Secţiunea 2 - Metodologia bazată pe calcul - Regulamentul 2066/19-dec-2018 privind monitorizarea şi raportarea emisiilor de gaze cu efect de seră în temeiul Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 601/2012 al Comisiei

Acte UE

Jurnalul Oficial 334L

În vigoare
Versiune de la: 1 Ianuarie 2025
SECŢIUNEA 2:Metodologia bazată pe calcul
Subsecţiunea 1:Generalităţi
Art. 75h: Niveluri aplicabile pentru cantităţile de combustibil eliberat pentru consum şi parametri de calcul
(1)Atunci când defineşte nivelurile relevante pentru fluxurile de combustibil majore, fiecare entitate reglementată aplică următoarele, pentru a determina cantităţile de combustibil eliberat pentru consum şi fiecare parametru de calcul:
a)cel puţin nivelurile enumerate în anexa V, în cazul unei entităţi de categoria A sau dacă este nevoie de un parametru de calcul pentru un flux de combustibil care este un combustibil comercial standard;
b)în cazuri diferite de cele menţionate la litera (a), cel mai înalt nivel stabilit în anexa IIa.
Totuşi, pentru cantităţile de combustibil eliberat pentru consum şi pentru parametrii de calcul ai fluxurilor de combustibil majore, entitatea reglementată poate aplica un nivel cu până la două niveluri mai mic decât cel prevăzut în conformitate cu primul paragraf, dar cel puţin nivelul 1, în cazul în care demonstrează într-un mod acceptabil pentru autoritatea competentă că nivelul necesar în conformitate cu primul paragraf sau, dacă este cazul, nivelul imediat superior nu este posibil din punct de vedere tehnic sau atrage costuri nerezonabile.
(2)În ceea ce priveşte fluxurile de combustibil de minimis, entitatea reglementată poate determina cantităţile de combustibil eliberat pentru consum şi fiecare parametru de calcul utilizând estimări prudente în loc de niveluri, cu excepţia cazului în care se poate atinge, fără eforturi suplimentare, un nivel definit.
Pentru fluxurile de combustibil menţionate la primul paragraf, entitatea reglementată poate stabili cantităţile de combustibil eliberat pentru consum pe baza facturilor sau a registrelor de achiziţii, cu excepţia cazului în care se poate atinge, fără eforturi suplimentare, un nivel definit.
(3)În cazul în care autoritatea competentă a permis utilizarea unor factori de emisie exprimaţi ca tCO2/t sau tCO2/ Nm3 pentru combustibili, factorul de conversie a unităţii poate fi monitorizat utilizând o estimare prudentă în locul nivelurilor, cu excepţia cazului în care se poate atinge, fără eforturi suplimentare, un nivel definit.
Art. 75i: Niveluri aplicabile pentru factorul de includere în domeniul de aplicare
(1)Atunci când defineşte nivelurile relevante pentru fluxurile de combustibil, pentru a determina factorul de includere în domeniul de aplicare, fiecare entitate reglementată aplică cel mai înalt nivel, astfel cum este definit în anexa IIa.
Totuşi, entitatea reglementată poate aplica nivelul imediat inferior nivelului necesar în conformitate cu primul paragraf, în cazul în care demonstrează într-un mod acceptabil pentru autoritatea competentă că nivelul necesar în conformitate cu primul paragraf nu este posibil din punct de vedere tehnic sau atrage costuri nerezonabile ori că metodele enumerate la articolul 75l alineatul (2) literele (a)-(d) nu sunt disponibile.
În cazul în care al doilea paragraf nu este aplicabil, entitatea reglementată poate aplica un nivel cu două niveluri mai mic decât cel necesar în conformitate cu primul paragraf, dar cel puţin nivelul 1, în cazul în care demonstrează într-un mod acceptabil pentru autoritatea competentă că nivelul necesar în conformitate cu primul paragraf nu este posibil din punct de vedere tehnic sau atrage costuri nerezonabile sau că, pe baza unei evaluări simplificate a incertitudinii, există metode stabilite pentru niveluri inferioare pe baza cărora se poate determina mai precis dacă combustibilul este utilizat pentru ardere în sectoarele prevăzute în anexa III la Directiva 2003/87/CE.
În cazul în care, pentru un flux de combustibil, entitatea reglementată utilizează mai multe metode enumerate la articolul 75l alineatele (2), (3) şi (4), entitatea respectivă trebuie să demonstreze îndeplinirea condiţiilor prevăzute la prezentul alineat numai în ceea ce priveşte partea din cantitatea de combustibil eliberat pentru consum pentru care este solicitată metoda nivelului inferior.
(2)Pentru fluxurile de combustibil de minimis, entitatea reglementată nu este obligată să demonstreze că sunt îndeplinite condiţiile de la alineatul (1), cu excepţia cazului în care un nivel definit poate fi atins fără eforturi suplimentare.
Subsecţiunea 2:Cantităţile de combustibil eliberat pentru consum
Art. 75j: Determinarea cantităţilor de combustibil eliberat pentru consum
(1)Entitatea reglementată determină cantităţile de combustibil eliberat pentru consum dintr-un flux de combustibil într-unul din următoarele moduri:
a)în cazul în care entităţile reglementate şi fluxurile de combustibil vizate corespund unor entităţi cu obligaţii de raportare şi unor produse energetice care fac obiectul legislaţiei naţionale de transpunere a Directivelor 2003/96/CE şi (UE) 2020/262, pe baza metodelor de măsurare utilizate în sensul actelor respective, atunci când aceste metode se bazează pe verificarea metrologică naţională;
b)pe baza agregării cantităţilor măsurate în punctul în care fluxurile de combustibil sunt eliberate pentru consum;
c)pe baza măsurării continue în punctul în care fluxurile de combustibil sunt eliberate pentru consum.
Cu toate acestea, autorităţile competente pot solicita entităţilor reglementate să utilizeze, dacă este cazul, numai metoda menţionată la primul paragraf litera (a).
(2)În cazul în care determinarea cantităţilor de combustibil eliberat pentru consum pe durata întregului an calendaristic nu este fezabilă din punct de vedere tehnic sau ar atrage costuri nerezonabile şi sub rezerva aprobării de către autoritatea competentă, entitatea reglementată poate alege următoarea zi care este cea mai potrivită pentru a separa un an de monitorizare de anul următor, respectând astfel anul calendaristic prevăzut. Deviaţiile constatate în cazul unuia sau mai multor fluxuri de combustibil se documentează în planul de monitorizare, fiind înregistrate în mod clar, formează baza unei valori reprezentative pentru anul calendaristic şi sunt luate în considerare în mod sistematic în anul următor. Comisia poate furniza orientări relevante.
La determinarea cantităţilor de combustibil eliberat pentru consum în conformitate cu alineatul (1) literele (b) şi (c) de la prezentul articol, se aplică articolele 28 şi 29, cu excepţia articolul 28 alineatul (2) al doilea paragraf a doua teză şi al treilea paragraf. În acest scop, orice referire la operator sau la instalaţie se interpretează ca referire la entitatea reglementată.
Entitatea reglementată poate simplifica evaluarea incertitudinii considerând că erorile maxime permise specificate pentru instrumentul de măsurare utilizat corespund incertitudinii aferente întregii perioade de raportare, în conformitate cu definiţiile nivelurilor prevăzute în anexa IIa.
(3)Prin derogare de la articolul 75h, în cazul în care se utilizează metoda menţionată la alineatul (1) litera (a) de la prezentul articol, entitatea reglementată poate determina cantităţile de combustibil eliberat pentru consum fără a utiliza niveluri. Autorităţile competente raportează Comisiei, până la 30 iunie 2026, cu privire la aplicarea practică şi la nivelurile de incertitudine ale metodei menţionate la litera respectivă.
Subsecţiunea 3:Parametri de calcul
Art. 75k: Determinarea parametrilor de calcul
(1)Se aplică articolul 30, articolul 31 alineatele (1), (2) şi (3) şi articolele 32, 33, 34 şi 35. În acest sens:
a)orice referire la operator se interpretează ca referire la entitatea reglementată;
b)orice referire la datele privind activitatea se interpretează ca referire la cantităţile de combustibil eliberat pentru consum;
c)orice referire la combustibili sau materiale se interpretează ca referire la combustibili, astfel cum sunt definiţi la articolul 3 litera (af) din Directiva 2003/87/CE;
d)orice trimitere la anexa II se interpretează ca trimitere la anexa IIa.
(2)Autoritatea competentă poate solicita entităţii reglementate să determine factorul de conversie a unităţii şi factorul de emisie al combustibililor, astfel cum sunt definiţi la articolul 3 litera (af) din Directiva 2003/87/CE, utilizând aceleaşi niveluri ca cele necesare pentru combustibilii comerciali standard, cu condiţia ca, la nivel naţional sau regional, oricare dintre următorii parametri să prezinte un interval de încredere de 95 % de:
a)sub 2 % pentru puterea calorifică netă;
b)sub 2 % pentru factorul de emisie, în cazul în care cantităţile de combustibil eliberat pentru consum sunt exprimate sub formă de conţinut energetic.
Înainte de aplicarea acestei derogări, autoritatea competentă prezintă Comisiei spre aprobare un rezumat al metodei şi al surselor de date utilizate pentru a stabili dacă a fost îndeplinită una dintre aceste condiţii în ultimii trei ani şi pentru a se asigura că valorile utilizate corespund valorilor medii utilizate de operatorii de la nivelul naţional sau regional corespunzător. Autoritatea competentă poate să obţină sau să solicite dovezi în acest sens. Cel puţin o dată la trei ani, autoritatea competentă revizuieşte valorile utilizate şi anunţă Comisia în cazul în care există modificări semnificative, ţinând seama de media valorilor utilizate de operatori la nivelul naţional sau regional corespunzător.
Comisia poate revizui periodic relevanţa acestei dispoziţii şi condiţiile stabilite la prezentul alineat prin prisma evoluţiilor de pe piaţa combustibililor şi a proceselor de standardizare europene.
Art. 75l: Determinarea factorului de includere în domeniul de aplicare
(1)În cazul în care cantităţile de combustibil eliberat pentru consum dintr-un flux de combustibil sunt utilizate numai pentru ardere în sectoarele prevăzute în anexa III la Directiva 2003/87/CE, pentru factorul de includere în domeniul de aplicare se stabileşte valoarea 1.
În cazul în care cantităţile de combustibil eliberat pentru consum dintr-un flux de combustibil sunt utilizate numai pentru ardere în sectoarele prevăzute în capitolele II şi III din Directiva 2003/87/CE, cu excepţia instalaţiilor excluse în temeiul articolului 27a din directiva respectivă, pentru factorul de includere în domeniul de aplicare se stabileşte valoarea zero, cu condiţia ca entitatea reglementată să demonstreze că a fost evitată dubla contabilizare menţionată la articolul 30f alineatul (5) din Directiva 2003/87/CE.
Entitatea reglementată determină un factor de includere în domeniul de aplicare pentru fiecare flux de combustibil, fie prin aplicarea metodelor menţionate la alineatul (2), fie prin aplicarea unei valori implicite în conformitate cu alineatul (3), în funcţie de nivelul aplicabil.
(2)Entitatea reglementată determină factorul de includere în domeniul de aplicare pe baza uneia sau mai multora dintre următoarele metode, în conformitate cu cerinţele nivelului aplicabil, astfel cum se prevede în anexa IIa la prezentul regulament:
a)metode bazate pe distincţia fizică între fluxurile de combustibil, inclusiv metode bazate pe distincţia între regiunile geografice sau pe utilizarea unor instrumente de măsurare separate;
b)metode bazate pe proprietăţile chimice ale combustibililor, care permit entităţilor reglementate să demonstreze că combustibilul relevant poate fi utilizat pentru ardere numai în anumite sectoare, din motive juridice, tehnice sau economice;
c)utilizarea marcajului fiscal în conformitate cu Directiva 95/60/CE a Consiliului (**);
(**)Directiva 95/60/CE a Consiliului din 27 noiembrie 1995 privind marcarea fiscală a motorinelor şi a kerosenului (JO L 291, 6.12.1995, p. 46).
d)utilizarea raportului privind emisiile anuale verificat menţionat la articolul 68 alineatul (1);
e)lanţul de acorduri contractuale şi facturi trasabile («lanţul de custodie»), reprezentând întregul lanţ de aprovizionare, de la entitatea reglementată la consumatori, inclusiv la consumatorii finali;
f)utilizarea de marcatori sau coloranţi naţionali pentru combustibili, pe baza legislaţiei naţionale;
g)metode indirecte care permit o diferenţiere precisă a utilizărilor finale ale combustibililor la momentul în care aceştia sunt eliberaţi pentru consum, de exemplu profiluri de consum specifice sectorului, intervale de capacitate tipice nivelurilor de consum de combustibil ale consumatorilor şi niveluri de presiune, cum ar fi cele ale combustibililor gazoşi, cu condiţia ca utilizarea metodei respective să fie aprobată de autoritatea competentă. Comisia poate oferi orientări cu privire la metodele indirecte aplicabile.
(3)În cazul în care, sub rezerva nivelurilor necesare, aplicarea metodelor enumerate la alineatul (2) nu este fezabilă din punct de vedere tehnic sau ar atrage costuri nerezonabile, entitatea reglementată poate utiliza o valoare implicită de 1.
(4)Prin derogare de la alineatul (3), entitatea reglementată poate aplica o valoare implicită mai mică de 1, cu condiţia ca:
a)în scopul raportării emisiilor în anii de raportare 2024-2026, entitatea reglementată să demonstreze într-un mod acceptabil pentru autoritatea competentă că utilizarea unor valori implicite mai mici de 1 conduce la o determinare mai precisă a emisiilor; sau
b)în scopul raportării emisiilor din anii de raportare începând cu 1 ianuarie 2027, entitatea reglementată să demonstreze într-un mod acceptabil pentru autoritatea competentă că utilizarea unor valori implicite mai mici de 1 conduce la o determinare mai precisă a emisiilor şi că este îndeplinită cel puţin una dintre următoarele condiţii:
(i)fluxul de combustibil este un flux de combustibil de minimis;
(ii)valoarea implicită pentru fluxul de combustibil nu este mai mică de 0,95 pentru utilizările combustibililor în sectoarele prevăzute în anexa III la Directiva 2003/87/CE sau nu este mai mare de 0,05 pentru utilizările combustibililor în sectoare care nu fac obiectul anexei respective.
(5)În cazul în care, pentru un flux de combustibil, entitatea reglementată utilizează mai multe metode dintre cele enumerate la alineatele (2), (3) şi (4), factorul de includere în domeniul de aplicare se determină ca medie ponderată a diferiţilor factori asociaţi domeniului de aplicare rezultaţi din utilizarea fiecărei metode. Pentru fiecare metodă utilizată, entitatea reglementată transmite informaţii privind tipul metodei, factorul de includere în domeniul de aplicare aferent, cantitatea de combustibil eliberat pentru consum şi codul din formatul comun de raportare pentru sistemele naţionale de inventariere a gazelor cu efect de seră, astfel cum au fost aprobate de organismele corespunzătoare ale Convenţiei-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice [codul formatului comun de raportare (CRF)], la nivelul de detaliere disponibil.
(6)Prin derogare de la alineatul (1) din prezentul articol şi de la articolul 75i, un stat membru poate solicita entităţilor reglementate să utilizeze o metodă specifică menţionată la alineatul (2) de la prezentul articol sau o valoare implicită pentru un anumit tip de combustibil sau într-o anumită regiune de pe teritoriul lor. Utilizarea valorilor implicite la nivel naţional face obiectul aprobării de către Comisie.
Atunci când aprobă valoarea implicită în conformitate cu primul paragraf, Comisia ia în considerare nivelul adecvat de armonizare a metodologiilor între statele membre, echilibrul dintre acurateţe, eficienţa administrativă şi implicaţiile transferării costurilor pentru consumatori, precum şi posibilul risc de eludare a obligaţiilor prevăzute în capitolul IVa din Directiva 2003/87/CE.
Nicio valoare implicită pentru fluxul naţional de combustibil utilizată în temeiul prezentului alineat nu trebuie să fie mai mică de 0,95 pentru utilizările combustibililor în sectoarele prevăzute în anexa III la Directiva 2003/87/CE şi nici mai mare de 0,05 pentru utilizările combustibililor în sectoarele care nu sunt reglementate de anexa respectivă.
(7)Entitatea reglementată specifică metodele aplicate sau valorile implicite în planul de monitorizare.
Subsecţiunea 4:Subsecţiunea 4: Tratamentul biomasei, al combustibililor sintetici cu emisii scăzute de carbon, al RFNBO şi al RCF
Art. 75m: Eliberarea fluxurilor de combustibil care conţin biomasă, combustibili sintetici cu emisii scăzute de carbon, RFNBO şi RCF
(1)Se aplică articolul 38, articolul 39 alineatele (1), (3) şi (4) şi articolul 39a. În acest sens:
a)orice referire la operator se interpretează ca referire la entitatea reglementată;
b)orice referire la datele privind activitatea se interpretează ca referire la cantităţile de combustibil eliberat pentru consum;
c)orice referire la fluxurile-sursă se interpretează ca referire la fluxurile de combustibil;
d)orice trimitere la anexa II se interpretează ca trimitere la anexa IIa;
e)orice trimitere la articolul 39 alineatul (2) se interpretează ca trimitere la alineatul (3) de la prezentul articol.
(2)În cazul în care se aplică articolul 38 alineatul (5), se iau în considerare derogările privind pragurile în conformitate cu articolul 29 alineatul (1) al patrulea paragraf din Directiva (UE) 2018/2001, cu condiţia ca entitatea reglementată să poată prezenta dovezile relevante într-un mod acceptabil pentru autoritatea competentă. Comisia poate oferi orientări cu privire la modul în care se pot aplica în continuare aceste derogări bazate pe praguri.
(3)În cazul în care, în funcţie de nivelul necesar, entitatea reglementată trebuie să efectueze analize pentru a determina fracţiunea de carbon cu cotă zero, entitatea respectivă face acest lucru pe baza unui standard relevant şi a metodelor analitice prevăzute de acesta, cu condiţia ca utilizarea standardului respectiv şi a metodei analitice în cauză să fie aprobată de autoritatea competentă.
În cazul în care, în funcţie de nivelul necesar, entitatea reglementată trebuie să efectueze analize pentru a determina fracţiunea de carbon cu cotă zero, dar aplicarea primului paragraf nu este posibilă din punct de vedere tehnic sau ar atrage costuri nerezonabile, entitatea respectivă prezintă autorităţii competente, în vederea aprobării, o metodă alternativă de estimare pentru a determina fracţiunea de carbon cu cotă zero.