Art. 9. - Art. 9: Criterii pentru acordarea creditelor - Regulamentul 2402/12-dec-2017 de stabilire a unui cadru general privind securitizarea şi de creare a unui cadru specific pentru o securitizare simplă, transparentă şi standardizată, şi de modificare a Directivelor 2009/65/CE, 2009/138/CE şi 2011/61/UE, precum şi a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 şi (UE) nr. 648/2012

Acte UE

Jurnalul Oficial 347L

În vigoare
Versiune de la: 8 Iulie 2024
Art. 9: Criterii pentru acordarea creditelor
(1)Iniţiatorii, sponsorii şi creditorii iniţiali aplică expunerilor care urmează să fie securitizate aceleaşi criterii solide şi bine definite de acordare a creditelor pe care le aplică în cazul expunerilor nesecuritizate. În acest scop, se aplică aceleaşi procese clar stabilite de aprobare şi, dacă este cazul, de modificare, reînnoire şi refinanţare a creditelor. Iniţiatorii, sponsorii şi creditorii iniţiali dispun de sisteme eficace de aplicare a criteriilor şi proceselor respective, cu scopul de a asigura faptul că acordarea creditelor se bazează pe o evaluare amănunţită a bonităţii debitorului, ţinând seama în mod adecvat de factorii care sunt relevanţi pentru a verifica probabilitatea îndeplinirii de către debitor a obligaţiilor care îi revin în temeiul contractului de credit.
Prin derogare de la primul paragraf, în ceea ce priveşte expunerile-suport care, în momentul în care iniţiatorul le-a cumpărat de la partea terţă relevantă, erau expuneri neperformante, se aplică standarde solide la selectarea şi stabilirea preţului expunerilor.

(2)În cazul în care expunerile-suport ale securitizărilor sunt împrumuturi locative realizate după intrarea în vigoare a Directivei 2014/17/UE, portofoliul împrumuturilor respective nu include niciun împrumut care este comercializat şi subscris pe baza premisei că s-a adus la cunoştinţa solicitantului împrumutului sau, după caz, intermediarilor, faptul că este posibil ca informaţiile furnizate de solicitantul împrumutului să nu fi fost verificate de către creditor.
(3)În cazul în care cumpără expunerile unei terţe părţi în nume propriu şi apoi le securitizează, iniţiatorul verifică îndeplinirea cerinţelor menţionate la alineatul (1) de către entitatea care a fost implicată direct sau indirect în contractul iniţial prin care s-au creat obligaţiile sau obligaţiile potenţiale care urmează să fie securitizate.
(4)Alineatul (3) nu se aplică dacă:
a)contractul iniţial, care a creat obligaţiile sau obligaţiile potenţiale ale debitorului sau ale debitorului potenţial, a fost încheiat înainte de intrarea în vigoare a Directivei 2014/17/UE; şi
b)iniţiatorul care cumpără expunerile unei terţe părţi în nume propriu şi apoi le securitizează respectă obligaţiile pe care instituţiile iniţiatoare erau obligate să le respecte în temeiul articolului 21 alineatul (2) din Regulamentul delegat (UE) nr. 625/2014 înainte de 1 ianuarie 2019.