dacă se exercită opţiunea de stingere la un anumit moment în timp, iniţiatorii înştiinţează autorităţile competente cu privire la modul în care sunt îndeplinite cerinţele menţionate la cel de al doilea şi al treilea paragraf, inclusiv prin justificarea utilizării opţiunii de stingere la un anumit moment în timp şi prezentând o situaţie plauzibilă care să arate că opţiunea respectivă nu a fost exercitată din cauza deteriorării calităţii activelor-suport.
În cazul protecţiei finanţate a creditului, la rezilierea contractului de protecţie a creditului, garanţiile reale se restituie investitorilor în ordinea rangurilor de prioritate a tranşelor care fac obiectul dispoziţiilor de drept relevante în materie de insolvenţă, aplicabile iniţiatorului.
(6)Investitorii nu pot rezilia o tranzacţie înainte de scadenţa sa prevăzută din niciun alt motiv decât neplata primei de protecţie a creditului sau orice altă încălcare semnificativă a obligaţiilor contractuale de către iniţiator.
(7)Iniţiatorul poate angaja o marjă sintetică în exces, care este disponibilă ca facilitate de îmbunătăţire a calităţii creditului pentru investitori, în cazul în care sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:
a)valoarea marjei sintetice în exces pe care iniţiatorul se angajează să o utilizeze ca facilitate de îmbunătăţire a calităţii creditului în fiecare perioadă de plată este specificată în documentele aferente tranzacţiei şi exprimată ca procent fix din soldul total al portofoliului la începutul perioadei de plată relevante (marjă sintetică în exces fixă);
b)marja sintetică în exces care nu este utilizată pentru a acoperi pierderile de credit care se înregistrează în cursul fiecărei perioade de plată se returnează iniţiatorului;
c)în cazul iniţiatorilor care utilizează abordarea bazată pe modele interne de rating ("abordarea IRB") menţionată la articolul 143 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cuantumul total angajat pe an nu poate depăşi cuantumurile reglementate ale pierderilor aşteptate pentru toate expunerile-suport pentru anul respectiv, calculate în conformitate cu articolul 158 din regulamentul respectiv;
d)în cazul iniţiatorilor care nu utilizează abordarea IRB menţionată la articolul 143 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, modul de calcul al pierderilor aşteptate pe o perioadă de un an aferente portofoliului-suport se stabileşte în mod clar în documentele aferente tranzacţiei;
e)documentele aferente tranzacţiei precizează condiţiile prevăzute în prezentul alineat.
(8)Contractul de protecţie a creditului îmbracă forma:
a)unei garanţii care îndeplineşte cerinţele prevăzute în partea a treia titlul II capitolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, prin intermediul căreia riscul de credit este transferat oricăreia dintre entităţile menţionate la articolul 214 alineatul (2) literele (a)-(d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu condiţia ca expunerile faţă de investitor să se califice pentru o pondere de risc de 0 % în temeiul părţii a treia titlul II capitolul 2 din regulamentul respectiv;
b)unei garanţii care îndeplineşte cerinţele prevăzute în partea a treia titlul II capitolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, care beneficiază de o contragaranţie din partea oricăreia dintre entităţile menţionate la litera (a) a prezentului alineat; sau
c)unei alte protecţii a creditului, care nu este menţionată la literele (a) şi (b) ale prezentului alineat, apărând sub forma unei garanţii, a unui instrument derivat de credit sau a unui instrument de tipul credit linked note care îndeplineşte cerinţele prevăzute la articolul 249 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu condiţia ca obligaţiile investitorului să fie garantate cu garanţii reale care îndeplinesc cerinţele prevăzute la alineatele (9) şi (10) ale prezentului articol.
(9)O altă protecţie a creditului menţionată la alineatul (8) litera (c) trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
a)dreptul iniţiatorului de a utiliza garanţia reală pentru a acoperi obligaţiile investitorilor în materie de plată a protecţiei este executoriu, iar acest caracter executoriu este asigurat prin contracte adecvate de garanţie reală;
b)dreptul investitorilor, atunci când securitizarea este lichidată sau pe măsură ce tranşele se amortizează, de a restitui orice garanţie reală care nu a fost utilizată pentru a onora plăţile de protecţie este executoriu;
c)în cazul în care garanţia reală este investită în titluri de valoare, documentele aferente tranzacţiei stabilesc criteriile de eligibilitate şi regimul de custodie pentru astfel de titluri.
Documentele aferente tranzacţiei precizează dacă investitorii rămân expuşi la riscul de credit al iniţiatorului.
Iniţiatorul obţine o opinie juridică de specialitate care să confirme caracterul executoriu al protecţiei creditului în toate jurisdicţiile relevante.
(10)Atunci când se acordă o altă protecţie a creditului în conformitate cu alineatul (8) litera (c) de la prezentul articol, iniţiatorul şi investitorul recurg la garanţii reale de înaltă calitate, care se încadrează într-una dintre categoriile următoare:
a)garanţii reale sub formă de titluri de datorie cu o pondere de risc de 0 %, menţionate în partea a treia titlul II capitolul 2 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, care îndeplinesc toate condiţiile următoare:
(i)titlurile de datorie respective au o scadenţă reziduală maximă de trei luni, care nu depăşeşte perioada rămasă până la următoarea dată de plată;
(ii)titlurile de datorie respective pot fi răscumpărate în schimbul unui cuantum în numerar cu o valoare egală cu soldul tranşei protejate;
(iii)titlurile de datorie respective sunt deţinute de un depozitar independent de iniţiator şi de investitori;
b)garanţii reale sub formă de numerar deţinut la o instituţie de credit terţă cu un nivel 3 de calitate a creditului sau un nivel superior acestuia, în conformitate cu punerea în corespondenţă prevăzută la articolul 136 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
Prin derogare de la primul paragraf, sub rezerva consimţământului explicit exprimat în documentele finale aferente tranzacţiei de către investitor după ce şi-a îndeplinit obligaţia de diligenţă în conformitate cu articolul 5 din prezentul regulament şi a efectuat inclusiv o evaluare a oricărei expuneri relevante la riscul de credit al contrapărţii, numai iniţiatorul poate recurge la garanţii reale de înaltă calitate sub formă de numerar în depozit la iniţiator sau la una dintre entităţile afiliate iniţiatorului, dacă iniţiatorul sau una dintre entităţile afiliate acestuia îndeplineşte cerinţa de calitate a creditului cel puţin de nivel 2 în conformitate cu punerea în corespondenţă prevăzută la articolul 136 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
Autorităţile competente desemnate în temeiul articolului 29 alineatul (5) pot, după consultarea ABE, să permită constituirea de garanţii reale sub formă de numerar în depozit la iniţiator sau la una dintre entităţile afiliate iniţiatorului, dacă iniţiatorul sau una dintre entităţile afiliate acestuia îndeplineşte cerinţa de calitate a creditului de nivel 3, cu condiţia să poată fi dovedite dificultăţi pe piaţă, obstacole obiective legate de nivelul de calitate a creditului atribuit statului membru al instituţiei sau eventuale probleme semnificative de concentrare din statul membru în cauză provocate de aplicarea cerinţei de calitate a creditului cel puţin de nivel 2 menţionată la al doilea paragraf.
În cazul în care instituţia de credit terţă sau iniţiatorul sau una dintre entităţile afiliate acestuia nu mai îndeplineşte nivelul minim de calitate a creditului, garanţiile reale se transferă în termen de nouă luni către o instituţie de credit terţă cu un nivel 3 de calitate a creditului sau cu un nivel superior acestuia sau se investesc în titluri de valoare care îndeplinesc criteriile prevăzute la litera (a) de la primul paragraf.
Cerinţele prevăzute la prezentul alineat se consideră a fi îndeplinite în cazul investiţiilor în instrumente de tipul credit linked note emise de iniţiator, în conformitate cu articolul 218 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
ABE monitorizează aplicarea practicilor de garantare prevăzute la prezentul articol, acordând o atenţie deosebită riscului de credit al contrapărţii şi altor riscuri economice şi financiare suportate de investitori care rezultă din astfel de practici de garantare.
ABE prezintă Comisiei un raport privind constatările sale până la 10 aprilie 2023.
Până la 10 octombrie 2023, Comisia, pe baza raportului ABE respectiv, prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport privind aplicarea prezentului articol, în special în ceea ce priveşte riscul acumulării excesive a riscului de credit al contrapărţii în sistemul financiar, însoţit, după caz, de o propunere legislativă de modificare a prezentului articol.