Regulamentul 2066/19-dec-2018 privind monitorizarea şi raportarea emisiilor de gaze cu efect de seră în temeiul Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 601/2012 al Comisiei

Acte UE

Jurnalul Oficial 334L

În vigoare

Versiune de la: 1 Ianuarie 2025

Dată act: 19-dec-2018

Emitent: Comisia Europeana

(1)Prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare în regim de urgenţă pentru a ţine seama de prima ediţie a standardelor internaţionale şi a practicilor recomandate privind protecţia mediului - schema de compensare şi de reducere a emisiilor de carbon pentru aviaţia internaţională (CORSIA) (anexa 16 volumul IV la Convenţia de la Chicago), adoptată de către Consiliul OACI la cea de a 10-a reuniune a sa din cadrul celei de a 214-a sesiuni din 27 iunie 2018, care urmează să se aplice începând cu 2019.

(3)În cea de-a treia perioadă de comercializare a EU ETS (2013-2020), operatorii industriali, operatorii din domeniul aviaţiei, verificatorii şi autorităţile competente au dobândit experienţă în ceea ce priveşte monitorizarea şi raportarea în temeiul Regulamentului (UE) nr. 601/2012 al Comisiei (²). Această experienţă a demonstrat necesitatea de a se îmbunătăţi, clarifica şi simplifica normele de monitorizare şi de raportare, astfel încât să se promoveze o mai mare armonizare şi să se eficientizeze sistemul. Regulamentul (UE) nr. 601/2012 a fost modificat substanţial în mai multe rânduri. Deoarece urmează să se opereze noi modificări, acesta ar trebui să fie înlocuit, din raţiuni de claritate.

(4)Definiţia "biomasei" din prezentul regulament ar trebui să fie în concordanţă cu definiţiile termenilor "biomasă", "biolichide" şi "biocombustibili" de la articolul 2 din Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (³), în special deoarece tratamentul preferenţial în ceea ce priveşte obligaţiile de restituire a certificatelor în cadrul EU ETS constituie o "schemă de sprijin" în sensul articolului 2 litera (k) şi, prin urmare, un sprijin financiar în sensul articolului 17 alineatul (1) litera (c) din directiva respectivă.

(5)Din motive de coerenţă, definiţiile prevăzute în Decizia 2009/450/CE a Comisiei (¹) şi în Directiva 2009/31/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (²) ar trebui să se aplice prezentului regulament.

(7)Planul de monitorizare, care stabileşte o documentaţie detaliată, completă şi transparentă cu privire la metodologia unui anumit operator al unei instalaţii sau a unui anumit operator de aeronave ar trebui să constituie un element central al sistemului instituit prin prezentul regulament. Ar trebui solicitate actualizări periodice ale planului pentru a ţine seama de constatările verificatorului, dar şi la iniţiativa operatorului sau a operatorului de aeronave. Principala responsabilitate pentru punerea în aplicare a metodologiei de monitorizare, unele secţiuni ale acesteia fiind specificate mai detaliat în procedurile prevăzute de prezentul regulament, ar trebui să revină în continuare operatorului sau operatorului de aeronave.

(9)Este necesar să se stabilească metodologii de bază în ceea ce priveşte monitorizarea, în vederea reducerii la minimum a sarcinii operatorilor şi a operatorilor de aeronave, precum şi a facilitării unei monitorizări şi raportări eficace a emisiilor de gaze cu efect de seră în temeiul Directivei 2003/87/CE. Aceste metodologii ar trebui să includă metodologii fundamentale de calcul şi de măsurare. Metodologiile de calcul ar trebui să cuprindă o metodologie standard şi o metodologie a bilanţului masic. Ar trebui să fie posibilă combinarea metodologiilor de măsurare, a metodologiei standard de calcul şi a metodologiei bilanţului masic în cadrul aceleiaşi instalaţii, cu condiţia ca operatorul să se asigure că nu există omisiuni sau dublă contabilizare.

(10)Pentru a reduce la minimum sarcina operatorilor şi a operatorilor de aeronave, ar trebui să se prevadă simplificarea cerinţei referitoare la evaluarea incertitudinii, fără a se reduce precizia acestei evaluări. În cazul în care sunt folosite instrumente de măsurare care respectă condiţiile de conformitate, ar trebui aplicate cerinţe simplificate considerabil referitoare la evaluarea incertitudinii, mai ales dacă aceste instrumente fac obiectul unui control metrologic legal naţional.

(11)Este necesar să se definească parametrii de calcul, care pot fi impliciţi sau determinaţi prin analize. În materie de analize, ar trebui să se menţină preferinţa pentru utilizarea de laboratoare acreditate în conformitate cu Cerinţele generale standard armonizate pentru competenţa laboratoarelor de încercări şi etalonări (EN ISO/IEC 17025) pentru metodele analitice relevante, precum şi să prevadă cerinţe mai pragmatice pentru demonstrarea unei echivalenţe considerabile în cazul laboratoarelor neacreditate, inclusiv în conformitate cu sistemele standard armonizate de gestionare a calităţii - Cerinţe (EN ISO/IEC 9001) sau cu alte sisteme relevante certificate de gestionare a calităţii.

(13)Ar trebui să se stabilească o echivalenţă mai mare între metodologiile bazate pe calcul şi cele bazate pe măsurare. Acest lucru va necesita o mai bună aliniere a cerinţelor privind nivelurile. În scopul determinării fracţiunilor de biomasă ale CO₂ atunci când se utilizează sisteme de măsurare continuă a emisiilor (CEMS), ar trebui să se ţină seama de progresele tehnologice recente. Prin urmare, ar trebui stabilite norme mai flexibile pentru determinarea fracţiunii de biomasă, permiţând în special, în acest scop, utilizarea altor metode decât abordările bazate pe calcul.

(14)Întrucât emisiile provenite de la biomasă sunt clasificate de obicei ca fiind zero în sensul EU ETS, ar trebui stabilite norme de monitorizare simplificate pentru fluxurilesursă de biomasă pure. În cazul în care combustibilii sau materialele sunt amestecuri de biomasă şi de constituenţi fosili, ar trebui să fie clarificate cerinţele privind monitorizarea. Ar trebui să se facă o distincţie mai bună între factorul de emisii preliminar care se referă la conţinutul total de carbon şi factorul de emisie care se referă numai la fracţiunea fosilă de CO₂. În acest scop, ar trebui prevăzute definiţii separate ale nivelurilor: pentru factorul de emisie preliminar şi pentru fracţiunea de biomasă/fosilă. La fel ca în cazul altor parametri de calcul, cerinţele ar trebui să ţină seama de dimensiunea instalaţiei şi de emisiile de gaze cu efect de seră asociate combustibilului sau materialului respectiv. În acest scop, ar trebui stabilite cerinţe minime.

(16)Articolul 27 din Directiva 2003/87/CE permite statelor membre să excludă din EU ETS instalaţiile de mici dimensiuni, sub rezerva aplicării unor măsuri echivalente şi cu condiţia îndeplinirii condiţiilor prevăzute la articolul respectiv. Articolul 27a din Directiva 2003/87/CE permite statelor membre să excludă din EU ETS instalaţiile care emit mai puţin de 2 500 de tone, cu condiţia îndeplinirii condiţiilor prevăzute la articolul respectiv. Prezentul regulament nu ar trebui să se aplice direct instalaţiilor excluse în temeiul articolului 27 sau 27a din Directiva 2003/87/CE decât dacă statul membru decide altfel.

(17)Pentru a elimina eventualele sincope legate de transferul de CO₂ inerent sau pur, astfel de transferuri ar trebui să fie autorizate numai în condiţii foarte specifice. În hotărârea sa din 19 ianuarie 2017 în cauza C-460/15 (¹), Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a constatat că cea de-a doua teză a articolului 49 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 601/2012 şi punctul 10 (B) din anexa IV la regulamentul respectiv nu sunt valabile în măsura în care acestea includ în mod sistematic dioxidul de carbon (CO₂) transferat către o altă instalaţie pentru producerea carbonatului de calciu precipitat în emisiile instalaţiei de ardere a varului, indiferent dacă CO₂ este eliberat sau nu în atmosferă. Pentru a ţine seama de hotărârea Curţii în cauza C-460/15, CO₂ care este transferat în scopul producerii de carbonat de calciu precipitat şi care ajunge să fie legat chimic în acest precipitat ar trebui recunoscut ca nefiind eliberat în atmosferă. Totuşi, aceste condiţii nu ar trebui să excludă posibilitatea unor inovaţii viitoare. Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 601/2012 ar trebui modificat în mod corespunzător.

(21)Operatorilor ar trebui să li se solicite periodic să îşi revizuiască metodologia de monitorizare în vederea îmbunătăţirii şi să ia în considerare recomandările făcute de verificatori ca parte a procesului de verificare. În cazul în care nu utilizează o metodologie bazată pe sistemul cu niveluri sau nu reuşesc să respecte metodologiile cu cele mai înalte niveluri, operatorii ar trebui să raporteze în mod regulat cu privire la măsurile pe care le iau pentru a respecta o metodologie de monitorizare bazată pe sistemul cu niveluri şi pentru a atinge nivelul cel mai înalt solicitat. Pentru a reduce sarcina administrativă legată de raportarea privind îmbunătăţirile, ar trebui ajustate intervalele şi motivele care stau la baza raportării privind îmbunătăţirile, ţinând seama de experienţele statelor membre în ceea ce priveşte practicile administrative.

(23)Este necesar să se promoveze utilizarea tehnologiei informaţiei, inclusiv cerinţele referitoare la formatele pentru schimbul de date, precum şi utilizarea sistemelor automate, iar statele membre ar trebui, prin urmare, să fie autorizate să le solicite operatorilor economici să utilizeze astfel de sisteme. Statele membre ar trebui, de asemenea, să îşi poată elabora propriile modele electronice şi specificaţii privind formatul fişierelor care ar trebui, cu toate acestea, să fie conforme cu standardele minime publicate de Comisie.

(25)Statele membre ar trebui să dispună de o perioadă suficientă de timp pentru a adopta măsurile necesare şi pentru a stabili cadrul instituţional naţional adecvat care să asigure aplicarea efectivă a prezentului regulament. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să se aplice, inclusiv după o altă revizuire care intervine înainte de data la care devine aplicabil, pentru a se ţine seama de evoluţiile ulterioare şi pentru a se înlătura trimiterile la surse din afara dreptului Uniunii atunci când este posibil, de la începutul celei de-a patra perioade de comercializare, cu excepţia modificărilor aduse Regulamentului (UE) nr. 601/2012, care ar trebui să se aplice cât mai curând posibil.

(27)Prezentul regulament include îmbunătăţiri în ceea ce priveşte monitorizarea şi raportarea, care ţin seama de prima ediţie a standardelor internaţionale şi a practicilor recomandate privind protecţia mediului - Schema de compensare şi de reducere a emisiilor de carbon pentru aviaţia internaţională (CORSIA) (anexa 16, volumul IV la acord), adoptată de către Consiliul OACI la cea de-a zecea reuniune a sa din cadrul celei de a 214-a sesiuni, din 27 iunie 2018. Regulamentul privind verificarea rapoartelor privind emisiile de gaze cu efect de seră şi a rapoartelor privind datele tonă-kilometru şi acreditarea verificatorilor în temeiul Directivei 2003/87/CE se modifică şi pentru a se ţine seama de prima ediţie a standardelor internaţionale şi a practicilor recomandate, iar aceste două instrumente sunt completate de un act delegat în temeiul articolului 28c din Directiva 2003/87/CE. Prin urmare, Regulamentul (UE) nr. 601/2012 ar trebui modificat în mod corespunzător.

CAPITOLUL I:DISPOZIŢII GENERALE

SECŢIUNEA 1:Obiect şi definiţii

Art. 1

Art. 2

Monitorizarea şi raportarea altor efecte ale aviaţiei decât emisiile de CO2 începând cu 2025, acoperă toate efectele, altele decât cele legate de CO2, generate de activităţile din domeniul aviaţiei enumerate în anexa I la directivă care implică un aerodrom situat în SEE. Cu toate acestea, în ceea ce priveşte monitorizarea şi raportarea altor efecte ale aviaţiei decât emisiile de CO2, care vor avea loc în 2025 şi 2026, o astfel de raportare este necesară numai în ceea ce priveşte rutele care implică două aerodromuri situate în SEE şi rutele cu plecare de pe un aerodrom situat în SEE către Elveţia sau către Regatul Unit. În ceea ce priveşte anii 2025 şi 2026, alte efecte ale aviaţiei decât emisiile de CO2, generate de alte zboruri pot fi raportate în mod voluntar.

Art. 3: Definiţii

4."flux-sursă" înseamnă oricare dintre următoarele:

7.«parametri de calcul» înseamnă puterea calorifică netă, factorul de emisie, factorul de emisie preliminar, factorul de oxidare, factorul de conversie, conţinutul de carbon, fracţiunea fosilă, fracţiunea de biomasă, fracţiunea de biomasă cu cotă zero, fracţiunea RFNBO sau RCF, fracţiunea RFNBO sau RCF cu cotă zero, fracţiunea sintetică cu emisii scăzute de carbon, fracţiunea sintetică cu emisii scăzute de carbon cu cotă zero, fracţiunea cu cotă zero sau factorul de conversie al unităţii;

15.«factor de conversie» înseamnă raportul dintre carbonul emis sub formă de CO2 şi carbonul total conţinut în fluxul-sursă înainte ca procesul de emisie să aibă loc, exprimat ca fracţie, considerând monoxidul de carbon (CO) emis în atmosferă drept cantitatea molară echivalentă a CO2. In cazul emisiilor de CO2 considerate a fi legate chimic în mod permanent într-un produs, factorul de conversie înseamnă raportul dintre CO2 legat sub formă de carbon într-un produs în timpul unui proces, şi CO2 total conţinut sub formă de carbon într-un produs care iese din acelaşi proces;

23^3.«acordarea cotei zero» înseamnă mecanismul prin care factorul de emisie al unui combustibil sau al unui material este redus pentru a recunoaşte:

(c)în cazul combustibililor sintetici cu emisii scăzute de carbon, conformitatea sa cu criteriile de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră prevăzute la articolul 2 punctul 13 din Directiva (UE) 2024/1788 privind normele comune pentru pieţele interne în sectorul gazelor din surse regenerabile, al gazelor naturale şi al hidrogenului şi restituirea prealabilă a certificatelor în temeiul Directivei 2003/87/CE pentru carbonul captat necesar pentru a produce combustibilii sintetici cu emisii scăzute de carbon, astfel cum se specifică la articolul 39a alineatul (4) din prezentul regulament, cu excepţia cazului în care carbonul captat menţionat este carbon cu cotă zero, astfel cum este definit la articolul 3 punctul 38f;

23^7.«combustibil simplu» înseamnă un combustibil în formă pură, care conţine numai una dintre următoarele fracţiuni:

23^8.«combustibili sintetici cu emisii scăzute de carbon» înseamnă combustibili gazoşi şi lichizi al căror conţinut energetic este derivat din hidrogen cu emisii scăzute de carbon, astfel cum este definit la articolul 2 punctul 13 din Directiva (UE) 2024/1788, care respectă pragul de 70 % în ceea ce priveşte reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, în comparaţie cu omologul combustibil fosil pentru combustibili din surse regenerabile de origine nebiologică prevăzut în metodologia adoptată în temeiul articolului 29a alineatul (3) din Directiva (UE) 2018/2001, astfel cum sunt certificaţi în conformitate cu articolul 9 din Directiva (UE) 2024/1788.

25."eroare maximă admisă" înseamnă eroarea de măsurare permisă, indicată în anexa I şi în anexele specifice fiecărui instrument la Directiva 2014/32/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (¹) sau în normele naţionale privind verificarea metrologică legală, după caz;

44."documentaţia privind masa şi bilanţul" înseamnă documentaţia indicată în textele de implementare, la nivel internaţional sau naţional, a standardelor şi a practicilor recomandate (SARP) prevăzute în anexa 6 la Convenţia privind aviaţia civilă internaţională, semnată la Chicago în data de 7 decembrie 1944, şi precizate în subpartea C secţiunea 3 din anexa IV la Regulamentul (UE) nr. 965/2012 al Comisiei (¹) sau în normele internaţionale aplicabile echivalente;

59.«date indirecte» înseamnă valorile anuale care sunt determinate în mod empiric sau care sunt derivate din surse aprobate şi pe care un operator sau o entitate reglementată, în sensul definiţiei de la articolul 3 din Directiva 2003/87/CE, le utilizează pentru a înlocui datele privind activitatea, cantităţile de combustibil eliberat pentru consum sau parametrii de calcul pentru a asigura raportarea completă în cazul în care metodologia de monitorizare aplicabilă nu permite generarea tuturor datelor necesare privind activitatea, a tuturor cantităţilor de combustibil eliberat pentru consum sau a tuturor parametrilor de calcul necesari;

68.«factor de conversie a unităţii» înseamnă un factor de conversie a unităţii în care sunt exprimate cantităţile de combustibil eliberat pentru consum în cantităţi exprimate ca energie în terajouli, ca masă în tone sau ca volum în metri cubi normali sau echivalentul în litri, dacă este cazul, şi care cuprinde toţi factorii relevanţi, cum ar fi densitatea, puterea calorifică netă sau (în cazul gazelor) conversia din puterea calorifică superioară în puterea calorifică netă, după caz;

70.«eliberat pentru consum» în sensul prezentului regulament înseamnă momentul în care acciza la un combustibil, astfel cum este definit la articolul 3 litera (af) din Directiva 2003/87/CE, devine exigibilă în conformitate cu articolul 6 alineatele (2) şi (3) din Directiva (UE) 2020/262 a Consiliului (*) sau, dacă este cazul, în conformitate cu articolul 21 alineatul (5) din Directiva 2003/96/CE a Consiliului (**), cu excepţia cazului în care statul membru a utilizat flexibilitatea prevăzută la articolul 3 litera (ae) punctul (iv) din Directiva 2003/87/CE, caz în care înseamnă momentul desemnat de statul membru ca generator de obligaţii în temeiul capitolului IVa din directiva respectivă.

SECŢIUNEA 2:Principii generale

Art. 5: Exhaustivitate

Monitorizarea şi raportarea trebuie să fie complete şi să acopere toate emisiile de proces şi de ardere provenite din totalitatea surselor de emisii şi a fluxurilor-sursă aferente activităţilor enumerate în anexa I la Directiva 2003/87/CE şi altor activităţi relevante incluse în temeiul articolului 24 din directiva respectivă, precum şi activităţilor asociate incluse în limitele instalaţiei şi toate gazele cu efect de seră menţionate în legătură cu activităţile respective, evitându-se în acelaşi timp dubla contabilizare.

Art. 6: Consecvenţă, comparabilitate şi transparenţă

Art. 8

Datele privind emisiile şi alte efecte ale aviaţiei decât emisiile de CO2 raportate şi informaţiile conexe nu conţin inexactităţi materiale, astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul 6 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/2067 al Comisiei (^*1), evită influenţarea selecţiei şi a prezentării informaţiilor şi oferă o imagine credibilă şi echilibrată a emisiilor şi a altor efecte ale aviaţiei decât emisiile de CO2 ale unei instalaţii sau ale unui operator de aeronave.

CAPITOLUL II:PLANUL DE MONITORIZARE

SECŢIUNEA 1:Reguli generale

Art. 11: Obligaţie generală

(1)Fiecare operator sau operator de aeronave monitorizează emisiile de gaze cu efect de seră şi alte efecte ale aviaţiei decât emisiile de CO2, pe baza unui plan de monitorizare aprobat de către autoritatea competentă în conformitate cu articolul 12 din prezentul regulament, având în vedere natura şi funcţionarea instalaţiei sau a activităţii de aviaţie căreia i se aplică acest plan.

Art. 12: Conţinutul planului de monitorizare şi transmiterea acestuia

(1)Fiecare operator sau operator de aeronave prezintă autorităţii competente, spre aprobare, un plan de monitorizare.

(2)În cazul în care anexa I face trimitere la o procedură, un operator sau un operator de aeronave stabileşte, documentează, pune în aplicare şi menţine o astfel de procedură separat de planul de monitorizare.

Art. 13: Planuri de monitorizare standardizate şi simplificate

(2)Înainte de aprobarea oricărui plan de monitorizare simplificat menţionat la alineatul (1), autoritatea competentă efectuează o evaluare simplificată a riscurilor pentru a verifica dacă activităţile de control şi procedurile aferente acestor activităţi de control sunt proporţionale cu riscurile inerente şi cu riscurile de control identificate şi justifică utilizarea unui astfel de plan de monitorizare simplificat.

Art. 14: Modificări ale planului de monitorizare

(2)Operatorul sau operatorul de aeronave modifică planul de monitorizare cel puţin în oricare dintre situaţiile următoare:

Art. 15: Aprobarea modificărilor planului de monitorizare

(3)Printre modificările semnificative ale planului de monitorizare a unei instalaţii se numără:

(4)Printre modificările semnificative aduse planurilor de monitorizare ale unui operator de aeronave se numără:

a)în ceea ce priveşte emisiile:

Art. 16: Implementarea modificărilor şi păstrarea evidenţei acestora

(1)Înainte de primirea aprobării sau a informaţiilor în conformitate cu articolul 15 alineatul (2), operatorul sau operatorul de aeronave poate efectua activitatea de monitorizare şi de raportare utilizând planul de monitorizare modificat în cazul în care acesta poate presupune în mod rezonabil că modificările propuse nu sunt semnificative sau în cazul în care monitorizarea efectuată în conformitate cu planul de monitorizare iniţial ar conduce la date incomplete privind emisiile.

(3)Operatorul sau operatorul de aeronave ţine evidenţa tuturor modificărilor aduse planului de monitorizare. Fiecare înregistrare trebuie să conţină:

SECŢIUNEA 2:Fezabilitate tehnică şi costuri nerezonabile

Art. 17: Fezabilitate tehnică

În cazul în care un operator sau un operator de aeronave susţine că aplicarea unei metodologii de monitorizare anume nu este fezabilă din punct de vedere tehnic, autoritatea competentă evaluează fezabilitatea tehnică luând în considerare justificarea adusă de către operator sau de către operatorul de aeronave. Justificarea respectivă trebuie să se bazeze pe deţinerea de către operator sau de către operatorul de aeronave a resurselor tehnice necesare pentru îndeplinirea exigenţelor unui sistem propus sau a unei cerinţe şi care pot fi implementate în termenul solicitat în scopul prezentului regulament. Resursele tehnice respective includ disponibilitatea tehnicilor şi a tehnologiei necesare.

Art. 18: Costuri nerezonabile

(1)În cazul în care un operator sau un operator de aeronave susţine că aplicarea unei anumite metodologii de monitorizare ar atrage costuri nerezonabile, autoritatea competentă verifică dacă acele costuri sunt nerezonabile, luând în considerare justificarea operatorului.

(2)La evaluarea naturii nerezonabile a costurilor în ceea ce priveşte alegerea de către operator a nivelurilor utilizate pentru datele privind activitatea, autoritatea competentă utilizează ca factor de îmbunătăţire menţionat la alineatul (1) diferenţa dintre gradul de incertitudine atins la momentul respectiv şi pragul de incertitudine al nivelului care s-ar atinge în urma îmbunătăţirii, înmulţită cu emisiile anuale medii generate de respectivul flux-sursă în ultimii trei ani.

În lipsa unor astfel de date privind emisiile anuale medii generate de fluxul-sursă în ultimii trei ani, operatorul sau operatorul de aeronave prezintă o estimare prudentă a emisiilor anuale medii, excluzând CO₂-ul provenit din biomasă şi înainte de scăderea CO₂-ului transferat. Pentru instrumentele de măsurare care fac obiectul verificării metrologice legale naţionale, gradul de incertitudine atins la momentul respectiv poate fi înlocuit cu eroarea maximă permisă în exploatare autorizată de legislaţia naţională relevantă.

În lipsa unor astfel de date privind emisiile anuale medii generate de fluxul-sursă în ultimii trei ani, operatorul sau operatorul de aeronave prezintă o estimare prudentă a emisiilor anuale medii, excluzând CO2-ul provenit din carbon cu cotă zero şi înainte de scăderea CO2-ului transferat. Pentru instrumentele de măsurare care fac obiectul verificării metrologice legale naţionale, gradul de incertitudine atins la momentul respectiv poate fi înlocuit cu eroarea maximă permisă în exploatare autorizată de legislaţia naţională relevantă.

(3)La evaluarea naturii nerezonabile a costurilor cu privire la măsurile care sunt destinate să îmbunătăţească calitatea emisiilor raportate dar care nu au un impact direct asupra preciziei datelor privind activitatea, autoritatea competentă utilizează un factor de îmbunătăţire de 1 % din emisiile anuale medii ale fluxurilor-sursă respective înregistrate în ultimii trei ani. Măsurile respective pot include:

c)în cazul în care sarcina de măsurare specifică nu face obiectul verificării metrologice legale naţionale, înlocuirea instrumentelor de măsurare cu instrumente conforme cu cerinţele relevante prevăzute de verificarea metrologică legală a statului membru în aplicaţii similare sau cu instrumente de măsurare care îndeplinesc normele naţionale adoptate în temeiul Directivei 2014/31/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (¹) sau al Directivei 2014/32/UE;

CAPITOLUL III:MONITORIZAREA EMISIILOR PROVENITE DE LA INSTALAŢIILE STAŢIONARE

SECŢIUNEA 1:Dispoziţii generale

Art. 19: Clasificarea instalaţiilor, a fluxurilor-sursă şi a surselor de emisii

(2)Operatorul clasifică fiecare instalaţie ca aparţinând uneia dintre următoarele categorii:

c)instalaţie de categoria C, în cazul în care emisiile anuale medii verificate din perioada de comercializare imediat anterioară perioadei de comercializare curente, excluzând CO2-ul rezultat din carbon cu cotă zero şi înainte de scăderea CO2-ului transferat, sunt mai mari de 500 000 de tone de CO2(e).

Prin derogare de la articolul 14 alineatul (2), autoritatea competentă poate permite operatorului să nu modifice planul de monitorizare în cazul în care, pe baza emisiilor verificate, pragul de clasificare al instalaţiei menţionat la primul paragraf este depăşit, dar operatorul demonstrează într-un mod acceptabil pentru autoritatea competentă că acest prag nu fusese depăşit deja în ultimele cinci perioade de raportare şi nu va fi depăşit din nou în perioadele de raportare ulterioare.

(3)Operatorul clasifică fiecare flux-sursă în una dintre următoarele categorii, comparându-l cu suma tuturor valorilor absolute ale CO_2--ului fosil şi ale CO₂(_e) corespunzătoare tuturor fluxurilor-sursă incluse în metodologiile bazate pe calcul şi cu suma tuturor emisiilor generate de sursele de emisii monitorizate cu ajutorul metodologiilor bazate pe măsurare, înainte de scăderea CO_2--ului transferat:

c)fluxuri-sursă majore, atunci când fluxurile-sursă nu se încadrează în niciuna dintre categoriile menţionate la literele (a) şi (b).

Prin derogare de la articolul 14 alineatul (2), autoritatea competentă poate permite operatorului să nu modifice planul de monitorizare în cazul în care, pe baza emisiilor verificate, pragul de clasificare a fluxului-sursă drept flux-sursă minor sau de minimis menţionat la primul paragraf este depăşit, dar operatorul demonstrează într-un mod acceptabil pentru autoritatea competentă că acest prag nu fusese depăşit deja în ultimele cinci perioade de raportare şi nu va fi depăşit din nou în perioadele de raportare ulterioare.

(4)Operatorul clasifică fiecare sursă de emisie pentru care se aplică o metodologie bazată pe măsurare în una dintre următoarele categorii:

b)sursă de emisii majoră, atunci când sursa de emisii nu este clasificată drept sursă de emisii minoră.

Prin derogare de la articolul 14 alineatul (2), autoritatea competentă poate permite operatorului să nu modifice planul de monitorizare în cazul în care, pe baza emisiilor verificate, pragul de clasificare al unei surse de emisii drept sursă de emisii minoră menţionat la primul paragraf este depăşit, dar operatorul demonstrează într-un mod acceptabil pentru autoritatea competentă că acest prag nu fusese depăşit deja în ultimele cinci perioade de raportare şi nu va fi depăşit din nou în perioadele de raportare ulterioare.

Art. 20: Limitele monitorizării

(1)Operatorii definesc limitele monitorizării pentru fiecare instalaţie.

(3)În cazul în care se detectează scurgeri dintr-un complex de stocare, în sensul Directivei 2009/31/CE, care duc la emisii sau la degajare de CO₂ în coloana de apă, acestea se consideră surse de emisii pentru instalaţia respectivă şi se monitorizează în conformitate cu secţiunea 23 din anexa IV la prezentul regulament.

Art. 21: Alegerea metodologiei de monitorizare

(1)Pentru monitorizarea emisiilor unei instalaţii, operatorul alege să aplice fie o metodologie bazată pe calcul, fie o metodologie bazată pe măsurare, în funcţie de dispoziţiile specifice ale prezentului regulament.

(3)În cazul în care cerinţele specifice sectorului prevăzute în anexa IV impun utilizarea unei anumite metodologii de monitorizare, operatorul utilizează metodologia respectivă sau o metodologie bazată pe măsurare. Operatorul poate alege o metodologie diferită numai în cazul în care îi furnizează autorităţii competente dovezi conform cărora utilizarea metodologiei cerute nu este posibilă din punct de vedere tehnic sau implică costuri nerezonabile sau că metodologia alternativă duce la obţinerea, per total, a unei precizii mai mari a datelor privind emisiile.

Art. 22: Metodologia de monitorizare care nu se bazează pe niveluri

Art. 23: Modificări temporare ale metodologiei de monitorizare

(1)În cazul în care, din motive de natură tehnică, temporar nu este fezabil să se aplice planul de monitorizare aprobat de autoritatea competentă, operatorul în cauză aplică cel mai înalt nivel care poate fi atins sau o abordare prudentă fără niveluri dacă aplicarea unui nivel nu este posibilă, până când se restabilesc condiţiile de aplicare a nivelului aprobat în planul de monitorizare.

(2)Operatorul în cauză notifică autorităţii competente modificarea temporară adusă metodologiei de monitorizare menţionată la alineatul (1) fără întârzieri nejustificate, menţionând:

SECŢIUNEA 2:Metodologia bazată pe calcul

Subsecţiunea 1:Generalităţi

Art. 24: Calcularea emisiilor conform metodologiei standard

(1¹)În scopul raportării elementelor informative, operatorul calculează, de asemenea, pentru fiecare flux-sursă ars şi pentru combustibilii utilizaţi ca intrări în proces, următorii parametri care sunt definiţi prin aceste calcule:

(2¹)În scopul raportării elementelor informative, operatorul calculează, de asemenea, pentru fiecare flux-sursă referitor la emisiile de proces, următorii parametri care sunt definiţi prin aceste calcule:

Art. 25: Calcularea emisiilor conform metodologiei bilanţului masic

(1)Conform metodologiei bilanţului masic, operatorul calculează cantitatea de CO2 corespunzătoare fiecărui flux-sursă inclus în bilanţul masic, prin înmulţirea datelor privind activitatea corespunzătoare cantităţii de combustibil, de material sau de CO2 transferat care intră sau iese din limitele bilanţului masic cu conţinutul de carbon al combustibilului, al materialului sau al CO2 transferat înmulţit cu fracţiunea sa fosilă şi cu 3,664 t CO2/t C, aplicând secţiunea 3 din anexa II la prezentul regulament.

(1¹)În scopul raportării elementelor informative, operatorul calculează, de asemenea, pentru fiecare flux-sursă acoperit de bilanţul masic, următorii parametri care sunt definiţi prin aceste calcule:

(3)În cazul în care operatorul utilizează un bilanţ masic în conformitate cu prezentul articol, iar carbonul cu cotă zero este conţinut în materialele de intrare sau în combustibili, iar materialele de ieşire conţin carbon, operatorul furnizează autorităţii competente date privind fracţiunea cu cotă zero a conţinutului de carbon al fluxurilor de ieşire. În acest sens, operatorul prezintă dovezi potrivit cărora metodologia de monitorizare aplicată nu subestimează în mod sistematic emisiile totale ale instalaţiei şi că masa totală a carbonului corespunzătoare fracţiunilor de carbon cu cotă zero ale carbonului conţinut în toate materialele de ieşire relevante nu depăşeşte masa totală a fracţiunilor cu cotă zero ale carbonului conţinut în materialele de intrare şi în combustibili.

Art. 26: Niveluri aplicabile

(1)La definirea nivelurilor relevante pentru fluxurile-sursă majore şi minore în conformitate cu articolul 21 alineatul (1), pentru a determina datele privind activitatea şi fiecare parametru de calcul, fiecare operator aplică următoarele:

b)în alte cazuri decât cele menţionate la litera (a), cel mai înalt nivel stabilit în anexa II.

Cu toate acestea, pentru fluxurile-sursă majore operatorul poate aplica nivelul imediat inferior nivelurilor menţionate la primul paragraf pentru instalaţiile de categoria C şi până la două niveluri mai jos pentru instalaţiile de categoriile A şi B, dar cel puţin nivelul 1, dacă acesta demonstrează într-un mod acceptabil pentru autoritatea competentă că nivelul necesar în conformitate cu primul paragraf nu este fezabil din punct de vedere tehnic sau implică costuri nerezonabile.

Subsecţiunea 2:Date privind activitatea

Art. 27: Determinarea datelor privind activitatea

(2)În sensul alineatului (1) litera (b), cantitatea de combustibil sau de material prelucrată în timpul perioadei de raportare se calculează ca fiind cantitatea de combustibil sau de material primită în cursul perioadei de raportare minus cantitatea de combustibil sau de material scoasă din instalaţie plus cantitatea de combustibil sau de material aflată în stoc la începutul perioadei de raportare minus cantitatea de combustibil sau de material aflată în stoc la sfârşitul perioadei de raportare.

b)procedurile documentate şi datele corespunzătoare din declaraţiile financiare verificate pentru perioada de raportare.

În cazul în care acest lucru nu este posibil din punct de vedere tehnic sau ar implica costuri nerezonabile pentru determinarea datelor privind activitatea pentru întregul an calendaristic, operatorul poate alege următoarea zi care este cea mai adecvată pentru a distinge un an de raportare de anul următor, respectând astfel anul calendaristic indicat. Deviaţiile constatate în cazul unuia sau mai multor fluxuri-sursă sunt înregistrate în mod clar, formează baza unei valori reprezentative pentru anul calendaristic şi sunt luate în considerare în mod sistematic în anul următor.

Art. 28: Sistemele de măsurare controlate de operator

(1)Pentru a determina datele privind activitatea în conformitate cu articolul 27, operatorul trebuie să utilizeze rezultatele contorizării bazate pe sistemele de măsurare controlate de acesta în cadrul instalaţiei, cu condiţia respectării tuturor condiţiilor următoare:

b)operatorul trebuie să se asigure cel puţin o dată pe an şi după fiecare calibrare a unui instrument de măsurare că rezultatele calibrării înmulţite cu un factor de ajustare prudent sunt comparate cu pragurile de incertitudine relevante. Factorul de ajustare prudent se bazează pe o serie de timp adecvată a calibrărilor anterioare ale instrumentului în cauză sau ale altor instrumente de măsurare similare pentru a lua în calcul efectul incertitudinii în exploatare.

(2)Atunci când notifică un nou plan de monitorizare sau când este relevant pentru o modificare a planului de monitorizare aprobat, operatorul transmite autorităţii competente evaluarea incertitudinii menţionată la alineatul (1) litera (a).

Evaluarea acoperă incertitudinea specificată a instrumentelor de măsurare aplicate, incertitudinea asociată calibrării, precum şi orice altă incertitudine suplimentară care are legătură cu modul în care instrumentele de măsurare sunt utilizate în practică. Evaluarea incertitudini acoperă incertitudinea asociată variaţiei de stoc în cazul în care instalaţiile de stocare au capacitatea de a stoca cel puţin 5 % din cantitatea anuală folosită din combustibilul sau materialul în cauză. În momentul efectuării evaluării, operatorul ia în considerare faptul că valorile declarate utilizate pentru definirea pragurilor de incertitudine corespunzătoare nivelurilor prevăzute în anexa II se referă la incertitudinea aferentă întregii perioade de raportare.

Operatorul poate simplifica evaluarea incertitudinii considerând că erorile maxime permise specificate pentru instrumentul de măsurare utilizat sau, în cazul în care este mai mică, incertitudinea obţinută prin calibrare înmulţită cu un factor de ajustare prudent pentru a lua în calcul efectul incertitudinii în exploatare, corespund incertitudinii aferente întregii perioade de raportare, în conformitate cu definiţiile nivelurilor prevăzute în anexa II, cu condiţia ca instrumentele de măsurare să fie instalate într-un mediu adaptat specificaţiilor lor de utilizare.

(3)Fără a aduce atingere alineatului (2), autoritatea competentă îi poate permite operatorului să utilizeze rezultatele măsurătorilor furnizate de sistemele de măsurare controlate de acesta în cadrul instalaţiei, în cazul în care operatorul dovedeşte că instrumentele de măsurare utilizate fac obiectul verificării metrologice legale naţionale relevante.

Art. 29: Sisteme de măsurare care nu se află sub controlul operatorului

(1)În cazul în care, pe baza evaluării simplificate a incertitudinii, utilizarea sistemelor de măsurare care nu se află sub controlul operatorului, comparativ cu utilizarea celor controlate de către operator în temeiul articolului 28, îi permite operatorului să respecte un nivel cel puţin la fel de înalt, oferă rezultate mai fiabile şi este mai puţin expusă la riscuri de control, operatorul determină datele privind activitatea cu ajutorul sistemelor de măsurare care nu se află sub controlul său.

(2)Operatorul asigură conformitatea cu nivelul aplicabil în temeiul articolului 26.

Subsecţiunea 3:Parametri de calcul

Art. 30: Determinarea parametrilor de calcul

(2)Operatorul determină şi raportează parametrii de calcul în conformitate cu starea utilizată pentru datele aferente privind activitatea, făcând referire la starea combustibilului sau a materialului în momentul achiziţionării sau al utilizării în procesul generator de emisii, înainte de a fi uscat sau tratat în alt mod pentru analize de laborator.

(2¹)Operatorul determină fracţiunea de biomasă numai pentru combustibilii micşti sau pentru materialele mixte care conţin biomasă. Pentru alţi combustibili sau materiale, se utilizează valoarea implicită de 0 % pentru fracţiunea de biomasă din combustibilii sau materialele fosile şi se utilizează o valoare implicită de 100 % din fracţiunea de biomasă pentru combustibilii sau materialele care constau exclusiv din biomasă.

Operatorul determină fracţiunea RFNBO sau RCF sau fracţiunea sintetică cu emisii scăzute de carbon numai pentru combustibilii micşti care conţin RFNBO, RCF sau combustibili sintetici cu emisii scăzute de carbon. Pentru alţi combustibili, se utilizează valoarea implicită de 0 % pentru fracţiunea RFNBO sau RCF sau fracţiunea sintetică cu emisii scăzute de carbon şi se utilizează o valoare implicită de 100 % pentru fracţiunea RFNBO sau RCF sau fracţiunea sintetică cu emisii scăzute de carbon în cazul combustibililor care constau exclusiv din RFNBO, RCF sau combustibili sintetici cu emisii scăzute de carbon.

(3)În ceea ce priveşte interdependenţa dintre parametrii de calcul legaţi de compoziţie, operatorul aplică următoarele reguli:

Art. 31: Valori implicite pentru parametrii de calcul

(1)Atunci când determină parametrii de calcul ca valori implicite, operatorul utilizează una dintre următoarele valori, în conformitate cu cerinţa privind nivelul aplicabil stabilită în anexele II şi VI:

(5)La cererea operatorului, autoritatea competentă poate accepta ca în cazul unei substanţe chimice pure conţinutul de carbon stoechiometric al acesteia să fie considerat ca îndeplinind un nivel care altfel ar necesita analize efectuate în conformitate cu articolele 32-35, dacă operatorul poate demonstra într-un mod acceptabil pentru autoritatea competentă că utilizarea analizelor ar conduce la costuri nerezonabile şi că utilizarea valorii stoechiometrice nu va conduce la subestimarea emisiilor.

Art. 32: Parametri de calcul bazaţi pe analize

(1)Operatorul se asigură că toate analizele, eşantionările, calibrările şi validările pentru determinarea parametrilor de calcul sunt efectuate prin aplicarea de metode care au la bază standardele EN corespunzătoare.

(2)În cazul în care, pentru determinarea emisiilor, sunt utilizate cromatografe de gaz online sau analizatori de gaz extractivi sau neextractivi, operatorul trebuie să obţină aprobarea autorităţii competente pentru utilizarea unor astfel de echipamente. Acestea sunt utilizate numai pentru datele referitoare la compoziţia combustibililor şi a materialelor în stare gazoasă. Ca măsuri minime de asigurare a calităţii, operatorul se asigură că se efectuează o validare iniţială şi, ulterior, validări anuale ale instrumentului.

Art. 33: Planul de eşantionare

(1)În cazul în care parametrii de calcul sunt determinaţi prin analize, operatorul prezintă autorităţii competente, spre aprobare, pentru fiecare combustibil sau material, un plan de eşantionare sub forma unei proceduri scrise care conţine informaţii referitoare la metodologiile folosite pentru pregătirea eşantioanelor, inclusiv informaţii referitoare la responsabilităţile, locaţiile, frecvenţele şi cantităţile, şi la metodologiile utilizate pentru stocarea şi transportarea eşantioanelor.

(2)De comun acord cu laboratorul care efectuează analiza pentru combustibilul sau materialul respectiv şi sub rezerva aprobării de către autoritatea competentă, operatorul îşi adaptează elementele planului de eşantionare în cazul în care rezultatele analitice indică faptul că eterogenitatea combustibilului sau a materialului diferă în mod semnificativ de informaţiile privind eterogenitatea pe care s-a bazat planul iniţial de eşantionare pentru combustibilul sau materialul în cauză.

Art. 34: Utilizarea laboratoarelor

(3)Autoritatea competentă consideră că un laborator îndeplineşte cerinţe echivalente celor prevăzute în EN ISO/IEC 17025 în sensul alineatului (2) în cazul în care un operator prezintă, în măsura în care acest lucru este posibil într-o formă şi la un nivel de detaliu comparabile cu cele aferente procedurilor prevăzute la articolul 12 alineatul (2), dovezi în conformitate cu prezentului alineat al doilea şi al treilea paragraf.

Cu privire la managementul calităţii, operatorul prezintă o certificare acreditată a laboratorului în conformitate cu EN ISO/IEC 9001 sau cu alte sisteme certificate de management al calităţii care acoperă domeniul de activitate al laboratorului. În lipsa unor astfel de sisteme certificate de management al calităţii, operatorul furnizează alte dovezi adecvate referitoare la capacitatea laboratorului de a-şi gestiona într-un mod fiabil personalul,procedurile, documentele şi atribuţiile.

Art. 35: Frecvenţele analizelor

(2)Autoritatea competentă îi poate permite operatorului să utilizeze o frecvenţă diferită de cele menţionate la alineatul (1) în cazul în care frecvenţele minime nu sunt disponibile sau în cazul în care operatorul demonstrează una dintre următoarele situaţii:

b)utilizarea frecvenţei prevăzute ar atrage costuri nerezonabile.

Subsecţiunea 4:Parametrii de calcul specifici

Art. 36: Factorii de emisii pentru CO₂

(2)Factorii de emisii ai combustibililor, inclusiv cei folosiţi pentru alimentarea procesului, se exprimă în t CO₂/TJ.

Art. 37: Factorii de oxidare şi de conversie

(2)În cazul în care, într-o instalaţie, sunt folosiţi mai mulţi combustibili şi se utilizează nivelul 3 pentru factorul de oxidare specific, operatorul poate solicita aprobarea autorităţii competente pentru una sau ambele situaţii următoare:

Subsecţiunea 5:Subsecţiunea 5: Tratamentul biomasei, al combustibililor sintetici cu emisii scăzute de carbon, RFNBO şi al RCF

Art. 38: Fluxurile-sursă de biomasă

(1)Operatorul poate determina datele privind activitatea ale unui flux-sursă de biomasă fără a utiliza niveluri şi fără a aduce dovezi analitice referitoare la conţinutul de carbon cu cotă zero, în cazul în care fluxul-sursă respectiv constă exclusiv din carbon cu cotă zero, iar operatorul poate garanta faptul că acesta nu este contaminat cu alte materiale sau alţi combustibili.

(4)În cazul în care fracţiunea de biomasă cu cotă zero a combustibililor micşti sau a materialelor mixte este mai mare sau egală cu 97 % sau dacă, data fiind cantitatea de emisii asociate fracţiunii fosile a combustibilului sau materialului, aceasta se califică drept flux-sursă de minimis, autoritatea competentă îi poate permite operatorului să aplice metodologii care nu se bazează pe niveluri, inclusiv metoda bilanţului energetic, pentru determinarea datelor privind activitatea şi a parametrilor de calcul relevanţi.

(5)Biocarburanţii, biolichidele şi combustibilii proveniţi din biomasă îndeplinesc criteriile de durabilitate şi de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră stabilite la articolul 29 alineatele (2)-(7) şi (10) din Directiva (UE) 2018/2001, pentru a putea fi luaţi în considerare la calculul fracţiunii de biomasă cu cotă zero a unui flux-sursă.

Cu toate acestea, biocarburanţii, biolichidele şi combustibilii proveniţi din biomasă produşi din deşeuri şi din reziduuri, altele decât reziduurile agricole, din acvacultură, pescuit şi silvicultură, trebuie să îndeplinească numai criteriile prevăzute la articolul 29 alineatul (10) din Directiva (UE) 2018/2001. Prezentul paragraf se aplică, de asemenea, deşeurilor şi reziduurilor care sunt prelucrate întâi într-un produs înainte de a fi prelucrate ulterior în biocarburanţi, biolichide şi combustibili proveniţi din biomasă.

Respectarea criteriilor prevăzute la articolul 29 alineatele (2)-(7) şi (10) din Directiva (UE) 2018/2001 se evaluează în conformitate cu articolul 30 şi articolul 31 alineatul (1) din directiva menţionată. Criteriile pot fi considerate respectate şi în cazul în care operatorul furnizează dovezi privind achiziţionarea unei cantităţi de biocarburant, biolichid sau biogaz legată de anularea cantităţii respective în baza de date a Uniunii creată în temeiul articolului 31a sau într-o bază de date naţională creată de statul membru în conformitate cu articolul 31a alineatul (5) din directiva menţionată. În cazul unei neconformităţi ulterioare în ceea ce priveşte dovada sustenabilităţii cantităţilor anulate în bazele de date menţionate mai sus, autoritatea competentă corectează în consecinţă emisiile verificate.

Art. 39: Determinarea biomasei şi a fracţiunii fosile

(2)În cazul în care, în funcţie de nivelul necesar, operatorul trebuie să efectueze analize pentru a determina fracţiunea de biomasă, operatorul face acest lucru pe baza unui standard relevant şi a metodelor analitice prevăzute de acesta, cu condiţia ca utilizarea acelei metode standard şi analitice să fie aprobată de autoritatea competentă.

În cazul în care, în funcţie de nivelul necesar, operatorul trebuie să efectueze analize pentru a determina fracţiunea de biomasă, dar aplicarea primului paragraf nu este posibilă din punct de vedere tehnic sau presupune costuri nerezonabile, operatorul prezintă autorităţii competente, în vederea aprobării, o metodă alternativă de estimare pentru a determina fracţiunea de biomasă. Pentru combustibilii sau materialele care provin dintr-un proces de producţie cu fluxuri de intrare definite şi trasabile, operatorul îşi poate baza estimarea pe bilanţul materiilor aferent carbonului fosil şi carbonului din biomasă care intră şi iese din proces.

(3)Prin derogare de la alineatele (1) şi (2) ale prezentului articol şi de la articolul 30, cu excepţia scopurilor prevăzute la articolul articolul 43 alineatul (4b), operatorul nu utilizează analize sau metode de estimare în conformitate cu alineatul (2) de la prezentul articol pentru a determina fracţiunea de biomasă din gazele naturale primite dintr-o reţea de gaze la care se adaugă biogaz.

(4)Operatorul poate determina fracţiunea de biomasă şi fracţiunea identică de biomasă cu cotă zero a biogazului utilizând registrele de achiziţii pentru biogazul cu un conţinut energetic echivalent, cu condiţia ca operatorul să furnizeze dovezi, într-un mod considerat satisfăcător de către autoritatea competentă, că:

b)operatorul şi producătorul de biogaz sunt racordaţi la aceeaşi reţea de gaze.

Pentru a demonstra că respectă dispoziţiile prezentului alineat, operatorul poate utiliza datele înregistrate într-o bază de date creată de unul sau mai multe state membre care permite urmărirea transferurilor de biogaz. Conformitatea cu prezentul alineat poate fi considerată demonstrată dacă operatorul furnizează dovezi privind achiziţionarea unei cantităţi de biogaz legată de anularea cantităţii respective în baza de date a Uniunii creată în temeiul articolului 31a din Directiva (UE) 2018/2001 sau într-o bază de date naţională creată de statele membre în conformitate cu articolul 31a alineatul (5) din directiva menţionată. În cazul unei neconformităţi ulterioare în ceea ce priveşte dovada sustenabilităţii cantităţilor anulate în bazele de date menţionate mai sus, autoritatea competentă corectează în consecinţă emisiile verificate.

Art. 39^a

(1)Pentru combustibilii sau materialele care conţin RFNBO, RCF sau combustibili sintetici cu emisii scăzute de carbon pentru care operatorul nu poate determina fracţiunea RFNBO sau RCF sau fracţiunea sintetică cu emisii scăzute de carbon în conformitate cu alineatul (2), operatorul presupune absenţa RFNBO, a RCF sau a combustibililor sintetici cu emisii scăzute de carbon şi aplică o fracţiune RFNBO sau RCF implicită sau o fracţiune sintetică cu emisii scăzute de carbon implicită de 0 %.

(2)Operatorul determină următorii parametri de calcul referitori la compoziţia combustibililor pe baza bilanţului masic în conformitate cu articolul 30 alineatul (1) din Directiva (UE) 2018/2001:

(3)Conţinutul de carbon al combustibililor care se califică drept RFNBO sau RCF în temeiul Directivei (UE) 2018/2001 care respectă criteriile de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră prevăzute la articolul 29a din directiva respectivă este considerat ca având cota zero.

Respectarea criteriilor prevăzute la articolul 29a din Directiva (UE) 2018/2001 trebuie să fie evaluată în conformitate cu articolul 30 şi articolul 31 alineatul (1) din directiva menţionată. Criteriile pot fi considerate respectate şi în cazul în care operatorul furnizează dovezi privind achiziţionarea unei cantităţi de RFNBO sau de RCF legată de anularea cantităţii respective în baza de date a Uniunii creată în temeiul articolului 31a din Directiva (UE) 2018/2001 sau într-o bază de date naţională creată de statele membre în conformitate cu articolul 31a alineatul (5) din directiva menţionată. În cazul unei neconformităţi ulterioare în ceea ce priveşte dovada sustenabilităţii cantităţilor anulate în bazele de date menţionate mai sus, autoritatea competentă corectează în consecinţă emisiile verificate.

(4)Combustibililor sintetici cu emisii scăzute de carbon li se acordă cota zero atunci când conţinutul lor de carbon a făcut obiectul restituirii prealabile a certificatelor în temeiul Directivei 2003/87/CE, cu excepţia cazului în care carbonul captat menţionat este carbon cu cotă zero, astfel cum este definit la articolul 3 punctul 38f din prezentul regulament.

Respectarea criteriilor prevăzute la articolul 29a alineatul (3) din Directiva (UE) 2018/2001 trebuie să fie evaluată în conformitate cu articolul 30 şi articolul 31 alineatul (1) din directiva menţionată. Criteriile pot fi considerate respectate şi în cazul în care operatorul furnizează dovezi privind achiziţionarea unei cantităţi de combustibili sintetici cu emisii scăzute de carbon legată de anularea cantităţii respective în baza de date a Uniunii creată în temeiul articolului 31a din Directiva (UE) 2018/2001 sau într-o bază de date naţională creată de statul membru în conformitate cu articolul 31a alineatul (5) din directiva menţionată. În cazul unei neconformităţi ulterioare în ceea ce priveşte dovada sustenabilităţii cantităţilor anulate în bazele de date menţionate mai sus, autoritatea competentă corectează în consecinţă emisiile verificate.

(5)Operatorul poate determina fracţiunea RFNBO sau RCF şi fracţiunea identică RFNBO sau RCF cu cotă zero a gazelor naturale în cazul în care aceste fracţiuni au fost injectate într-o reţea de gaze naturale utilizând registrele de achiziţii pentru RFNBO sau RCF cu un conţinut energetic echivalent, cu condiţia ca operatorul să furnizeze dovezi, într-un mod considerat satisfăcător de către autoritatea competentă, că:

b)operatorul şi producătorul de RFNBO sau RCF sunt racordaţi la aceeaşi reţea de gaze.

Conformitatea cu prezentul alineat poate fi considerată demonstrată dacă operatorul furnizează dovezi privind achiziţionarea unei cantităţi de RFNBO sau RCF gazoşi legată de anularea cantităţii respective în baza de date a Uniunii creată în temeiul articolului 31a din Directiva (UE) 2018/2001 sau într-o bază de date naţională creată de statele membre în conformitate cu articolul 31a alineatul (5) din directiva menţionată. În cazul unei neconformităţi ulterioare în ceea ce priveşte dovada sustenabilităţii cantităţilor anulate în bazele de date menţionate mai sus, autoritatea competentă corectează în consecinţă emisiile verificate.

SECŢIUNEA 3:Metodologia bazată pe măsurare

Art. 40: Utilizarea metodologiei de monitorizare bazate pe măsurare

Art. 41: Cerinţe privind nivelurile

(1)Pentru fiecare sursă de emisii majoră, operatorul aplică următoarele:

b)în celelalte cazuri, cel mai înalt nivel stabilit în secţiunea 1 din anexa VIII.

Art. 42: Standarde de măsurare şi laboratoare

(1)Toate măsurătorile se efectuează aplicând metode bazate pe:

c)alte standarde EN relevante, în special EN ISO 16911-2 (Emisii din surse staţionare - Determinarea manuală şi automată a vitezei şi a debitului volumic în conducte).

Art. 43: Determinarea emisiilor

(1)Operatorul determină emisiile anuale de la o sursă de emisii de-a lungul perioadei de raportare prin adunarea, pe durata perioadei de raportare, a tuturor valorilor orare ale concentraţiei de gaze cu efect de seră măsurate, care sunt înmulţite cu valorile orare ale debitului gazelor de ardere, unde valorile orare reprezintă medii ale tuturor rezultatelor măsurătorilor individuale obţinute în ora de funcţionare respectivă.

(3)Operatorul determină concentraţia de gaze cu efect de seră din gazele de ardere prin măsurarea continuă într-un punct reprezentativ, utilizând una dintre următoarele metode:

(4)Dacă este relevant, operatorul determină separat orice cantitate de CO2 rezultată din biomasă. În acest scop, operatorul poate utiliza:

c)o metodă de estimare publicată de Comisie.

În cazul în care metoda propusă de operator implică prelevarea continuă de eşantioane din fluxul de gaze de ardere, se aplică EN 15259 (Calitatea aerului - Măsurarea emisiilor din surse staţionare - Cerinţe pentru secţiunile şi siturile de măsurare şi pentru obiectivul, planificarea şi raportul măsurării). Planul de eşantionare în temeiul articolului 33 este proporţional cu frecvenţa analizei în conformitate cu anexa VII la prezentul regulament şi asigură reprezentativitatea pentru a acoperi întregul an de raportare.

(4¹)Operatorul utilizează fracţiunea de biomasă determinată în conformitate cu alineatul (4) ca fracţie de biomasă cu cotă zero, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii pentru toţi combustibilii sau materialele care conduc la emisii cărora li se aplică metodologia bazată pe măsurare:

(4²)Operatorul poate deduce din emisiile totale ale sursei de emisii emisiile provenite de la biomasa cu cotă zero, determinate în conformitate cu alineatul (4a) de la prezentul articol.

(4³)În cazul în care operatorul utilizează RFNBO, RCF sau combustibili sintetici cu emisii scăzute de carbon cu cotă zero într-un proces pentru care se aplică metodologia bazată pe măsurare, operatorul poate deduce din emisiile totale emisiile provenite de la RFNBO, RCF sau combustibilii sintetici cu emisii scăzute de carbon cu cotă zero.

(5)Operatorul determină debitul gazelor de ardere pentru efectuarea calculelor în conformitate cu alineatul (1) cu ajutorul uneia dintre următoarele metode:

Art. 44: Agregarea datelor

(1)Operatorul calculează mediile orare pentru fiecare parametru relevant pentru determinarea emisiilor sau a cantităţilor de CO2 transferate, inclusiv concentraţiile şi debitul, printr-o metodologie bazată pe măsurare care utilizează toate punctele de date disponibile pentru ora respectivă.

(2)În cazul în care echipamentul de măsurare continuă a unui parametru nu mai poate fi controlat, este defect sau nu este în funcţiune în timpul unei părţi a orei sau a perioadei de referinţă indicate la alineatul (1), operatorul calculează media orară în mod proporţional cu punctele de date rămase pentru ora sau pentru perioada de referinţă mai scurtă respectivă, cu condiţia să fie disponibile cel puţin 80 % din numărul maxim de puncte de date pentru un parametru.

Art. 45: Lacune în materie de date

(3)În cazul în care nu se poate furniza o oră sau o perioadă de referinţă mai scurtă valabilă pentru un parametru măsurat în mod direct sub formă de concentraţie, operatorul calculează pentru ora sau perioada de referinţă mai scurtă respectivă o valoare de substituţie ca suma dintre concentraţia medie şi de două ori devierea standard aferentă mediei respective, utilizând ecuaţia 4 din anexa VIII.

(4)În cazul în care nu se poate furniza o oră de date valabilă pentru un parametru, altul decât concentraţia, operatorul obţine valori de substituţie pentru parametrul respectiv cu ajutorul unui model adecvat de bilanţ masic sau al unui bilanţ energetic al procesului. Operatorul validează rezultatele utilizând parametrii măsuraţi rămaşi ai metodologiei bazate pe măsurare şi datele obţinute în condiţii de funcţionare normale, pentru o perioadă de timp egală cu cea pentru care lipsesc datele.

Art. 46: Confirmare prin calculul emisiilor

SECŢIUNEA 4:Dispoziţii speciale

Art. 47: Instalaţii cu emisii reduse

(2)În sensul alineatului (1) primul paragraf, o instalaţie este considerată ca având emisii reduse dacă este îndeplinită cel puţin una dintre condiţiile următoare:

(6)Prin derogare de la articolul 26 alineatul (1) şi de la articolul 41 alineatul (1), operatorul unei instalaţii cu emisii reduse poate aplica cel puţin nivelul 1 în scopul determinării datelor privind activitatea şi a parametrilor de calcul pentru toate fluxurile-sursă şi în scopul determinării emisiilor aplicând metodologii bazate pe măsurare, cu excepţia cazului în care se poate atinge o precizie mai mare fără eforturi suplimentare din partea operatorului, fără a se prezenta dovezi conform cărora aplicarea unor niveluri mai înalte nu este posibilă din punct de vedere tehnic sau ar implica costuri nerezonabile.

(8)În cazul în care o instalaţie cu emisii reduse care face obiectul unei monitorizări simplificate depăşeşte pragul menţionat la alineatul (2) în orice an calendaristic, operatorul acesteia notifică acest fapt, fără întârzieri nejustificate, autorităţii competente.

Art. 48: CO₂ inerent

(2)În cazul în care CO2-ul inerent provine din activităţi care fac obiectul anexei I la Directiva 2003/87/CE sau care sunt incluse în temeiul articolului 24 din directiva respectivă şi acesta este transferat ulterior din instalaţie, ca parte a unui flux-sursă, într-o altă instalaţie şi în scopul unei activităţi care intră sub incidenţa directivei respective, acesta nu este contabilizat ca emisie a instalaţiei din care provine. Pentru a determina fracţiunea de biomasă cu cotă zero, fracţiunea RFNBO sau RCF cu cotă zero sau fracţiunea sintetică cu emisii scăzute de carbon cu cotă zero din CO2-ul inerent în conformitate cu articolul 39 din prezentul regulament, operatorul instalaţiei care efectuează transferul se asigură că metodologia de monitorizare aleasă nu subestimează în mod sistematic emisiile totale ale instalaţiei care efectuează transferul.

(3)Operatorii pot determina cantităţile de CO2 inerent transferat din instalaţie atât la instalaţia care efectuează transferul, cât şi la cea de primire. În acest caz, cantităţile de CO2 inerent transferat, respectiv primit, şi fracţiunea de biomasă cu cotă zero, fracţiunea RFNBO sau RCF cu cotă zero sau fracţiunea sintetică cu emisii scăzute de carbon cu cotă zero corespunzătoare trebuie să fie identice.

Art. 49: CO₂ transferat

(1)Operatorul scade din emisiile instalaţiei orice cantitate de CO2 provenită din activităţile ce intră sub incidenţa anexei I la Directiva 2003/87/CE care nu provine din carbon cu cotă zero şi care nu este emisă de instalaţie, dar este transferată din instalaţie către oricare dintre următoarele instalaţii:

(2)În raportul său anual privind emisiile, operatorul instalaţiei care efectuează transferul furnizează codul de identificare al instalaţiei de primire, recunoscut în conformitate cu actele adoptate în temeiul articolului 19 alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE, în cazul în care instalaţia de primire intră sub incidenţa directivei respective. În toate celelalte cazuri, operatorul instalaţiei care efectuează transferul trebuie să furnizeze numele, adresa şi datele de contact ale unei persoane de contact din cadrul instalaţiei de primire.

(3)Pentru a determina cantitatea de CO2 transferată de la o instalaţie sau infrastructură de transport al CO2 la o altă instalaţie sau infrastructură de transport al CO2 în conformitate cu alineatul (1), operatorul aplică, sub rezerva dispoziţiilor suplimentare prevăzute în anexa IV la prezentul regulament, fie o metodologie bazată pe calcul, fie o metodologie bazată pe măsurare, în conformitate cu articolele 43, 44 şi 45 din prezentul regulament.

(4)Atunci când utilizează o metodologie bazată pe măsurare pentru a determina cantitatea de CO2 transferată de la o instalaţie sau infrastructură de transport al CO2 la alta, operatorul aplică nivelul cel mai înalt prevăzut în secţiunea 1 din anexa VIII la prezentul regulament.

(6)În cazul transferului de CO2 către o instalaţie de captare care rezultă din materiale sau combustibili conţinând o fracţiune de carbon cu cotă zero, instalaţia care efectuează transferul scade din emisiile sale raportate în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol doar cantitatea de CO2 proporţională cu fracţiunea de carbon care nu provine din carbon cu cotă zero.

Art. 49^a: Emisii legate chimic în mod permanent într-un produs

(1)Operatorul scade din emisiile instalaţiei orice cantitate de CO2 provenită din carbonul fără cotă zero specific activităţilor care intră sub incidenţa anexei I la Directiva 2003/87/CE, care nu este emisă de instalaţie, dar este legată chimic în mod permanent într-un produs enumerat în regulamentul delegat adoptat în temeiul articolului 12 alineatul (3b) din Directiva 2003/87/CE.

(2)Pentru a determina cantitatea de CO2 legată într-un produs care îndeplineşte specificaţiile prevăzute la alineatul (1), operatorul fie aplică metodologia standard în conformitate cu secţiunile 2 şi 4 din anexa II la prezentul regulament, fie aplică un bilanţ masic în conformitate cu articolul 25 din prezentul regulament, utilizând combustibilii şi materialele care intră şi ies din procesul în care CO2 este legat chimic ca fluxuri-sursă relevante pentru acest calcul, ţinând seama, în acelaşi timp, de eventualele emisii de ardere legate de proces. În acest scop, se aplică cel mai înalt nivel definit în anexa II la prezentul regulament, astfel cum se specifică în aceeaşi anexă pentru activitatea din care rezultă CO2. Cu toate acestea, operatorul poate aplica nivelul imediat inferior, cu condiţia ca operatorul să demonstreze, într-un mod considerat satisfăcător de către autoritatea competentă, că aplicarea nivelului cel mai înalt prevăzut în anexa II la prezentul regulament nu este posibilă din punct de vedere tehnic sau implică costuri nerezonabile.

Art. 50: Utilizarea sau transferul de N₂O

(1)Dacă N₂O provine din activităţile care intră sub incidenţa anexei I la Directiva 2003/87/CE pentru care anexa respectivă specifică faptul că N₂O este relevant, iar o instalaţie nu emite N₂O, ci îl transferă către o altă instalaţie care monitorizează şi raportează emisiile în conformitate cu prezentul regulament, acesta nu este contabilizat ca emisie a instalaţiei de la care provine.

Cu toate acestea, în cazul în care N₂O este îmbuteliat sau utilizat drept gaz în produse astfel încât să fie emis în afara instalaţiei sau în cazul în care este transferat din instalaţie către entităţi care nu intră sub incidenţa Directivei 2003/87/CE, acesta se contabilizează ca emisii ale instalaţiei de la care provine, cu excepţia cantităţilor de N₂O pentru care operatorul instalaţiei de la care provine N₂O poate demonstra autorităţii competente că N₂O este distrus utilizând echipamente adecvate de reducere a emisiilor.

CAPITOLUL IV:MONITORIZAREA EMISIILOR PROVENITE DIN AVIAŢIE ŞI A ALTOR EFECTE ALE AVIAŢIEI DECÂT EMISIILE DE CO2

Art. 51: Dispoziţii generale

(1)Fiecare operator de aeronave monitorizează şi raportează emisiile care provin din activităţi de aviaţie şi alte efecte ale aviaţiei decât emisiile de CO2 pentru toate zborurile incluse în anexa I la Directiva 2003/87/CE care sunt efectuate de către operatorul de aeronave respectiv pe timpul perioadei de raportare şi pentru care acesta este responsabil.

(3)În vederea identificării operatorului unic de aeronave menţionat la articolul 3 litera (o) din Directiva 2003/87/CE care este responsabil de un zbor, se foloseşte indicativul de apel utilizat pentru controlul traficului aerian (ATC), astfel cum este stabilit în caseta 7 a planului de zbor. Indicativul de apel determină operatorul de aeronave după cum urmează:

Art. 52: Prezentarea planurilor de monitorizare

(1)Un operator de aeronave trebuie să prezinte autorităţii competente un plan de monitorizare pentru monitorizarea şi raportarea emisiilor şi a altor efecte ale aviaţiei decât emisiile de CO2 în conformitate cu articolul 12 din prezentul regulament cel târziu cu patru luni înainte de a începe activităţile de aviaţie prevăzute în anexa I la Directiva 2003/87/CE.

Prin derogare de la primul paragraf, un operator de aeronave care desfăşoară pentru prima dată o activitate de aviaţie prevăzută în anexa I la Directiva 2003/87/CE sau care monitorizează şi raportează pentru prima dată alte efecte ale aviaţiei decât emisiile de CO2, activităţi care nu au putut fi prevăzute cu patru luni înainte de începerea activităţii respective trebuie să înainteze un plan de monitorizare autorităţii competente fără întârzieri nejustificate şi cel târziu la şase săptămâni de la începerea activităţii respective. Operatorul de aeronave trebuie să furnizeze o justificare adecvată autorităţii competente pentru a explica de ce nu a fost posibil să se transmită planul de monitorizare cu patru luni înainte de începerea activităţii.

Art. 53: Metodologia de monitorizare pentru emisiile provenite din activităţile de aviaţie

(1)Fiecare operator de aeronave determină emisiile anuale de CO2 provenite din activităţile de aviaţie prin înmulţirea consumului anual aferent fiecărui combustibil simplu (exprimat în tone) cu factorul de emisie respectiv.

(1²)În scopul raportării în temeiul articolului 3 din Regulamentul delegat (UE) 2019/1603 al Comisiei (^*2), operatorul de aeronave determină şi raportează emisiile care rezultă din înmulţirea consumului anual al fiecărui combustibil cu factorul său de emisie preliminar.

(3)Fiecare operator de aeronave determină alimentarea cu combustibil menţionată în secţiunea 1 din anexa III pe baza:

(5)În cazul în care cantitatea de combustibil alimentat sau cantitatea de combustibil rămasă în rezervoare este determinată ca unităţi de volum, exprimate în litri, operatorul de aeronave transformă cantitatea respectivă din volum în masă utilizând valorile densităţii. Operatorul de aeronave foloseşte densitatea combustibilului (care poate fi o valoare reală sau standard de 0,8 kg pe litru) care este utilizată din motive de funcţionare şi de siguranţă.

(6)La efectuarea calculului menţionat la alineatul (1), operatorul de aeronave utilizează factorii de emisie impliciţi definiţi în tabelul 1 din anexa III.

(7)Prin derogare de la alineatul (6) şi sub rezerva aprobării de către autoritatea competentă, operatorul de aeronave poate să calculeze factorul de emisie sau conţinutul de carbon pe care se bazează acesta ori puterea calorifică netă pentru combustibilii comerciali plecând de la datele din registrele de achiziţii pentru combustibilul în cauză puse la dispoziţie de furnizorul de combustibil, cu condiţia ca acestea să fie obţinute pe baza unor standarde acceptate la internaţional şi ca factorii de emisie enumeraţi în tabelul 1 din anexa III să nu poată fi aplicaţi.

Art. 53^a: Norme de raportare pentru utilizarea combustibililor de aviaţie alternativi

(2)În cazul în care combustibilii de aviaţie alternativi sunt livraţi aeronavei în loturi identificabile fizic, operatorul de aeronave prezintă dovezi acceptabile pentru autoritatea competentă potrivit cărora combustibilul de aviaţie alternativ este atribuit zborului imediat după alimentarea cu combustibil a zborului respectiv.

(3)În cazul în care combustibilii de aviaţie alternativi nu pot fi atribuiţi fizic la un aerodrom unui anumit zbor, operatorul de aeronave atribuie combustibilul zborurilor sale pentru care trebuie restituite certificate în conformitate cu articolul 12 alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE, proporţional cu emisiile generate de zborurile în cauză care pleacă de pe aerodromul respectiv, calculate utilizând factorul de emisie preliminar.

(4)În sensul alineatelor (2) şi (3), operatorul de aeronave prezintă dovezi satisfăcătoare pentru autoritatea competentă din care să reiasă că:

Art. 54: Determinarea fracţiunii de biomasă pentru biocarburanţi

(1)Operatorul de aeronave determină fracţiunea de biomasă a combustibililor de aviaţie micşti care conţin biocarburanţi. Operatorul de aeronave poate fie să presupună absenţa biocarburanţilor şi să aplice o fracţiune fosilă implicită de 100 %, fie să determine o fracţiune de biocarburant în conformitate cu alineatul (2) sau (3). Operatorul de aeronave utilizează o valoare implicită de 100 % din fracţiunea de biomasă pentru biocarburanţii simpli.

(2)În cazul în care biocarburanţii sunt amestecaţi fizic cu combustibili fosili şi sunt livraţi aeronavelor în loturi identificabile fizic, operatorul de aeronave poate efectua analize în conformitate cu articolele 32-35 pentru a determina fracţiunea de biomasă, pe baza unui standard relevant şi a metodelor analitice prevăzute la articolele respective, cu condiţia ca utilizarea respectivului standard şi a respectivelor metode analitice să fie aprobată de autoritatea competentă. În cazul în care operatorul de aeronave furnizează autorităţii competente dovezi că astfel de analize ar genera costuri nerezonabile sau nu sunt fezabile din punct de vedere tehnic, operatorul de aeronave poate estima conţinutul de biocarburant pe baza unui bilanţ al materiilor aferent amestecului de combustibili fosili şi biocarburanţi achiziţionaţi. În cazul în care fracţiunea de biomasă a fost determinată utilizând bilanţul masic în temeiul articolului 30 alineatul (1) din Directiva (UE) 2018/2001, nu sunt necesare dovezi privind costurile nerezonabile sau fezabilitatea tehnică.

Art. 54^a: Dispoziţii specifice pentru combustibilii de aviaţie eligibili

(2)În sensul alineatului (1), operatorul de aeronave se asigură că orice cantitate declarată de combustibil de aviaţie eligibil este certificată în conformitate cu articolul 30 din Directiva (UE) 2018/2001 sau că o altă certificare este acceptată în temeiul Regulamentului 2023/2405. Autoritatea competentă poate permite operatorului de aeronave să utilizeze datele înregistrate în baza de date a Uniunii instituită în conformitate cu articolul 31a din Directiva (UE) 2018/2001 sau într-o bază de date naţională instituită de statul membru în conformitate cu articolul 31a alineatul (5) din directiva menţionată. În cazul unei neconformităţi ulterioare în ceea ce priveşte dovada sustenabilităţii cantităţilor anulate în bazele de date menţionate mai sus, autoritatea competentă corectează în consecinţă cantităţile verificate de combustibili de aviaţie eligibili simpli.

(4)În cazul în care combustibilii de aviaţie eligibili sunt livraţi aeronavei în loturi identificabile fizic, operatorul de aeronave prezintă dovezi acceptabile pentru autoritatea competentă potrivit cărora combustibilul de aviaţie eligibil este atribuit zborului imediat după alimentarea cu combustibil a zborului respectiv.

(5)În cazul în care combustibilii de aviaţie eligibili nu pot fi atribuiţi fizic la un aerodrom unui anumit zbor, operatorul de aeronave atribuie combustibilul zborurilor sale pentru care trebuie restituite certificate în conformitate cu articolul 12 alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE şi zborurilor sale care intră sub incidenţa articolului 3c alineatul (8) din directiva respectivă, proporţional cu emisiile generate de zborurile în cauză care pleacă de pe aerodromul respectiv, calculate utilizând factorul de emisie preliminar.

(6)În sensul alineatelor (4) şi (5), operatorul de aeronave prezintă dovezi satisfăcătoare pentru autoritatea competentă din care să reiasă că:

d)nu se efectuează o dublă contabilizare a aceleiaşi cantităţi de combustibil de aviaţie eligibil, în special că combustibilul de aviaţie eligibil achiziţionat nu a fost declarat ca fiind utilizat într-un raport anterior sau de către un alt operator de aeronave sau într-un alt sistem de tarifare a carbonului.

Art. 54^b: Determinarea fracţiunii RFNBO sau RCF sau a fracţiunii sintetice cu emisii scăzute de carbon

(1)Operatorul de aeronave determină fracţiunea RFNBO sau RCF sau fracţiunea sintetică cu emisii scăzute de carbon a combustibililor de aviaţie micşti care conţin RFNBO, RCF sau combustibil sintetic cu emisii scăzute de carbon. Operatorul de aeronave poate fie să presupună absenţa RFNBO, a RCF sau a combustibililor sintetici cu emisii scăzute de carbon şi să aplice o fracţiune fosilă implicită de 100 %, fie să determine o fracţiune RFNBO sau RCF sau o fracţiune sintetică cu emisii scăzute de carbon în conformitate cu alineatul (2) sau (3). Operatorul de aeronave utilizează o valoare implicită de 100 % din fracţiunea RFNBO sau RCF sau de 100 % din fracţiunea sintetică cu emisii scăzute de carbon, după caz, pentru RFNBO sau RCF simplu sau pentru combustibilul sintetic cu emisii scăzute de carbon simplu.

(2)În cazul în care RFNBO, RCF sau combustibilii sintetici cu emisii scăzute de carbon sunt amestecaţi fizic cu combustibili fosili şi sunt furnizaţi aeronavei în loturi identificabile fizic, operatorul de aeronave îşi bazează estimarea conţinutului de RFNBO, RCF sau a conţinutului de combustibili sintetici cu emisii scăzute de carbon pe un bilanţ masic în temeiul articolului 30 alineatul (1) din Directiva (UE) 2018/2001, reflectând amestecul de combustibili fosili şi de RFNBO, RCF sau combustibili sintetici cu emisii scăzute de carbon achiziţionaţi.

Art. 54^c: Condiţii pentru acordarea de către operatorii de aeronave a cotei zero pentru biocarburanţi, RFNBO, RCF şi combustibilii sintetici cu emisii scăzute de carbon

Art. 55: Emiţătorii mici

(2)Prin derogare de la articolul 53, emiţătorii mici şi operatorii de aeronave care generează emisii anuale totale mai mici de 3 000 de tone de CO2 din alte zboruri decât cele menţionate la articolul 28a alineatul (1) litera (a) şi la articolul 3c alineatul (8) din Directiva 2003/87/CE îşi pot estima consumul de combustibil pe baza distanţei pentru fiecare pereche de aerodromuri, folosind instrumentele puse în aplicare de Eurocontrol sau de altă organizaţie relevantă, care poate prelucra toate informaţiile de trafic aerian relevante şi poate evita orice subestimare a emisiilor.

(3)Prin derogare de la articolul 12, un emiţător mic care intenţionează să utilizeze oricare dintre instrumentele menţionate la alineatul (2) din prezentul articol poate prezenta doar următoarele informaţii în planul de monitorizare a emisiilor:

(4)În cazul în care un operator de aeronave utilizează oricare dintre instrumentele menţionate la alineatul (2) şi depăşeşte pragurile indicate la alineatul (1) în cadrul unui an de raportare, acesta notifică în acest sens autoritatea competentă, fără întârzieri nejustificate.

Art. 56: Surse de incertitudine

Art. 56^a: Calcularea echivalentului de CO2 pentru alte efecte ale aviaţiei decât emisiile de CO2

(4)Pentru a calcula CO2(e) per zbor, fiecare operator de aeronave aplică o metodă de calcul al CO2(e) care cuprinde următoarele elemente:

(7)Pentru a aplica modelele de calcul al CO2(e) zborurilor lor, operatorii de aeronave trebuie să îndeplinească toate condiţiile următoare, fie utilizând NEATS, în temeiul secţiunii 2 din anexa IIIa, instrumente informatice proprii şi instrumente informatice ale terţilor, fie o combinaţie între NEATS şi aceste instrumente:

(8)În cazul în care un operator de aeronave intenţionează să utilizeze instrumentele menţionate la alineatul (7), altele decât modulul pentru consumul de combustibil, operatorul de aeronave prezintă mai întâi Comisiei specificaţiile tehnice ale instrumentelor. Comisia evaluează specificaţiile instrumentelor şi, în cazul în care aceste instrumente respectă cerinţele prezentului regulament, aprobă instrumentele. Odată aprobate, specificaţiile tehnice ale instrumentelor şi fluxul de lucru sunt descrise în detaliu de către operatorul de aeronave în planul de monitorizare.

Art. 56^b: Monitorizarea datelor

CAPITOLUL V:GESTIONAREA ŞI CONTROLUL DATELOR

Art. 58: Activităţi privind fluxul de date

(1)Operatorul sau operatorul de aeronave stabileşte, documentează, pune în aplicare şi menţine proceduri scrise pentru activităţile privind fluxul de date pentru monitorizarea şi raportarea emisiilor de gaze cu efect de seră şi a altor efecte ale aviaţiei decât emisiile de CO2 şi se asigură că raportul de emisii anuale care rezultă din activităţile privind fluxul de date nu conţine inexactităţi şi respectă planul de monitorizare, procedurile scrise respective, precum şi prezentul regulament.

(2)Descrierile procedurilor scrise pentru activităţile privind fluxul de date cuprinse în planul de monitorizare trebuie să se refere cel puţin la următoarele elemente:

Art. 59: Sistemul de control

(3)Procedurile scrise corespunzătoare activităţilor de control menţionate la alineatul (2) litera (b) includ cel puţin:

(4)Operatorul sau operatorul de aeronave monitorizează eficacitatea sistemului de control, inclusiv prin efectuarea de revizuiri interne şi prin luarea în considerare a constatărilor făcute de verificator în timpul verificării rapoartelor privind emisiile anuale întocmite în temeiul Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/2067.

Art. 60: Asigurarea calităţii

(1)În sensul articolului 59 alineatul (3) litera (a), operatorul se asigură că toate echipamentele de măsurare relevante sunt calibrate, reglate şi verificate la intervale regulate, inclusiv înainte de utilizare, şi controlate prin raportare la standarde de măsurare corespunzătoare standardelor internaţionale de măsurare, dacă sunt disponibile, în conformitate cu dispoziţiile prezentului regulament şi în mod proporţional cu riscurile identificate.

(2)În privinţa sistemelor de măsurare continuă a emisiilor, operatorul aplică un sistem de asigurare a calităţii bazat pe standardul "Asigurarea calităţii sistemelor de măsurare automate" (Quality assurance of automated measuring systems - EN 14181), inclusiv, cel puţin o dată pe an, măsurători efectuate în paralel de un personal competent cu ajutorul metodelor de referinţă standard.

În cazul în care pentru astfel de activităţi de asigurare a calităţii sunt necesare valori limită de emisii (VLE) ca parametri pentru verificările referitoare la calibrare şi performanţă, în locul VLE se utilizează media orară anuală a concentraţiilor respectivului gaz cu efect de seră. Dacă operatorul constată o nerespectare a cerinţelor privind asigurarea calităţii, inclusiv necesitatea unei recalibrări, raportează acest fapt autorităţii competente şi ia măsuri corective, fără întârzieri nejustificate.

Art. 61: Asigurarea calităţii tehnologiei informaţiei

Art. 62: Separarea atribuţiilor

În sensul articolului 59 alineatul (3) litera (c), operatorul sau operatorul de aeronave desemnează persoanele responsabile pentru toate activităţile privind fluxul de date şi pentru toate activităţile de control de aşa manieră încât atribuţiile care intră în conflict să fie separate. În absenţa altor activităţi de control, acesta asigură pentru toate activităţile privind fluxul de date proporţionale cu riscurile inerente identificate că toate informaţiile şi datele relevante sunt confirmate de cel puţin o persoană care nu a fost implicată în determinarea şi înregistrarea informaţiilor şi datelor respective.

Art. 63: Revizuiri interne şi validarea datelor

(1)În sensul articolului 59 alineatul (3) litera (d) şi pe baza riscurilor inerente şi a riscurilor de control identificate în evaluarea riscurilor menţionată la articolul 59 alineatul (2) litera (a), operatorul sau operatorul de aeronave revizuieşte şi validează datele care rezultă din activităţile privind fluxul de date menţionate la articolul 58.

c)o comparare a datelor şi a valorilor obţinute cu ajutorul unor sisteme diferite de colectare a datelor operaţionale, inclusiv următoarele comparaţii, dacă este cazul:

Art. 64: Corecţii şi măsuri corective

(1)Atunci când se constată că orice parte a activităţilor privind fluxul de date menţionate la articolul 58 sau a activităţilor de control menţionate la articolul 59 nu funcţionează în mod eficace sau funcţionează în afara limitelor stabilite în documentaţia referitoare la procedurile pentru activităţile privind fluxul de date şi activităţile de control respective, operatorul sau operatorul de aeronave efectuează corecţiile necesare şi corectează datele respinse, evitând totodată subestimarea emisiilor.

(2)În sensul alineatului (1), operatorul sau operatorul de aeronave trebuie să efectueze cel puţin toate acţiunile următoare:

Art. 65: Procese externalizate

Art. 66: Tratamentul aplicabil lacunelor în materie de date pentru raportarea emisiilor

(1)În cazul în care lipsesc date relevante pentru determinarea emisiilor unei instalaţii, operatorul utilizează o metodă adecvată de estimare pentru a determina date de substituţie prudente pentru respectiva perioadă de timp şi pentru parametrul care lipseşte.

(2)În cazul în care lipsesc date relevante pentru determinarea emisiilor unui operator de aeronave cu privire la unul sau mai multe zboruri, acesta utilizează date de substituţie pentru respectiva perioadă de timp, calculate conform metodei alternative definite în planul de monitorizare.

Art. 67: Evidenţe şi documentaţie

(1)Operatorul sau operatorul de aeronave ţine evidenţa tuturor datelor şi informaţiilor relevante, inclusiv a informaţiilor enumerate în anexa IX, pentru o perioadă de cel puţin 10 ani.

CAPITOLUL VI:CERINŢE PRIVIND RAPORTAREA

Art. 68: Calendarul şi obligaţiile de raportare

(1)Operatorul sau operatorul de aeronave transmite autorităţii competente, până la data de 31 martie a fiecărui an, un raport privind emisiile care acoperă emisiile anuale din perioada de raportare şi care este verificat în conformitate cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/2067.

Art. 69: Raportarea îmbunătăţirilor aduse metodologiei de monitorizare

(1)Fiecare operator verifică în mod regulat dacă metodologia de monitorizare aplicată poate fi îmbunătăţită.

c)pentru o instalaţie de categoria C, până la data de 30 iunie, o dată la doi ani.

Prin derogare de la al doilea şi al treilea paragraf şi fără a aduce atingere primului paragraf, autoritatea competentă poate aproba, alături de planul de monitorizare sau de raportul privind îmbunătăţirile, o prelungire a termenului-limită aplicabil în temeiul celui de al doilea paragraf în cazul în care operatorul furnizează autorităţii competente dovezi satisfăcătoare, la prezentarea unui plan de monitorizare în conformitate cu articolul 12 sau la notificarea actualizărilor efectuate în conformitate cu articolul 15 sau la transmiterea unui raport privind îmbunătăţirile elaborat în conformitate cu prezentul articol, că motivele care stau la baza costurilor nerezonabile sau a măsurilor de îmbunătăţire care nu sunt posibile din punct de vedere tehnic vor rămâne valabile pentru o perioadă mai îndelungată. Această prelungire ţine seama de numărul anilor pentru care operatorul prezintă dovezi. Perioada totală de timp dintre rapoartele de îmbunătăţire nu depăşeşte trei ani pentru o instalaţie de categoria C, patru ani pentru o instalaţie de categoria B şi cinci ani pentru o instalaţie de categoria A.

(2)În cazul în care operatorul nu aplică cel puţin nivelurile necesare în temeiul articolului 26 alineatul (1) primul paragraf fluxurilor-sursă majore şi fluxurilor-sursă minore şi, în temeiul articolului 41 surselor de emisie, operatorul furnizează o justificare a motivului pentru care aplicarea nivelurilor solicitate nu este posibilă din punct de vedere tehnic sau ar atrage costuri nerezonabile.

(3)În cazul în care operatorul aplică metodologia de monitorizare alternativă menţionată la articolul 22, operatorul prezintă: justificarea motivelor pentru care aplicarea cel puţin a nivelului 1 pentru unul sau mai multe fluxuri-sursă majore sau minore nu este posibilă din punct de vedere tehnic sau ar atrage costuri nerezonabile.

(4)În cazul în care raportul de verificare elaborat în conformitate cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/2067 menţionează existenţa unor neconformităţi nesoluţionate sau formulează recomandări de îmbunătăţiri, în conformitate cu articolele 27, 29 şi 30 din regulamentul de punere în aplicare respectiv, operatorul sau operatorul de aeronave prezintă autorităţii competente, spre aprobare, un raport până la data de 30 iunie a anului în care este emis raportul de verificare respectiv de către verificator. Raportul respectiv trebuie să prezinte modul în care şi data la care operatorul sau operatorul de aeronave a remediat sau intenţionează să remedieze neconformităţile identificate de verificator şi să efectueze îmbunătăţirile recomandate.

Art. 70: Determinarea emisiilor de către autoritatea competentă

(1)Autoritatea competentă realizează o estimare prudentă a nivelului de emisii al unei instalaţii sau al unui operator de aeronave şi, dacă este cazul, a altor efecte ale aviaţiei decât emisiile de CO2 ale unui operator de aeronave în oricare dintre următoarele situaţii:

(2)În cazul în care un verificator a constatat, în raportul de verificare întocmit în temeiul Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/2067, existenţa unor inexactităţi nesemnificative care nu au fost corectate de către operator sau de către operatorul de aeronave înainte de emiterea raportului de verificare, autoritatea competentă evaluează inexactităţile respective şi efectuează o estimare prudentă a emisiilor şi a altor efecte ale aviaţiei decât emisiile de CO2 ale instalaţiei sau ale operatorului de aeronave, după caz. Autoritatea competentă îl informează pe operator sau pe operatorul de aeronave dacă sunt necesare corecţii ale raportului privind emisiile anuale şi care sunt acestea. Operatorul sau operatorul de aeronave pune informaţiile respective la dispoziţia verificatorului.

Art. 71: Accesul la informaţii

Rapoartele privind emisiile deţinute de autoritatea competentă sunt puse la dispoziţia publicului de către aceasta în conformitate cu normele adoptate la nivel naţional în temeiul Directivei 2003/4/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (¹). În ceea ce priveşte aplicarea excepţiei menţionate la articolul 4 alineatul (2) litera (d) din Directiva 2003/4/CE, operatorii sau operatorii de aeronave pot indica în rapoartele lor informaţiile pe care le consideră sensibile din punct de vedere comercial.

Art. 72: Rotunjirea datelor

Art. 73: Asigurarea coerenţei cu alte obligaţii de raportare

CAPITOLUL VII:CERINŢE PRIVIND TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI

Art. 74: Formatele pentru schimbul electronic de date

(1)Statele membre pot solicita operatorului şi operatorului de aeronave să utilizeze modele electronice sau anumite formate de fişiere pentru prezentarea planurilor de monitorizare şi a modificărilor aduse planului de monitorizare, precum şi pentru prezentarea rapoartelor privind emisiile anuale, a rapoartelor de verificare şi a rapoartelor privind îmbunătăţirile.

(2)La momentul stabilirii modelelor sau a specificaţiilor privind formatul fişierelor menţionate la alineatul (1) al doilea paragraf, statele membre pot alege fie una dintre opţiunile următoare, fie ambele opţiuni:

Art. 75: Utilizarea sistemelor automatizate

(1)În cazul în care un stat membru alege să utilizeze sisteme automatizate pentru schimbul electronic de date pe baza specificaţiilor privind formatul fişierelor în conformitate cu articolul 74 alineatul (2) litera (a), sistemele respective trebuie să asigure, într-o manieră eficientă din punctul de vedere al costurilor, prin aplicarea de măsuri tehnologice conforme cu stadiul tehnologic actual:

(2)Orice sistem automatizat utilizat de statele membre pe baza specificaţiilor privind formatul fişierelor în conformitate cu articolul 74 alineatul (2) litera (a) pentru comunicarea dintre autoritatea competentă, operator şi operatorul de aeronave, precum şi verificator şi organismul naţional de acreditare în sensul Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/2067, respectă următoarele cerinţe nefuncţionale, prin punerea în aplicare a unor măsuri tehnologice conforme cu stadiul actual al tehnologiei:

a)controlul accesului, astfel încât sistemul să fie accesibil numai părţilor autorizate şi niciun tip de date să nu poată fi citit, introdus sau actualizat de către părţi neautorizate, prin aplicarea de măsuri tehnologice care să permită:

CAPITOLUL VII^a:MONITORIZAREA EMISIILOR PROVENITE DE LA ENTITĂŢI REGLEMENTATE

SECŢIUNEA 1:Dispoziţii generale

Art. 75^a: Principii generale

Art. 75^b: Planuri de monitorizare

(2)Cu cel puţin patru luni înainte ca o entitate reglementată să înceapă activitatea prevăzută în anexa III la Directiva 2003/87/CE, entitatea respectivă prezintă, spre aprobare, autorităţii competente un plan de monitorizare, cu excepţia cazului în care autoritatea competentă a stabilit un termen alternativ pentru prezentarea acestui plan.

(3)În conformitate cu articolul 15, modificările semnificative aduse planului de monitorizare al unei entităţi reglementate cuprind:

Art. 75^c: Fezabilitate tehnică

În cazul în care o entitate reglementată susţine că aplicarea unei anumite metodologii de monitorizare nu este fezabilă din punct de vedere tehnic, autoritatea competentă evaluează fezabilitatea tehnică luând în considerare justificarea furnizată de entitatea reglementată. Justificarea respectivă se bazează pe faptul că entitatea reglementată deţine resursele tehnice necesare pentru îndeplinirea exigenţelor unui sistem propus sau a unei cerinţe propuse şi care pot fi implementate în termenul solicitat în sensul prezentului regulament. Resursele tehnice respective includ disponibilitatea tehnicilor şi a tehnologiei necesare.

Art. 75^d: Costuri nerezonabile

(1)În cazul în care o entitate reglementată susţine că aplicarea unei anumite metodologii de monitorizare ar atrage costuri nerezonabile, autoritatea competentă verifică dacă acele costuri sunt nerezonabile, luând în considerare justificarea entităţii reglementate.

(2)În pofida alineatului (1), entitatea reglementată ia în considerare costurile aplicării unei metodologii specifice de monitorizare care sunt suportate de consumatorii fluxurilor de combustibil eliberat pentru consum, inclusiv de consumatorii finali. În sensul prezentului paragraf, entitatea reglementată poate aplica estimări prudente ale costurilor.

(3)La evaluarea naturii nerezonabile a costurilor în ceea ce priveşte alegerea nivelurilor utilizate pentru cantităţile de combustibil eliberat pentru consum ale entităţii reglementate, autoritatea competentă utilizează ca factor de îmbunătăţire menţionat la alineatul (1) diferenţa dintre gradul de incertitudine atins la momentul respectiv şi pragul de incertitudine al nivelului care s-ar atinge în urma îmbunătăţirii, înmulţită cu media emisiilor anuale generate de respectivul flux de combustibil în cei mai recenţi trei ani.

În lipsa datelor privind media emisiilor anuale generate de fluxul de combustibil în cei mai recenţi trei ani, entitatea reglementată prezintă o estimare prudentă a emisiilor anuale medii, excluzând CO2-ul provenit din combustibili cu cotă zero. Pentru instrumentele de măsurare care fac obiectul verificării metrologice legale naţionale, gradul de incertitudine atins la momentul respectiv poate fi înlocuit cu eroarea maximă permisă în exploatare autorizată de legislaţia naţională relevantă.

(4)La evaluarea naturii nerezonabile a costurilor în ceea ce priveşte alegerea nivelurilor utilizate pentru determinarea de către entitatea reglementată a factorului de includere în domeniul de aplicare şi cu privire la măsurile care sunt destinate să amelioreze calitatea datelor în ceea ce priveşte emisiile raportate, dar care nu au un impact direct asupra preciziei datelor privind cantităţile de combustibil eliberat pentru consum, autoritatea competentă utilizează un factor de îmbunătăţire de 1 % din media emisiilor anuale ale fluxurilor de combustibil respective înregistrate în cele mai recente trei perioade de raportare. Măsurile care sunt destinate să amelioreze calitatea emisiilor raportate, dar care nu au un impact direct asupra preciziei datelor privind cantităţile de combustibil eliberat pentru consum pot include:

Art. 75^e: Clasificarea entităţilor reglementate şi a fluxurilor de combustibil

(2)Entitatea reglementată se încadrează în una dintre următoarele categorii:

b)entitate de categoria B în cazul în care, în perioada 2027-2030, media emisiilor anuale verificate din cei doi ani anteriori perioadei de raportare înainte de aplicarea factorului de includere în domeniul de aplicare, excluzând CO2-ul rezultat din combustibilii cu cotă zero, depăşeşte 50 000 de tone de CO2(e).

Prin derogare de la articolul 14 alineatul (2), autoritatea competentă poate permite entităţii reglementate să nu modifice planul de monitorizare în cazul în care, pe baza emisiilor verificate, pragul pentru clasificarea entităţii reglementate menţionat la primul paragraf este depăşit, dar entitatea reglementată demonstrează într-un mod acceptabil pentru autoritatea competentă că acest prag nu a mai fost depăşit în ultimele cinci perioade de raportare şi nu va fi depăşit din nou în perioadele de raportare ulterioare.

(3)Entitatea reglementată clasifică fiecare flux de combustibil în una dintre următoarele categorii:

b)fluxuri de combustibil majore, în cazul în care fluxurile de combustibil nu se încadrează în categoria menţionată la litera (a).

Prin derogare de la articolul 14 alineatul (2), autoritatea competentă poate permite entităţii reglementate să nu modifice planul de monitorizare în cazul în care, pe baza emisiilor verificate, pragul pentru clasificarea unui flux de combustibil drept flux de combustibil de minimis menţionat la primul paragraf este depăşit, dar entitatea reglementată demonstrează într-un mod satisfăcător pentru autoritatea competentă că acest prag nu a mai fost depăşit în ultimele cinci perioade de raportare şi nu va fi depăşit din nou în perioadele de raportare ulterioare.

(4)În cazul în care emisiile anuale medii verificate utilizate pentru a determina categoria entităţii reglementate, astfel cum se menţionează la alineatul (2), nu sunt disponibile sau nu mai sunt reprezentative în sensul alineatului (2), entitatea reglementată utilizează o estimare prudentă a emisiilor medii anuale calculate înainte de aplicarea factorului de includere în domeniul de aplicare, excluzând CO2-ul provenit din combustibili cu cotă zero, pentru a determina categoria entităţii reglementate.

(4¹)Prin derogare de la alineatele (2), (3) şi (4), înainte de 2027, autoritatea competentă poate permite entităţii reglementate să se clasifice şi să clasifice fiecare flux de combustibil, pe baza emisiilor după aplicarea factorului de includere în domeniul de aplicare, excluzând CO2-ul provenit din combustibili cu cotă zero, în cazul în care entitatea reglementată poate demonstra într-un mod considerat satisfăcător de autoritatea competentă că factorul de includere în domeniul de aplicare aplicat pentru clasificare va rămâne reprezentativ în anii următori.

Art. 75^f: Metodologia de monitorizare

Art. 75^g: Modificări temporare ale metodologiei de monitorizare

(1)În cazul în care, din motive de natură tehnică, temporar nu este posibil să se aplice planul de monitorizare aprobat de autoritatea competentă, entitatea reglementată în cauză aplică cel mai înalt nivel care poate fi atins sau, cu excepţia factorului de includere în domeniul de aplicare, o abordare prudentă fără niveluri dacă aplicarea unui nivel nu este posibilă, până când se restabilesc condiţiile de aplicare a nivelului aprobat în planul de monitorizare.

(2)Entitatea reglementată în cauză notifică autorităţii competente, fără întârzieri nejustificate, modificarea temporară, menţionată la alineatul (1), adusă metodologiei de monitorizare, menţionând:

SECŢIUNEA 2:Metodologia bazată pe calcul

Subsecţiunea 1:Generalităţi

Art. 75^h: Niveluri aplicabile pentru cantităţile de combustibil eliberat pentru consum şi parametri de calcul

(1)Atunci când defineşte nivelurile relevante pentru fluxurile de combustibil majore, fiecare entitate reglementată aplică următoarele, pentru a determina cantităţile de combustibil eliberat pentru consum şi fiecare parametru de calcul:

b)în cazuri diferite de cele menţionate la litera (a), cel mai înalt nivel stabilit în anexa IIa.

Totuşi, pentru cantităţile de combustibil eliberat pentru consum şi pentru parametrii de calcul ai fluxurilor de combustibil majore, entitatea reglementată poate aplica un nivel cu până la două niveluri mai mic decât cel prevăzut în conformitate cu primul paragraf, dar cel puţin nivelul 1, în cazul în care demonstrează într-un mod acceptabil pentru autoritatea competentă că nivelul necesar în conformitate cu primul paragraf sau, dacă este cazul, nivelul imediat superior nu este posibil din punct de vedere tehnic sau atrage costuri nerezonabile.

(2)În ceea ce priveşte fluxurile de combustibil de minimis, entitatea reglementată poate determina cantităţile de combustibil eliberat pentru consum şi fiecare parametru de calcul utilizând estimări prudente în loc de niveluri, cu excepţia cazului în care se poate atinge, fără eforturi suplimentare, un nivel definit.

Art. 75ⁱ: Niveluri aplicabile pentru factorul de includere în domeniul de aplicare

(1)Atunci când defineşte nivelurile relevante pentru fluxurile de combustibil, pentru a determina factorul de includere în domeniul de aplicare, fiecare entitate reglementată aplică cel mai înalt nivel, astfel cum este definit în anexa IIa.

În cazul în care al doilea paragraf nu este aplicabil, entitatea reglementată poate aplica un nivel cu două niveluri mai mic decât cel necesar în conformitate cu primul paragraf, dar cel puţin nivelul 1, în cazul în care demonstrează într-un mod acceptabil pentru autoritatea competentă că nivelul necesar în conformitate cu primul paragraf nu este posibil din punct de vedere tehnic sau atrage costuri nerezonabile sau că, pe baza unei evaluări simplificate a incertitudinii, există metode stabilite pentru niveluri inferioare pe baza cărora se poate determina mai precis dacă combustibilul este utilizat pentru ardere în sectoarele prevăzute în anexa III la Directiva 2003/87/CE.

Subsecţiunea 2:Cantităţile de combustibil eliberat pentru consum

Art. 75^j: Determinarea cantităţilor de combustibil eliberat pentru consum

(1)Entitatea reglementată determină cantităţile de combustibil eliberat pentru consum dintr-un flux de combustibil într-unul din următoarele moduri:

(2)În cazul în care determinarea cantităţilor de combustibil eliberat pentru consum pe durata întregului an calendaristic nu este fezabilă din punct de vedere tehnic sau ar atrage costuri nerezonabile şi sub rezerva aprobării de către autoritatea competentă, entitatea reglementată poate alege următoarea zi care este cea mai potrivită pentru a separa un an de monitorizare de anul următor, respectând astfel anul calendaristic prevăzut. Deviaţiile constatate în cazul unuia sau mai multor fluxuri de combustibil se documentează în planul de monitorizare, fiind înregistrate în mod clar, formează baza unei valori reprezentative pentru anul calendaristic şi sunt luate în considerare în mod sistematic în anul următor. Comisia poate furniza orientări relevante.

Subsecţiunea 3:Parametri de calcul

Art. 75^k: Determinarea parametrilor de calcul

(1)Se aplică articolul 30, articolul 31 alineatele (1), (2) şi (3) şi articolele 32, 33, 34 şi 35. În acest sens:

(2)Autoritatea competentă poate solicita entităţii reglementate să determine factorul de conversie a unităţii şi factorul de emisie al combustibililor, astfel cum sunt definiţi la articolul 3 litera (af) din Directiva 2003/87/CE, utilizând aceleaşi niveluri ca cele necesare pentru combustibilii comerciali standard, cu condiţia ca, la nivel naţional sau regional, oricare dintre următorii parametri să prezinte un interval de încredere de 95 % de:

b)sub 2 % pentru factorul de emisie, în cazul în care cantităţile de combustibil eliberat pentru consum sunt exprimate sub formă de conţinut energetic.

Înainte de aplicarea acestei derogări, autoritatea competentă prezintă Comisiei spre aprobare un rezumat al metodei şi al surselor de date utilizate pentru a stabili dacă a fost îndeplinită una dintre aceste condiţii în ultimii trei ani şi pentru a se asigura că valorile utilizate corespund valorilor medii utilizate de operatorii de la nivelul naţional sau regional corespunzător. Autoritatea competentă poate să obţină sau să solicite dovezi în acest sens. Cel puţin o dată la trei ani, autoritatea competentă revizuieşte valorile utilizate şi anunţă Comisia în cazul în care există modificări semnificative, ţinând seama de media valorilor utilizate de operatori la nivelul naţional sau regional corespunzător.

Art. 75^l: Determinarea factorului de includere în domeniul de aplicare

(1)În cazul în care cantităţile de combustibil eliberat pentru consum dintr-un flux de combustibil sunt utilizate numai pentru ardere în sectoarele prevăzute în anexa III la Directiva 2003/87/CE, pentru factorul de includere în domeniul de aplicare se stabileşte valoarea 1.

În cazul în care cantităţile de combustibil eliberat pentru consum dintr-un flux de combustibil sunt utilizate numai pentru ardere în sectoarele prevăzute în capitolele II şi III din Directiva 2003/87/CE, cu excepţia instalaţiilor excluse în temeiul articolului 27a din directiva respectivă, pentru factorul de includere în domeniul de aplicare se stabileşte valoarea zero, cu condiţia ca entitatea reglementată să demonstreze că a fost evitată dubla contabilizare menţionată la articolul 30f alineatul (5) din Directiva 2003/87/CE.

(2)Entitatea reglementată determină factorul de includere în domeniul de aplicare pe baza uneia sau mai multora dintre următoarele metode, în conformitate cu cerinţele nivelului aplicabil, astfel cum se prevede în anexa IIa la prezentul regulament:

g)metode indirecte care permit o diferenţiere precisă a utilizărilor finale ale combustibililor la momentul în care aceştia sunt eliberaţi pentru consum, de exemplu profiluri de consum specifice sectorului, intervale de capacitate tipice nivelurilor de consum de combustibil ale consumatorilor şi niveluri de presiune, cum ar fi cele ale combustibililor gazoşi, cu condiţia ca utilizarea metodei respective să fie aprobată de autoritatea competentă. Comisia poate oferi orientări cu privire la metodele indirecte aplicabile.

(4)Prin derogare de la alineatul (3), entitatea reglementată poate aplica o valoare implicită mai mică de 1, cu condiţia ca:

b)în scopul raportării emisiilor din anii de raportare începând cu 1 ianuarie 2027, entitatea reglementată să demonstreze într-un mod acceptabil pentru autoritatea competentă că utilizarea unor valori implicite mai mici de 1 conduce la o determinare mai precisă a emisiilor şi că este îndeplinită cel puţin una dintre următoarele condiţii:

(5)În cazul în care, pentru un flux de combustibil, entitatea reglementată utilizează mai multe metode dintre cele enumerate la alineatele (2), (3) şi (4), factorul de includere în domeniul de aplicare se determină ca medie ponderată a diferiţilor factori asociaţi domeniului de aplicare rezultaţi din utilizarea fiecărei metode. Pentru fiecare metodă utilizată, entitatea reglementată transmite informaţii privind tipul metodei, factorul de includere în domeniul de aplicare aferent, cantitatea de combustibil eliberat pentru consum şi codul din formatul comun de raportare pentru sistemele naţionale de inventariere a gazelor cu efect de seră, astfel cum au fost aprobate de organismele corespunzătoare ale Convenţiei-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice [codul formatului comun de raportare (CRF)], la nivelul de detaliere disponibil.

(6)Prin derogare de la alineatul (1) din prezentul articol şi de la articolul 75i, un stat membru poate solicita entităţilor reglementate să utilizeze o metodă specifică menţionată la alineatul (2) de la prezentul articol sau o valoare implicită pentru un anumit tip de combustibil sau într-o anumită regiune de pe teritoriul lor. Utilizarea valorilor implicite la nivel naţional face obiectul aprobării de către Comisie.

Subsecţiunea 4:Subsecţiunea 4: Tratamentul biomasei, al combustibililor sintetici cu emisii scăzute de carbon, al RFNBO şi al RCF

Art. 75^m: Eliberarea fluxurilor de combustibil care conţin biomasă, combustibili sintetici cu emisii scăzute de carbon, RFNBO şi RCF

(1)Se aplică articolul 38, articolul 39 alineatele (1), (3) şi (4) şi articolul 39a. În acest sens:

(3)În cazul în care, în funcţie de nivelul necesar, entitatea reglementată trebuie să efectueze analize pentru a determina fracţiunea de carbon cu cotă zero, entitatea respectivă face acest lucru pe baza unui standard relevant şi a metodelor analitice prevăzute de acesta, cu condiţia ca utilizarea standardului respectiv şi a metodei analitice în cauză să fie aprobată de autoritatea competentă.

SECŢIUNEA 3:Alte dispoziţii

Art. 75ⁿ: Entităţi reglementate cu emisii scăzute

(1)Autoritatea competentă poate considera că o entitate reglementată este o entitate reglementată cu emisii scăzute în cazul în care este îndeplinită cel puţin una dintre următoarele condiţii:

(1¹)Prin derogare de la alineatul (1), înainte de 2027, autoritatea competentă poate considera o entitate reglementată ca fiind o entitate reglementată cu emisii scăzute pe baza emisiilor după aplicarea factorului de includere în domeniul de aplicare, excluzând CO2-ul provenit din combustibili cu cotă zero, în cazul în care entitatea reglementată poate demonstra într-un mod considerat satisfăcător de autoritatea competentă că factorul de includere în domeniul de aplicare aplicat pentru clasificare va rămâne reprezentativ în anii următori.

(6)În cazul în care o entitate reglementată cu emisii reduse care face obiectul unei monitorizări simplificate depăşeşte pragul menţionat la alineatul (2) în orice an calendaristic, entitatea reglementată respectivă notifică acest fapt autorităţii competente, fără întârzieri nejustificate.

Art. 75^p: Rapoarte privind emisiile anuale

(1)Începând din 2026, entitatea reglementată transmite autorităţii competente, până la data de 30 aprilie a fiecărui an, un raport privind emisiile care acoperă emisiile anuale din perioada de raportare şi care este verificat în conformitate cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/2067.

Art. 75^q: Raportarea îmbunătăţirilor aduse metodologiei de monitorizare

(1)Fiecare entitate reglementată verifică în mod regulat dacă metodologia de monitorizare aplicată poate fi îmbunătăţită.

c)pentru orice entitate reglementată care utilizează factorul implicit de includere în domeniul de aplicare, astfel cum este menţionat la articolul 75l alineatul (3) şi alineatul (4), până la 31 iulie 2026.

Cu toate acestea, autoritatea competentă poate stabili o dată alternativă pentru prezentarea raportului, dar nu mai târziu de data de 30 septembrie a aceluiaşi an, şi poate aproba, alături de planul de monitorizare sau de raportul privind îmbunătăţirile, o prelungire a termenului aplicabil în temeiul celui de al doilea paragraf, în cazul în care entitatea reglementată furnizează autorităţii competente, la prezentarea unui plan de monitorizare în conformitate cu articolul 75b sau la notificarea actualizărilor în conformitate cu articolul respectiv sau la transmiterea unui raport privind îmbunătăţirile în conformitate cu prezentul articol, dovezi satisfăcătoare din care să reiasă că motivele pentru care costurile sunt nerezonabile sau măsurile de îmbunătăţire nu sunt posibile din punct de vedere tehnic vor rămâne valabile pentru o perioadă mai îndelungată. Prelungirea ţine seama de numărul anilor pentru care entitatea reglementată prezintă dovezi. Perioada totală dintre rapoartele de îmbunătăţire nu depăşeşte patru ani pentru o entitate reglementată de categoria B sau cinci ani pentru o entitate reglementată de categoria A.

(2)În cazul în care entitatea reglementată nu aplică fluxurilor de combustibil majore cel puţin nivelurile necesare în temeiul articolului 75h alineatul (1) primul paragraf şi al articolului 75i alineatul (1), entitatea reglementată furnizează o justificare a motivului pentru care aplicarea nivelurilor necesare nu este posibilă din punct de vedere tehnic sau ar atrage costuri nerezonabile.

(3)În cazul în care aplică un factor implicit de includere în domeniul de aplicare, astfel cum este menţionat la articolul 75l alineatele (3) şi (4), entitatea reglementată prezintă justificarea motivelor pentru care aplicarea oricărei alte metode menţionate la articolul 75l alineatul (2) pentru unul sau mai multe fluxuri de combustibil majore sau de minimis nu este posibilă din punct de vedere tehnic sau ar atrage costuri nerezonabile.

Cu toate acestea, în cazul în care se constată că, pentru fluxurile de combustibil respective, aplicarea oricărei alte metode menţionate la articolul 75l alineatul (2) a devenit posibilă din punct de vedere tehnic şi nu mai atrage costuri nerezonabile, entitatea reglementată notifică autorităţii competente modificările corespunzătoare ale planului de monitorizare în conformitate cu articolul 75b şi prezintă propuneri referitoare la punerea în aplicare a măsurilor aferente şi la calendarul acestora.

(4)În cazul în care raportul de verificare elaborat în conformitate cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/2067 menţionează existenţa unor neconformităţi nesoluţionate sau formulează recomandări de îmbunătăţiri, în conformitate cu articolele 27, 29 şi 30 din regulamentul de punere în aplicare respectiv, entitatea reglementată prezintă autorităţii competente, spre aprobare, un raport până la data de 31 iulie a anului în care este verificatorul emite respectivul raport de verificare. Raportul în cauză prezintă modul în care şi data la care entitatea reglementată a remediat sau intenţionează să remedieze neconformităţile identificate de verificator şi să efectueze îmbunătăţirile recomandate.

Art. 75^r: Determinarea emisiilor de către autoritatea competentă

(1)Autoritatea competentă realizează e o estimare prudentă a emisiilor unei entităţi reglementate, ţinând seama de implicaţiile transferării costurilor pentru consumatori, în oricare dintre următoarele situaţii:

(2)În cazul în care un verificator a declarat, în raportul de verificare întocmit în temeiul Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/2067, existenţa unor inexactităţi nesemnificative care nu au fost corectate de către entitatea reglementată înainte de emiterea raportului de verificare, autoritatea competentă evaluează inexactităţile respective şi, dacă este cazul, efectuează o estimare prudentă a emisiilor entităţii reglementate, ţinând seama de implicaţiile transferării costurilor pentru consumatori. Autoritatea competentă informează entitatea reglementată dacă sunt necesare corecţii ale raportului privind emisiile anuale şi care sunt acestea. Entitatea reglementată pune aceste informaţii la dispoziţia verificatorului.

Art. 75^t: Asigurarea coerenţei cu alte obligaţii de raportare

(c)pentru a asigura coerenţa cu raportarea în scopuri fiscale în temeiul legislaţiei naţionale de transpunere a Directivelor 2003/96/CE şi (UE) 2020/262, entitatea reglementată utilizează, dacă este cazul, numărul de înregistrare şi de identificare al operatorului economic în temeiul Regulamentului (UE) nr. 952/2013 (***), codul de acciză în temeiul Regulamentului (UE) nr. 389/2012 (****) sau numărul naţional de înregistrare şi identificare pentru accize emis de autoritatea relevantă în temeiul legislaţiei naţionale de transpunere a Directivei 2003/96/CE, atunci când raportează datele sale de contact în planul de monitorizare şi în raportul privind emisiile.

CAPITOLUL VII^b:DISPOZIŢII ORIZONTALE REFERITOARE LA MONITORIZAREA EMISIILOR PROVENITE DE LA ENTITĂŢILE REGLEMENTATE

Art. 75^v: Evitarea dublei contabilizări prin monitorizare şi raportare

(4)Fiecare entitate reglementată care eliberează combustibil pentru ardere în sectoarele prevăzute în capitolul III din Directiva 2003/87/CE îşi determină emisiile în raportul menţionat la articolul 75p alineatul (1) din prezentul regulament utilizând informaţiile din rapoartele operatorului prezentate în conformitate cu anexa Xa la prezentul regulament şi deducând cantităţile relevante de combustibili menţionate în rapoartele respective. Cantităţile de combustibili achiziţionate, dar neutilizate în acelaşi an pot fi deduse numai în cazul în care raportul privind emisiile verificat al operatorului din anul următor anului de raportare confirmă că respectivii combustibili au fost utilizaţi pentru activităţi menţionate în anexa I la Directiva 2003/87/CE. În caz contrar, diferenţa trebuie să se reflecte în rapoartele verificate privind emisiile ale entităţii reglementate din anul respectiv.

Art. 75^w: Prevenirea fraudei şi obligaţia de cooperare

(2)Pe lângă obligaţiile stabilite în temeiul articolului 10, autorităţile competente desemnate în temeiul articolului 18 din Directiva 2003/87/CE cooperează şi fac schimb de informaţii cu autorităţile competente însărcinate cu supravegherea în temeiul legislaţiei naţionale de transpunere a Directivelor 2003/96/CE şi (UE) 2020/262, dacă este cazul, în sensul prezentului regulament, inclusiv pentru a detecta încălcările şi a impune sancţiunile menţionate la alineatul (1) sau alte măsuri corective în conformitate cu articolul 16 din Directiva 2003/87/CE.

CAPITOLUL VIII:DISPOZIŢII FINALE

Art. 76: Modificări ale Regulamentului (UE) nr. 601/2012

1.La articolul 12 alineatul (1) al treilea paragraf, litera (a) se înlocuieşte cu următorul text:

2.La articolul 15 alineatul (4), litera (a) se înlocuieşte cu următorul text:

3.Articolul 49 se înlocuieşte cu următorul text:

(2) În raportul său anual privind emisiile, operatorul instalaţiei care efectuează transferul furnizează codul de identificare al instalaţiei de primire, recunoscut în conformitate cu actele adoptate în temeiul articolului 19 alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE, în cazul în care instalaţia de primire intră sub incidenţa directivei respective. În toate celelalte cazuri, operatorul instalaţiei care efectuează transferul trebuie să furnizeze numele, adresa şi datele de contact ale unei persoane de contact din cadrul instalaţiei de primire.

4.Articolul 52 se modifică după cum urmează:

(b)alineatul (6) se înlocuieşte cu următorul text:

7.La articolul 59, alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:

9.În anexa I, secţiunea 2 se modifică după cum urmează:

12.Anexa IX se modifică după cum urmează:

(b)în secţiunea 3, punctul 5 se înlocuieşte cu următorul text:

13.În anexa X, secţiunea 2 se modifică după cum urmează:

Art. 77: Abrogarea Regulamentului (UE) nr. 601/2012

ANEXA I:Conţinutul minim al planului de monitorizare [articolul 12 alineatul (1)]

I.CONŢINUTUL MINIM AL PLANULUI DE MONITORIZARE PENTRU INSTALAŢII

(1)informaţii generale privind instalaţia:

a)descrierea instalaţiei şi a activităţilor desfăşurate de instalaţie care urmează a fi monitorizate, inclusiv lista surselor de emisii şi a fluxurilor-sursă care urmează să fie monitorizate pentru fiecare activitate desfăşurată în instalaţie, şi care îndeplineşte următoarele criterii:

(ii)o diagramă simplă a surselor de emisii, a fluxurilor-sursă, a punctelor de prelevare şi a echipamentelor de măsurare trebuie adăugată la cererea autorităţii competente sau, în cazul în care diagrama simplifică descrierea instalaţiilor sau localizarea surselor de emisii, a fluxurilor-sursă, a instrumentelor de măsurare sau a oricăror alte părţi ale instalaţiei relevante pentru metodologia de monitorizare, inclusiv a activităţilor privind fluxul de date şi a activităţilor de control;

c)descrierea procedurii de evaluare periodică a caracterului adecvat al planului de monitorizare, care să includă cel puţin:

f)după caz, informaţii privind legăturile relevante cu activităţile întreprinse în cadrul sistemului comunitar de management de mediu şi audit (EMAS), instituit în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1221/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului (1), al sistemelor vizate de standardul armonizat ISO 14001:2015 şi al altor sisteme de management de mediu, inclusiv informaţii privind procedurile şi controalele relevante pentru monitorizarea şi raportarea emisiilor de gaze cu efect de seră;

(2)descrierea detaliată a metodologiilor bazate pe calcul, în cazul în care se aplică astfel de metodologii, care să cuprindă:

(4)o descriere detaliată a metodologiilor bazate pe măsurare, în cazul în care se aplică astfel de metodologii, care să includă următoarele:

a)descrierea metodei de măsurare, inclusiv descrieri ale tuturor procedurilor scrise relevante pentru măsurare, precum şi următoarele elemente:

(5)pe lângă elementele enumerate la punctul 4, o descriere detaliată a metodologiei de monitorizare utilizate pentru monitorizarea emisiilor de N₂O, după caz sub forma descrierii procedurilor scrise aplicate, care să includă următoarele elemente:

(6)o descriere detaliată a metodologiei de monitorizare în cazul în care sunt monitorizate emisiile de perfluoro-carburi provenite din producţia de aluminiu primar, atunci când este cazul sub forma unei descrieri a procedurilor scrise aplicate, care să includă următoarele elemente:

(7)o descriere detaliată a metodologiei de monitorizare în cazul în care sunt efectuate transferuri de CO₂ inerent ca parte a fluxului-sursă în conformitate cu articolul 48, transferuri de CO₂ în conformitate cu articolul 49 sau transferuri de N₂O în conformitate cu articolul 50, dacă este cazul sub forma unei descrieri a procedurilor scrise aplicate, care să includă următoarele elemente:

(8)o descriere detaliată a metodologiei de monitorizare în cazul în care CO2 este legat chimic în conformitate cu articolul 49a, atunci când este cazul sub forma unei descrieri a procedurilor scrise aplicate, care să includă următoarele elemente:

II.CONŢINUTUL MINIM AL PLANURILOR DE MONITORIZARE PENTRU AVIAŢIE

1.Planul de monitorizare trebuie să conţină în cazul tuturor operatorilor de aeronave următoarele informaţii:

2.În scopul monitorizării emisiilor, în cazul operatorilor de aeronave care nu sunt emiţători mici în conformitate cu articolul 55 alineatul (1) sau care nu intenţionează să utilizeze un instrument destinat emiţătorilor mici în conformitate cu articolul 55 alineatul (2), planul de monitorizare trebuie să conţină următoarele informaţii:

(b)o descriere a procedurilor scrise de monitorizare a consumului de combustibil al fiecărei aeronave, inclusiv:

3.În scopul monitorizării altor efecte ale aviaţiei decât emisiile de CO2, în cazul operatorilor de aeronave care nu utilizează doar NEATS pentru a determina alte efecte ale aviaţiei decât emisiile de CO2, planul de monitorizare trebuie să conţină, după caz, următoarele informaţii:

IV.CONŢINUTUL MINIM AL PLANURILOR DE MONITORIZARE PENTRU ENTITĂŢILE REGLEMENTATE

(1)informaţii generale privind entitatea reglementată:

a)identificarea entităţii reglementate, datele de contact, inclusiv adresa şi, dacă este cazul, numărul de înregistrare şi de identificare al operatorului economic în temeiul Regulamentului (UE) nr. 952/2013, codul de acciză în temeiul Regulamentului (UE) nr. 389/2012 sau numărul naţional de înregistrare şi identificare pentru accize emis de autoritatea relevantă în temeiul legislaţiei naţionale de transpunere a Directivei 2003/96/CE, utilizat pentru raportarea în scopuri fiscale în temeiul legislaţiei naţionale de transpunere a Directivelor 2003/96/CE şi (UE) 2020/262;

b)o descriere a entităţii reglementate, care conţine o listă a fluxurilor de combustibil care trebuie monitorizate, a mijloacelor prin care fluxurile de combustibil sunt eliberate pentru consum şi a utilizării (utilizărilor) finale a(le) fluxului de combustibil eliberat pentru consum, inclusiv codul CRF, la nivelul de agregare disponibil, şi care îndeplineşte următoarele criterii:

(ii)o diagramă simplă a informaţiilor menţionate la litera (b) primul paragraf, care descrie entitatea reglementată, fluxurile de combustibil, mijloacele prin care combustibilii, astfel cum sunt definiţi la articolul 3 litera (af) din Directiva 2003/87/CE, sunt eliberaţi pentru consum, instrumentele de măsurare şi orice alte părţi ale entităţii reglementate care sunt relevante pentru metodologia de monitorizare, inclusiv activităţile privind fluxul de date şi activităţile de control;

d)o descriere a procedurii de evaluare periodică a caracterului adecvat al planului de monitorizare, care să includă cel puţin:

(2)o descriere detaliată a metodologiilor bazate pe calcul, care să cuprindă:

a)pentru fiecare flux de combustibil care urmează să fie monitorizat, o descriere detaliată a metodologiei bazate pe calcul aplicate, inclusiv o listă a datelor de intrare şi a formulelor de calcul utilizate, metodele de determinare a factorului de includere în domeniul de aplicare, o listă a nivelurilor aplicate pentru cantităţile de combustibil eliberat pentru consum, toţi parametrii de calcul relevanţi, factorul de includere în domeniul de aplicare şi, la nivelul de agregare cunoscut, codurile CRF ale utilizării (utilizărilor) finale a(le) fluxului de combustibil eliberat pentru consum;

ANEXA II:Definiţiile nivelurilor pentru metodologiile bazate pe calcul aplicabile instalaţiilor [articolul 12 alineatul (1)]

1.DEFINIREA NIVELURILOR AFERENTE DATELOR PRIVIND ACTIVITATEA

Tipul activităţii/tipul fluxului-sursă	Parametrul căruia i se aplică incertitudinea	Nivelul 1	Nivelul 2	Nivelul 3	Nivelul 4
Arderea combustibililor şi combustibilii folosiţi pentru alimentarea procesului
Combustibili comerciali standard	Cantitatea de combustibil [t] sau [Nm³]	± 7,5 %	± 5 %	± 2,5 %	± 1,5 %
Alţi combustibili gazoşi şi lichizi	Cantitatea de combustibil [t] sau [Nm³]	± 7,5 %	± 5 %	± 2,5 %	± 1,5 %
Combustibili solizi	Cantitatea de combustibil [t]	± 7,5 %	± 5 %	± 2,5 %	± 1,5 %
Ardere la faclă	Cantitatea de gaz rezultat în urma arderii la faclă [Nm³]	± 17,5 %	± 12,5 %	± 7,5 %
Epurare: carbonaţi (metoda A)	Cantitatea de carbonaţi consumată [t]	± 7,5 %
Epurare: ghips (metoda B)	Cantitatea de ghips produsă [t]	± 7,5 %
Epurare: uree	Cantitatea de uree consumată	± 7,5 %
Rafinarea ţiţeiului
Regenerarea cracării catalitice (*)	Cerinţele privind incertitudinea se aplică separat pentru fiecare sursă de emisii	± 10 %	± 7,5 %	± 5 %	± 2,5 %
Producţia de cocs
Metodologia bilanţului masic	Fiecare material care intră şi care iese [t]	± 7,5 %	± 5 %	± 2,5 %	± 1,5 %
Prăjirea şi sinterizarea minereurilor metalice
Carbonaţi intraţi şi deşeuri de proces	Material intrat şi deşeuri de proces [t]	± 5 %	± 2,5 %
Metodologia bilanţului masic	Fiecare material care intră şi care iese [t]	± 7,5 %	± 5 %	± 2,5 %	± 1,5 %
Producţia de fontă şi oţel
Combustibil intrat în proces	Fiecare debit masic de combustibili care intră şi care iese din instalaţie [t]	± 7,5 %	± 5 %	± 2,5 %	± 1,5 %
Metodologia bilanţului masic	Fiecare material care intră şi care iese [t]	± 7,5 %	± 5 %	± 2,5 %	± 1,5 %
Producţia de clincher de ciment
Pe baza intrărilor în cuptor (metoda A)	Fiecare material intrat în cuptor relevant [t]	± 7,5 %	± 5 %	± 2,5 %
Producţia de clincher (metoda B)	Cantitatea de clincher produsă [t]	± 5 %	± 2,5 %
Praf din cuptoarele de ciment (CKD)	Praf din cuptoarele de ciment (CKD) sau praf de by-pass [t]	nu se aplică (**)	± 7,5 %
Carbonul care nu provine din carbonaţi	Fiecare materie primă [t]	± 15 %	± 7,5 %
Producţia de var şi calcinarea dolomitei şi a magnezitei
Carbonaţi şi alte materiale de proces (metoda A)	Fiecare material intrat în cuptor relevant [t]	± 7,5 %	± 5 %	± 2,5 %
Oxizii alcalino - pământoşi (metoda B)	Cantitatea de var produsă [t]	± 5 %	± 2,5 %
Praf provenit din sistemul cuptorului (metoda B)	Praf provenit din sistemul cuptorului [t]	nu se aplică (**)	± 7,5 %
Fabricarea sticlei şi a vatei minerale
Carbonaţi şi alte materiale de proces (care intră)	Fiecare materie primă conţinând carbonaţi sau aditivi asociaţi cu emisii de CO₂ [t]	± 2,5 %	± 1,5 %
Fabricarea produselor ceramice
Intrări de carbon (metoda A)	Fiecare materie primă conţinând carbonaţi sau aditivi asociaţi cu emisii de CO₂ [t]	± 7,5 %	± 5 %	± 2,5 %
Oxizi alcalini (metoda B)	Producţia brută, inclusiv produsele respinse şi cioburile de sticlă rezultate din cuptoare şi din transport [t]	± 7,5 %	± 5 %	± 2,5 %
Epurare	CaCO₃ uscat consumat [t]	± 7,5 %
Producţia de celuloză şi hârtie
Substanţe chimice complementare	Cantitatea de CaCO₃ şi Na₂CO₃ [t]	± 2,5 %	± 1,5 %
Producţia de negru de fum
Metodologia bilanţului masic	Fiecare material care intră şi care iese [t]	± 7,5 %	± 5 %	± 2,5 %	± 1,5 %
Producţia de amoniac
Combustibil intrat în proces	Cantitatea de combustibil utilizată pentru alimentarea procesului [t] sau [Nm³]	± 7,5 %	± 5 %	± 2,5 %	± 1,5 %
Producţia de hidrogen şi de gaz de sinteză
Combustibil intrat în proces	Cantitatea de combustibil utilizată pentru alimentarea procesului de producere a hidrogenului [t] sau [Nm³]	± 7,5 %	± 5 %	± 2,5 %	± 1,5 %
Metodologia bilanţului masic	Fiecare material care intră şi care iese [t]	± 7,5 %	± 5 %	± 2,5 %	± 1,5 %
Producţia de substanţe chimice organice în vrac
Metodologia bilanţului masic	Fiecare material care intră şi care iese [t]	± 7,5 %	± 5 %	± 2,5 %	± 1,5 %
Producţia şi prelucrarea metalelor feroase şi neferoase, inclusiv a aluminiului secundar
Emisii de proces	Fiecare material intrat sau deşeu de proces utilizat ca material intrat în proces [t]	± 5 %	± 2,5 %
Metodologia bilanţului masic	Fiecare material care intră şi care iese [t]	± 7,5 %	± 5 %	± 2,5 %	± 1,5 %
Producţia de aluminiu primar
Metodologia bilanţului masic	Fiecare material care intră şi care iese [t]	± 7,5 %	± 5 %	± 2,5 %	± 1,5 %
Emisii de PFC [metoda pantei (slope)]	Producţia de aluminiu primar exprimată în [t], durata în minute a efectelor anodice exprimată în [număr efecte anodice/cuvă-zi] şi în [minute efecte anodice/incidenţă]	± 2,5 %	± 1,5 %
Emisii de PFC (metoda supratensiunii)	Producţia de aluminiu primar exprimată în [t], supratensiunea efectelor anodice [mV] şi randamentul curentului [-]	± 2,5 %	± 1,5 %
() În cazul monitorizării emisiilor provenite din regenerarea catalizatorilor de cracare catalitică (regenerarea altor catalizatori şi cocsificare flexibilă) în rafinării, incertitudinea prevăzută se referă la incertitudinea totală a tuturor emisiilor provenite de la sursa respectivă. (*) Cantitatea [t] de CKD sau de praf de by-pass (dacă este cazul) care părăseşte sistemul cuptorului de ciment în timpul perioadei de raportare, estimată cu ajutorul orientărilor privind cele mai bune practici ale industriei.

2.DEFINIREA NIVELURILOR PENTRU PARAMETRII DE CALCUL AFERENŢI EMISIILOR DE ARDERE

Operatorii monitorizează emisiile de CO2 provenite de la toate tipurile de procese de ardere care au loc în cadrul tuturor activităţilor enumerate în anexa I la Directiva 2003/87/CE sau incluse în sistemul Uniunii în temeiul articolului 24 din directiva respectivă utilizând definiţiile nivelurilor stabilite în prezenta secţiune. În cazul în care, pentru alimentarea procesului, se utilizează combustibili sau materiale combustibile care generează emisii de CO2, se aplică secţiunea 4 din prezenta anexă. În cazul în care combustibilii fac parte dintr-un bilanţ masic în conformitate cu articolul 25 alineatul (1) din prezentul regulament, se aplică definiţiile nivelurilor aferente bilanţurilor masice stabilite în secţiunea 3 din prezenta anexă.

2.1.Niveluri asociate factorilor de emisie

(b)alte valori constante în conformitate cu articolul 31 alineatul (1) litera (e), în cazul în care nu există nicio valoare aplicabilă în secţiunea 1 din anexa VI.

b)puterea calorifică netă pentru anumite tipuri de cărbune.

2.2.Niveluri asociate puterii calorifice nete (NCV)

(b)alte valori constante în conformitate cu articolul 31 alineatul (1) litera (e), atunci când nu există nicio valoare aplicabilă în secţiunea 1 din anexa VI.

2.3.Niveluri asociate factorilor de oxidare

2.4.Niveluri asociate fracţiunii de biomasă

2.5Niveluri pentru fracţiunea RFNBO sau RCF sau fracţiunea sintetică cu emisii scăzute de carbon

3.DEFINIREA NIVELURILOR PENTRU PARAMETRII DE CALCUL AFERENŢI BILANŢURILOR MASICE

3.1.Niveluri asociate conţinutului de carbon

(b)pentru factorii de emisie exprimaţi ca t CO₂/t: C = EF/f

Atunci când se determină fracţiunea de biomasă, fracţiunea RFNBO sau RCF sau fracţiunea sintetică cu emisii scăzute de carbon pentru un combustibil mixt sau pentru un material, nivelurile definite se referă la conţinutul total de carbon. Fracţiunea de biomasă a carbonului se determină utilizând nivelurile definite în secţiunea 2.4 din prezenta anexă. Fracţiunea RFNBO sau RCF sau fracţiunea sintetică cu emisii scăzute de carbon a carbonului se determină utilizând nivelurile definite în secţiunea 2.5 din prezenta anexă.

b)alte valori constante în conformitate cu articolul 31 alineatul (1) litera (e), atunci când nu există o valoare aplicabilă în secţiunile 1 şi 2 din anexa VI.

4.DEFINIREA NIVELURILOR PENTRU PARAMETRII DE CALCUL AFERENŢI EMISIILOR DE CO2 REZULTATE DIN PROCES

4.1Niveluri asociate factorului de emisie în cazul utilizării metodei A

(b)alte valori constante în conformitate cu articolul 31 alineatul (1) litera (e), atunci când nu există nicio valoare aplicabilă în anexa VI.

4.2Niveluri asociate factorului de conversie în cazul utilizării metodei A

4.3Niveluri asociate factorului de emisie în cazul utilizării metodei B

(b)alte valori constante în conformitate cu articolul 31 alineatul (1) litera (e), atunci când nu există nicio valoare aplicabilă în anexa VI.

Nivelul 3: Operatorul determină factorul de emisie în conformitate cu dispoziţiile articolelor 32-35. Raporturile stoechiometrice indicate în secţiunea 2 tabelul 3 din anexa VI se utilizează pentru a transforma datele de compoziţie în factori de emisie, pornind de la ipoteza că toţi oxizii de metal relevanţi au fost obţinuţi din carbonaţii respectivi. În acest scop, operatorul trebuie să ia în considerare cel puţin CaO şi MgO şi să prezinte autorităţii competente dovezi privind ceilalţi oxizi metalici care sunt legaţi de carbonaţii prezenţi în materiile prime.

4.4Niveluri asociate factorului de conversie în cazul utilizării metodei B

Nivelul 2: Cantitatea de compuşi care nu provin din carbonaţi ai metalelor relevante din materiile prime, inclusiv praful de retur sau cenuşa zburătoare sau alte materii deja calcinate, este reflectată cu ajutorul unor factori de conversie cu o valoare cuprinsă între 0 şi 1, valoarea 1 corespunzând conversiei totale a carbonaţilor din materii prime în oxizi. Determinarea suplimentară a parametrilor chimici relevanţi ai materialelor intrate în proces se realizează în conformitate cu articolele 32-35.

4.5Niveluri asociate puterii calorifice nete (NCV)

ANEXA II^A:Definiţiile nivelurilor pentru metodologiile bazate pe calcul aplicabile entităţilor reglementate

1.DEFINIREA NIVELURILOR PENTRU CANTITĂŢILE DE COMBUSTIBIL ELIBERAT PENTRU CONSUM

2.DEFINIREA NIVELURILOR PENTRU PARAMETRII DE CALCUL ŞI FACTORUL DE INCLUDERE ÎN DOMENIUL DE APLICARE

2.1.Niveluri asociate factorilor de emisie

(b)alte valori constante în conformitate cu articolul 31 alineatul (1) litera (e), în cazul în care nu există nicio valoare aplicabilă în secţiunea 1 din anexa VI.

2.2.Niveluri asociate factorului de conversie a unităţii

(b)alte valori constante în conformitate cu articolul 31 alineatul (1) litera (e), în cazul în care nu există nicio valoare aplicabilă în secţiunea 1 din anexa VI.

2.3.Niveluri asociate fracţiunii de biomasă

ANEXA III:Metodologii de monitorizare a emisiilor provenite din activităţile de aviaţie (articolul 53)

1.METODOLOGIILE DE CALCUL PENTRU DETERMINAREA EMISIILOR DE GAZE CU EFECT DE SERĂ DIN SECTORUL AVIAŢIEI

În cazul în care nu se face alimentarea cu combustibil pentru zborul respectiv sau pentru zborul următor, cantitatea de combustibil din rezervoarele aeronavei se determină la momentul pornirii pentru efectuarea zborului respectiv sau a zborului următor. În cazurile excepţionale în care o aeronavă efectuează alte activităţi decât de zbor, ca de exemplu efectuarea unor lucrări majore de întreţinere a aeronavei ce presupun golirea rezervoarelor după zborul pentru care se monitorizează consumul de combustibil, operatorul de aeronave poate înlocui "cantitatea de combustibil din rezervoarele aeronavei după terminarea alimentării cu combustibil pentru zborul următor + cantitatea de combustibil alimentat pentru zborul următor" cu "cantitatea de combustibil rămasă în rezervoare la începutul activităţii următoare a aeronavei", astfel cum este înregistrată în registrele tehnice.

Momentul opririi aeronavei poate fi considerat echivalent cu momentul opririi motorului. În cazul în care o aeronavă nu a efectuat un zbor înainte de zborul pentru care se măsoară consumul de combustibil, operatorul de aeronave poate înlocui "cantitatea de combustibil rămas în rezervoarele aeronavei la oprirea acesteia la sfârşitul zborului anterior" cu "cantitatea de combustibil rămasă în rezervoarele aeronavei la sfârşitul manevrelor anterioare ale aeronavei", astfel cum au fost înregistrate în registrele tehnice.

3.CALCULAREA DISTANŢEI ORTODROMICE

ANEXA III^a:Metodologii de monitorizare a altor efecte ale aviaţiei decât emisiile de CO2 (articolul 56a)

1.DEFINIŢII REFERITOARE LA ALTE EFECTE ALE AVIAŢIEI DECÂT EMISIILE DE CO2

8.«cel mai recent plan de zbor» înseamnă cel mai recent plan de zbor disponibil şi recunoscut de serviciul de navigaţie aeriană relevant pentru un anumit zbor, înainte ca acesta să aibă loc. Cel mai recent plan de zbor poate fi modelul tactic reglementat de trafic aerian (Regulated Tactical Flight Model - RTFM) al Eurocontrol sau, alternativ, modelul înregistrat de trafic aerian (Filed Traffic Flight Model - FTFM) al Eurocontrol sau un model echivalent din punctul de vedere al acurateţei datelor;

9.«traiectorie de zbor parcursă» înseamnă traiectoria urmată de aeronavă de la punctul său de origine (plecare) până la destinaţie (sosire), constituită din toate mărcile temporale înregistrate în timpul zborului. Traiectoria de zbor parcursă poate proveni de la echipamentele de înregistrare a datelor de zbor sau de la un terţ. Acurateţea acesteia ar trebui să fie echivalentă, pe cât posibil, cu modelul tactic actual de trafic aerian (Current Tactical Flight Model - CTFM) al Eurocontrol;

26.«date meteorologice îmbunătăţite» înseamnă categoria informaţii care include, pentru fiecare zbor, presiunea, temperatura ambiantă a aerului, umiditatea specifică, umiditatea relativă deasupra gheţii, vântul spre est şi spre nord, viteza verticală, conţinutul specific de apă în gheaţa din nori, geopotenţialul, radiaţia de undă lungă de ieşire, radiaţia solară reflectată şi radiaţia solară directă, preluate ca date de intrare dintr-un model comun de referinţă NWP, furnizate de Comisie prin NEATS;

28.«masa aeronavei» înseamnă masa în kilograme a aeronavei de-a lungul traiectoriei, care echivalează cu scăderea din masa la decolare a combustibilului consumat în timpul zborului la un moment dat. În cazul în care masa aeronavei nu este disponibilă, aceasta poate fi aproximată fie pe baza masei la decolare fie p baza factorului de încărcare şi fie pe baza debitului de combustibil dat fie pe baza debitului de combustibil calculat de o simulare a performanţei aeronavei cu ajutorul modulului pentru consumul de combustibil;

32.«factor de încărcare» înseamnă greutatea pasagerilor, a încărcăturii şi a bagajelor, inclusiv a trimiterilor poştale şi a bagajelor de mână, exprimată ca fracţiune din masa sarcinii utile maxime. Factorul de încărcare se utilizează pentru a aproxima masa la decolare, în cazul în care aceasta din urmă nu este furnizată. În cazul în care factorul de încărcare nu este disponibil, se utilizează o valoare implicită prudentă, în conformitate cu secţiunea 5 din anexa IIIa;

2.SISTEMUL DE URMĂRIRE A ALTOR EFECTE ALE AVIAŢIEI DECÂT EMISIILE DE CO2 (NEATS)

3.MODULUL PENTRU CONSUMUL DE COMBUSTIBIL ŞI MODULUL PENTRU ESTIMAREA EMISIILOR PENTRU ALTE EFECTE ALE AVIAŢIEI DECÂT EMISIILE DE CO2

Modulul pentru consumul de combustibil se bazează pe o abordare cinetică a modelării performanţei aeronavei, care permite anticiparea cu precizie a traiectoriilor aeronavei şi a consumului de combustibil aferent pe întreaga anvelopă de zbor a operaţiunii şi în toate fazele unui zbor. Modelul procesează fundamentele teoretice pentru a calcula parametrii de performanţă a aeronavei, inclusiv informaţii privind rezistenţa la înaintare, forţa ascensională, greutatea, tracţiunea, consumul de combustibil, precum şi vitezele pentru fazele de urcare, croazieră şi coborâre ale unei aeronave, presupunând că aeronava efectuează operaţiuni normale. În plus, coeficienţii specifici aeronavelor sunt date de intrare esenţiale pentru calcularea planificării traiectoriei de zbor a anumitor tipuri de aeronave.

Modulul pentru estimarea emisiilor permite calcularea emisiilor de NOx, HC şi CO ale motoarelor aeronavelor prin intermediul unor ecuaţii de corelare fără modele brevetate de performanţă a avioanelor şi a motoarelor, împreună cu caracterizări brevetate ale emisiilor motoarelor. Acest modul aplică indicii de emisie pentru gazele de eşapament din certificarea de tip a motoarelor OACI în condiţii de referinţă predefinite la sol şi estimează indicii de emisie corespunzători în timpul condiţiilor de zbor, presupunând condiţii de atmosferă standard internaţională (ISA), utilizând factori de corecţie pentru diferenţele dintre condiţiile ISA de temperatură, presiune şi umiditate.

4.MODELE DE CALCUL AL CO2(e) PENTRU ALTE EFECTE ALE AVIAŢIEI DECÂT EMISIILE DE CO2

În modelele de calcul al CO2(e), operatorul de aeronave ia în considerare efectele asupra climei ale tuturor agenţilor, alţii decât CO2, per zbor, inclusiv traiectoriile de zbor (planul de zbor şi traiectoriile de zbor parcurse), precum şi proprietăţile aeronavei şi ale combustibilului de zbor. Emisiile generate de fiecare zbor se contabilizează ca emisii de impulsuri. Atunci când se aplică modelele de calcul al CO2(e), se utilizează datele privind emisiile generate de aeronave în funcţie de traiectoria de zbor pentru a calcula toate elementele următoare:

(c)schimbările de temperatură aproape de suprafaţă cauzate de emisiile generate de aeronave în funcţie de traiectoria de zbor.

Pentru abordarea bazată pe condiţii meteorologice, se iau în considerare efectele climatice detaliate ale tuturor emisiilor, altele decât cele de CO2, ale aeronavelor, într-un anumit loc şi la un anumit moment, ţinând seama de informaţiile meteorologice actuale pentru a calcula traiectorii cvadridimensionale optimizate din punct de vedere climatic pentru planificarea zborurilor individuale. Pentru a permite contabilizarea detaliată a efectelor climatice în ceea ce priveşte condiţiile atmosferice actuale, în cadrul modelelor se iau în considerare în mod explicit diferite aeronave, tipuri de propulsie, precum şi proprietăţile combustibilului. Se includ estimări privind formarea, ciclul de viaţă şi efectele climatice ale trenelor de condensare pentru zborurile individuale, precum şi timpii de staţionare pentru H2O şi NOx emise şi impactul acestora asupra compoziţiei atmosferice. Pentru a putea genera informaţii avansate care să fie utilizate în planificarea zilnică a zborurilor, modelul (modelele) trebuie să fie eficient(e) din punctul de vedere al calculului.

Pentru abordarea simplificată bazată pe locaţie, operatorul de aeronave utilizează modelul (modelele) de răspuns la schimbările climatice pentru a estima impactul altor efecte decât emisiile de CO2 per zbor, pe bază climatologică. Instrumentul (instrumentele) se utilizează pentru a evalua beneficiile climatice ale opţiunilor generale de rutare, ţinând seama în acelaşi timp de diferenţele generale în ceea ce priveşte aeronavele, tipurile de propulsie şi proprietăţile combustibilului prin parametrizările lor fizice. CO2(e) calculat prin abordarea simplificată bazată pe locaţie trebuie să compenseze orice abatere mare pentru zborurile individuale pe o perioadă mai lungă de timp. Modelul (modelele) ar trebui să asigure eforturi reduse în ceea ce priveşte necesarul de date, calculul şi prelucrarea, în comparaţie cu modelul (modelele) pentru abordarea bazată pe condiţii meteorologice.

5.UTILIZAREA VALORILOR IMPLICITE PENTRU ALTE EFECTE ALE AVIAŢIEI DECÂT EMISIILE DE CO2

(a)în scopul aplicării metodei C, se furnizează cel mai recent plan de zbor. În cazul în care RTFM sau un echivalent nu este disponibil, se utilizează în mod implicit FTFM sau un echivalent. În acest caz, atunci când nu sunt disponibile date în funcţie de marca temporală, acestea pot fi calculate prin interpolarea liniară a datelor măsurate provenite din cei doi timpi de măsurare cei mai apropiaţi înainte şi după marca temporală luată în considerare, în cadrul aceleiaşi faze de zbor, cu condiţia să rezulte o traiectorie de zbor omogenă pentru faza de zbor dată, în special faza de croazieră;

ANEXA III^b:Identificatori impliciţi prudenţi ai motorului pentru fiecare tip de aeronavă

OACI

Primul identificator unic

A148

13ZM003

A19N

01P22PW163

A20N

01P22PW163

A21N

01P20CM132

A306

1PW048

A30B

1GE007

A310

1PW027

A318

7CM049

A319

1IA001

A320

1IA001

A321

3IA008

A332

4PW067

A333

4PW067

A337

3RR029

A338

04P24RR146

A339

02P23RR141

A343

2CM015

A346

8RR045

A358

01P18RR125

A359

01P21RR125

A35K

01P21RR125

A388

9EA001

A3ST

1GE021

AN72

1ZM001

B38M

01P20CM138

B39M

01P20CM138

B463

1TL003

B701

1PW001

B703

1PW001

B721

1PW008

B731

01P20CM138

B732

1PW008

B733

1CM007

B734

1CM007

B735

1CM007

B736

3CM031

B737

2CM015

B738

2CM015

B739

3CM034

B741

8PW088

B742

1RR011

B743

1PW029

B744

1RR010

B748

13GE157

B74S

8PW088

B752

1RR011

B753

3RR034

B762

1PW026

B763

5GE085

B764

5GE085

B772

3GE060

B773

2RR024

B77L

01P21GE217

B77W

01P21GE217

B778

01P21GE217

B779

01P21GE217

B788

02P23RR138

B789

02P23RR138

B78X

02P23RR138

BCS1

16PW111

BCS3

16PW111

C550

1PW037

C560

1PW037

C650

1AS002

C680

7PW077

C68A

7PW077

C700

01P18HN013

C750

6AL024

CL30

11HN003

CL35

01P14HN011

CL60

10GE130

CRJ2

01P05GE189

CRJ7

01P11GE202

CRJ9

01P08GE190

CRJX

01P08GE193

E135

01P10AL033

E145

6AL006

E170

01P08GE197

E190

10GE130

E195

10GE130

E290

04P20PW200

E295

04P20PW201

E35L

6AL006

E545

11HN003

E550

01P14HN016

E55P

01P14HN016

E75L

01P08GE197

E75S

01P08GE197

F100

1RR020

F2TH

01P07PW146

F900

1AS001

FA10

1AS002

FA50

1AS002

FA7X

03P16PW192

FA8X

03P15PW193

G280

01P11HN012

GA5C

01P22PW142

GA6C

01P22PW141

GALX

7PW077

GL5T

4BR004

GL7T

21GE185

GLEX

4BR004

GLF4

11RR048

GLF5

4BR004

GLF6

4BR004

H25B

1AS001

H25C

7PW077

HA4T

01P07PW146

IL62

1KK001

IL86

1KK003

LJ35

1AS001

LJ45

1AS002

LJ55

1AS002

MD11

5GE085

MD90

1IA001

RJ85

1TL004

SU95

01P11PJ004

T154

1KK001

ANEXA IV:Metodologii de monitorizare specifice activităţilor asociate instalaţiilor [articolul 20 alineatul (2)]

I.REGULI SPECIFICE DE MONITORIZARE A EMISIILOR PROVENITE DIN PROCESELE DE ARDERE

(A)Domeniu de aplicare

Operatorii monitorizează emisiile de CO₂ provenite din toate tipurile de procese de ardere care au loc în cadrul tuturor activităţilor enumerate în anexa I la Directiva 2003/87/CE sau care sunt incluse în sistemul Uniunii în temeiul articolului 24 din directivă, inclusiv din procesele de epurare aferente, respectând normele prevăzute în prezenta anexă. Toate emisiile provenite de la combustibilii intraţi în proces sunt tratate ca emisii de ardere în ceea ce priveşte metodologiile de monitorizare şi de raportare, fără a aduce atingere celorlalte clasificări aplicate emisiilor.

Operatorul include cel puţin următoarele surse de emisii: cazane, arzătoare, turbine, încălzitoare, furnale, incineratoare, cuptoare de calcinare, kilnuri, cuptoare, uscătoare, motoare, pile de combustie, instalaţii de ardere în buclă chimică, facle, unităţi de post-combustie termică sau catalitică şi scrubere (emisii de proces) şi orice alt echipament sau maşină care utilizează combustibil, cu excepţia echipamentelor sau a maşinilor cu motoare cu combustie utilizate pentru transport.

(B)Reguli de monitorizare specifice

(C)Epurarea gazelor de ardere

1.C.1 Desulfurarea

2.C.2 De-NO_x

(D)Flăcări deschise

II.RAFINAREA ULEIURILOR PREVĂZUTĂ ÎN ANEXA I LA DIRECTIVA 2003/87/CE

(A)Domeniu de aplicare

Operatorul include cel puţin următoarele surse potenţiale de emisii de CO₂: cazane, încălzitoare industriale/epuratori, motoare cu combustie internă/turbine, reactoare termice şi catalitice, cuptoare de calcinare a cocsului, pompe extinctoare cu apă, generatoare de urgenţă/standby, flăcări deschise, incineratoare, instalaţii de cracare, instalaţii de producţie a hidrogenului, instalaţii cu procese prin metoda Claus, regenerare catalitică (din cracarea catalitică şi alte procese catalitice) şi cocsificatori (cocsificare flexibilă, cocsificare temporizată).

(B)Reguli de monitorizare specifice

Monitorizarea activităţilor de rafinare a ţiţeiului se efectuează în conformitate cu secţiunea 1 din prezenta anexă pentru emisiile de ardere, inclusiv pentru cele provenite din epurarea gazelor de ardere. Operatorul poate alege să utilizeze metodologia bilanţului masic în conformitate cu articolul 25 pentru întreaga rafinărie sau pentru unităţi de prelucrare individuale, cum ar fi instalaţiile de gazeificare a uleiului greu sau de calcinare. Atunci când se utilizează combinat metodologia standard şi cea a bilanţului masic, operatorul trebuie să furnizeze autorităţii competente dovezi cu privire la luarea în considerare a tuturor emisiilor şi la evitarea dublei contabilizări.

Prin derogare de la articolele 24 şi 25, emisiile provenite de la regenerarea cracării catalitice, din regenerarea altor catalizatori şi din cocsificarea flexibilă sunt monitorizate cu ajutorul metodei bilanţului masic, luând în considerare starea aerului intrat în instalaţie şi gazele de ardere. Tot CO din gazele de ardere se contabilizează ca CO₂, prin aplicarea următoarei formule de masă: t CO₂ = t CO x 1,571. Analiza aerului intrat în instalaţie şi a gazelor de ardere, precum şi alegerea nivelurilor se realizează în conformitate cu dispoziţiile articolelor 32-35. Metodologia de calcul specifică trebuie aprobată de către autoritatea competentă.

III.PRODUCŢIA DE COCS PREVĂZUTĂ ÎN ANEXA I LA DIRECTIVA 2003/87/CE

IV.PRĂJIREA ŞI SINTERIZAREA MINEREURILOR METALICE PREVĂZUTE ÎN ANEXA I LA DIRECTIVA 2003/87/CE

(A)Domeniu de aplicare

Operatorul include cel puţin următoarele surse potenţiale de emisii de CO₂: materiile prime (calcinarea calcarului, a dolomitei şi a minereurilor de fier carbonate, inclusiv FeCO₃), combustibilii convenţionali (inclusiv, gaze naturale şi cocs/praf de cocs), gazele de proces (inclusiv gazul de cocserie - COG şi gazul de furnal înalt-BFG), reziduurile de proces utilizate ca material de intrare, inclusiv praful filtrat din instalaţia de sinterizare, din convertizor şi din furnal, alţi combustibili şi epurarea gazelor de ardere.

V.PRODUCEREA FONTEI ŞI OŢELULUI PREVĂZUTĂ ÎN ANEXA I LA DIRECTIVA 2003/87/CE

(A)Domeniu de aplicare

Operatorul include cel puţin următoarele surse potenţiale de emisii de CO₂: materiile prime (calcinarea calcarului, a dolomitei şi a minereurilor de fier carbonate, inclusiv FeCO₃), combustibilii convenţionali (gazele naturale, cărbunele şi cocsul), agenţii de reducere (inclusiv cocsul, cărbunele şi materialele plastice), gazele de proces (gazul de cocserie - COG, gazul de furnal înalt - BFG şi gazul de oţelărie recuperat în cuptoare de producere a oţelului cu insuflare de oxigen - BOFG), consumarea electrozilor de grafit, alţi combustibili şi epurarea gazelor reziduale.

(B)Reguli de monitorizare specifice

Nivelul 3: Operatorul determină conţinutul de carbon din fluxul de intrare sau din fluxul de ieşire în conformitate cu dispoziţiile articolelor 32-35 în ceea ce priveşte eşantionarea reprezentativă a combustibililor, a produselor şi a produselor secundare, determinarea conţinutului de carbon şi a fracţiunii de biomasă ale acestora. Operatorul calculează conţinutul de carbon din produse sau din produsele semifabricate pe baza unor analize anuale efectuate în conformitate cu dispoziţiile articolelor 32-35 sau determină conţinutul de carbon din valorile de compoziţie medii prevăzute de standardele internaţionale sau naţionale relevante.

VI.PRODUCEREA ŞI PRELUCRAREA METALELOR FEROASE ŞI NEFEROASE PREVĂZUTE ÎN ANEXA I LA DIRECTIVA 2003/87/CE

(A)Domeniu de aplicare

(B)Reguli de monitorizare specifice

VII.EMISIILE DE CO2 REZULTATE DIN PRODUCŢIA SAU PRELUCRAREA ALUMINIULUI PRIMAR SAU A ALUMINEI PREVĂZUTE ÎN ANEXA I LA DIRECTIVA 2003/87/CE

(A)Domeniu de aplicare

(B)Reguli de monitorizare specifice

Operatorul determină emisiile de CO₂ provenite din producerea sau prelucrarea aluminiului primar utilizând metoda bilanţului masic în conformitate cu articolul 25. Metoda bilanţului masic ia în considerare întreaga cantitate de carbon din intrări, stocuri, produse şi alte exporturi din amestecarea, formarea, coacerea şi reciclarea electrozilor, precum şi din consumul de electrozi în electroliză. În cazul în care se utilizează anozi precopţi, se pot aplica fie bilanţuri masice separate în cazul producţiei şi al consumului, fie un bilanţ masic comun care ia în considerare atât producţia, cât şi consumul de electrozi. În cazul cuvelor S0derberg, operatorul utilizează un bilanţ masic comun.

VIII.EMISIILE DE PFC REZULTATE DIN PRODUCŢIA SAU PRELUCRAREA ALUMINIULUI PRIMAR PREVĂZUTE ÎN ANEXA I LA DIRECTIVA 2003/87/CE

(A)Domeniu de aplicare

Operatorul aplică următoarele dispoziţii în cazul emisiilor de perfluorocarburi (PFC) rezultate din efectele anodice, inclusiv al emisiilor fugitive de PFC. Pentru emisiile de CO₂ aferente, inclusiv emisiile provenite din producţia de electrozi, operatorul utilizează secţiunea 7 din prezenta anexă. În plus, operatorul calculează emisiile de PFC care nu sunt legate de efectele anodice pe baza unor metode de estimare conforme cu cele mai bune practici ale industriei şi cu orientările publicate de Comisie în acest scop.

(B)Determinarea emisiilor de PFC

b)metoda B, prin care se înregistrează supratensiunea efectelor anodice.

Nivelul 2: Operatorul utilizează factorii de emisie specifici ai instalaţiei pentru CF₄ şi C₂F₆ stabiliţi cu ajutorul măsurătorilor continue sau intermitente desfăşurate la faţa locului. Pentru determinarea acestor factori de emisie, operatorul utilizează cea mai recentă versiune a recomandărilor menţionate pentru nivelul 3 în secţiunea 4.4.2.4 a Ghidului IPCC din 2006 (¹). Factorul de emisie ţine seama şi de emisiile legate de alte efecte decât cele anodice. Operatorul determină fiecare factor de emisie cu o incertitudine maximă de ±15 %.

Nivelul 2: Operatorul utilizează factorii de emisie specifici ai instalaţiei pentru CF₄ [(kg CF₄/ t Al)/ (mV)] şi C₂F₆ [t C₂F₆/ t CF₄] stabiliţi cu ajutorul măsurătorilor continue sau intermitente desfăşurate la faţa locului. Pentru determinarea acestor factori de emisie, operatorul utilizează cea mai recentă versiune a recomandărilor menţionate pentru nivelul 3 în secţiunea 4.4.2.4 a Ghidului IPCC din 2006. Operatorul determină fiecare dintre factorii de emisie cu o incertitudine maximă de ±15 %.

IX.PRODUCEREA DE CLINCHER DE CIMENT ASTFEL CUM ESTE PREVĂZUTĂ ÎN LISTA DIN ANEXA I LA DIRECTIVA 2003/87/CE

(A)Domeniu de aplicare

Operatorul include cel puţin următoarele surse potenţiale de emisii de CO2: calcinarea calcarului din materiile prime, combustibilii fosili convenţionali de alimentare a cuptoarelor, materiile prime şi combustibili fosili alternativi de alimentare a cuptoarelor, combustibilii proveniţi din biomasă pentru alimentarea cuptoarelor (deşeuri de biomasă), combustibilii care nu sunt destinaţi alimentării cuptoarelor, conţinutul de carbon care nu provine din carbonaţi al calcarului şi al şistului argilos şi materiile prime utilizate pentru epurarea gazelor reziduale.

(B)Reguli de monitorizare specifice

Emisiile de ardere se monitorizează în conformitate cu secţiunea 1 din prezenta anexă. Emisiile de proces provenite din componentele materiilor prime sunt monitorizate în conformitate cu secţiunea 4 din anexa II pe baza conţinutului de carbonaţi din materiile intrate în proces (metoda de calcul A) sau pe baza cantităţii de clincher produsă (metoda de calcul B). În cazul metodei A, carbonaţii care se iau în considerare trebuie să includă cel puţin CaCO₃, MgCO₃ şi FeCO₃. În cazul metodei B, operatorul ia în considerare cel puţin CaO şi MgO şi prezintă autorităţii competente dovezi privind măsura în care trebuie luate în considerare alte surse de carbon.

În afara cazului în care materia primă brută este caracterizată ca atare, operatorul aplică cerinţele privind incertitudinea pentru datele privind activitatea în mod separat fiecărei intrări în cuptor cu conţinut relevant de carbon, evitând dubla contabilizare sau omisiunile rezultate din materiile recirculate sau de by-pass. Dacă datele privind activitatea sunt determinate pe baza cantităţii de clincher produsă, cantitatea netă de materie primă poate fi determinată cu ajutorul unui raport empiric materie primă/clincher. Acest raport trebuie actualizat cel puţin o dată pe an, prin aplicarea ghidurilor de bune practici ale industriei.

b)pe baza livrărilor de ciment, utilizând următoarea formulă (bilanţul materiilor ţinând cont de expedierea şi aprovizionările de clincher, precum şi variaţiile de stoc ale acestuia):

(C)Emisii legate de praful eliminat

(D)Emisii rezultate din carbonul care nu provine din carbonaţii prezenţi în materia prima brută

X.PRODUCEREA DE CARBONAT DE CALCIU ŞI CALCINAREA DOLOMITEI SAU A MAGNEZITEI PREVĂZUTE ÎN ANEXA I LA DIRECTIVA 2003/87/CE

(A)Domeniu de aplicare

(B)Reguli de monitorizare specifice

(C)Emisii rezultate din carbonul care nu provine din carbonaţii prezenţi în materiile prime

XI.PRODUCEREA DE STICLĂ, DE FIBRĂ DE STICLĂ SAU DE MATERIAL IZOLANT DIN VATĂ MINERALĂ, PREVĂZUTĂ ÎN ANEXA I LA DIRECTIVA 2003/87/CE

(A)Domeniu de aplicare

Operatorul include cel puţin următoarele surse potenţiale de emisii de CO₂: descompunerea carbonaţilor alcalini şi alcalino-pământoşi ca rezultat al topirii materiilor prime, combustibililor fosili convenţionali, materiilor prime şi combustibililor fosili alternativi, combustibililor proveniţi din biomasă (deşeuri de biomasă), altor combustibili, aditivilor cu conţinut de carbon, inclusiv cocs, praf de cărbune şi grafit, post-arderii gazelor de ardere şi epurării gazelor de ardere.

(B)Reguli de monitorizare specifice

Emisiile de ardere, inclusiv cele provenite din epurarea gazelor de ardere, se monitorizează în conformitate cu secţiunea 1 din prezenta anexă. Emisiile de proces provenite de la materii prime fără conţinut de carbonaţi, inclusiv de la cocs, grafit şi praf de cărbune, se monitorizează în conformitate cu secţiunea 4 din anexa II. Printre carbonaţii care trebuie luaţi în considerare se numără cel puţin CaCO3, MgCO3, Na2CO3, NaHCO3, BaCO3, Li2CO3, K2CO3 şi SrCO3. Se aplică doar metoda A.

XII.PRODUCEREA PRODUSELOR CERAMICE PREVĂZUTĂ ÎN ANEXA I LA DIRECTIVA 2003/87/CE

(A)Domeniu de aplicare

Operatorul include cel puţin următoarele surse potenţiale de emisii de CO2: combustibilii de alimentare a cuptoarelor, calcinarea calcarului/dolomitei şi a altor carbonaţi din materiile prime, calcarul şi alţi carbonaţi destinaţi reducerii poluanţilor atmosferici şi epurării altor gaze de ardere, aditivii fosili/de biomasă utilizaţi pentru a induce porozitatea, precum polistirenul, reziduurile rezultate din producerea hârtiei sau rumeguşul, conţinutul de carbon care nu provine din carbonaţi din argilă şi alte materii prime.

(B)Reguli de monitorizare specifice

Emisiile de ardere, inclusiv cele provenite din epurarea gazelor de ardere, se monitorizează în conformitate cu secţiunea 1 din prezenta anexă. Emisiile de proces provenite din componentele materiilor prime şi din aditivi se monitorizează în conformitate cu secţiunea 4 din anexa II. Pentru produsele ceramice pe bază de argilă purificată sau sintetică, operatorul poate utiliza fie metoda A, fie metoda B. Pentru produsele ceramice pe bază de argilă neprelucrată sau ori de câte ori se utilizează argilă sau aditivi cu un conţinut de carbon care nu provine din carbonaţi semnificativ, operatorul utilizează metoda A. Carbonaţii de calciu se iau întotdeauna în considerare. Se iau în considerare şi alţi carbonaţi şi carbonul care nu provine din carbonaţii prezenţi în materiile prime, dacă sunt relevanţi pentru calcularea emisiilor.

Datele privind activitatea pentru materialele intrate în proces utilizate pentru metoda A pot fi determinate printr-un calcul retroactiv adecvat, bazat pe cele mai bune practici ale industriei şi aprobat de autoritatea competentă. Acest calcul retroactiv ia în considerare măsurările disponibile pentru produsele ecologice uscate sau produsele arse şi sursele de date adecvate pentru umiditatea din argilă şi din aditivi şi pierderile din recoacere (pierderea prin calcinare) ale materialelor implicate.

XIV.PRODUCEREA DE CELULOZĂ ŞI HÂRTIE PREVĂZUTĂ ÎN ANEXA I LA DIRECTIVA 2003/87/CE

(B)Reguli de monitorizare specifice

Emisiile de proces provenite din materii prime utilizate ca substanţe chimice complementare, incluzând cel puţin calcarul sau soda calcinată, se monitorizează prin metoda A în conformitate cu secţiunea 4 din anexa II. Emisiile de CO₂ provenite din recuperarea nămolului de calcar din producţia de celuloză se consideră a fi emisii de CO₂ provenite din biomasă reciclată. Doar cantitatea de CO₂ proporţională cu substanţele chimice complementare intrate în proces se consideră a fi generatoare de emisii de CO₂ fosil.

XV.PRODUCEREA DE NEGRU DE FUM PREVĂZUTĂ ÎN ANEXA I LA DIRECTIVA 2003/87/CE

XVI.DETERMINAREA EMISIILOR DE PROTOXID DE AZOT (N₂O) REZULTATE ÎN URMA PRODUCERII DE ACID AZOTIC, ACID ADIPIC, CAPROLACTAMĂ, GLIOXAL ŞI ACID GLIOXILIC PREVĂZUTĂ ÎN ANEXA I LA DIRECTIVA 2003/87/CE

(A)Domeniu de aplicare

(B)Determinarea emisiilor de CO₂

1.B.1 Emisiile anuale de CO₂

2.B.2 Emisiile orare de N₂O

Operatorul determină concentraţiile orare de N₂O din gazele de ardere provenite de la fiecare sursă de emisii utilizând o metodologie bazată pe măsurarea la un punct reprezentativ, în aval de dispozitivul de reducere a emisiilor de NO_x/N₂O, în cazul utilizării reducerii. Operatorul aplică tehnici capabile să măsoare concentraţiile de N₂O pentru toate sursele de emisii, atât în condiţii de emisii reduse, cât şi în condiţii de emisii nereduse. Atunci când incertitudinile cresc în timpul unor astfel de perioade, operatorul trebuie să le includă în evaluarea incertitudinii.

3.B.3 Determinarea debitului gazelor de ardere

În vederea monitorizării emisiilor de N₂O, operatorul utilizează metodele pentru măsurarea debitului gazelor de ardere prevăzute la articolul 43 alineatul (5) din prezentul regulament. Pentru producerea acidului azotic, operatorul aplică metoda prevăzută la articolul 43 alineatul (5) litera (a), cu excepţia cazului în care aplicarea acestei metode nu este posibilă din punct de vedere tehnic. În acest caz şi sub rezerva aprobării de către autoritatea competentă, operatorul aplică o metodă alternativă, inclusiv o metodă a bilanţului masic bazată pe parametri semnificativi, cum ar fi încărcătura de amoniac la intrare sau determinarea debitului cu ajutorul metodei de măsurare continuă a debitului emisiilor.

4.B.4 Concentraţii de oxigen (O₂)

Operatorul măsoară concentraţiile de oxigen din gazele reziduale atunci când acest lucru este necesar pentru calcularea debitului gazelor de ardere în conformitate cu subsecţiunea B.3 din prezenta secţiune a anexei IV. La efectuarea acestei măsurători, operatorul respectă cerinţele privind măsurarea concentraţiilor de la articolul 41 alineatele (1) şi (2). Pentru determinarea incertitudinii emisiilor de N₂O, operatorul ia în considerare incertitudinea măsurătorilor concentraţiei de O₂.

5.B.5 Calcularea emisiilor de N₂O

Pentru anumite perioade în care emisiile de N₂O asociate producerii de acid adipic, caprolactamă, glioxal şi acid glioxilic nu sunt reduse, inclusiv emisiile nereduse rezultate din ventilaţia din motive de siguranţă sau emisiile nereduse ca urmare a defectării instalaţiei de reducere a emisiilor, şi pentru cazurile în care monitorizarea continuă a emisiilor de N₂O nu este posibilă din punct de vedere tehnic, operatorul poate să recurgă, sub rezerva aprobării de către autoritatea competentă a metodologiei specifice, la metoda bilanţului masic pentru a calcula emisiile de N₂O. În acest scop, incertitudinea totală este similară cu cea rezultată ca urmare a aplicării cerinţelor privind nivelurile prevăzute la articolul 41 alineatele (1) şi (2). Operatorul îşi bazează metoda de calcul pe rata maximă de emisii potenţiale de N₂O provenite din reacţia chimică care are loc simultan cu emisia şi în perioada producerii emisiei.

(C)Determinarea echivalentului anual al CO₂ - CO_2(e)

XVII.PRODUCEREA AMONIACULUI PREVĂZUTĂ ÎN ANEXA I LA DIRECTIVA 2003/87/CE

(B)Reguli de monitorizare specifice

Atunci când CO2 rezultat din producţia de amoniac este utilizat ca material de alimentare pentru producţia de uree sau de alte produse chimice sau atunci când CO2 este transferat din instalaţie într-un scop care nu intră sub incidenţa articolului 49 alineatul (1) din prezentul regulament, cantitatea aferentă de CO2 se consideră ca fiind emisă de către instalaţia care produce CO2, cu excepţia cazului în care CO2 este legat de un produs care îndeplineşte condiţiile prevăzute la articolul 49a alineatul (1) din prezentul regulament.

XVIII.PRODUCEREA SUBSTANŢELOR CHIMICE ORGANICE ÎN VRAC PREVĂZUTĂ ÎN ANEXA I LA DIRECTIVA 2003/87/CE

(B)Reguli de monitorizare specifice

Fără a aduce atingere dispoziţiilor de la primul paragraf, operatorul monitorizează emisiile din procesele de ardere atunci când combustibilii utilizaţi nu fac parte sau nu rezultă din reacţiile chimice pentru producerea de substanţe chimice organice în vrac, utilizând metodologia standard, în conformitate cu articolul 24 şi cu secţiunea 1 din prezenta anexă. În toate celelalte cazuri, operatorul poate alege să monitorizeze emisiile provenite din producerea de substanţe chimice organice în vrac cu ajutorul metoda bilanţului masic, în conformitate cu articolul 25, sau cu ajutorul metodologiei standard, în conformitate cu articolul 24. În cazul utilizării metodologiei standard, operatorul trebuie să aducă dovezi autorităţii competente cu privire la faptul că metodologia aleasă acoperă toate emisiile relevante care ar fi fost acoperite şi prin metoda bilanţului masic.

XIX.PRODUCEREA HIDROGENULUI ŞI A GAZULUI DE SINTEZĂ PREVĂZUTĂ ÎN ANEXA I LA DIRECTIVA 2003/87/CE

(B)Reguli de monitorizare specifice

XX.PRODUCEREA SODEI CALCINATE ŞI A BICARBONATULUI DE SODIU PREVĂZUTĂ ÎN ANEXA I LA DIRECTIVA 2003/87/CE

(B)Reguli de monitorizare specifice

XXI.DETERMINAREA EMISIILOR DE GAZE CU EFECT DE SERĂ REZULTATE DIN ACTIVITĂŢILE DE CAPTARE A CO₂ ÎN VEDEREA TRANSPORTULUI ŞI A STOCĂRII SALE GEOLOGICE ÎNTR-UN SIT DE STOCARE AUTORIZAT ÎN TEMEIUL DIRECTIVEI 2009/31/CE

(A)Domeniu de aplicare

Captarea CO2 se efectuează fie de către instalaţii concepute special în acest scop, care primesc CO2 prin transfer de la una sau mai multe instalaţii, fie de către aceeaşi instalaţie care desfăşoară activităţile care produc CO2 captat pe baza aceleiaşi autorizaţii privind emisiile de gaze cu efect de seră. Toate părţile instalaţiei implicate în captarea CO2 şi transferul într-o infrastructură de transport al CO2 sau la un sit pentru stocarea geologică a emisiilor de CO2 gaze cu efect de seră, inclusiv orice instalaţii auxiliare legate funcţional, cum ar fi instalaţiile de stocare intermediară a CO2, staţiile de compresoare booster, de lichefiere, de gazeificare, de purificare sau încălzitoarele, sunt incluse în autorizaţia privind emisiile de gaze cu efect de seră şi sunt contabilizate în planul de monitorizare aferent. În cazul în care instalaţia efectuează şi alte activităţi care intră sub incidenţa Directivei 2003/87/CE, emisiile provenite din activităţile respective se monitorizează în conformitate cu secţiunile corespunzătoare din prezenta anexă.

(B)Cuantificarea cantităţilor de CO2 transferate şi emise

Einstalaţie de captare	=	totalul emisiilor de gaze cu efect de seră ale instalaţiei de captare;
Tintrare	=	cantitatea de CO2 transferată la instalaţia de captare, determinată fie pe baza unuia sau mai multor fluxuri-sursă, ca în metodologia bilanţului masic în conformitate cu articolul 25, fie pe baza metodologiei bazate pe măsurare în conformitate cu articolele 40-46 şi cu articolul 49 din prezentul regulament.
Efără captare	=	emisiile instalaţiei calculate în baza ipotezei conform căreia CO2 nu a fost captat, şi anume suma emisiilor provenite din toate celelalte activităţi ale instalaţiei, monitorizate în conformitate cu secţiunile relevante din anexa IV, inclusiv metoda B din secţiunea 22 din anexa IV la prezentul regulament pentru orice instalaţie auxiliară conectată funcţional;
Tpentru stocare	=	cantitatea de CO2 transferată într-o infrastructură de transport al CO2 sau la un sit de stocare, determinată fie pe baza unuia sau mai multor fluxuri-sursă, ca în metodologia bilanţului masic în conformitate cu articolul 25, fie pe baza metodologiei bazate pe măsurare în conformitate cu articolele 40-46 şi cu articolul 49 din prezentul regulament.

XXII.DETERMINAREA EMISIILOR DE GAZE CU EFECT DE SERĂ REZULTATE DIN TRANSPORTUL CO2 ÎN VEDEREA STOCĂRII GEOLOGICE ÎNTR-UN SIT DE STOCARE AUTORIZAT ÎN TEMEIUL DIRECTIVEI 2009/31/CE

(A)Domeniu de aplicare

Limitele monitorizării şi raportării emisiilor rezultate din transportul CO2 sunt stabilite în autorizaţia privind emisiile de gaze cu efect de seră a infrastructurii de transport al CO2, care include toate instalaţiile auxiliare legate funcţional la infrastructura de transport, cum ar fi instalaţiile de stocare intermediară a CO2, staţiile de compresoare booster, de lichefiere, de gazeificare, de purificare sau încălzitoarele. Fiecare infrastructură de transport are minimum un punct iniţial şi un punct final, conectat fiecare la alte instalaţii sau la o infrastructură de transport al CO2 care efectuează una sau mai multe dintre următoarele activităţi: captare, transport sau stocare geologică a CO2. Punctul iniţial şi cel final pot fi stabilite la bifurcaţii ale infrastructurii de transport şi la trecerea frontierelor naţionale. Punctul iniţial şi cel final, precum şi instalaţiile sau infrastructura de transport al CO2 de care sunt conectate sunt stabilite în autorizaţia privind emisiile de gaze cu efect de seră.

Fiecare operator al unei infrastructuri de transport al CO2 ia în considerare cel puţin următoarele surse potenţiale de emisii de CO2: arderea şi alte procese care au loc în instalaţiile legate funcţional de infrastructura de transport, inclusiv staţiile de compresoare booster şi staţiile de lichefiere; unităţile de ardere, inclusiv unităţile de ardere internă ale vehiculelor de transport al CO2, în măsura în care emisiile nu fac obiectul obligaţiilor de restituire legate de activităţile enumerate în anexa I sau III la Directiva 2003/87/CE în acelaşi an de raportare; emisiile fugitive din infrastructura de transport; emisiile evacuate din infrastructura de transport şi emisiile cauzate de scurgeri incidentale din infrastructura de transport.

CO2 transportat în alte scopuri decât stocarea geologică într-un sit de stocare autorizat în temeiul Directivei 2009/31/CE nu face parte din limitele monitorizării şi raportării emisiilor de către infrastructura de transport al CO2. În cazurile în care aceeaşi infrastructură este utilizată pentru transportul de CO2 în scopuri multiple, inclusiv pentru stocarea geologică într-un sit de stocare autorizat în temeiul Directivei 2009/31/CE, într-un mod în care diferitele loturi nu se pot diferenţia, operatorul unei infrastructuri de transport al CO2 indică acest lucru în autorizaţia privind emisiile de gaze cu efect de seră şi stabileşte o metodă de înregistrare şi documentare a volumelor de CO2 transportat în alte scopuri decât stocarea geologică într-un sit de stocare autorizat în temeiul Directivei 2009/31/CE. Operatorul unei infrastructuri de transport al CO2 monitorizează emisiile rezultate din volumul total de CO2 transportat, dar raportează ca fiind emisă partea de emisii corespunzătoare volumului de CO2 transportat în vederea stocării geologice într-un sit de stocare autorizat în temeiul Directivei 2009/31/CE împărţită la volumul total de CO2 transportat.

(B)Metodologii de cuantificare a CO2

Operatorul aplică metoda B, cu excepţia cazului în care operatorul poate demonstra autorităţii competente că aplicarea metodei A va conduce la rezultate mai fiabile şi cu o marjă de incertitudine mai mică per totalul emisiilor, utilizând cea mai bună tehnologie disponibilă şi cele mai bune cunoştinţe disponibile la momentul solicitării autorizaţiei privind emisiile de gaze cu efect de seră şi al aprobării planului de monitorizare, fără a implica costuri nerezonabile. În cazul în care se aplică metoda B, fiecare operator trebuie să demonstreze într-un mod acceptabil pentru autoritatea competentă că marja totală de incertitudine în ceea ce priveşte nivelul anual al emisiilor de gaze cu efect de seră din infrastructura sa de transport nu depăşeşte 7,5 %.

Emisii	=	totalul emisiilor de CO2 din infrastructura de transport [t CO2];
Einfrastructura de transport	=	cantitatea de CO2 [t CO2] din activitatea proprie a infrastructurii de transport, şi anume nu emisiile provenite din CO2 transportat, dar care rezultă din ardere sau din alte procese legate funcţional de infrastructura de transport, monitorizată în conformitate cu secţiunile relevante din anexa IV la prezentul regulament;
TINTRARE,i	=	cantitatea de CO2 transferată în infrastructura de transport prin punctul de intrare i, determinată fie pe baza unuia sau mai multor fluxuri-sursă ca în metodologia bilanţului masic în conformitate cu articolul 25, fie pe baza metodologiei bazate pe măsurare în conformitate cu articolele 40-46 şi cu articolul 49 din prezentul regulament.
TIEŞIRE,i	=	cantitatea de CO2 transferată din infrastructura de transport la punctul de ieşire i, determinată fie pe baza unuia sau mai multor fluxuri-sursă ca în metodologia bilanţului masic în conformitate cu articolul 25, fie pe baza metodologiei bazate pe măsurare în conformitate cu articolele 40-46 şi cu articolul 49 din prezentul regulament.
Eîn tranzit	=	cantitatea de CO2 transferată în infrastructura de transport prin punctul de intrare i, care nu este transferată către o altă instalaţie sau infrastructură de transport al CO2 în aceeaşi perioadă de raportare, ci până la termenul indicat la articolul 49 alineatul (7) din prezentul regulament în anul următor perioadei de raportare. Cantităţile corespunzătoare nu se iau în considerare pentru TIEŞIRE,i pentru perioada de raportare ulterioară.

Emisii	=	totalul emisiilor de CO2 din infrastructura de transport [t CO2];
Efugitive	=	cantitatea de emisii fugitive [t CO2] din CO2 transportat prin infrastructura de transport, inclusiv de la dispozitive de etanşare, supape, staţii de compresoare intermediare şi instalaţii de stocare intermediare;
Eevacuate	=	cantitatea de emisii evacuate [t CO2] din CO2 transportat prin infrastructura de transport;
Eincidente de scurgeri	=	cantitatea de CO2 [t CO2] transportat prin infrastructura de transport care este emisă ca urmare a defectării uneia sau mai multor componente ale infrastructurii de transport;
Einfrastructura de transport	=	cantitatea de CO2 [t CO2] din activitatea proprie a infrastructurii de transport, şi anume nu emisiile provenite din CO2 transportat, dar care rezultă din ardere sau din alte procese legate funcţional de infrastructura de transport, monitorizată în conformitate cu secţiunile relevante din anexa IV la prezentul regulament.

La începutul funcţionării infrastructurii şi cel târziu până la sfârşitul primului an de raportare în care infrastructura de transport este în funcţiune, operatorul determină cotele medii de emisii, ER (emission rates) (exprimate în gCO2/unitate de timp) per piesă a echipamentului per ocurenţă în cazul în care pot fi anticipate posibile emisii fugitive. Operatorul revizuieşte ratele respectivi cel puţin o dată la cinci ani ţinând cont de cele mai avansate tehnici şi cunoştinţe disponibile.

Operatorul unei infrastructuri de transport al CO2 demonstrează integritatea sistemului cu ajutorul unor date reprezentative privind presiunea şi temperatura (în spaţiu şi timp). Dacă datele indică că a avut loc o scurgere, operatorul calculează cantitatea de CO2 care s-a scurs folosind o metodologie adecvată, documentată în planul de monitorizare, bazată pe orientările privind cele mai bune practici ale industriei, inclusiv prin utilizarea diferenţelor de temperatură şi presiune înregistrate în raport cu valorile medii ale temperaturii şi presiunii aferente întregii reţele.

XXIII.STOCAREA GEOLOGICĂ A CO₂ ÎNTR-UN SIT DE STOCARE AUTORIZAT ÎN TEMEIUL DIRECTIVEI 2009/31/CE

(A)Domeniu de aplicare

Autoritatea competentă defineşte limitele de monitorizare şi de raportare a emisiilor rezultate din stocarea geologică a CO2 în funcţie de delimitarea sitului de stocare şi a complexului de stocare, astfel cum este indicată în autorizaţia eliberată în temeiul Directivei 2009/31/CE, precum şi a tuturor instalaţiilor auxiliare legate funcţional la complexul de stocare, cum ar fi instalaţiile de stocare intermediară a CO2, staţiile de compresoare booster, de lichefiere, de gazeificare, de purificare sau încălzitoarele. Atunci când se detectează scurgeri din complexul de stocare care conduc la emisii sau la degajări de CO2 în coloana de apă, operatorul întreprinde imediat toate acţiunile următoare:

c)monitorizează şi raportează emisiile.

Fiecare operator a unei activităţi de stocare geologică ia în considerare cel puţin următoarele surse potenţiale de emisii pentru emisiile de CO₂ în ansamblu: utilizarea combustibilului la staţiile de compresoare booster şi în alte activităţi de ardere, inclusiv la centralele electrice de la faţa locului; evacuarea din injectare sau din operaţiunile de recuperare intensificată a hidrocarburilor; emisiile fugitive din injectare; degajările de CO₂ provenite din operaţiunile de recuperare intensificată a hidrocarburilor şi scurgerile.

(B)Cuantificarea emisiilor de CO₂

Operatorul unei activităţi de stocare geologică nu adaugă la nivelul calculat al emisiilor proprii cantităţile de CO2 primite de la alte instalaţii şi nu scade din nivelul calculat al emisiilor proprii cantităţile de CO2 pe care le stochează geologic pe propriul sit sau pe care le transferă la alte instalaţii. Operatorul monitorizează emisiile provenite de la toate instalaţiile auxiliare legate funcţional de complexul de stocare în conformitate cu dispoziţiile prevăzute în secţiunea 22 din anexa IV la prezentul regulament.

1.B.1 Emisiile de evacuare şi emisiile fugitive rezultate din injectare

Fiecare operator determină V CO2 fie pe baza unuia sau mai multor fluxuri-sursă ca în metodologia bilanţului masic în conformitate cu articolul 25, fie cu ajutorul metodologiei bazate pe măsurare în conformitate cu articolele 41-46 din prezentul regulament. Prin derogare de la prima teză şi sub rezerva aprobării de către autoritatea competentă, operatorul poate include în planul de monitorizare o metodologie adecvată pentru determinarea V CO2, bazată pe cele mai bune practici ale industriei, în cazul în care aplicarea metodologiilor de monitorizare menţionate în prima teză ar presupune costuri nerezonabile sau operatorul poate demonstra că metodologia bazată pe cele mai bune practici ale industriei permite determinarea cantităţilor cu cel puţin aceeaşi precizie ca metodologiile bazate pe măsurare.

Operatorul consideră F CO₂ ca fiind o sursă unică, în sensul că dispoziţiile privind incertitudinea asociată nivelurilor în conformitate cu secţiunea 1 din anexa VIII se aplică valorii totale, şi nu la punctele de emisii individuale. Fiecare operator include în planul de monitorizare o analiză privind sursele de emisii fugitive potenţiale şi prezintă o metodologie documentată corespunzător de calculare sau de măsurare a cantităţii de F CO₂, pe baza orientărilor privind cele mai bune practici ale industriei. Pentru determinarea F CO₂, operatorul poate utiliza datele colectate în temeiul articolelor 32-35 din Directiva 2009/31/CE şi al anexei II secţiunea 1.1 literele (e)-(h) la aceasta în ceea ce priveşte instalaţia de injectare, în cazul în care sunt în conformitate cu cerinţele prezentului regulament.

2.B.2 Emisiile de evacuare şi emisiile fugitive rezultate din operaţiunile de recuperare intensificată a hidrocarburilor

3.B.3 Scurgerile de la nivelul complexului de stocare

ANEXA V:Cerinţe privind nivelurile minime pentru metodologiile bazate pe calcul în cazul instalaţiilor de categoria A menţionate la articolul 19 alineatul (2) litera (a) şi al entităţilor de categoria A menţionate la articolul 75e alineatul (2) litera (a) şi pentru parametrii de calcul vizând combustibilii comerciali standard utilizaţi în instalaţiile de categoriile B şi C menţionate la articolul 19 alineatul (2) literele (b) şi (c) şi de entităţile de categoria B menţionate la articolul 75e alineatul (2) litera (b)

Activitate/Tipul fluxului-sursă	Date privind activitatea		Factor de emisie (*)	Date privind compoziţia (conţinutul de carbon) (*)	Factor de oxidare	Factor de conversie
Activitate/Tipul fluxului-sursă	Cantitatea de combustibil sau de material	Puterea calorifică netă	Factor de emisie (*)	Date privind compoziţia (conţinutul de carbon) (*)	Factor de oxidare	Factor de conversie
Arderea combustibililor
Combustibili comerciali standard	2	2a/2b	2a/2b	n.a.	1	n.a.
Alţi combustibili gazoşi şi lichizi	2	2a/2b	2a/2b	n.a.	1	n.a.
Combustibili solizi	1	2a/2b	2a/2b	n.a.	1	n.a.
Metoda bilanţului masic pentru terminalele de prelucrare a gazului	1	n.a.	n.a.	1	n.a.	n.a.
Flăcări deschise	1	n.a.	1	n.a.	1	n.a.
Epurare (carbonat)	1	n.a.	1	n.a.	n.a.	1
Epurare (ghips)	1	n.a.	1	n.a.	n.a.	1
Epurare (uree)	1	1	1	n.a.	1	n.a.
Rafinarea ţiţeiului
Regenerarea cracării catalitice	1	n.a.	n.a.	n.a.	n.a.	n.a.
Producţia de cocs
Bilanţ masic	1	n.a.	n.a.	2	n.a.	n.a.
Combustibil intrat în proces	1	2	2	n.a.	n.a.	n.a.
Prăjirea şi sinterizarea minereurilor metalice
Bilanţ masic	1	n.a.	n.a.	2	n.a.	n.a.
Alimentarea cu carbonaţi	1	n.a.	1	n.a.	n.a.	1
Producţia de fontă şi oţel
Bilanţ masic	1	n.a.	n.a.	2	n.a.	n.a.
Combustibil intrat în proces	1	2a/2b	2	n.a.	n.a.	n.a.
Producţia şi prelucrarea metalelor feroase şi neferoase, inclusiv a aluminiului secundar
Bilanţ masic	1	n.a.	n.a.	2	n.a.	n.a.
Emisii de proces	1	n.a.	1	n.a.	n.a.	1
Producţia de aluminiu primar
Bilanţul masic pentru emisiile de CO₂	1	n.a.	n.a.	2	n.a.	n.a.
Emisii de PFC (metoda pantei)	1	n.a.	1	n.a.	n.a.	n.a.
Emisii de PFC (metoda supratensiunii)	1	n.a.	1	n.a.	n.a.	n.a.
Producţia de clincher de ciment
Pe baza intrărilor în cuptor (metoda A)	1	n.a.	1	n.a.	n.a.	1
Producţia de clincher (metoda B)	1	n.a.	1	n.a.	n.a.	1
Praf din cuptoarele de ciment (CKD)	1	n.a.	1	n.a.	n.a.	n.a.
Carbonul care nu provine din carbonatul conţinut în materia primă brută	1	n.a.	1	n.a.	n.a.	1
Producţia de calcar şi calcinarea dolomitei şi a magnezitei
Carbonaţi (metoda A)	1	n.a.	1	n.a.	n.a.	1
Alte intrări în proces	1	n.a.	1	n.a.	n.a.	1
Oxizii alcalino - pământoşi (metoda B)	1	n.a.	1	n.a.	n.a.	1
Fabricarea sticlei şi a vatei minerale
Intrări de carbonaţi	1	n.a.	1	n.a.	n.a.	n.a.
Alte intrări în proces	1	n.a.	1	n.a.	n.a.	1
Producerea de produse ceramice
Intrări de carbon (metoda A)	1	n.a.	1	n.a.	n.a.	1
Alte intrări în proces	1	n.a.	1	n.a.	n.a.	1
Oxizii alcalini (metoda B)	1	n.a.	1	n.a.	n.a.	1
Epurare	1	n.a.	1	n.a.	n.a.	n.a.
Producerea de ghips şi de ghips-carton: a se vedea arderea combustibililor
Producţia de celuloză şi hârtie
Substanţe chimice complementare	1	n.a.	1	n.a.	n.a.	n.a.
Producerea de negru de fum
Metoda bilanţului masic	1	n.a.	n.a.	1	n.a.	n.a.
Producerea de amoniac
Combustibil intrat în proces	2	2a/2b	2a/2b	n.a.	n.a.	n.a.
Producerea de substanţe chimice organice în vrac
Bilanţ masic	1	n.a.	n.a.	2	n.a.	n.a.
Producerea de hidrogen şi de gaz de sinteză
Combustibil intrat în proces	2	2a/2b	2a/2b	n.a.	n.a.	n.a.
Bilanţ masic	1	n.a.	n.a.	2	n.a.	n.a.
Producerea de sodă calcinată şi de bicarbonat de sodiu
Bilanţ masic	1	n.a.	n.a.	2	n.a.	n.a.
("n.a." înseamnă "nu se aplică") (*) Nivelurile pentru factorul de emisie se referă la factorul de emisie preliminar, iar conţinutul de carbon se referă la conţinutul total de carbon. Pentru materialele mixte, fracţiunea de biomasă trebuie să fie determinată separat. Nivelul 1 este nivelul minim care trebuie aplicat pentru fracţiunea de biomasă în cazul instalaţiilor de categoria A şi în cazul combustibililor comerciali standard pentru toate instalaţiile, în conformitate cu articolul 26 alineatul (1) litera (a)

Tipul fluxului de combustibil

Cantitatea de combustibil eliberat pentru consum

Factor de conversie a unităţii

Factor de emisie (*)

Combustibili comerciali standard

2a/2b

Alţi combustibili gazoşi şi lichizi

2a/2b

Combustibili solizi

2a/2b

(*) Nivelurile pentru factorul de emisie se referă la factorul de emisie preliminar. Pentru materialele mixte, fracţiunea de biomasă se determină separat. Nivelul 1 este nivelul minim care trebuie aplicat pentru fracţiunea de biomasă în cazul entităţilor de categoria A şi în cazul combustibililor comerciali standard pentru toate entităţile reglementate, în conformitate cu articolul 75e alineatul (2) litera (a)

ANEXA VI:Valori de referinţă pentru parametrii de calcul [articolul 31 alineatul (1) litera (a)]

1.FACTORII DE EMISIE AI COMBUSTIBILILOR ÎN FUNCŢIE DE PUTEREA CALORIFICĂ NETĂ (NCV)

Descrierea tipului de combustibil	Factorul de emisie (t CO₂/TJ)	Puterea calorifică netă (TJ/Gg)	Sursa
Ţiţei	73,3	42,3	LD IPCC 2006
Combustibil constând din emulsie de bitum în apă (Orimulsion)	77,0	27,5	LD IPCC 2006
Gaze naturale lichide	64,2	44,2	LD IPCC 2006
Benzină	69,3	44,3	LD IPCC 2006
Kerosen (cu excepţia kerosenului pentru avioanele cu reacţie)	71,9	43,8	LD IPCC 2006
Ulei din şist bituminos	73,3	38,1	LD IPCC 2006
Motorină	74,1	43,0	LD IPCC 2006
Combustibil petrolier rezidual	77,4	40,4	LD IPCC 2006
Gaze petroliere lichefiate	63,1	47,3	LD IPCC 2006
Etan	61,6	46,4	LD IPCC 2006
Naftă	73,3	44,5	LD IPCC 2006
Bitum	80,7	40,2	LD IPCC 2006
Lubrifianţi	73,3	40,2	LD IPCC 2006
Cocs de petrol	97,5	32,5	LD IPCC 2006
Materii prime de rafinărie	73,3	43,0	LD IPCC 2006
Gaz de rafinărie	57,6	49,5	LD IPCC 2006
Ceară de parafină	73,3	40,2	LD IPCC 2006
White spirit şi SPB	73,3	40,2	LD IPCC 2006
Alte produse petroliere	73,3	40,2	LD IPCC 2006
Antracit	98,3	26,7	LD IPCC 2006
Huilă de cocs	94,6	28,2	LD IPCC 2006
Alţi cărbuni bituminoşi	94,6	25,8	LD IPCC 2006
Cărbune subbituminos	96,1	18,9	LD IPCC 2006
Lignit	101,0	11,9	LD IPCC 2006
Şist bituminos şi nisipuri petrolifere	107,0	8,9	LD IPCC 2006
Combustibil brichetat	97,5	20,7	LD IPCC 2006
Cuptoare de cocs şi lignit	107,0	28,2	LD IPCC 2006
Gaz de cocserie	107,0	28,2	LD IPCC 2006
Gudron de cărbune	80,7	28,0	LD IPCC 2006
Gaz de uzină	44,4	38,7	LD IPCC 2006
Gaz de cocserie	44,4	38,7	LD IPCC 2006
Gaz de furnal înalt	260	2,47	LD IPCC 2006
Gaz provenit din furnalul bazic cu oxigen	182	7,06	LD IPCC 2006
Gaze naturale	56,1	48,0	LD IPCC 2006
Deşeuri industriale	143	n.a.	LD IPCC 2006
Uleiuri uzate	73,3	40,2	LD IPCC 2006
Turbă	106,0	9,76	LD IPCC 2006
Lemn/deşeuri forestiere	-	15,6	LD IPCC 2006
Altă biomasă primară solidă	-	11,6	LD IPCC 2006 (numai PCN)
Mangal	-	29,5	LD IPCC 2006 (numai PCN)
Benzină biologică	-	27,0	LD IPCC 2006 (numai PCN)
Combustibili diesel biologici	-	27,0	LD IPCC 2006 (numai PCN)
Alţi combustibili biologici lichizi	-	27,4	LD IPCC 2006 (numai PCN)
Gaz provenit din depozitele de deşeuri	-	50,4	LD IPCC 2006 (numai PCN)
Gaz provenit din nămolurile de epurare	-	50,4	LD IPCC 2006 (numai PCN)
Alte biogaze	-	50,4	LD IPCC 2006 (numai PCN)
Anvelope uzate	85,0 (¹)	n.a.	WBCSD CSI
Monoxid de carbon	155,2 (²)	10,1	J. Falbe şi M. Regitz, Rompp Chemie Lexikon, Stuttgart, 1995
Metan	54,9 (³)	50,0	J. Falbe şi M. Regitz, Rompp Chemie Lexikon, Stuttgart, 1995
(¹) Această valoare este factorul de emisie preliminar, şi anume înainte de aplicarea fracţiunii de biomasă, dacă este cazul. (²) Pe baza unei PCN de 10,12 TJ/t. (³) Pe baza unei PCN de 50,01 TJ/t.

2.FACTORII DE EMISIE AFERENŢI EMISIILOR DE PROCES

ANEXA VII:Frecvenţa minimă a analizelor (articolul 35)

Combustibilul/materialul	Frecvenţa minimă a analizelor
Gaze naturale	Cel puţin săptămânal
Alte gaze, în special gazele de sinteză şi gazele de proces, cum ar fi amestecul de gaze de rafinărie, gazele de cocserie, gazele de furnal înalt, gazele de conversie, gazele din zăcăminte de petrol şi gazele naturale	Cel puţin zilnic - utilizând proceduri adecvate în momente diferite ale zilei
Păcură (de exemplu, păcură uşoară, medie, grea, bitum)	La fiecare 20 000 de tone de combustibil şi cel puţin de şase ori pe an
Cărbune, cărbune de cocserie, cocs, cocs de petrol, turbă	La fiecare 20 000 de tone de combustibil/material şi cel puţin de şase ori pe an
Alţi combustibili	La fiecare 10 000 de tone de combustibil şi cel puţin de patru ori pe an
Deşeuri solide netratate (deşeuri fosile pure sau amestec de deşeuri provenite din biomasă şi deşeuri fosile)	La fiecare 5 000 de tone de deşeuri şi cel puţin de patru ori pe an
Deşeuri lichide, deşeuri solide tratate în prealabil	La fiecare 10 000 de tone de deşeuri şi cel puţin de patru ori pe an
Minerale carbonate (inclusiv calcar şi dolomită)	La fiecare 50 000 de tone de material şi cel puţin de patru ori pe an
Argile şi şisturi argiloase	Cantitatea de material corespunzătoare unei cantităţi de 50 000 de tone de CO₂ şi cel puţin de patru ori pe an
Alte materiale (produse primare, intermediare şi finale)	În funcţie de tipul de material şi de variaţie, cantităţi de material corespunzătoare unei cantităţi de 50 000 de tone de CO₂ şi de cel puţin patru ori pe an

ANEXA VIII:Metodologii bazate pe măsurare (articolul 41)

1.DEFINIŢII ALE NIVELURILOR PENTRU METODOLOGIILE BAZATE PE MĂSURARE

3.DETERMINAREA GAZELOR CU EFECT DE SERĂ CU AJUTORUL METODOLOGIILOR BAZATE PE MĂSURARE

5._

ANEXA IX:Date şi informaţii minime care trebuie păstrate în conformitate cu articolul 67 alineatul (1)

1.ELEMENTE COMUNE PENTRU INSTALAŢII, OPERATORII DE AERONAVE ŞI ENTITĂŢILE REGLEMENTATE

2.ELEMENTE SPECIFICE PENTRU INSTALAŢIILE STAŢIONARE:

3.ELEMENTE SPECIFICE PENTRU ACTIVITĂŢILE DIN AVIAŢIE

4.ELEMENTE SPECIFICE PENTRU ENTITĂŢILE REGLEMENTATE

ANEXA X:Conţinutul minim al rapoartelor anuale privind emisiile [articolul 68 alineatul (3)]

I.Rapoartele anuale privind emisiile pentru instalaţiile staţionare

(6)informaţii referitoare la toate sursele de emisii şi fluxurile-sursă, incluzând cel puţin:

(8)informaţii raportate ca elemente informative, constând cel puţin din:

d)emisiile, cantităţile şi conţinutul energetic al combustibililor proveniţi din biomasă şi al biolichidelor arse sau al RFNBO sau RCF arşi sau al combustibililor sintetici cu emisii scăzute de carbon arşi, exprimate în t şi TJ, precum şi informaţii conform cărora combustibilii proveniţi din biomasă şi biolichidele, RFNBO sau RCF sau combustibilii sintetici cu emisii scăzute de carbon cu cotă zero respectă articolul 38 alineatul (5) sau articolul 39a alineatul (3) sau articolul 39a alineatul (4) din prezentul regulament;

g)dacă este cazul, numele instalaţiei şi codul de identificare al acesteia recunoscut în conformitate cu actele adoptate în temeiul articolului 19 alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE:

(9)în cazul în care se aplică o metodologie bazată pe măsurare:

(11)în cazul în care s-au constatat lacune în materie de date, iar acestea au fost acoperite prin utilizarea unor date de substituţie, în conformitate cu articolul 66 alineatul (1):

(13)dacă este cazul, nivelul producţiei de aluminiu primar, frecvenţa şi durata medie a efectelor anodice în perioada de raportare sau datele privind supratensiunea efectelor anodice pe perioada de raportare, precum şi rezultatele celor mai recente determinări ale factorilor de emisie specifici ai instalaţiei respective pentru CF₄ şi C₂F₆, astfel cum este indicat în anexa IV, şi cea mai recentă determinare a eficienţei de colectare a conductelor.

II.RAPOARTELE ANUALE PRIVIND EMISIILE ALE OPERATORILOR DE AERONAVE

(11)în cazul în care s-a constat că lipsesc date, iar acestea au fost acoperite prin utilizarea unor date de substituţie, în conformitate cu articolul 66 alineatul (2):

10.în cazul în care operatorul de aeronave nu utilizează NEATS pentru a calcula CO2(e), ci instrumente informatice proprii sau instrumente informatice ale terţilor, astfel cum se menţionează la articolul 56a alineatul (7) litera (b) din prezentul regulament, o descriere a modului în care se aplică eficacitatea în cadrul instrumentelor respective, în conformitate cu prezentul regulament şi NEATS, pentru a rafina GWP. În cazul în care eficacitatea nu a fost aplicată în cadrul acestor instrumente, operatorul de aeronave furnizează o descriere în care explică motivele pentru care nu s-a aplicat eficacitatea.

IV.RAPOARTELE PRIVIND EMISIILE ANUALE ALE ENTITĂŢILOR REGLEMENTATE

(6)informaţii referitoare la toate fluxurile de combustibil, cuprinzând cel puţin următoarele:

h)factorul de includere în domeniul de aplicare, exprimat ca fracţie adimensională cu până la trei zecimale. În cazul în care, pentru un flux de combustibil, se utilizează mai multe metode pentru a determina factorul de includere în domeniul de aplicare, informaţiile privind tipul metodei, factorul de includere în domeniul de aplicare aferent, cantitatea de combustibil eliberat pentru consum şi codul CRF la nivelul de detaliere disponibil;

(7)informaţii raportate ca elemente informative, cuprinzând cel puţin următoarele:

(8)în cazul în care s-au constatat lacune în materie de date, iar acestea au fost acoperite prin utilizarea unor date de substituţie în conformitate cu articolul 66 alineatul (1):

ANEXA X^a:Rapoarte privind furnizorii de combustibil şi consumul de combustibil al instalaţiilor staţionare şi, dacă este cazul, al operatorilor de aeronave şi al companiilor de transport maritim

ANEXA X^b:Rapoarte privind combustibilii eliberaţi pentru consum de entităţile reglementate

(a)numele, adresa şi numărul unic al autorizaţiei operatorului şi, dacă este cazul, al operatorului de aeronave şi al companiei de transport maritim către care se eliberează combustibilul. În alte cazuri în care combustibilul este destinat utilizării finale în sectoare prevăzute în anexa I la Directiva 2003/87/CE, entitatea reglementată transmite, dacă este disponibilă, o listă a tuturor consumatorilor combustibililor, de la cumpărătorul direct până la operator, precizând numele, adresa şi numărul unic al autorizaţiei, în cazul în care acest lucru nu ar cauza o sarcină administrativă disproporţionată;

Combustibili comerciali standard	Cantitatea de combustibil [t] sau [Nm³] sau [TJ]	±7,5 %	±5 %	±2,5 %	±1,5 %
Alţi combustibili gazoşi şi lichizi	Cantitatea de combustibil [t] sau [Nm³] sau [TJ]	±7,5 %	±5 %	±2,5 %	±1,5 %
Combustibili solizi	Cantitatea de combustibil [t] sau [TJ]	±7,5 %	±5 %	±2,5 %	±1,5 %

Tehnologie	Factorul de emisie pentru CF₄ (SEE_CF4) [(kg CF₄/t Al)/(efecte anodice în minute/cuvă-zi)]	Factorul de emisie pentru C₂F₆ (FC_2F6) [t C₂F₆ t CF₄]
Metoda de extragere a aluminiului primar prin adăugarea aluminei în centrul cuvei cu anozi precopţi (Centre Worked Prebake - CWPB)	0,143	0,121
Suport vertical cu miez din element anodic (Vertical Stud Soderberg - VSS)	0,092	0,053

Tehnologie	Factorul de emisie pentru CF₄ [(kg CF₄/t Al)/ mV]	Factorul de emisie pentru C₂F₆ [t C₂F₆ /t CF₄]
Metoda de extragere a aluminiului primar prin adăugarea aluminei în centrul cuvei cu anozi precopţi (Centre Worked Prebake - CWPB)	1,16	0,121
Suport vertical cu miez din element anodic Soderberg (Vertical Stud Soderberg - VSS)	Nu se aplică	0,053

Carbonat	Factorul de emisie (t CO₂/t carbonat)
CaCO₃	0,440
MgCO₃	0,522
Na₂CO₃	0,415
BaCO₃	0,223
Li₂CO₃	0,596
K₂CO₃	0,318
SrCO₃	0,298
NaHCO₃	0,524
FeCO₃	0,380
În general	Factorul de emisie = [M(CO₂)]/ {Y * [M(x)] + Z *[M(CO₃²-)]} X = metal M(x) = masa moleculară a X în [g/mol] M(CO₂) = masa moleculară a CO₂ în [g/mol] M(CO₃^2-) = masa moleculară a CO₃^2- în [g/mol] Y = numărul stoechiometric al X Z = numărul stoechiometric al CO₃^2-

Oxid	Factorul de emisie (t CO₂/t oxid)
CaO	0,785
MgO	1,092
BaO	0,287
În general: x_yo_z	Factorul de emisie = [M(CO₂)]/ {Y * [M(x)] + Z * [M(O)]} X = metal alcalino-pământos sau alcalin M(x) = masa moleculară a X în [g/mol] M(CO₂) = masa moleculară a CO₂ [g/mol] M(O) = masa moleculară a O [g/mol] Y = numărul stoechiometric al X = 1 (pentru metalele alcalino-pământoase) = 2 (pentru metalele alcaline) Z = numărul stoechiometric al O = 1

Materialul de intrare şi materialul de ieşire	Conţinutul de carbon (t C/t)	Factorul de emisie (t CO₂/t)
Fier redus în mod direct (DRI)	0,0191	0,07
Electrozi de carbon pentru cuptoarele cu arc electric	0,8188	3,00
Şarjă de carbon pentru cuptoarele cu arc electric	0,8297	3,04
Fier brichetat fierbinte	0,0191	0,07
Gaz provenit din furnalul bazic cu oxigen	0,3493	1,28
Cocs de petrol	0,8706	3,19
Fontă brută	0,0409	0,15
Fontă/deşeuri de fontă	0,0409	0,15
Oţel/deşeuri de oţel	0,0109	0,04

Substanţa	Conţinutul de carbon (t C/t)	Factorul de emisie (t CO₂/ t)
Acetonitril	0,5852	2,144
Acrilonitril	0,6664	2,442
Butadienă	0,888	3,254
Negru de fum	0,97	3,554
Etilenă	0,856	3,136
Diclorură de etilenă	0,245	0,898
Etilen glicol	0,387	1,418
Oxid de etilenă	0,545	1,997
Cianură de hidrogen	0,4444	1,628
Metanol	0,375	1,374
Metan	0,749	2,744
Propan	0,817	2,993
Propilenă	0,8563	3,137
Clorură de vinil monomer	0,384	1,407

Regulamentul (UE) nr. 601/2012 al Comisiei	Prezentul regulament
Articolele 1 - 49	Articolele 1 - 49
-	Articolul 50
Articolele 50 - 67	Articolele 51 - 68
Articolul 68	-
Articolele 69 - 75	Articolele 69 - 75
-	Articolul 76
Articolele 76 - 77	Articolele 77 - 78
Anexele I - X	Anexele I - X
-	Anexa XI