Capitolul viia - MONITORIZAREA EMISIILOR PROVENITE DE LA ENTITĂŢI REGLEMENTATE - Regulamentul 2066/19-dec-2018 privind monitorizarea şi raportarea emisiilor de gaze cu efect de seră în temeiul Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 601/2012 al Comisiei

Acte UE

Jurnalul Oficial 334L

În vigoare
Versiune de la: 1 Ianuarie 2025
CAPITOLUL VIIa:MONITORIZAREA EMISIILOR PROVENITE DE LA ENTITĂŢI REGLEMENTATE
Art. 75a: Principii generale
Articolele 4, 5, 6, 7, 8, 9 şi 10 din prezentul regulament se aplică emisiilor, entităţilor reglementate şi certificatelor care fac obiectul capitolului IVa din Directiva 2003/87/CE. În acest sens:
(a)orice referire la operator şi la operatorul de aeronave se interpretează ca referire la entitatea reglementată;
(b)eventualele referiri la emisiile de proces nu se aplică;
(c)orice referire la fluxurile-sursă se interpretează ca referire la fluxurile de combustibil;
(d)eventualele referiri la sursa de emisii nu se aplică;
(e)orice referire la activităţile enumerate în anexa I la Directiva 2003/87/CE se interpretează ca referire la activitatea menţionată în anexa III la directiva respectivă;
(f)orice trimitere la articolul 24 din Directiva 2003/87/CE se interpretează ca trimitere la articolul 30j din directiva respectivă;
(g)orice referire la datele privind activitatea se interpretează ca referire la cantităţile de combustibil eliberat pentru consum;
(h)orice referire la parametrii de calcul se interpretează ca referire la parametrii de calcul şi la factorul de includere în domeniul de aplicare.
Art. 75b: Planuri de monitorizare
(1)Se aplică articolul 11, articolul 12 alineatul (2), articolele 13 şi 14, articolul 15 alineatele (1) şi (2) şi articolul 16. În acest sens:
a)orice referire la operator sau la operatorul de aeronave se interpretează ca referire la entitatea reglementată;
b)orice referire la activitatea de aviaţie se interpretează ca referire la activitatea entităţii reglementate.
(2)Cu cel puţin patru luni înainte ca o entitate reglementată să înceapă activitatea prevăzută în anexa III la Directiva 2003/87/CE, entitatea respectivă prezintă, spre aprobare, autorităţii competente un plan de monitorizare, cu excepţia cazului în care autoritatea competentă a stabilit un termen alternativ pentru prezentarea acestui plan.
Planul de monitorizare constă într-o documentaţie detaliată, completă şi transparentă a metodologiei de monitorizare a unei anumite entităţi reglementate şi conţine cel puţin elementele prevăzute în anexa I.
Împreună cu planul de monitorizare, entitatea reglementată prezintă rezultatele unei evaluări a riscurilor care oferă dovezi că activităţile de control propuse şi procedurile aferente acestor activităţi de control sunt proporţionale cu riscurile inerente şi cu riscurile de control identificate.
(3)În conformitate cu articolul 15, modificările semnificative aduse planului de monitorizare al unei entităţi reglementate cuprind:
a)modificările categoriei entităţii reglementate în cazul în care astfel de modificări impun o modificare a metodologiei de monitorizare sau conduc la o modificare a pragului de semnificaţie aplicabil în temeiul articolului 23 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/2067;
b)în pofida articolului 75n, modificările referitoare la clasificarea entităţii reglementate ca «entitate reglementată cu emisii scăzute»;
c)modificarea nivelului aplicat;
d)introducerea de noi fluxuri de combustibil;
e)o modificare a clasificării fluxurilor de combustibil - între fluxuri de combustibil majore sau de minimis, în cazul în care o astfel de modificare necesită o modificare a metodei de monitorizare;
f)o modificare a valorii implicite pentru un parametru de calcul, în cazul în care valoarea respectivă trebuie prevăzută în planul de monitorizare;
g)o modificare a valorii implicite a factorului de includere în domeniul de aplicare;
h)introducerea de noi metode sau modificări ale metodelor existente referitoare la eşantionare, analiză sau calibrare, în cazul în care acest lucru are un impact direct asupra preciziei datelor privind emisiile.
Art. 75c: Fezabilitate tehnică
În cazul în care o entitate reglementată susţine că aplicarea unei anumite metodologii de monitorizare nu este fezabilă din punct de vedere tehnic, autoritatea competentă evaluează fezabilitatea tehnică luând în considerare justificarea furnizată de entitatea reglementată. Justificarea respectivă se bazează pe faptul că entitatea reglementată deţine resursele tehnice necesare pentru îndeplinirea exigenţelor unui sistem propus sau a unei cerinţe propuse şi care pot fi implementate în termenul solicitat în sensul prezentului regulament. Resursele tehnice respective includ disponibilitatea tehnicilor şi a tehnologiei necesare.
În scopul monitorizării şi al raportării emisiilor istorice pentru anul 2024 în conformitate cu articolul 30f alineatul (4) din Directiva 2003/87/CE, statele membre pot scuti entităţile reglementate de obligaţia de a justifica faptul că o anumită metodologie de monitorizare nu este fezabilă din punct de vedere tehnic.
Art. 75d: Costuri nerezonabile
(1)În cazul în care o entitate reglementată susţine că aplicarea unei anumite metodologii de monitorizare ar atrage costuri nerezonabile, autoritatea competentă verifică dacă acele costuri sunt nerezonabile, luând în considerare justificarea entităţii reglementate.
Autoritatea competentă consideră costurile ca fiind nerezonabile atunci când estimarea costurilor depăşeşte beneficiile. În acest scop, beneficiul se calculează prin înmulţirea unui factor de îmbunătăţire cu un preţ de referinţă de 60 EUR per certificat. Costurile trebuie să includă o perioadă de amortizare adecvată, bazată pe durata de viaţă economică a echipamentului.
(2)În pofida alineatului (1), entitatea reglementată ia în considerare costurile aplicării unei metodologii specifice de monitorizare care sunt suportate de consumatorii fluxurilor de combustibil eliberat pentru consum, inclusiv de consumatorii finali. În sensul prezentului paragraf, entitatea reglementată poate aplica estimări prudente ale costurilor.
În scopul monitorizării şi al raportării emisiilor istorice pentru anul 2024 în conformitate cu articolul 30f alineatul (4) din Directiva 2003/87/CE, statele membre pot scuti entităţile reglementate de obligaţia de a justifica faptul că o anumită metodologie de monitorizare ar atrage costuri nerezonabile.
(3)La evaluarea naturii nerezonabile a costurilor în ceea ce priveşte alegerea nivelurilor utilizate pentru cantităţile de combustibil eliberat pentru consum ale entităţii reglementate, autoritatea competentă utilizează ca factor de îmbunătăţire menţionat la alineatul (1) diferenţa dintre gradul de incertitudine atins la momentul respectiv şi pragul de incertitudine al nivelului care s-ar atinge în urma îmbunătăţirii, înmulţită cu media emisiilor anuale generate de respectivul flux de combustibil în cei mai recenţi trei ani.
În lipsa datelor privind media emisiilor anuale generate de fluxul de combustibil în cei mai recenţi trei ani, entitatea reglementată prezintă o estimare prudentă a emisiilor anuale medii, excluzând CO2-ul provenit din combustibili cu cotă zero. Pentru instrumentele de măsurare care fac obiectul verificării metrologice legale naţionale, gradul de incertitudine atins la momentul respectiv poate fi înlocuit cu eroarea maximă permisă în exploatare autorizată de legislaţia naţională relevantă.

În sensul prezentului alineat, se aplică articolul 38 alineatul (5) şi articolul 39a alineatul (3), cu condiţia ca entitatea reglementată să dispună de informaţiile relevante privind criteriile de durabilitate şi de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră aplicabile combustibililor cu cotă zero utilizaţi pentru ardere.

(4)La evaluarea naturii nerezonabile a costurilor în ceea ce priveşte alegerea nivelurilor utilizate pentru determinarea de către entitatea reglementată a factorului de includere în domeniul de aplicare şi cu privire la măsurile care sunt destinate să amelioreze calitatea datelor în ceea ce priveşte emisiile raportate, dar care nu au un impact direct asupra preciziei datelor privind cantităţile de combustibil eliberat pentru consum, autoritatea competentă utilizează un factor de îmbunătăţire de 1 % din media emisiilor anuale ale fluxurilor de combustibil respective înregistrate în cele mai recente trei perioade de raportare. Măsurile care sunt destinate să amelioreze calitatea emisiilor raportate, dar care nu au un impact direct asupra preciziei datelor privind cantităţile de combustibil eliberat pentru consum pot include:
a)trecerea de la valori implicite la analize pentru determinarea parametrilor de calcul;
b)creşterea numărului de analize pe flux de combustibil;
c)în cazul în care sarcina de măsurare specifică nu face obiectul verificării metrologice legale naţionale, înlocuirea instrumentelor de măsurare cu instrumente conforme cu cerinţele relevante prevăzute de verificarea metrologică legală a statului membru în aplicaţii similare sau cu instrumente de măsurare care îndeplinesc normele naţionale adoptate în temeiul Directivei 2014/31/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (*) sau al Directivei 2014/32/UE;
(*)Directiva 2014/31/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 februarie 2014 privind armonizarea legislaţiei statelor membre referitoare la punerea la dispoziţie pe piaţă a aparatelor de cântărit cu funcţionare neautomată (JO L 96, 29.3.2014, p. 107).
d)scurtarea intervalelor de calibrare şi de întreţinere ale instrumentelor de măsurare;
e)îmbunătăţiri ale activităţilor privind fluxul de date şi ale activităţilor de control care reduc semnificativ riscurile inerente sau riscurile de control;
f)trecerea entităţilor reglementate la o identificare mai precisă a factorului de includere în domeniul de aplicare.
(5)Măsurile referitoare la îmbunătăţirea metodologiei de monitorizare a unei entităţi reglementate nu sunt considerate a atrage costuri nerezonabile până la o valoare cumulată de 4 000 EUR pe perioadă de raportare. În cazul entităţilor reglementate cu emisii scăzute, pragul respectiv este de 1 000 EUR pe perioadă de raportare.
Art. 75e: Clasificarea entităţilor reglementate şi a fluxurilor de combustibil
(1)În scopul monitorizării emisiilor şi al stabilirii cerinţelor minime pentru niveluri în ceea ce priveşte parametrii de calcul aferenţi, fiecare entitate reglementată stabileşte categoria în care se încadrează în temeiul alineatului (2) şi, dacă este cazul, categoria fiecărui flux de combustibil în conformitate cu alineatul (3).
(2)Entitatea reglementată se încadrează în una dintre următoarele categorii:
a)"entitate de categoria A în cazul în care, în perioada 2027-2030, media emisiilor anuale verificate din cei doi ani anteriori perioadei de raportare înainte de aplicarea factorului de includere în domeniul de aplicare, excluzând CO2-ul rezultat din combustibilii cu cotă zero, este mai mică sau egală cu 50 000 de tone de CO2(e);

b)entitate de categoria B în cazul în care, în perioada 2027-2030, media emisiilor anuale verificate din cei doi ani anteriori perioadei de raportare înainte de aplicarea factorului de includere în domeniul de aplicare, excluzând CO2-ul rezultat din combustibilii cu cotă zero, depăşeşte 50 000 de tone de CO2(e).
Începând din 2031, entităţile din categoriile A şi B menţionate la primul paragraf literele (a) şi (b) se determină pe baza emisiilor anuale medii verificate din perioada de comercializare imediat anterioară perioadei de comercializare în curs.
Prin derogare de la articolul 14 alineatul (2), autoritatea competentă poate permite entităţii reglementate să nu modifice planul de monitorizare în cazul în care, pe baza emisiilor verificate, pragul pentru clasificarea entităţii reglementate menţionat la primul paragraf este depăşit, dar entitatea reglementată demonstrează într-un mod acceptabil pentru autoritatea competentă că acest prag nu a mai fost depăşit în ultimele cinci perioade de raportare şi nu va fi depăşit din nou în perioadele de raportare ulterioare.
(3)Entitatea reglementată clasifică fiecare flux de combustibil în una dintre următoarele categorii:
a)fluxuri de combustibil de minimis, în cazul în care fluxurile de combustibil selectate de entitatea reglementată reprezintă împreună mai puţin de 1 000 de tone de CO2 fosil pe an înainte de aplicarea factorului de includere în domeniul de aplicare;

b)fluxuri de combustibil majore, în cazul în care fluxurile de combustibil nu se încadrează în categoria menţionată la litera (a).
Prin derogare de la articolul 14 alineatul (2), autoritatea competentă poate permite entităţii reglementate să nu modifice planul de monitorizare în cazul în care, pe baza emisiilor verificate, pragul pentru clasificarea unui flux de combustibil drept flux de combustibil de minimis menţionat la primul paragraf este depăşit, dar entitatea reglementată demonstrează într-un mod satisfăcător pentru autoritatea competentă că acest prag nu a mai fost depăşit în ultimele cinci perioade de raportare şi nu va fi depăşit din nou în perioadele de raportare ulterioare.
(4)În cazul în care emisiile anuale medii verificate utilizate pentru a determina categoria entităţii reglementate, astfel cum se menţionează la alineatul (2), nu sunt disponibile sau nu mai sunt reprezentative în sensul alineatului (2), entitatea reglementată utilizează o estimare prudentă a emisiilor medii anuale calculate înainte de aplicarea factorului de includere în domeniul de aplicare, excluzând CO2-ul provenit din combustibili cu cotă zero, pentru a determina categoria entităţii reglementate.
(41)Prin derogare de la alineatele (2), (3) şi (4), înainte de 2027, autoritatea competentă poate permite entităţii reglementate să se clasifice şi să clasifice fiecare flux de combustibil, pe baza emisiilor după aplicarea factorului de includere în domeniul de aplicare, excluzând CO2-ul provenit din combustibili cu cotă zero, în cazul în care entitatea reglementată poate demonstra într-un mod considerat satisfăcător de autoritatea competentă că factorul de includere în domeniul de aplicare aplicat pentru clasificare va rămâne reprezentativ în anii următori.

(5)[textul din Art. 75^E, alin. (5) din capitolul VII^A, sectiunea 1 a fost abrogat la 01-iul-2024 de Art. 1, punctul 43., alin. (E) din Regulamentul 2493/23-sept-2024]
Art. 75f: Metodologia de monitorizare
Fiecare entitate reglementată determină emisiile anuale de CO2 provenite din activităţile menţionate în anexa III la Directiva 2003/87/CE înmulţind, pentru fiecare flux de combustibil, cantitatea de combustibil eliberat pentru consum cu factorul corespunzător de conversie a unităţii, cu factorul corespunzător de includere în domeniul de aplicare şi cu factorul de emisie corespunzător.
Factorul de emisie se exprimă în tone de CO2 per terajoule (t CO2/TJ), în concordanţă cu utilizarea factorului de conversie a unităţii.
Autoritatea competentă poate permite utilizarea de factori de emisie pentru combustibili exprimaţi ca tCO2/t sau tCO2/Nm3. În astfel de cazuri, entitatea reglementată determină emisiile înmulţind cantitatea de combustibil eliberat pentru consum, exprimată în tone sau în metri cubi normali, cu factorul corespunzător de includere în domeniul de aplicare şi cu factorul de emisie corespunzător.
Art. 75g: Modificări temporare ale metodologiei de monitorizare
(1)În cazul în care, din motive de natură tehnică, temporar nu este posibil să se aplice planul de monitorizare aprobat de autoritatea competentă, entitatea reglementată în cauză aplică cel mai înalt nivel care poate fi atins sau, cu excepţia factorului de includere în domeniul de aplicare, o abordare prudentă fără niveluri dacă aplicarea unui nivel nu este posibilă, până când se restabilesc condiţiile de aplicare a nivelului aprobat în planul de monitorizare.
Entitatea reglementată ia toate măsurile necesare pentru a permite reluarea promptă a aplicării planului de monitorizare aprobat de autoritatea competentă.
(2)Entitatea reglementată în cauză notifică autorităţii competente, fără întârzieri nejustificate, modificarea temporară, menţionată la alineatul (1), adusă metodologiei de monitorizare, menţionând:
a)motivele abaterii de la planul de monitorizare aprobat de autoritatea competentă;
b)detaliile metodologiei provizorii de monitorizare pe care entitatea reglementată o foloseşte pentru a determina emisiile până când se restabilesc condiţiile pentru aplicarea planului de monitorizare aprobat de autoritatea competentă;
c)măsurile pe care entitatea reglementată le adoptă în vederea restabilirii condiţiilor pentru aplicarea planului de monitorizare aprobat de autoritatea competentă;
d)data la care se prevede reluarea aplicării planului de monitorizare aprobat de autoritatea competentă.
Subsecţiunea 1:Generalităţi
Art. 75h: Niveluri aplicabile pentru cantităţile de combustibil eliberat pentru consum şi parametri de calcul
(1)Atunci când defineşte nivelurile relevante pentru fluxurile de combustibil majore, fiecare entitate reglementată aplică următoarele, pentru a determina cantităţile de combustibil eliberat pentru consum şi fiecare parametru de calcul:
a)cel puţin nivelurile enumerate în anexa V, în cazul unei entităţi de categoria A sau dacă este nevoie de un parametru de calcul pentru un flux de combustibil care este un combustibil comercial standard;
b)în cazuri diferite de cele menţionate la litera (a), cel mai înalt nivel stabilit în anexa IIa.
Totuşi, pentru cantităţile de combustibil eliberat pentru consum şi pentru parametrii de calcul ai fluxurilor de combustibil majore, entitatea reglementată poate aplica un nivel cu până la două niveluri mai mic decât cel prevăzut în conformitate cu primul paragraf, dar cel puţin nivelul 1, în cazul în care demonstrează într-un mod acceptabil pentru autoritatea competentă că nivelul necesar în conformitate cu primul paragraf sau, dacă este cazul, nivelul imediat superior nu este posibil din punct de vedere tehnic sau atrage costuri nerezonabile.
(2)În ceea ce priveşte fluxurile de combustibil de minimis, entitatea reglementată poate determina cantităţile de combustibil eliberat pentru consum şi fiecare parametru de calcul utilizând estimări prudente în loc de niveluri, cu excepţia cazului în care se poate atinge, fără eforturi suplimentare, un nivel definit.
Pentru fluxurile de combustibil menţionate la primul paragraf, entitatea reglementată poate stabili cantităţile de combustibil eliberat pentru consum pe baza facturilor sau a registrelor de achiziţii, cu excepţia cazului în care se poate atinge, fără eforturi suplimentare, un nivel definit.
(3)În cazul în care autoritatea competentă a permis utilizarea unor factori de emisie exprimaţi ca tCO2/t sau tCO2/ Nm3 pentru combustibili, factorul de conversie a unităţii poate fi monitorizat utilizând o estimare prudentă în locul nivelurilor, cu excepţia cazului în care se poate atinge, fără eforturi suplimentare, un nivel definit.
Art. 75i: Niveluri aplicabile pentru factorul de includere în domeniul de aplicare
(1)Atunci când defineşte nivelurile relevante pentru fluxurile de combustibil, pentru a determina factorul de includere în domeniul de aplicare, fiecare entitate reglementată aplică cel mai înalt nivel, astfel cum este definit în anexa IIa.
Totuşi, entitatea reglementată poate aplica nivelul imediat inferior nivelului necesar în conformitate cu primul paragraf, în cazul în care demonstrează într-un mod acceptabil pentru autoritatea competentă că nivelul necesar în conformitate cu primul paragraf nu este posibil din punct de vedere tehnic sau atrage costuri nerezonabile ori că metodele enumerate la articolul 75l alineatul (2) literele (a)-(d) nu sunt disponibile.
În cazul în care al doilea paragraf nu este aplicabil, entitatea reglementată poate aplica un nivel cu două niveluri mai mic decât cel necesar în conformitate cu primul paragraf, dar cel puţin nivelul 1, în cazul în care demonstrează într-un mod acceptabil pentru autoritatea competentă că nivelul necesar în conformitate cu primul paragraf nu este posibil din punct de vedere tehnic sau atrage costuri nerezonabile sau că, pe baza unei evaluări simplificate a incertitudinii, există metode stabilite pentru niveluri inferioare pe baza cărora se poate determina mai precis dacă combustibilul este utilizat pentru ardere în sectoarele prevăzute în anexa III la Directiva 2003/87/CE.
În cazul în care, pentru un flux de combustibil, entitatea reglementată utilizează mai multe metode enumerate la articolul 75l alineatele (2), (3) şi (4), entitatea respectivă trebuie să demonstreze îndeplinirea condiţiilor prevăzute la prezentul alineat numai în ceea ce priveşte partea din cantitatea de combustibil eliberat pentru consum pentru care este solicitată metoda nivelului inferior.
(2)Pentru fluxurile de combustibil de minimis, entitatea reglementată nu este obligată să demonstreze că sunt îndeplinite condiţiile de la alineatul (1), cu excepţia cazului în care un nivel definit poate fi atins fără eforturi suplimentare.
Subsecţiunea 2:Cantităţile de combustibil eliberat pentru consum
Art. 75j: Determinarea cantităţilor de combustibil eliberat pentru consum
(1)Entitatea reglementată determină cantităţile de combustibil eliberat pentru consum dintr-un flux de combustibil într-unul din următoarele moduri:
a)în cazul în care entităţile reglementate şi fluxurile de combustibil vizate corespund unor entităţi cu obligaţii de raportare şi unor produse energetice care fac obiectul legislaţiei naţionale de transpunere a Directivelor 2003/96/CE şi (UE) 2020/262, pe baza metodelor de măsurare utilizate în sensul actelor respective, atunci când aceste metode se bazează pe verificarea metrologică naţională;
b)pe baza agregării cantităţilor măsurate în punctul în care fluxurile de combustibil sunt eliberate pentru consum;
c)pe baza măsurării continue în punctul în care fluxurile de combustibil sunt eliberate pentru consum.
Cu toate acestea, autorităţile competente pot solicita entităţilor reglementate să utilizeze, dacă este cazul, numai metoda menţionată la primul paragraf litera (a).
(2)În cazul în care determinarea cantităţilor de combustibil eliberat pentru consum pe durata întregului an calendaristic nu este fezabilă din punct de vedere tehnic sau ar atrage costuri nerezonabile şi sub rezerva aprobării de către autoritatea competentă, entitatea reglementată poate alege următoarea zi care este cea mai potrivită pentru a separa un an de monitorizare de anul următor, respectând astfel anul calendaristic prevăzut. Deviaţiile constatate în cazul unuia sau mai multor fluxuri de combustibil se documentează în planul de monitorizare, fiind înregistrate în mod clar, formează baza unei valori reprezentative pentru anul calendaristic şi sunt luate în considerare în mod sistematic în anul următor. Comisia poate furniza orientări relevante.
La determinarea cantităţilor de combustibil eliberat pentru consum în conformitate cu alineatul (1) literele (b) şi (c) de la prezentul articol, se aplică articolele 28 şi 29, cu excepţia articolul 28 alineatul (2) al doilea paragraf a doua teză şi al treilea paragraf. În acest scop, orice referire la operator sau la instalaţie se interpretează ca referire la entitatea reglementată.
Entitatea reglementată poate simplifica evaluarea incertitudinii considerând că erorile maxime permise specificate pentru instrumentul de măsurare utilizat corespund incertitudinii aferente întregii perioade de raportare, în conformitate cu definiţiile nivelurilor prevăzute în anexa IIa.
(3)Prin derogare de la articolul 75h, în cazul în care se utilizează metoda menţionată la alineatul (1) litera (a) de la prezentul articol, entitatea reglementată poate determina cantităţile de combustibil eliberat pentru consum fără a utiliza niveluri. Autorităţile competente raportează Comisiei, până la 30 iunie 2026, cu privire la aplicarea practică şi la nivelurile de incertitudine ale metodei menţionate la litera respectivă.
Subsecţiunea 3:Parametri de calcul
Art. 75k: Determinarea parametrilor de calcul
(1)Se aplică articolul 30, articolul 31 alineatele (1), (2) şi (3) şi articolele 32, 33, 34 şi 35. În acest sens:
a)orice referire la operator se interpretează ca referire la entitatea reglementată;
b)orice referire la datele privind activitatea se interpretează ca referire la cantităţile de combustibil eliberat pentru consum;
c)orice referire la combustibili sau materiale se interpretează ca referire la combustibili, astfel cum sunt definiţi la articolul 3 litera (af) din Directiva 2003/87/CE;
d)orice trimitere la anexa II se interpretează ca trimitere la anexa IIa.
(2)Autoritatea competentă poate solicita entităţii reglementate să determine factorul de conversie a unităţii şi factorul de emisie al combustibililor, astfel cum sunt definiţi la articolul 3 litera (af) din Directiva 2003/87/CE, utilizând aceleaşi niveluri ca cele necesare pentru combustibilii comerciali standard, cu condiţia ca, la nivel naţional sau regional, oricare dintre următorii parametri să prezinte un interval de încredere de 95 % de:
a)sub 2 % pentru puterea calorifică netă;
b)sub 2 % pentru factorul de emisie, în cazul în care cantităţile de combustibil eliberat pentru consum sunt exprimate sub formă de conţinut energetic.
Înainte de aplicarea acestei derogări, autoritatea competentă prezintă Comisiei spre aprobare un rezumat al metodei şi al surselor de date utilizate pentru a stabili dacă a fost îndeplinită una dintre aceste condiţii în ultimii trei ani şi pentru a se asigura că valorile utilizate corespund valorilor medii utilizate de operatorii de la nivelul naţional sau regional corespunzător. Autoritatea competentă poate să obţină sau să solicite dovezi în acest sens. Cel puţin o dată la trei ani, autoritatea competentă revizuieşte valorile utilizate şi anunţă Comisia în cazul în care există modificări semnificative, ţinând seama de media valorilor utilizate de operatori la nivelul naţional sau regional corespunzător.
Comisia poate revizui periodic relevanţa acestei dispoziţii şi condiţiile stabilite la prezentul alineat prin prisma evoluţiilor de pe piaţa combustibililor şi a proceselor de standardizare europene.
Art. 75l: Determinarea factorului de includere în domeniul de aplicare
(1)În cazul în care cantităţile de combustibil eliberat pentru consum dintr-un flux de combustibil sunt utilizate numai pentru ardere în sectoarele prevăzute în anexa III la Directiva 2003/87/CE, pentru factorul de includere în domeniul de aplicare se stabileşte valoarea 1.
În cazul în care cantităţile de combustibil eliberat pentru consum dintr-un flux de combustibil sunt utilizate numai pentru ardere în sectoarele prevăzute în capitolele II şi III din Directiva 2003/87/CE, cu excepţia instalaţiilor excluse în temeiul articolului 27a din directiva respectivă, pentru factorul de includere în domeniul de aplicare se stabileşte valoarea zero, cu condiţia ca entitatea reglementată să demonstreze că a fost evitată dubla contabilizare menţionată la articolul 30f alineatul (5) din Directiva 2003/87/CE.
Entitatea reglementată determină un factor de includere în domeniul de aplicare pentru fiecare flux de combustibil, fie prin aplicarea metodelor menţionate la alineatul (2), fie prin aplicarea unei valori implicite în conformitate cu alineatul (3), în funcţie de nivelul aplicabil.
(2)Entitatea reglementată determină factorul de includere în domeniul de aplicare pe baza uneia sau mai multora dintre următoarele metode, în conformitate cu cerinţele nivelului aplicabil, astfel cum se prevede în anexa IIa la prezentul regulament:
a)metode bazate pe distincţia fizică între fluxurile de combustibil, inclusiv metode bazate pe distincţia între regiunile geografice sau pe utilizarea unor instrumente de măsurare separate;
b)metode bazate pe proprietăţile chimice ale combustibililor, care permit entităţilor reglementate să demonstreze că combustibilul relevant poate fi utilizat pentru ardere numai în anumite sectoare, din motive juridice, tehnice sau economice;
c)utilizarea marcajului fiscal în conformitate cu Directiva 95/60/CE a Consiliului (**);
(**)Directiva 95/60/CE a Consiliului din 27 noiembrie 1995 privind marcarea fiscală a motorinelor şi a kerosenului (JO L 291, 6.12.1995, p. 46).
d)utilizarea raportului privind emisiile anuale verificat menţionat la articolul 68 alineatul (1);
e)lanţul de acorduri contractuale şi facturi trasabile («lanţul de custodie»), reprezentând întregul lanţ de aprovizionare, de la entitatea reglementată la consumatori, inclusiv la consumatorii finali;
f)utilizarea de marcatori sau coloranţi naţionali pentru combustibili, pe baza legislaţiei naţionale;
g)metode indirecte care permit o diferenţiere precisă a utilizărilor finale ale combustibililor la momentul în care aceştia sunt eliberaţi pentru consum, de exemplu profiluri de consum specifice sectorului, intervale de capacitate tipice nivelurilor de consum de combustibil ale consumatorilor şi niveluri de presiune, cum ar fi cele ale combustibililor gazoşi, cu condiţia ca utilizarea metodei respective să fie aprobată de autoritatea competentă. Comisia poate oferi orientări cu privire la metodele indirecte aplicabile.
(3)În cazul în care, sub rezerva nivelurilor necesare, aplicarea metodelor enumerate la alineatul (2) nu este fezabilă din punct de vedere tehnic sau ar atrage costuri nerezonabile, entitatea reglementată poate utiliza o valoare implicită de 1.
(4)Prin derogare de la alineatul (3), entitatea reglementată poate aplica o valoare implicită mai mică de 1, cu condiţia ca:
a)în scopul raportării emisiilor în anii de raportare 2024-2026, entitatea reglementată să demonstreze într-un mod acceptabil pentru autoritatea competentă că utilizarea unor valori implicite mai mici de 1 conduce la o determinare mai precisă a emisiilor; sau
b)în scopul raportării emisiilor din anii de raportare începând cu 1 ianuarie 2027, entitatea reglementată să demonstreze într-un mod acceptabil pentru autoritatea competentă că utilizarea unor valori implicite mai mici de 1 conduce la o determinare mai precisă a emisiilor şi că este îndeplinită cel puţin una dintre următoarele condiţii:
(i)fluxul de combustibil este un flux de combustibil de minimis;
(ii)valoarea implicită pentru fluxul de combustibil nu este mai mică de 0,95 pentru utilizările combustibililor în sectoarele prevăzute în anexa III la Directiva 2003/87/CE sau nu este mai mare de 0,05 pentru utilizările combustibililor în sectoare care nu fac obiectul anexei respective.
(5)În cazul în care, pentru un flux de combustibil, entitatea reglementată utilizează mai multe metode dintre cele enumerate la alineatele (2), (3) şi (4), factorul de includere în domeniul de aplicare se determină ca medie ponderată a diferiţilor factori asociaţi domeniului de aplicare rezultaţi din utilizarea fiecărei metode. Pentru fiecare metodă utilizată, entitatea reglementată transmite informaţii privind tipul metodei, factorul de includere în domeniul de aplicare aferent, cantitatea de combustibil eliberat pentru consum şi codul din formatul comun de raportare pentru sistemele naţionale de inventariere a gazelor cu efect de seră, astfel cum au fost aprobate de organismele corespunzătoare ale Convenţiei-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice [codul formatului comun de raportare (CRF)], la nivelul de detaliere disponibil.
(6)Prin derogare de la alineatul (1) din prezentul articol şi de la articolul 75i, un stat membru poate solicita entităţilor reglementate să utilizeze o metodă specifică menţionată la alineatul (2) de la prezentul articol sau o valoare implicită pentru un anumit tip de combustibil sau într-o anumită regiune de pe teritoriul lor. Utilizarea valorilor implicite la nivel naţional face obiectul aprobării de către Comisie.
Atunci când aprobă valoarea implicită în conformitate cu primul paragraf, Comisia ia în considerare nivelul adecvat de armonizare a metodologiilor între statele membre, echilibrul dintre acurateţe, eficienţa administrativă şi implicaţiile transferării costurilor pentru consumatori, precum şi posibilul risc de eludare a obligaţiilor prevăzute în capitolul IVa din Directiva 2003/87/CE.
Nicio valoare implicită pentru fluxul naţional de combustibil utilizată în temeiul prezentului alineat nu trebuie să fie mai mică de 0,95 pentru utilizările combustibililor în sectoarele prevăzute în anexa III la Directiva 2003/87/CE şi nici mai mare de 0,05 pentru utilizările combustibililor în sectoarele care nu sunt reglementate de anexa respectivă.
(7)Entitatea reglementată specifică metodele aplicate sau valorile implicite în planul de monitorizare.
Subsecţiunea 4:Subsecţiunea 4: Tratamentul biomasei, al combustibililor sintetici cu emisii scăzute de carbon, al RFNBO şi al RCF
Art. 75m: Eliberarea fluxurilor de combustibil care conţin biomasă, combustibili sintetici cu emisii scăzute de carbon, RFNBO şi RCF
(1)Se aplică articolul 38, articolul 39 alineatele (1), (3) şi (4) şi articolul 39a. În acest sens:
a)orice referire la operator se interpretează ca referire la entitatea reglementată;
b)orice referire la datele privind activitatea se interpretează ca referire la cantităţile de combustibil eliberat pentru consum;
c)orice referire la fluxurile-sursă se interpretează ca referire la fluxurile de combustibil;
d)orice trimitere la anexa II se interpretează ca trimitere la anexa IIa;
e)orice trimitere la articolul 39 alineatul (2) se interpretează ca trimitere la alineatul (3) de la prezentul articol.
(2)În cazul în care se aplică articolul 38 alineatul (5), se iau în considerare derogările privind pragurile în conformitate cu articolul 29 alineatul (1) al patrulea paragraf din Directiva (UE) 2018/2001, cu condiţia ca entitatea reglementată să poată prezenta dovezile relevante într-un mod acceptabil pentru autoritatea competentă. Comisia poate oferi orientări cu privire la modul în care se pot aplica în continuare aceste derogări bazate pe praguri.
(3)În cazul în care, în funcţie de nivelul necesar, entitatea reglementată trebuie să efectueze analize pentru a determina fracţiunea de carbon cu cotă zero, entitatea respectivă face acest lucru pe baza unui standard relevant şi a metodelor analitice prevăzute de acesta, cu condiţia ca utilizarea standardului respectiv şi a metodei analitice în cauză să fie aprobată de autoritatea competentă.
În cazul în care, în funcţie de nivelul necesar, entitatea reglementată trebuie să efectueze analize pentru a determina fracţiunea de carbon cu cotă zero, dar aplicarea primului paragraf nu este posibilă din punct de vedere tehnic sau ar atrage costuri nerezonabile, entitatea respectivă prezintă autorităţii competente, în vederea aprobării, o metodă alternativă de estimare pentru a determina fracţiunea de carbon cu cotă zero.

Art. 75n: Entităţi reglementate cu emisii scăzute
(1)Autoritatea competentă poate considera că o entitate reglementată este o entitate reglementată cu emisii scăzute în cazul în care este îndeplinită cel puţin una dintre următoarele condiţii:
a)în perioada 2027-2030, media emisiilor anuale verificate din cei doi ani anteriori perioadei de raportare înainte de aplicarea factorului de includere în domeniul de aplicare, excluzând CO2-ul rezultat din combustibilii cu cotă zero, a fost mai mică de 1 000 de tone de CO2 pe an;
b)începând din 2031, media emisiilor anuale ale entităţii reglementate respective, indicată în rapoartele privind emisiile verificate pentru perioada de comercializare imediat anterioară perioadei de comercializare curente, calculată înainte de aplicarea factorului de includere în domeniul de aplicare şi excluzând CO2-ul rezultat din combustibili cu cotă zero, a fost mai mică de 1 000 de tone de CO2 pe an;
c)în cazul în care media emisiilor anuale menţionată la litera (a) nu este disponibilă sau nu mai este reprezentativă în sensul literei (a), dar emisiile anuale ale entităţii reglementate respective pentru următorii cinci ani, calculate înainte de aplicarea factorului de includere în domeniul de aplicare şi excluzând CO2-ul provenit din combustibili cu cotă zero, vor fi, pe baza unei metode de estimare prudente, mai mici de 1 000 de tone de CO2(e) pe an.
(11)Prin derogare de la alineatul (1), înainte de 2027, autoritatea competentă poate considera o entitate reglementată ca fiind o entitate reglementată cu emisii scăzute pe baza emisiilor după aplicarea factorului de includere în domeniul de aplicare, excluzând CO2-ul provenit din combustibili cu cotă zero, în cazul în care entitatea reglementată poate demonstra într-un mod considerat satisfăcător de autoritatea competentă că factorul de includere în domeniul de aplicare aplicat pentru clasificare va rămâne reprezentativ în anii următori.

(2)Entitatea reglementată cu emisii scăzute nu este obligată să prezinte documentele justificative menţionate la articolul 12 alineatul (1) al treilea paragraf.
(3)Prin derogare de la articolul 75j, entitatea reglementată cu emisii reduse poate determina cantitatea de combustibil eliberat pentru consum utilizând registrele de achiziţii disponibile şi documentate şi variaţiile de stoc estimate.
(4)Prin derogare de la articolul 75h, entitatea reglementată cu emisii scăzute poate aplica cel puţin nivelul 1 în scopul determinării cantităţilor de combustibil eliberat pentru consum şi a parametrilor de calcul pentru toate fluxurile de combustibil, cu excepţia cazului în care se poate obţine o precizie mai mare fără eforturi suplimentare pentru entitatea reglementată.
(5)În scopul determinării parametrilor de calcul pe bază de analize în conformitate cu articolul 32, entitatea reglementată cu emisii reduse poate utiliza orice laborator competent din punct de vedere tehnic şi capabil să genereze rezultate valabile din punct de vedere tehnic cu ajutorul procedurilor analitice relevante şi care prezintă dovezi cu privire la măsurile de asigurare a calităţii menţionate la articolul 34 alineatul (3).
(6)În cazul în care o entitate reglementată cu emisii reduse care face obiectul unei monitorizări simplificate depăşeşte pragul menţionat la alineatul (2) în orice an calendaristic, entitatea reglementată respectivă notifică acest fapt autorităţii competente, fără întârzieri nejustificate.
Entitatea reglementată prezintă autorităţii competente, spre aprobare, fără întârzieri nejustificate, o modificare semnificativă a planului de monitorizare în sensul articolului 15 alineatul (3) litera (b).
Cu toate acestea, autoritatea competentă permite entităţii reglementate să continue monitorizarea simplificată cu condiţia ca entitatea reglementată în cauză să demonstreze într-un mod acceptabil pentru autoritatea competentă că pragul menţionat la alineatul (2) nu a mai fost depăşit în ultimele cinci perioade de raportare şi că nu va fi depăşit din nou începând cu următoarea perioadă de raportare.
Art. 75o: Gestionarea şi controlul datelor
Se aplică dispoziţiile capitolului V. În acest sens, orice referire la (un) operator se interpretează ca referire la entitatea reglementată.
Art. 75p: Rapoarte privind emisiile anuale
(1)Începând din 2026, entitatea reglementată transmite autorităţii competente, până la data de 30 aprilie a fiecărui an, un raport privind emisiile care acoperă emisiile anuale din perioada de raportare şi care este verificat în conformitate cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/2067.
În 2025, entitatea reglementată prezintă autorităţii competente, până la 30 aprilie, un raport privind emisiile care acoperă emisiile anuale din 2024. Autorităţile competente se asigură că informaţiile furnizate în raportul respectiv sunt în conformitate cu cerinţele prezentului regulament.
Cu toate acestea, autorităţile competente pot solicita entităţilor reglementate să prezinte rapoartele privind emisiile anuale menţionate la prezentul alineat înainte de 30 aprilie, cu condiţia ca raportul să fie prezentat cel mai devreme după o lună de la termenul prevăzut la articolul 68 alineatul (1).
(2)Rapoartele privind emisiile anuale menţionate la alineatul (1) conţin cel puţin informaţiile enumerate în anexa X.
Art. 75q: Raportarea îmbunătăţirilor aduse metodologiei de monitorizare
(1)Fiecare entitate reglementată verifică în mod regulat dacă metodologia de monitorizare aplicată poate fi îmbunătăţită.
Entităţile reglementate înaintează autorităţii competente, spre aprobare, un raport care conţine informaţiile menţionate la alineatul (2) sau (3), dacă este cazul, ţinând cont de următoarele termene:
a)pentru o entitate de categoria A, până la data de 31 iulie, o dată la cinci ani;
b)pentru o entitate de categoria B, până la data de 31 iulie, o dată la trei ani;
c)pentru orice entitate reglementată care utilizează factorul implicit de includere în domeniul de aplicare, astfel cum este menţionat la articolul 75l alineatul (3) şi alineatul (4), până la 31 iulie 2026.
Cu toate acestea, autoritatea competentă poate stabili o dată alternativă pentru prezentarea raportului, dar nu mai târziu de data de 30 septembrie a aceluiaşi an, şi poate aproba, alături de planul de monitorizare sau de raportul privind îmbunătăţirile, o prelungire a termenului aplicabil în temeiul celui de al doilea paragraf, în cazul în care entitatea reglementată furnizează autorităţii competente, la prezentarea unui plan de monitorizare în conformitate cu articolul 75b sau la notificarea actualizărilor în conformitate cu articolul respectiv sau la transmiterea unui raport privind îmbunătăţirile în conformitate cu prezentul articol, dovezi satisfăcătoare din care să reiasă că motivele pentru care costurile sunt nerezonabile sau măsurile de îmbunătăţire nu sunt posibile din punct de vedere tehnic vor rămâne valabile pentru o perioadă mai îndelungată. Prelungirea ţine seama de numărul anilor pentru care entitatea reglementată prezintă dovezi. Perioada totală dintre rapoartele de îmbunătăţire nu depăşeşte patru ani pentru o entitate reglementată de categoria B sau cinci ani pentru o entitate reglementată de categoria A.
(2)În cazul în care entitatea reglementată nu aplică fluxurilor de combustibil majore cel puţin nivelurile necesare în temeiul articolului 75h alineatul (1) primul paragraf şi al articolului 75i alineatul (1), entitatea reglementată furnizează o justificare a motivului pentru care aplicarea nivelurilor necesare nu este posibilă din punct de vedere tehnic sau ar atrage costuri nerezonabile.
Totuşi, dacă se dovedeşte că măsurile necesare pentru atingerea nivelurilor respective au devenit posibile din punct de vedere tehnic şi nu mai atrag costuri nerezonabile, entitatea reglementată notifică autoritatea competentă cu privire la modificările adecvate ale planului de monitorizare în conformitate cu articolul 75b şi prezintă propuneri referitoare la aplicarea măsurilor aferente şi la calendarul acestora.
(3)În cazul în care aplică un factor implicit de includere în domeniul de aplicare, astfel cum este menţionat la articolul 75l alineatele (3) şi (4), entitatea reglementată prezintă justificarea motivelor pentru care aplicarea oricărei alte metode menţionate la articolul 75l alineatul (2) pentru unul sau mai multe fluxuri de combustibil majore sau de minimis nu este posibilă din punct de vedere tehnic sau ar atrage costuri nerezonabile.
Cu toate acestea, în cazul în care se constată că, pentru fluxurile de combustibil respective, aplicarea oricărei alte metode menţionate la articolul 75l alineatul (2) a devenit posibilă din punct de vedere tehnic şi nu mai atrage costuri nerezonabile, entitatea reglementată notifică autorităţii competente modificările corespunzătoare ale planului de monitorizare în conformitate cu articolul 75b şi prezintă propuneri referitoare la punerea în aplicare a măsurilor aferente şi la calendarul acestora.
(4)În cazul în care raportul de verificare elaborat în conformitate cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/2067 menţionează existenţa unor neconformităţi nesoluţionate sau formulează recomandări de îmbunătăţiri, în conformitate cu articolele 27, 29 şi 30 din regulamentul de punere în aplicare respectiv, entitatea reglementată prezintă autorităţii competente, spre aprobare, un raport până la data de 31 iulie a anului în care este verificatorul emite respectivul raport de verificare. Raportul în cauză prezintă modul în care şi data la care entitatea reglementată a remediat sau intenţionează să remedieze neconformităţile identificate de verificator şi să efectueze îmbunătăţirile recomandate.
Autoritatea competentă poate stabili o dată alternativă pentru prezentarea raportului menţionat la prezentul alineat, dar aceasta nu poate fi mai târzie de data de 30 septembrie a aceluiaşi an. Dacă este cazul, raportul poate fi combinat cu raportul menţionat la alineatul (1) de la prezentul articol.
În cazul în care îmbunătăţirile recomandate nu ar conduce la o îmbunătăţire a metodologiei de monitorizare, entitatea reglementată trebuie să prezinte o justificare în acest sens. Dacă îmbunătăţirile recomandate ar atrage costuri nerezonabile, entitatea reglementată trebuie să dovedească natura nerezonabilă a costurilor.
(5)Alineatul (4) de la prezentul articol nu se aplică în cazul în care entitatea reglementată a soluţionat deja toate neconformităţile şi a dat curs tuturor recomandărilor de îmbunătăţire şi a prezentat autorităţii competente modificările aferente ale planului de monitorizare în vederea aprobării în conformitate cu articolul 75b din prezentul regulament, înainte de data stabilită în temeiul alineatului (4) de la prezentul articol.
Art. 75r: Determinarea emisiilor de către autoritatea competentă
(1)Autoritatea competentă realizează e o estimare prudentă a emisiilor unei entităţi reglementate, ţinând seama de implicaţiile transferării costurilor pentru consumatori, în oricare dintre următoarele situaţii:
a)entitatea reglementată nu a prezentat niciun raport privind emisiile anuale verificat până la termenul prevăzut la articolul 75p;
b)raportul privind emisiile anuale verificat menţionat la articolul 75p nu este conform cu prezentul regulament;
c)raportul privind emisiile anuale al unei entităţi reglementate nu a fost verificat în conformitate cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/2067.
(2)În cazul în care un verificator a declarat, în raportul de verificare întocmit în temeiul Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/2067, existenţa unor inexactităţi nesemnificative care nu au fost corectate de către entitatea reglementată înainte de emiterea raportului de verificare, autoritatea competentă evaluează inexactităţile respective şi, dacă este cazul, efectuează o estimare prudentă a emisiilor entităţii reglementate, ţinând seama de implicaţiile transferării costurilor pentru consumatori. Autoritatea competentă informează entitatea reglementată dacă sunt necesare corecţii ale raportului privind emisiile anuale şi care sunt acestea. Entitatea reglementată pune aceste informaţii la dispoziţia verificatorului.
(3)Statele membre stabilesc un schimb eficient de informaţii între autorităţile competente responsabile cu aprobarea planurilor de monitorizare şi autorităţile competente responsabile cu acceptarea rapoartelor privind emisiile anuale.
Art. 75s: Accesul la informaţii şi rotunjirea datelor
Se aplică articolul 71 şi articolul 72 alineatele (1) şi (2). În acest sens, orice referire la operatori sau la operatorii de aeronave se interpretează ca referire la entităţile reglementate.
Art. 75t: Asigurarea coerenţei cu alte obligaţii de raportare
În scopul raportării emisiilor generate de activităţile enumerate în anexa III la Directiva 2003/87/CE:
(a)sectoarele în care sunt eliberaţi pentru consum şi sunt arşi combustibilii, astfel cum sunt definiţi la articolul 3 litera (af) din Directiva 2003/87/CE, se etichetează utilizând codurile CRF;
(b)combustibilii, astfel cum sunt definiţi la articolul 3 litera (af) din Directiva 2003/87/CE, se etichetează utilizând codurile NC în conformitate cu legislaţia naţională de transpunere a Directivelor 2003/96/CE şi 2009/30/CE, dacă este cazul;
(c)pentru a asigura coerenţa cu raportarea în scopuri fiscale în temeiul legislaţiei naţionale de transpunere a Directivelor 2003/96/CE şi (UE) 2020/262, entitatea reglementată utilizează, dacă este cazul, numărul de înregistrare şi de identificare al operatorului economic în temeiul Regulamentului (UE) nr. 952/2013 (***), codul de acciză în temeiul Regulamentului (UE) nr. 389/2012 (****) sau numărul naţional de înregistrare şi identificare pentru accize emis de autoritatea relevantă în temeiul legislaţiei naţionale de transpunere a Directivei 2003/96/CE, atunci când raportează datele sale de contact în planul de monitorizare şi în raportul privind emisiile.
(***)Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii (JO L 269, 10.10.2013, p. 1).
(****)Regulamentul (UE) nr. 389/2012 al Consiliului din 2 mai 2012 privind cooperarea administrativă în domeniul accizelor şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2073/2004 (JO L 121, 8.5.2012, p. 1).
Art. 75u: Cerinţe privind tehnologia informaţiei
Se aplică dispoziţiile capitolului VII. În acest sens, orice referire la operator şi la operatorul de aeronave se interpretează ca referire la entitatea reglementată.