Capitolul 5 - SUPRAVEGHEREA - Regulamentul 2402/12-dec-2017 de stabilire a unui cadru general privind securitizarea şi de creare a unui cadru specific pentru o securitizare simplă, transparentă şi standardizată, şi de modificare a Directivelor 2009/65/CE, 2009/138/CE şi 2011/61/UE, precum şi a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 şi (UE) nr. 648/2012

Acte UE

Jurnalul Oficial 347L

În vigoare
Versiune de la: 8 Iulie 2024
CAPITOLUL 5:SUPRAVEGHEREA
Art. 29: Desemnarea autorităţilor competente
(1)Respectarea obligaţiilor menţionate la articolul 5 din prezentul regulament este supravegheată de către următoarele autorităţi competente în conformitate cu competenţele care le sunt conferite prin actele juridice relevante:
a)în cazul societăţilor de asigurare şi de reasigurare, autoritatea competentă desemnată în conformitate cu articolul 13 punctul 10 din Directiva 2009/138/CE;
b)în cazul administratorilor de fonduri de investiţii alternative, autoritatea competentă responsabilă desemnată în conformitate cu articolul 44 din Directiva 2011/61/UE;
c)în cazul OPCVM şi al societăţilor de administrare a OPCVM, autoritatea competentă desemnată în conformitate cu articolul 97 din Directiva 2009/65/CE;
d)în cazul instituţiilor pentru furnizarea de pensii ocupaţionale, autoritatea competentă desemnată în conformitate cu articolul 6 litera (g) din Directiva 2003/41/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (1);
(1)Directiva 2003/41/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 3 iunie 2003 privind activităţile şi supravegherea instituţiilor pentru furnizarea de pensii ocupaţionale (JO L 235, 23.9.2003, p. 10).
e)în cazul instituţiilor de credit sau al firmelor de investiţii, autoritatea competentă desemnată în conformitate cu articolul 4 din Directiva 2013/36/UE, inclusiv BCE în privinţa atribuţiilor specifice conferite acesteia de Regulamentul (UE) nr. 1024/2013.
(2)Autorităţile competente responsabile de supravegherea sponsorilor în conformitate cu articolul 4 din Directiva 2013/36/UE, inclusiv BCE în privinţa atribuţiilor specifice conferite acesteia de Regulamentul (UE) nr. 1024/2013, supraveghează respectarea de către sponsori a obligaţiilor prevăzute la articolele 6, 7, 8 şi 9 din prezentul regulament.
(3)Atunci când iniţiatorii, creditorii iniţiali şi SSPE-urile sunt entităţi supravegheate în conformitate cu Directivele 2003/41/CE, 2009/65/CE, 2009/138/CE, 2011/61/UE şi 2013/36/UE, şi cu Regulamentul (UE) nr. 1024/2013, autorităţile competente relevante desemnate în conformitate cu actele respective, inclusiv BCE în privinţa atribuţiilor specifice conferite acesteia de Regulamentul (UE) nr. 1024/2013, supraveghează respectarea obligaţiilor prevăzute la articolele 6, 7, 8 şi 9 din prezentul regulament.
(4)În cazul iniţiatorilor, al creditorilor iniţiali şi al SSPE-urilor stabilite în Uniune şi care nu sunt reglementate de actele legislative ale Uniunii menţionate la alineatul (3), statele membre desemnează una sau mai multe autorităţi competente care să supravegheze respectarea obligaţiilor prevăzute la articolele 6, 7, 8 şi 9. Statele membre informează Comisia şi ESMA cu privire la desemnarea autorităţilor competente în temeiul prezentului alineat până la 1 ianuarie 2019. Această obligaţie nu se aplică în cazul acelor entităţi care doar vând expuneri în cadrul unui program ABCP sau al unei alte tranzacţii sau scheme de securitizare şi care nu iniţiază expuneri în mod activ în scopul principal al securitizării lor periodice.
(5)Statele membre desemnează una sau mai multe autorităţi competente care să supravegheze respectarea de către iniţiatori, sponsori şi SSPE-uri a articolelor 18-27, precum şi respectarea de către părţile terţe a articolului 28. Statele membre informează Comisia şi ESMA cu privire la desemnarea autorităţilor competente în temeiul prezentului alineat până la 10 octombrie 2021. Până la desemnarea unei autorităţi competente care să supravegheze respectarea cerinţelor prevăzute la articolele 26a-26e, autoritatea competentă desemnată să supravegheze respectarea cerinţelor prevăzute la articolele 18-27 aplicabile la 8 aprilie 2021 supraveghează, de asemenea, respectarea cerinţelor prevăzute la articolele 26a-26e.

(6)Alineatul (5) din prezentul articol nu se aplică în cazul acelor entităţi care doar vând expuneri în cadrul unui program ABCP sau al unei alte tranzacţii sau scheme de securitizare şi care nu iniţiază expuneri în mod activ în scopul principal al securitizării lor periodice. În acest caz, iniţiatorul sau sponsorul verifică dacă entităţile respective îndeplinesc obligaţiile relevante prevăzute la articolele 18-27.
(7)ESMA asigură consecvenţa aplicării şi a asigurării respectării obligaţiilor prevăzute la articolele 18 şi 27 din prezentul regulament, în conformitate cu atribuţiile şi competenţele prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1095/2010. ESMA monitorizează piaţa securitizărilor din Uniune, în conformitate cu articolul 39 din Regulamentul (UE) nr. 600/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului (1) şi aplică, dacă este cazul, competenţele de a interveni temporar în conformitate cu articolul 40 din regulamentul respectiv.
(1)Regulamentul (UE) nr. 600/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 15 mai 2014 privind pieţele instrumentelor financiare şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 173, 12.6.2014, p. 84).
(8)ESMA publică şi actualizează pe site-ul său o listă a autorităţilor competente menţionate la prezentul articol.
Art. 30: Competenţele autorităţilor competente
(1)Fiecare stat membru se asigură că autoritatea competentă desemnată în conformitate cu articolul 29 alineatele (1)- (5) deţine competenţele de supraveghere, de investigare şi de sancţionare necesare pentru a-şi îndeplini sarcinile ce îi revin în temeiul prezentului regulament.
(2)Autoritatea competentă revizuieşte periodic procedurile, procesele şi mecanismele pe care iniţiatorii, sponsorii, SSPE-urile şi creditorii iniţiali le-au pus în aplicare pentru respectarea prezentului regulament.
Revizuirea menţionată la primul paragraf include:
a)procesele şi mecanismele de măsurare şi reţinere corectă şi continuă a interesului economic net semnificativ în conformitate cu articolul 6 alineatul (1), precum şi colectarea şi divulgarea în timp util a tuturor informaţiilor care trebuie puse la dispoziţie în conformitate cu articolul 7;
a1)pentru expunerile care nu fac parte dintr-o securitizare de NPE-uri:
(i)criteriile de acordare a creditelor aplicate expunerilor performante în conformitate cu articolul 9;
(ii)standardele solide pentru selectarea şi stabilirea preţurilor aplicate expunerilor-suport care sunt expuneri neperformante, astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) al doilea paragraf;

b)pentru securitizările STS care nu sunt securitizări în cadrul unui program ABCP, procesele şi mecanismele de asigurare a respectării articolului 20 alineatele (7)-(12), a articolului 21 alineatul (7) şi a articolului 22; şi
c)pentru securitizările STS care sunt securitizări în cadrul unui program ABCP, procesele şi mecanismele de asigurare, în ceea ce priveşte tranzacţiile ABCP, a respectării articolului 24 şi, în ceea ce priveşte programele ABCP, a respectării articolului 26 alineatele (7) şi (8).
d)pentru securitizările de NPE-uri, procesele şi mecanismele de asigurare a respectării articolului 9 alineatul (1) pentru a preveni orice utilizare abuzivă a derogării prevăzute la articolul 9 alineatul (1) al doilea paragraf;
e)pentru securitizările STS înscrise în bilanţ, procesele şi mecanismele de asigurare a respectării articolelor 26b-26e;

(3)Autorităţile competente solicită ca riscurile care decurg din tranzacţiile de securitizare, inclusiv riscurile reputaţionale, să fie evaluate şi abordate prin politici şi proceduri adecvate ale iniţiatorilor, sponsorilor, SSPE-urilor şi creditorilor iniţiali.
(4)Autoritatea competentă monitorizează, după caz, efectele concrete ale participării la piaţa securitizărilor asupra stabilităţii instituţiei financiare care îşi desfăşoară activitatea în calitate de creditor iniţial, iniţiator, sponsor sau investitor ca parte a supravegherii prudenţiale în ceea ce priveşte securitizarea, luând în considerare, fără a aduce atingere reglementărilor sectoriale mai stricte:
a)dimensiunea amortizoarelor de capital;
b)dimensiunea rezervelor de lichidităţi; şi
c)riscul de lichiditate pentru investitori ca urmare a unei neconcordanţe de scadenţe între finanţarea acestora şi investiţii.
În cazul în care autoritatea competentă identifică un risc semnificativ pentru stabilitatea financiară a unei instituţii financiare sau a sistemului financiar în ansamblul său, independent de obligaţiile care îi revin în temeiul articolului 36, aceasta ia măsuri de diminuare a riscurilor respective şi raportează constatările sale autorităţii competente desemnate pentru instrumentele macroprudenţiale în temeiul Regulamentului (UE) nr. 575/2013 şi CERS.
(5)Autoritatea competentă monitorizează orice posibilă încălcare a obligaţiilor prevăzute la articolul 6 alineatul (2) şi se asigură că sunt aplicate sancţiuni în conformitate cu articolele 32 şi 33.
Art. 31: Supravegherea macroprudenţială a pieţei securitizării
(1)În limitele mandatului său, CERS este responsabil de supravegherea macroprudenţială a pieţei securitizării din Uniune.
(2)Pentru a contribui la prevenirea sau diminuarea riscurilor sistemice la adresa stabilităţii financiare în Uniune care sunt rezultatul evoluţiilor din sistemul financiar şi luând în considerare evoluţiile macroeconomice, pentru a evita perioadele de dificultăţi financiare la scară largă, CERS monitorizează în permanenţă evoluţiile de pe pieţele securitizărilor. În cazul în care consideră că este necesar şi cel puţin o dată la trei ani, CERS, în cooperare cu ABE, publică un raport privind implicaţiile pieţei securitizării asupra stabilităţii financiare în vederea evidenţierii riscurilor la adresa stabilităţii financiare.
(3)Fără a aduce atingere alineatului (2) din prezentul articol şi raportului menţionat la articolul 44, CERS, în strânsă cooperare cu AES, publică, până la 31 decembrie 2022, un raport în care evaluează impactul introducerii securitizărilor STS înscrise în bilanţ asupra stabilităţii financiare şi eventualele riscuri sistemice potenţiale, precum riscurile create de concentrare şi de legăturile dintre vânzătorii de protecţie a creditelor care nu sunt entităţi publice.
Raportul CERS menţionat la primul paragraf ţine cont de caracteristicile specifice ale securitizării sintetice, şi anume de natura specifică personalizată şi privată a acesteia pe pieţele financiare, evaluând în ce măsură tratamentul aplicat securitizării STS înscrise în bilanţ conduce la o reducere globală a riscurilor din sistemul financiar şi la o mai bună finanţare a economiei reale.
La elaborarea raportului său, CERS foloseşte diverse surse de date pertinente, precum:
a)datele colectate de autorităţile competente în conformitate cu articolul 7 alineatul (1);
b)rezultatul revizuirilor efectuate de către autorităţile competente în conformitate cu articolul 30 alineatul (2); şi
c)datele deţinute în registrele centrale de securitizări în conformitate cu articolul 10.
(4)În conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1092/2010, CERS emite avertismente şi, după caz, formulează recomandări de acţiuni de remediere ca răspuns la riscurile menţionate la alineatele (2) şi (3) de la prezentul articol, inclusiv cu privire la oportunitatea modificării nivelurilor de reţinere a riscului sau a adoptării altor măsuri macroprudenţiale.
În termen de trei luni de la data transmiterii recomandării, destinatarul recomandării, în conformitate cu articolul 17 din Regulamentul (UE) nr. 1092/2010, comunică Parlamentului European, Consiliului, Comisiei şi CERS acţiunile pe care le-a întreprins drept răspuns la recomandare şi justifică în mod corespunzător cazurile de lipsă de acţiune.

Art. 32: Sancţiuni administrative şi măsuri de remediere
(1)Fără a aduce atingere dreptului statelor membre de a prevedea şi a impune sancţiuni penale în temeiul articolului 34, statele membre instituie norme care stabilesc sancţiuni administrative, în cazul încălcărilor comise în mod intenţionat sau din neglijenţă, şi măsuri de remediere corespunzătoare, aplicabile cel puţin în situaţiile în care:
a)un iniţiator, un sponsor sau un creditor iniţial nu a îndeplinit cerinţele prevăzute la articolul 6;
b)un iniţiator, un sponsor sau o SSPE nu a îndeplinit cerinţele prevăzute la articolul 7;
c)un iniţiator, un sponsor sau un creditor iniţial nu a îndeplinit criteriile prevăzute la articolul 9;
d)un iniţiator, un sponsor sau o SSPE nu a îndeplinit cerinţele prevăzute la articolul 18;
e)o securitizare este desemnată drept STS şi un iniţiator, un sponsor sau o SSPE a securitizării respective nu a îndeplinit cerinţele prevăzute la articolele 19-22, la articolele 23-26 sau la articolele 26a-26e;

f)un iniţiator sau un sponsor efectuează o notificare care ar putea induce în eroare prevăzută la articolul 27 alineatul (1);
g)un iniţiator sau un sponsor nu a îndeplinit cerinţele prevăzute la articolul 27 alineatul (4); sau
h)o parte terţă autorizată în temeiul articolului 28 nu a notificat modificările semnificative aduse informaţiilor furnizate în conformitate cu articolul 28 alineatul (1) sau orice alte modificări care ar putea fi în mod rezonabil considerate ca afectând evaluarea autorităţii sale competente.
De asemenea, statele membre se asigură că sancţiunile administrative şi/sau măsurile de remediere sunt puse în mod efectiv în aplicare.
Sancţiunile şi măsurile respective sunt eficace, proporţionale şi disuasive.
(2)Statele membre conferă autorităţilor competente competenţa de a aplica cel puţin următoarele sancţiuni şi măsuri în cazul încălcării menţionate la alineatul (1):
a)o declaraţie publică în care se specifică identitatea persoanei fizice sau juridice şi natura încălcării, în conformitate cu articolul 37;
b)un ordin prin care persoanei fizice sau juridice i se solicită să pună capăt comportamentului respectiv şi să se abţină de la repetarea acestuia;
c)o interdicţie temporară, emisă împotriva oricărui membru al organului de conducere al iniţiatorului, al sponsorului sau al SSPE, ori împotriva oricărei alte persoane fizice răspunzătoare pentru încălcare, de a exercita funcţii de conducere în cadrul acestor societăţi;
d)în cazul unei încălcări precum cea menţionată la alineatul (1) primul paragraf litera (e) sau (f) din prezentul articol, o interdicţie temporară emisă împotriva iniţiatorului şi sponsorului de a notifica în temeiul articolului 27 alineatul (1) că o securitizare îndeplineşte cerinţele prevăzute la articolele 19-22, la articolele 23-26 sau la articolele 26a-26e.

e)în cazul unei persoane fizice, sancţiuni pecuniare administrative maxime de cel puţin 5 000 000 EUR sau, în statele membre a căror monedă nu este euro, de o valoare echivalentă în moneda naţională la 17 ianuarie 2018;
f)în cazul unei persoane juridice, sancţiuni pecuniare administrative maxime de cel puţin 5 000 000 EUR sau, în statele membre a căror monedă nu este euro, de o valoare echivalentă în moneda naţională la 17 ianuarie 2018 sau de până la 10 % din cifra de afaceri totală anuală netă a persoanei juridice conform ultimelor conturi disponibile, aprobate de organul de conducere; atunci când persoana juridică este o societate-mamă sau o filială a societăţii-mamă care trebuie să întocmească conturi financiare consolidate în conformitate cu Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (1), cifra de afaceri anuală totală relevantă este cifra de afaceri netă anuală totală sau tipul de venit corespunzător conform actelor legislative contabile relevante, stabilit pe baza celei mai recente situaţii disponibile a conturilor consolidate aprobate de organul de conducere al societăţii-mamă principale;
(1)Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situaţiile financiare anuale, situaţiile financiare consolidate şi rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi de abrogare a Directivelor 78/660/CEE şi 83/349/CEE ale Consiliului (JO L 182, 29.6.2013, p. 19).
g)sancţiuni pecuniare administrative maxime egale cu cel puţin de două ori valoarea beneficiului rezultat din încălcare atunci când beneficiul poate fi determinat, chiar dacă această sumă depăşeşte valorile maxime prevăzute la literele (e) şi (f);
h)în cazul unei încălcări precum cea menţionată la alineatul (1) primul paragraf litera (h) din prezentul articol, o retragere temporară a autorizaţiei menţionate la articolul 28, acordate părţii terţe autorizat să evalueze dacă o securitizare respectă articolele 19-22, articolele 23-26 sau articolele 26a-26e.

(3)Atunci când alineatul (1) se aplică unor persoane juridice, statele membre conferă autorităţilor competente competenţa de a aplica sancţiunile administrative şi măsurile corective prevăzute la alineatul (2), sub rezerva condiţiilor prevăzute în dreptul intern, membrilor organului de conducere, precum şi altor persoane care, în temeiul dreptului intern, sunt responsabile de încălcare.
(4)Statele membre se asigură că orice decizie de impunere a unor sancţiuni administrative sau a unor măsuri de remediere prevăzute la alineatul (2) este justificată în mod corespunzător şi face obiectul dreptului la o cale de atac.
Art. 33: Exercitarea competenţei de a impune sancţiuni administrative şi măsuri de remediere
(1)Autorităţile competente îşi exercită competenţele de a impune sancţiunile administrative şi măsurile de remediere menţionate la articolul 32 în conformitate cu cadrele lor juridice naţionale, după caz:
a)în mod direct;
b)în colaborare cu alte autorităţi;
c)sub propria lor responsabilitate, prin delegare către alte autorităţi;
d)prin sesizarea autorităţilor judiciare competente.
(2)La stabilirea tipului şi nivelului unei sancţiuni administrative sau al unei măsuri de remediere impuse în temeiul articolului 32, autorităţile competente iau în considerare măsura în care încălcarea este intenţionată sau rezultă dintr-o neglijenţă şi toate celelalte circumstanţe relevante, inclusiv, după caz:
a)importanţa semnificativă, gravitatea şi durata încălcării;
b)gradul de responsabilitate al persoanei fizice sau juridice responsabile de încălcare;
c)puterea financiară a persoanei fizice sau juridice responsabile;
d)importanţa profiturilor înregistrate sau a pierderilor evitate de către persoana fizică sau juridică responsabilă, în măsura în care acestea pot fi stabilite;
e)pierderile suferite de părţi terţe ca urmare a încălcării, în măsura în care acestea pot fi stabilite;
f)nivelul de cooperare cu autoritatea competentă a persoanei fizice sau juridice responsabile, fără a aduce atingere necesităţii de a asigura confiscarea profiturilor obţinute sau a pierderilor evitate de persoana respectivă;
g)încălcările anterioare comise de persoana fizică sau juridică responsabilă.
Art. 34: Sancţiuni penale
(1)Statele membre pot decide să nu stabilească norme privind sancţiunile administrative sau măsurile de remediere în cazul unor încălcări care fac deja obiectul unor sancţiuni penale în dreptul lor intern.
(2)Atunci când aleg, în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol, să prevadă sancţiuni penale pentru încălcarea menţionată la articolul 32 alineatul (1), statele membre se asigură că sunt în vigoare măsuri corespunzătoare, astfel încât autorităţile competente să dispună de toate competenţele necesare pentru a lua legătura cu autorităţile judiciare, autorităţile responsabile de urmărirea penală sau autorităţile judiciare penale din jurisdicţia lor pentru a primi informaţii specifice legate de anchete penale sau de proceduri penale iniţiate pentru încălcările menţionate la articolul 32 alineatul (1) şi pentru a furniza aceleaşi informaţii celorlalte autorităţi competente, precum şi către ESMA, ABE şi AEAPO, cu scopul de a-şi îndeplini obligaţia de a coopera în sensul prezentului regulament.
Art. 35: Obligaţiile de notificare
Statele membre notifică actele cu putere de lege şi actele administrative de punere în aplicare a prezentului capitol, inclusiv orice dispoziţii relevante de drept penal, Comisiei, ESMA, ABE şi AEAPO până la 18 ianuarie 2019. Statele membre notifică fără întârzieri nejustificate Comisiei, ESMA, ABE şi AEAPO orice modificare ulterioară a acestor acte.
Art. 36: Cooperarea dintre autorităţile competente şi AES
(1)Autorităţile competente menţionate la articolul 29 şi ESMA, ABE şi AEAPO cooperează îndeaproape şi fac schimb de informaţii pentru a-şi îndeplini atribuţiile ce le revin în temeiul articolelor 30-34.
(2)Autorităţile competente îşi coordonează îndeaproape supravegherea, pentru a identifica şi remedia cazurile de nerespectare a prezentului regulament, pentru a dezvolta şi a promova bune practici, a facilita colaborarea, a stimula consecvenţa interpretării şi a furniza evaluări interjurisdicţionale în cazul oricăror neînţelegeri.
(3)Se instituie un comitet de securitizare specific în cadrul Comitetului comun al autorităţilor europene de supraveghere, în cadrul căruia autorităţile competente cooperează strâns pentru a-şi îndeplini atribuţiile care le revin în temeiul articolelor 30-34.
(4)În cazul în care constată sau au motive să creadă că au fost încălcate una sau mai multe cerinţe prevăzute la articolele 6-27, autorităţile competente informează autoritatea competentă a entităţii sau entităţilor suspectate de o astfel de încălcare cu privire la constatările lor, într-o manieră suficient de detaliată. Autorităţile competente vizate îşi coordonează îndeaproape activitatea de supraveghere pentru a asigura consecvenţa deciziilor.
(5)În cazul în care încălcarea menţionată la alineatul (4) din prezentul articol se referă, în special, la o notificare incorectă sau care ar putea induce în eroare în temeiul articolului 27 alineatul (1), autoritatea competentă care a constatat încălcarea notifică fără întârziere constatările sale autorităţii competente a entităţii desemnate ca prim punct de contact în temeiul articolului 27 alineatul (1). Autoritatea competentă a entităţii desemnate ca prim punct de contact în temeiul articolului 27 alineatul (1) informează la rândul său ESMA, ABE şi AEAPO şi respectă procedura prevăzută la alineatul (6) din prezentul articol.
(6)Odată ce primeşte informaţiile menţionate la alineatul (4), autoritatea competentă a entităţii suspectate de încălcare ia, în termen de 15 zile lucrătoare, măsurile necesare pentru remedierea încălcării identificate şi notifică celelalte autorităţi competente implicate, în special pe cele ale iniţiatorului, ale sponsorului şi ale SSPE, precum şi autorităţile competente ale deţinătorului unei poziţii din securitizare, atunci când se cunoaşte cine este acesta. Atunci când nu este de acord cu o altă autoritate competentă în ceea ce priveşte procedura sau conţinutul acţiunii sau inacţiunii sale, autoritatea competentă informează toate celelalte autorităţi competente implicate, fără întârzieri nejustificate, cu privire la dezacordul său. În cazul în care dezacordul nu este soluţionat în termen de trei luni de la data informării tuturor autorităţilor competente implicate, chestiunea se înaintează ESMA în conformitate cu articolul 19 şi, după caz, cu articolul 20 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010. Perioada de conciliere prevăzută la articolul 19 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 este de o lună.
În cazul în care autorităţile competente în cauză nu reuşesc să ajungă la un acord în cursul fazei de conciliere menţionate la primul paragraf, ESMA adoptă decizia menţionată la articolul 19 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 în termen de o lună. În cursul procedurii prevăzute la prezentul articol, o securitizare care figurează pe lista păstrată de ESMA în conformitate cu articolul 27 din prezentul regulament continuă să fie considerată STS în conformitate cu capitolul 4 din prezentul regulament şi este păstrată pe lista respectivă.
În cazul în care autorităţile competente vizate convin că încălcarea se referă la nerespectarea articolului 18, dar nu implică rea-credinţă, acestea pot decide să acorde iniţiatorului, sponsorului şi SSPE o perioadă de până la trei luni pentru a remedia încălcarea constatată, începând cu data la care iniţiatorul, sponsorul şi SSPE au fost informate cu privire la aceasta de către autoritatea competentă. În cursul acestei perioade, o securitizare care figurează pe lista păstrată de ESMA în temeiul articolului 27 este considerată în continuare ca fiind STS în temeiul capitolului 4 şi este păstrată pe lista respectivă.
În cazul în care una sau mai multe autorităţi competente implicate sunt de părere că încălcarea nu a fost remediată corespunzător în cursul perioadei prevăzute la al treilea paragraf, se aplică primul paragraf.
(7)La trei ani de la data aplicării prezentului regulament, ESMA desfăşoară o evaluare inter pares în conformitate cu articolul 30 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 referitoare la punerea în aplicare a criteriilor prevăzute la articolele 1926 din prezentul regulament.
(8)ESMA elaborează, în strânsă cooperare cu ABE şi AEAPO, proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a specifica obligaţia generală de cooperare, informaţiile care urmează să facă obiectul schimbului în temeiul alineatului (1) şi obligaţiile de notificare în temeiul alineatelor (4) şi (5).
ESMA transmite Comisiei, în strânsă cooperare cu ABE şi AEAPO, aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 18 ianuarie 2019.
Comisia este împuternicită să completeze prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Art. 37: Publicarea sancţiunilor administrative
(1)Statele membre se asigură că autorităţile competente publică pe site-urile lor oficiale, fără întârzieri nejustificate, cel puţin orice decizie de impunere a unei sancţiuni administrative care nu face obiectul niciunei căi de atac şi care este impusă pentru încălcarea articolelor 6, 7, 9 sau a articolului 27 alineatul (1), după ce destinatarul sancţiunii a fost notificat cu privire la respectiva decizie.
(2)Publicarea menţionată la alineatul (1) include informaţii privind tipul şi natura încălcării, identitatea persoanelor responsabile şi sancţiunile impuse.
(3)Dacă, în urma unei evaluări de la caz la caz, autoritatea competentă consideră că publicarea identităţii în cazul persoanelor juridice sau a identităţii şi a datelor cu caracter personal în cazul persoanelor fizice este disproporţionată sau dacă autoritatea competentă consideră că publicarea pune în pericol stabilitatea pieţelor financiare sau o investigaţie penală în curs sau dacă publicarea ar provoca, în măsura în care se poate stabili acest lucru, daune disproporţionate persoanei în cauză, statele membre se asigură că autorităţile competente iau una dintre următoarele măsuri:
a)amână publicarea deciziei de impunere a sancţiunii administrative până în momentul în care motivele pentru nepublicare încetează;
b)publică decizia de impunere a sancţiunii administrative în condiţii de anonimat, în conformitate cu dreptul intern; sau
c)nu publică decizia de impunere a sancţiunii administrative în cazul în care opţiunile prevăzute la literele (a) şi (b) sunt considerate insuficiente pentru a se asigura:
(i)că nu va fi pusă în pericol stabilitatea pieţelor financiare; sau
(ii)proporţionalitatea publicării unor astfel de decizii în cazurile în care măsurile respective sunt considerate a fi minore.
(4)Atunci când se decide publicarea sancţiunii în condiţii de anonimat, se poate amâna publicarea datelor relevante. Dacă o autoritate competentă publică o decizie de impunere a unei sancţiuni administrative care face obiectul unei căi de atac în faţa autorităţilor judiciare relevante, autorităţile competente includ de asemenea, de îndată, pe site-ul lor oficial, această informaţie şi orice altă informaţie ulterioară cu privire la rezultatul căii de atac. Se publică, de asemenea, hotărârile judecătoreşti care anulează deciziile de impunere a unei sancţiuni administrative.
(5)Autorităţile competente se asigură că orice publicare menţionată la alineatele (1)-(4) rămâne pe site-ul lor oficial timp de cel puţin cinci ani de la publicare. Datele cu caracter personal incluse în publicare se păstrează pe site-ul oficial al autorităţii competente numai pe perioada necesară în conformitate cu normele aplicabile în materie de protecţie a datelor.
(6)Autorităţile competente informează ESMA cu privire la toate sancţiunile administrative impuse, inclusiv, dacă este cazul, cu privire la căile de atac introduse şi la rezultatul acestora.
(7)ESMA păstrează o bază de date centralizată a sancţiunilor administrative care i-au fost comunicate. Această bază de date poate fi accesată doar de ESMA, ABE, AEAPO şi autorităţile competente şi este actualizată pe baza informaţiilor furnizate de autorităţile competente în conformitate cu alineatul (6).