Art. 26e. - Art. 26 e : Cerinţe privind contractul de protecţie a creditului, agentul terţ de verificare şi marja sintetică în exces - Regulamentul 2402/12-dec-2017 de stabilire a unui cadru general privind securitizarea şi de creare a unui cadru specific pentru o securitizare simplă, transparentă şi standardizată, şi de modificare a Directivelor 2009/65/CE, 2009/138/CE şi 2011/61/UE, precum şi a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 şi (UE) nr. 648/2012

Acte UE

Jurnalul Oficial 347L

În vigoare
Versiune de la: 8 Iulie 2024
Art. 26e: Cerinţe privind contractul de protecţie a creditului, agentul terţ de verificare şi marja sintetică în exces
(1)Contractul de protecţie a creditului acoperă cel puţin următoarele evenimente de credit:
a)dacă transferul riscului se realizează prin utilizarea de garanţii, evenimentele de credit menţionate la articolul 215 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
b)dacă transferul riscului se realizează prin utilizarea de instrumente derivate de credit, evenimentele de credit menţionate la articolul 216 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
Toate evenimentele de credit sunt documentate.
Măsurile de restructurare, în înţelesul articolului 47b al Regulamentului (UE) nr. 575/2013, care sunt aplicate expunerilor-suport nu împiedică declanşarea evenimentelor de credit eligibile.
(2)Plata pentru protecţia creditului în urma producerii unui eveniment de credit se calculează pe baza pierderilor realizate efectiv suferite de iniţiator sau de creditorul iniţial, astfel cum au fost calculate în conformitate cu politicile şi procedurile lor de recuperare standard pentru tipurile de expuneri relevante şi înregistrate în situaţiile lor financiare la momentul efectuării plăţii. Plata finală pentru protecţia creditului se efectuează într-un termen specificat după restructurarea datoriilor pentru expunerea-suport relevantă în cazul în care restructurarea datoriilor se încheie înainte de scadenţa legală prevăzută sau de rezilierea anticipată a contractului de protecţie a creditului.
În termen de cel mult şase luni de la producerea unui eveniment de credit, astfel cum se menţionează la alineatul (1), se efectuează o plată intermediară pentru protecţia creditului în cazurile în care procesul de restructurare a datoriilor aplicat pierderilor pentru expunerea-suport relevantă nu a fost finalizat până la sfârşitul respectivei perioade de şase luni. Plata intermediară pentru protecţia creditului este cel puţin egală cu cea mai mare dintre următoarele valori:
a)cuantumul pierderilor aşteptate care este echivalent cu deprecierea înregistrată de iniţiator în situaţiile sale financiare în conformitate cu cadrul contabil aplicabil la momentul efectuării plăţii intermediare, plecând de la premisa că contractul de protecţie a creditului nu există şi nu acoperă nicio pierdere;
b)după caz, cuantumul pierderilor aşteptate stabilit în conformitate cu partea a treia titlul II capitolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
În cazul în care se efectuează o plată intermediară pentru protecţia creditului, plata finală pentru protecţia creditului menţionată la primul paragraf se efectuează pentru a ajusta decontarea intermediară a pierderilor în funcţie de pierderile realizate efectiv.
Metoda de calculare a plăţii intermediare şi a plăţii finale pentru protecţia creditului este specificată în contractul de protecţie a creditului.
Plata pentru protecţia creditului este proporţională cu partea din valoarea nominală neachitată a expunerii-suport corespunzătoare care intră sub incidenţa contractului de protecţie a creditului.
Dreptul iniţiatorului de a primi plata pentru protecţia creditului este executoriu. Cuantumurile care trebuie să fie plătite de către investitori în temeiul contractului de protecţie a creditului sunt prevăzute în mod clar în contractul de protecţie a creditului şi sunt limitate. Aceste cuantumuri trebuie să poată fi calculate în orice circumstanţă. Contractul de protecţie a creditului prevede în mod clar circumstanţele în care investitorii sunt obligaţi să efectueze plăţi. Agentul terţ de verificare menţionat la alineatul (4) verifică dacă au existat astfel de circumstanţe.
Valoarea plăţii pentru protecţia creditului se calculează la nivelul fiecărei expuneri-suport în cazul căreia s-a produs un eveniment de credit.
(3)Contractul de protecţie a creditului specifică perioada maximă de prelungire care se aplică restructurării datoriilor pentru expunerile-suport în cazul cărora s-a produs un eveniment de credit de tipul celor menţionate la alineatul (1), dar restructurarea datoriilor nu s-a încheiat în momentul scadenţei legale prevăzute sau al rezilierii anticipate a contractului de protecţie a creditului. Perioada de prelungire nu poate depăşi doi ani. Contractul de protecţie a creditului prevede că, până la sfârşitul perioadei de prelungire respective, se efectuează plata finală pentru protecţia creditului, pe baza estimării finale a pierderii de către iniţiator, care trebuie înregistrată de iniţiator în situaţiile sale financiare la momentul respectiv, plecând de la premisa că contractul de protecţie a creditului nu există şi nu acoperă nicio pierdere.
În cazul rezilierii contractului de protecţie a creditului, restructurarea datoriilor continuă în ceea ce priveşte orice eveniment de credit nesoluţionat care s-a produs înainte de rezilierea respectivă, în acelaşi mod ca cel descris la primul paragraf.
Primele de protecţie a creditului care trebuie plătite în temeiul contractului de protecţie a creditului sunt condiţionate de valoarea nominală restantă a expunerilor securitizate performante la momentul plăţii şi reflectă riscul tranşei protejate. În acest scop, contractul de protecţie a creditului nu prevede prime garantate, plăţi în avans ale primelor, mecanisme de rabaturi sau alte mecanisme care pot evita sau reduce alocarea efectivă a pierderilor către investitori sau care pot returna iniţiatorului o parte din primele plătite, după scadenţa tranzacţiei.
Prin derogare de la al treilea paragraf din prezentul alineat, este permisă plata în avans a primelor, cu condiţia respectării normelor privind ajutoarele de stat, atunci când schema de garantare este prevăzută în mod explicit în dreptul naţional al unui stat membru şi beneficiază de o contragaranţie din partea oricăreia dintre entităţile menţionate la articolul 214 alineatul (2) literele (a)-(d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
Documentele aferente tranzacţiei descriu modul în care sunt calculate prima de protecţie a creditului şi eventualele cupoane ale instrumentelor financiare, dacă există, pentru fiecare dată de plată pe întreaga durată a securitizării.
Drepturile investitorilor de a primi primele de protecţie a creditului sunt executorii.
(4)Iniţiatorul desemnează un agent terţ de verificare înainte de data încheierii tranzacţiei. Pentru fiecare dintre expunerile-suport pentru care se notifică un eveniment de credit, agentul terţ de verificare verifică cel puţin toate elementele următoare:
a)faptul că evenimentul de credit notificat este un eveniment de credit de tipul celor specificate în clauzele contractului de protecţie a creditului;
b)faptul că expunerea-suport era inclusă în portofoliul de referinţă la momentul producerii evenimentului de credit în cauză;
c)faptul că expunerea-suport îndeplinea criteriile de eligibilitate la momentul includerii sale în portofoliul de referinţă;
d)atunci când o expunere-suport a fost adăugată la securitizare ca urmare a unei reconstituiri, faptul că această reconstituire respecta condiţiile de reconstituire;
e)faptul că valoarea finală a pierderii este în concordanţă cu pierderile înregistrate de iniţiator în contul său de profit şi pierdere;
f)faptul că, în momentul în care se efectuează plata finală pentru protecţia creditului, pierderile legate de expunerile-suport au fost alocate în mod corect investitorilor.
Agentul terţ de verificare este independent de iniţiator şi de investitori şi, după caz, de SSPE şi a acceptat desemnarea sa ca agent terţ de verificare până la data încheierii tranzacţiei.
În loc să verifice fiecare expunere-suport pentru care se solicită plata pentru protecţia creditului, agentul terţ de verificare poate efectua verificarea pe baza unor eşantioane. Cu toate acestea, investitorii pot solicita verificarea eligibilităţii oricărei expuneri-suport specifice în cazul în care nu sunt mulţumiţi de verificarea pe bază de eşantioane.
Iniţiatorul include în documentele aferente tranzacţiei angajamentul de a furniza agentului terţ de verificare toate informaţiile necesare pentru verificarea cerinţelor prevăzute la primul paragraf.
(5)Iniţiatorul nu poate rezilia o tranzacţie înainte de scadenţa sa prevăzută decât ca urmare a unuia dintre următoarele evenimente:
a)insolvenţa investitorului;
b)neplata de către investitor a oricăror cuantumuri datorate în temeiul contractului de protecţie a creditului sau o încălcare de către investitor a oricărei obligaţii semnificative prevăzute în documentele aferente tranzacţiei;
c)evenimente de reglementare relevante, care includ:
(i)modificări relevante în dreptul Uniunii sau în dreptul intern, modificări relevante aduse de autorităţile competente interpretărilor publicate oficial privind dreptul Uniunii sau dreptul intern, după caz, sau modificări relevante în ceea ce priveşte impozitarea sau tratamentul contabil al tranzacţiei care au un efect negativ semnificativ asupra eficienţei economice a unei tranzacţii, în fiecare caz în comparaţie cu ceea ce era anticipat în momentul iniţierii tranzacţiei şi care nu ar fi putut fi anticipat în mod rezonabil la momentul respectiv;
(ii)stabilirea de către o autoritate competentă a faptului că iniţiatorul sau orice entitate afiliată iniţiatorului nu este autorizată sau nu mai este autorizată să recunoască un transfer semnificativ al riscului de credit în conformitate cu articolul 245 alineatul (2) sau (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 în ceea ce priveşte securitizarea;
d)exercitarea unei opţiuni de stingere a tranzacţiei la un anumit moment în timp (time call), atunci când perioada de timp măsurată de la data încheierii tranzacţiei este egală sau mai mare decât durata de viaţă medie ponderată a portofoliului de referinţă iniţial la data încheierii tranzacţiei;
e)exercitarea unei opţiuni de solicitare a stingerii securitizării, astfel cum este definită la articolul 242 punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
f)în cazul protecţiei nefinanţate a creditului, investitorul nu se mai califică drept furnizor de protecţie eligibil în conformitate cu cerinţele prevăzute la alineatul (8).
Documentele aferente tranzacţiei specifică dacă în tranzacţia în cauză este inclus vreunul dintre drepturile de exercitare a unei opţiuni de stingere menţionate la literele (d) şi (e) şi cum sunt structurate aceste drepturi de exercitare a unei opţiuni de stingere.
În sensul literei (d), opţiunea de stingere la un anumit moment în timp nu poate fi structurată astfel încât să evite alocarea de pierderi poziţiilor care beneficiază de îmbunătăţirea calităţii creditului sau altor poziţii deţinute de investitori şi nici nu poate fi structurată într-un alt mod care să asigure o îmbunătăţire a calităţii creditului.
Dacă se exercită opţiunea de stingere la un anumit moment în timp, iniţiatorii înştiinţează autorităţile competente cu privire la modul în care sunt îndeplinite cerinţele menţionate la cel de al doilea şi al treilea paragraf, inclusiv prin justificarea utilizării opţiunii de stingere la un anumit moment în timp şi prezentând o situaţie plauzibilă care să arate că opţiunea respectivă nu a fost exercitată din cauza deteriorării calităţii activelor-suport.
În cazul protecţiei finanţate a creditului, la rezilierea contractului de protecţie a creditului, garanţiile reale se restituie investitorilor în ordinea rangurilor de prioritate a tranşelor care fac obiectul dispoziţiilor de drept relevante în materie de insolvenţă, aplicabile iniţiatorului.
(6)Investitorii nu pot rezilia o tranzacţie înainte de scadenţa sa prevăzută din niciun alt motiv decât neplata primei de protecţie a creditului sau orice altă încălcare semnificativă a obligaţiilor contractuale de către iniţiator.
(7)Iniţiatorul poate angaja o marjă sintetică în exces, care este disponibilă ca facilitate de îmbunătăţire a calităţii creditului pentru investitori, în cazul în care sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:
a)valoarea marjei sintetice în exces pe care iniţiatorul se angajează să o utilizeze ca facilitate de îmbunătăţire a calităţii creditului în fiecare perioadă de plată este specificată în documentele aferente tranzacţiei şi exprimată ca procent fix din soldul total al portofoliului la începutul perioadei de plată relevante (marjă sintetică în exces fixă);
b)marja sintetică în exces care nu este utilizată pentru a acoperi pierderile de credit care se înregistrează în cursul fiecărei perioade de plată se returnează iniţiatorului;
c)în cazul iniţiatorilor care utilizează abordarea bazată pe modele interne de rating ("abordarea IRB") menţionată la articolul 143 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cuantumul total angajat pe an nu poate depăşi cuantumurile reglementate ale pierderilor aşteptate pentru toate expunerile-suport pentru anul respectiv, calculate în conformitate cu articolul 158 din regulamentul respectiv;
d)în cazul iniţiatorilor care nu utilizează abordarea IRB menţionată la articolul 143 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, modul de calcul al pierderilor aşteptate pe o perioadă de un an aferente portofoliului-suport se stabileşte în mod clar în documentele aferente tranzacţiei;
e)documentele aferente tranzacţiei precizează condiţiile prevăzute în prezentul alineat.
(8)Contractul de protecţie a creditului îmbracă forma:
a)unei garanţii care îndeplineşte cerinţele prevăzute în partea a treia titlul II capitolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, prin intermediul căreia riscul de credit este transferat oricăreia dintre entităţile menţionate la articolul 214 alineatul (2) literele (a)-(d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu condiţia ca expunerile faţă de investitor să se califice pentru o pondere de risc de 0 % în temeiul părţii a treia titlul II capitolul 2 din regulamentul respectiv;
b)unei garanţii care îndeplineşte cerinţele prevăzute în partea a treia titlul II capitolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, care beneficiază de o contragaranţie din partea oricăreia dintre entităţile menţionate la litera (a) a prezentului alineat; sau
c)unei alte protecţii a creditului, care nu este menţionată la literele (a) şi (b) ale prezentului alineat, apărând sub forma unei garanţii, a unui instrument derivat de credit sau a unui instrument de tipul credit linked note care îndeplineşte cerinţele prevăzute la articolul 249 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu condiţia ca obligaţiile investitorului să fie garantate cu garanţii reale care îndeplinesc cerinţele prevăzute la alineatele (9) şi (10) ale prezentului articol.
(9)O altă protecţie a creditului menţionată la alineatul (8) litera (c) trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
a)dreptul iniţiatorului de a utiliza garanţia reală pentru a acoperi obligaţiile investitorilor în materie de plată a protecţiei este executoriu, iar acest caracter executoriu este asigurat prin contracte adecvate de garanţie reală;
b)dreptul investitorilor, atunci când securitizarea este lichidată sau pe măsură ce tranşele se amortizează, de a restitui orice garanţie reală care nu a fost utilizată pentru a onora plăţile de protecţie este executoriu;
c)în cazul în care garanţia reală este investită în titluri de valoare, documentele aferente tranzacţiei stabilesc criteriile de eligibilitate şi regimul de custodie pentru astfel de titluri.
Documentele aferente tranzacţiei precizează dacă investitorii rămân expuşi la riscul de credit al iniţiatorului.
Iniţiatorul obţine o opinie juridică de specialitate care să confirme caracterul executoriu al protecţiei creditului în toate jurisdicţiile relevante.
(10)Atunci când se acordă o altă protecţie a creditului în conformitate cu alineatul (8) litera (c) de la prezentul articol, iniţiatorul şi investitorul recurg la garanţii reale de înaltă calitate, care se încadrează într-una dintre categoriile următoare:
a)garanţii reale sub formă de titluri de datorie cu o pondere de risc de 0 %, menţionate în partea a treia titlul II capitolul 2 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, care îndeplinesc toate condiţiile următoare:
(i)titlurile de datorie respective au o scadenţă reziduală maximă de trei luni, care nu depăşeşte perioada rămasă până la următoarea dată de plată;
(ii)titlurile de datorie respective pot fi răscumpărate în schimbul unui cuantum în numerar cu o valoare egală cu soldul tranşei protejate;
(iii)titlurile de datorie respective sunt deţinute de un depozitar independent de iniţiator şi de investitori;
b)garanţii reale sub formă de numerar deţinut la o instituţie de credit terţă cu un nivel 3 de calitate a creditului sau un nivel superior acestuia, în conformitate cu punerea în corespondenţă prevăzută la articolul 136 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
Prin derogare de la primul paragraf, sub rezerva consimţământului explicit exprimat în documentele finale aferente tranzacţiei de către investitor după ce şi-a îndeplinit obligaţia de diligenţă în conformitate cu articolul 5 din prezentul regulament şi a efectuat inclusiv o evaluare a oricărei expuneri relevante la riscul de credit al contrapărţii, numai iniţiatorul poate recurge la garanţii reale de înaltă calitate sub formă de numerar în depozit la iniţiator sau la una dintre entităţile afiliate iniţiatorului, dacă iniţiatorul sau una dintre entităţile afiliate acestuia îndeplineşte cerinţa de calitate a creditului cel puţin de nivel 2 în conformitate cu punerea în corespondenţă prevăzută la articolul 136 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
Autorităţile competente desemnate în temeiul articolului 29 alineatul (5) pot, după consultarea ABE, să permită constituirea de garanţii reale sub formă de numerar în depozit la iniţiator sau la una dintre entităţile afiliate iniţiatorului, dacă iniţiatorul sau una dintre entităţile afiliate acestuia îndeplineşte cerinţa de calitate a creditului de nivel 3, cu condiţia să poată fi dovedite dificultăţi pe piaţă, obstacole obiective legate de nivelul de calitate a creditului atribuit statului membru al instituţiei sau eventuale probleme semnificative de concentrare din statul membru în cauză provocate de aplicarea cerinţei de calitate a creditului cel puţin de nivel 2 menţionată la al doilea paragraf.
În cazul în care instituţia de credit terţă sau iniţiatorul sau una dintre entităţile afiliate acestuia nu mai îndeplineşte nivelul minim de calitate a creditului, garanţiile reale se transferă în termen de nouă luni către o instituţie de credit terţă cu un nivel 3 de calitate a creditului sau cu un nivel superior acestuia sau se investesc în titluri de valoare care îndeplinesc criteriile prevăzute la litera (a) de la primul paragraf.
Cerinţele prevăzute la prezentul alineat se consideră a fi îndeplinite în cazul investiţiilor în instrumente de tipul credit linked note emise de iniţiator, în conformitate cu articolul 218 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
ABE monitorizează aplicarea practicilor de garantare prevăzute la prezentul articol, acordând o atenţie deosebită riscului de credit al contrapărţii şi altor riscuri economice şi financiare suportate de investitori care rezultă din astfel de practici de garantare.
ABE prezintă Comisiei un raport privind constatările sale până la 10 aprilie 2023.
Până la 10 octombrie 2023, Comisia, pe baza raportului ABE respectiv, prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport privind aplicarea prezentului articol, în special în ceea ce priveşte riscul acumulării excesive a riscului de credit al contrapărţii în sistemul financiar, însoţit, după caz, de o propunere legislativă de modificare a prezentului articol.