Art. 5. - Art. 5: Cerinţe privind obligaţia de diligenţă pentru investitorii instituţionali - Regulamentul 2402/12-dec-2017 de stabilire a unui cadru general privind securitizarea şi de creare a unui cadru specific pentru o securitizare simplă, transparentă şi standardizată, şi de modificare a Directivelor 2009/65/CE, 2009/138/CE şi 2011/61/UE, precum şi a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 şi (UE) nr. 648/2012
Acte UE
Jurnalul Oficial 347L
În vigoare Versiune de la: 8 Iulie 2024
Art. 5: Cerinţe privind obligaţia de diligenţă pentru investitorii instituţionali
(1)Înainte de a deţine o poziţie din securitizare, investitorii instituţionali, alţii decât iniţiatorul, sponsorul sau creditorul iniţial, verifică dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)în cazul în care iniţiatorul sau creditorul iniţial stabilit în Uniune nu este o instituţie de credit sau o firmă de investiţii, astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctele 1 şi 2 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, iniţiatorul sau creditorul iniţial acordă toate creditele care determină expunerile-suport pe baza unor criterii solide şi bine definite şi a unor procese clar stabilite de aprobare, modificare, reînnoire şi finanţare a creditelor respective şi dispune de sisteme eficace de aplicare a criteriilor şi proceselor respective, în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) din prezentul regulament;
b)în cazul în care este stabilit într-o ţară terţă, iniţiatorul sau creditorul iniţial acordă toate creditele care determină expunerile-suport pe baza unor criterii solide şi bine definite şi a unor procese clar stabilite de aprobare, modificare, reînnoire şi finanţare a creditelor respective şi dispune de sisteme eficace de aplicare a criteriilor şi proceselor respective pentru a se asigura că acordarea creditelor se bazează pe o evaluare amănunţită a bonităţii debitorului;
c)în cazul în care este stabilit în Uniune, iniţiatorul, sponsorul sau creditorul iniţial reţine în permanenţă un interes economic net semnificativ în conformitate cu articolul 6, iar reţinerea riscului este divulgată investitorului instituţional în conformitate cu articolul 7;
d)în cazul în care este stabilit într-o ţară terţă, iniţiatorul, sponsorul sau creditorul iniţial reţine în permanenţă un interes economic net semnificativ care, în orice caz, nu este mai mic de 5 %, stabilit în conformitate cu articolul 6, şi divulgă reţinerea riscului investitorilor instituţionali;
e)iniţiatorul, sponsorul sau SSPE a pus, după caz, la dispoziţie informaţiile cerute la articolul 7 în conformitate cu frecvenţa şi modalităţile prevăzute la articolul respectiv.
f)în cazul expunerilor neperformante se aplică standarde solide la selectarea şi stabilirea preţului expunerilor.
(2)Prin derogare de la alineatul (1), în ceea ce priveşte tranzacţiile ABCP sprijinite integral, cerinţa prevăzută la alineatul (1) litera (a) se aplică sponsorului. În astfel de cazuri, sponsorul verifică dacă iniţiatorul sau creditorul iniţial, care nu este o instituţie de credit sau o firmă de investiţii, acordă toate creditele care determină expunerile-suport pe baza unor criterii solide şi bine definite şi a unor procese clar stabilite de aprobare, modificare, reînnoire şi finanţare a creditelor respective, precum şi dacă dispune de sisteme eficace de aplicare a criteriilor şi proceselor respective în conformitate cu articolul 9 alineatul (1).
(3)Înainte de a deţine o poziţie din securitizare, investitorii instituţionali, alţii decât iniţiatorul, sponsorul sau creditorul iniţial, efectuează o evaluare în cadrul obligaţiei lor de diligenţă care le permite să estimeze riscurile implicate. Această evaluare are în vedere cel puţin toate elementele următoare:
a)caracteristicile de risc ale fiecărei poziţii din securitizare şi ale expunerilor-suport;
b)toate caracteristicile structurale ale securitizării care pot avea un impact semnificativ asupra performanţei poziţiei din securitizare, inclusiv priorităţile contractuale în materie de plată şi ordinea de prioritate a factorilor de declanşare legaţi de plată, îmbunătăţirile calităţii creditului, creşterea lichidităţii, factorii de declanşare legaţi de valoarea de piaţă şi definiţiile stării de nerambursare specifice tranzacţiei;
c)în ceea ce priveşte o securitizare notificată în calitate de STS în conformitate cu articolul 27, dacă securitizarea îndeplineşte cerinţele prevăzute la articolele 19-22 sau la articolele 23-26 şi la articolul 27. Investitorii instituţionali se pot baza în mod adecvat pe notificarea STS efectuată în temeiul articolului 27 alineatul (1) şi pe informaţiile divulgate de iniţiator, de sponsor şi de SSPE cu privire la respectarea cerinţelor STS, fără să se bazeze însă în mod exclusiv sau automat pe notificarea sau informaţiile respective.
În pofida literelor (a) şi (b) din primul paragraf, în cazul unui program ABCP sprijinit integral, investitorii instituţionali în titlurile pe termen scurt emise în cadrul programului ABCP respectiv iau în considerare caracteristicile programului ABCP şi sprijinul integral pentru asigurarea lichidităţii.
(4)Investitorii instituţionali, alţii decât iniţiatorul, sponsorul sau creditorul iniţial, care deţin o poziţie din securitizare îndeplinesc cel puţin următoarele condiţii:
a)instituie proceduri scrise adecvate care sunt proporţionale în raport cu profilul de risc al poziţiei din securitizare, precum şi după caz, în raport cu tranzacţiile lor din portofoliul de tranzacţionare şi din afara acestuia, cu scopul de a monitoriza în permanenţă respectarea alineatelor (1) şi (3), precum şi performanţa poziţiei din securitizare şi a expunerilor-suport.
Acolo unde este relevant având în vedere securitizarea şi expunerile-suport, aceste proceduri scrise includ monitorizarea tipului de expunere, a procentului de împrumuturi a căror scadenţă este depăşită cu peste 30, 60 şi 90 de zile, a ratelor de nerambursare, a ratelor de rambursare anticipată, a împrumuturilor cu garanţia aflată în executare, a ratelor de recuperare, a răscumpărărilor, a modificărilor de împrumuturi, a perioadelor fără plăţi, a tipului garanţiei reale şi a ratei de ocupare a acesteia, a distribuţiei frecvenţei scorurilor de credit sau a altor cuantificări ale bonităţii debitorilor la nivelul expunerilor-suport, a gradului de diversificare la nivel de sector şi de arie geografică şi a distribuţiei frecvenţei raporturilor dintre împrumut şi valoarea garanţiei reale (loan to value), cu intervale ale căror mărimi permit efectuarea cu uşurinţă a unei analize de sensibilitate adecvate. Atunci când expunerile-suport sunt ele însele poziţii din securitizare, astfel cum este permis în temeiul articolului 8, investitorii instituţionali monitorizează, de asemenea, expunerile-suport ale poziţiilor respective;
b)în cazul unei securitizări, alta decât un program ABCP sprijinit integral, efectuează periodic teste de stres cu privire la fluxurile de numerar şi la valorile garanţiei reale aferente expunerilor-suport sau, în lipsa unor informaţii suficiente cu privire la fluxurile de numerar şi la valorile garanţiei reale, teste de stres cu privire la ipotezele privind nivelul pierderii, ţinând seama de natura, amploarea şi complexitatea riscurilor aferente poziţiei din securitizare;
c)în cazul programelor ABCP sprijinite integral, efectuează periodic teste de stres cu privire la solvabilitatea şi lichiditatea sponsorului;
d)asigură raportarea internă către organul lor de conducere, astfel încât acesta să fie conştient de riscurile semnificative aferente poziţiei din securitizare şi astfel încât riscurile respective să fie gestionate în mod adecvat;
e)sunt în măsură să le demonstreze autorităţilor lor competente, la cerere, că au o înţelegere completă şi detaliată a poziţiei din securitizare şi a expunerilor-suport ale acesteia şi că au pus în aplicare politici şi proceduri scrise de gestionare a riscurilor poziţiei din securitizare şi de menţinere a evidenţei verificărilor şi a obligaţiilor de diligenţă în conformitate cu alineatele (1) şi (2), precum şi a oricăror alte informaţii relevante; şi
f)în cazul unor expuneri la un program ABCP sprijinit integral, sunt în măsură să le demonstreze autorităţilor lor competente, la cerere, că au o înţelegere completă şi detaliată a calităţii de credit a sponsorului şi a condiţiilor facilităţii de lichiditate furnizate.
(5)Fără a aduce atingere alineatelor (1)-(4) din prezentul articol, în cazul în care un investitor instituţional a mandatat un alt investitor instituţional să ia decizii privind gestionarea investiţiilor care l-ar putea expune la o securitizare, investitorul instituţional poate cere părţii respective responsabile de gestionare să îşi îndeplinească obligaţiile care îi revin în temeiul prezentului articol cu privire la orice expunere la o securitizare generată de respectivele decizii. Statele membre se asigură că atunci când un investitor instituţional nu îndeplineşte obligaţiile unui alt investitor instituţional, după cum i se ceruse în temeiul prezentului alineat, partea responsabilă de gestionare, şi nu investitorul instituţional care este expus la securitizare, este pasibil de orice sancţiune în temeiul articolelor 32 şi 33.