Secţiunea 1 - Dispoziţii generale - Regulamentul 2066/19-dec-2018 privind monitorizarea şi raportarea emisiilor de gaze cu efect de seră în temeiul Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 601/2012 al Comisiei

Acte UE

Jurnalul Oficial 334L

În vigoare
Versiune de la: 1 Ianuarie 2025
SECŢIUNEA 1:Dispoziţii generale
Art. 75a: Principii generale
Articolele 4, 5, 6, 7, 8, 9 şi 10 din prezentul regulament se aplică emisiilor, entităţilor reglementate şi certificatelor care fac obiectul capitolului IVa din Directiva 2003/87/CE. În acest sens:
(a)orice referire la operator şi la operatorul de aeronave se interpretează ca referire la entitatea reglementată;
(b)eventualele referiri la emisiile de proces nu se aplică;
(c)orice referire la fluxurile-sursă se interpretează ca referire la fluxurile de combustibil;
(d)eventualele referiri la sursa de emisii nu se aplică;
(e)orice referire la activităţile enumerate în anexa I la Directiva 2003/87/CE se interpretează ca referire la activitatea menţionată în anexa III la directiva respectivă;
(f)orice trimitere la articolul 24 din Directiva 2003/87/CE se interpretează ca trimitere la articolul 30j din directiva respectivă;
(g)orice referire la datele privind activitatea se interpretează ca referire la cantităţile de combustibil eliberat pentru consum;
(h)orice referire la parametrii de calcul se interpretează ca referire la parametrii de calcul şi la factorul de includere în domeniul de aplicare.
Art. 75b: Planuri de monitorizare
(1)Se aplică articolul 11, articolul 12 alineatul (2), articolele 13 şi 14, articolul 15 alineatele (1) şi (2) şi articolul 16. În acest sens:
a)orice referire la operator sau la operatorul de aeronave se interpretează ca referire la entitatea reglementată;
b)orice referire la activitatea de aviaţie se interpretează ca referire la activitatea entităţii reglementate.
(2)Cu cel puţin patru luni înainte ca o entitate reglementată să înceapă activitatea prevăzută în anexa III la Directiva 2003/87/CE, entitatea respectivă prezintă, spre aprobare, autorităţii competente un plan de monitorizare, cu excepţia cazului în care autoritatea competentă a stabilit un termen alternativ pentru prezentarea acestui plan.
Planul de monitorizare constă într-o documentaţie detaliată, completă şi transparentă a metodologiei de monitorizare a unei anumite entităţi reglementate şi conţine cel puţin elementele prevăzute în anexa I.
Împreună cu planul de monitorizare, entitatea reglementată prezintă rezultatele unei evaluări a riscurilor care oferă dovezi că activităţile de control propuse şi procedurile aferente acestor activităţi de control sunt proporţionale cu riscurile inerente şi cu riscurile de control identificate.
(3)În conformitate cu articolul 15, modificările semnificative aduse planului de monitorizare al unei entităţi reglementate cuprind:
a)modificările categoriei entităţii reglementate în cazul în care astfel de modificări impun o modificare a metodologiei de monitorizare sau conduc la o modificare a pragului de semnificaţie aplicabil în temeiul articolului 23 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/2067;
b)în pofida articolului 75n, modificările referitoare la clasificarea entităţii reglementate ca «entitate reglementată cu emisii scăzute»;
c)modificarea nivelului aplicat;
d)introducerea de noi fluxuri de combustibil;
e)o modificare a clasificării fluxurilor de combustibil - între fluxuri de combustibil majore sau de minimis, în cazul în care o astfel de modificare necesită o modificare a metodei de monitorizare;
f)o modificare a valorii implicite pentru un parametru de calcul, în cazul în care valoarea respectivă trebuie prevăzută în planul de monitorizare;
g)o modificare a valorii implicite a factorului de includere în domeniul de aplicare;
h)introducerea de noi metode sau modificări ale metodelor existente referitoare la eşantionare, analiză sau calibrare, în cazul în care acest lucru are un impact direct asupra preciziei datelor privind emisiile.
Art. 75c: Fezabilitate tehnică
În cazul în care o entitate reglementată susţine că aplicarea unei anumite metodologii de monitorizare nu este fezabilă din punct de vedere tehnic, autoritatea competentă evaluează fezabilitatea tehnică luând în considerare justificarea furnizată de entitatea reglementată. Justificarea respectivă se bazează pe faptul că entitatea reglementată deţine resursele tehnice necesare pentru îndeplinirea exigenţelor unui sistem propus sau a unei cerinţe propuse şi care pot fi implementate în termenul solicitat în sensul prezentului regulament. Resursele tehnice respective includ disponibilitatea tehnicilor şi a tehnologiei necesare.
În scopul monitorizării şi al raportării emisiilor istorice pentru anul 2024 în conformitate cu articolul 30f alineatul (4) din Directiva 2003/87/CE, statele membre pot scuti entităţile reglementate de obligaţia de a justifica faptul că o anumită metodologie de monitorizare nu este fezabilă din punct de vedere tehnic.
Art. 75d: Costuri nerezonabile
(1)În cazul în care o entitate reglementată susţine că aplicarea unei anumite metodologii de monitorizare ar atrage costuri nerezonabile, autoritatea competentă verifică dacă acele costuri sunt nerezonabile, luând în considerare justificarea entităţii reglementate.
Autoritatea competentă consideră costurile ca fiind nerezonabile atunci când estimarea costurilor depăşeşte beneficiile. În acest scop, beneficiul se calculează prin înmulţirea unui factor de îmbunătăţire cu un preţ de referinţă de 60 EUR per certificat. Costurile trebuie să includă o perioadă de amortizare adecvată, bazată pe durata de viaţă economică a echipamentului.
(2)În pofida alineatului (1), entitatea reglementată ia în considerare costurile aplicării unei metodologii specifice de monitorizare care sunt suportate de consumatorii fluxurilor de combustibil eliberat pentru consum, inclusiv de consumatorii finali. În sensul prezentului paragraf, entitatea reglementată poate aplica estimări prudente ale costurilor.
În scopul monitorizării şi al raportării emisiilor istorice pentru anul 2024 în conformitate cu articolul 30f alineatul (4) din Directiva 2003/87/CE, statele membre pot scuti entităţile reglementate de obligaţia de a justifica faptul că o anumită metodologie de monitorizare ar atrage costuri nerezonabile.
(3)La evaluarea naturii nerezonabile a costurilor în ceea ce priveşte alegerea nivelurilor utilizate pentru cantităţile de combustibil eliberat pentru consum ale entităţii reglementate, autoritatea competentă utilizează ca factor de îmbunătăţire menţionat la alineatul (1) diferenţa dintre gradul de incertitudine atins la momentul respectiv şi pragul de incertitudine al nivelului care s-ar atinge în urma îmbunătăţirii, înmulţită cu media emisiilor anuale generate de respectivul flux de combustibil în cei mai recenţi trei ani.
În lipsa datelor privind media emisiilor anuale generate de fluxul de combustibil în cei mai recenţi trei ani, entitatea reglementată prezintă o estimare prudentă a emisiilor anuale medii, excluzând CO2-ul provenit din combustibili cu cotă zero. Pentru instrumentele de măsurare care fac obiectul verificării metrologice legale naţionale, gradul de incertitudine atins la momentul respectiv poate fi înlocuit cu eroarea maximă permisă în exploatare autorizată de legislaţia naţională relevantă.

În sensul prezentului alineat, se aplică articolul 38 alineatul (5) şi articolul 39a alineatul (3), cu condiţia ca entitatea reglementată să dispună de informaţiile relevante privind criteriile de durabilitate şi de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră aplicabile combustibililor cu cotă zero utilizaţi pentru ardere.

(4)La evaluarea naturii nerezonabile a costurilor în ceea ce priveşte alegerea nivelurilor utilizate pentru determinarea de către entitatea reglementată a factorului de includere în domeniul de aplicare şi cu privire la măsurile care sunt destinate să amelioreze calitatea datelor în ceea ce priveşte emisiile raportate, dar care nu au un impact direct asupra preciziei datelor privind cantităţile de combustibil eliberat pentru consum, autoritatea competentă utilizează un factor de îmbunătăţire de 1 % din media emisiilor anuale ale fluxurilor de combustibil respective înregistrate în cele mai recente trei perioade de raportare. Măsurile care sunt destinate să amelioreze calitatea emisiilor raportate, dar care nu au un impact direct asupra preciziei datelor privind cantităţile de combustibil eliberat pentru consum pot include:
a)trecerea de la valori implicite la analize pentru determinarea parametrilor de calcul;
b)creşterea numărului de analize pe flux de combustibil;
c)în cazul în care sarcina de măsurare specifică nu face obiectul verificării metrologice legale naţionale, înlocuirea instrumentelor de măsurare cu instrumente conforme cu cerinţele relevante prevăzute de verificarea metrologică legală a statului membru în aplicaţii similare sau cu instrumente de măsurare care îndeplinesc normele naţionale adoptate în temeiul Directivei 2014/31/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (*) sau al Directivei 2014/32/UE;
(*)Directiva 2014/31/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 februarie 2014 privind armonizarea legislaţiei statelor membre referitoare la punerea la dispoziţie pe piaţă a aparatelor de cântărit cu funcţionare neautomată (JO L 96, 29.3.2014, p. 107).
d)scurtarea intervalelor de calibrare şi de întreţinere ale instrumentelor de măsurare;
e)îmbunătăţiri ale activităţilor privind fluxul de date şi ale activităţilor de control care reduc semnificativ riscurile inerente sau riscurile de control;
f)trecerea entităţilor reglementate la o identificare mai precisă a factorului de includere în domeniul de aplicare.
(5)Măsurile referitoare la îmbunătăţirea metodologiei de monitorizare a unei entităţi reglementate nu sunt considerate a atrage costuri nerezonabile până la o valoare cumulată de 4 000 EUR pe perioadă de raportare. În cazul entităţilor reglementate cu emisii scăzute, pragul respectiv este de 1 000 EUR pe perioadă de raportare.
Art. 75e: Clasificarea entităţilor reglementate şi a fluxurilor de combustibil
(1)În scopul monitorizării emisiilor şi al stabilirii cerinţelor minime pentru niveluri în ceea ce priveşte parametrii de calcul aferenţi, fiecare entitate reglementată stabileşte categoria în care se încadrează în temeiul alineatului (2) şi, dacă este cazul, categoria fiecărui flux de combustibil în conformitate cu alineatul (3).
(2)Entitatea reglementată se încadrează în una dintre următoarele categorii:
a)"entitate de categoria A în cazul în care, în perioada 2027-2030, media emisiilor anuale verificate din cei doi ani anteriori perioadei de raportare înainte de aplicarea factorului de includere în domeniul de aplicare, excluzând CO2-ul rezultat din combustibilii cu cotă zero, este mai mică sau egală cu 50 000 de tone de CO2(e);

b)entitate de categoria B în cazul în care, în perioada 2027-2030, media emisiilor anuale verificate din cei doi ani anteriori perioadei de raportare înainte de aplicarea factorului de includere în domeniul de aplicare, excluzând CO2-ul rezultat din combustibilii cu cotă zero, depăşeşte 50 000 de tone de CO2(e).
Începând din 2031, entităţile din categoriile A şi B menţionate la primul paragraf literele (a) şi (b) se determină pe baza emisiilor anuale medii verificate din perioada de comercializare imediat anterioară perioadei de comercializare în curs.
Prin derogare de la articolul 14 alineatul (2), autoritatea competentă poate permite entităţii reglementate să nu modifice planul de monitorizare în cazul în care, pe baza emisiilor verificate, pragul pentru clasificarea entităţii reglementate menţionat la primul paragraf este depăşit, dar entitatea reglementată demonstrează într-un mod acceptabil pentru autoritatea competentă că acest prag nu a mai fost depăşit în ultimele cinci perioade de raportare şi nu va fi depăşit din nou în perioadele de raportare ulterioare.
(3)Entitatea reglementată clasifică fiecare flux de combustibil în una dintre următoarele categorii:
a)fluxuri de combustibil de minimis, în cazul în care fluxurile de combustibil selectate de entitatea reglementată reprezintă împreună mai puţin de 1 000 de tone de CO2 fosil pe an înainte de aplicarea factorului de includere în domeniul de aplicare;

b)fluxuri de combustibil majore, în cazul în care fluxurile de combustibil nu se încadrează în categoria menţionată la litera (a).
Prin derogare de la articolul 14 alineatul (2), autoritatea competentă poate permite entităţii reglementate să nu modifice planul de monitorizare în cazul în care, pe baza emisiilor verificate, pragul pentru clasificarea unui flux de combustibil drept flux de combustibil de minimis menţionat la primul paragraf este depăşit, dar entitatea reglementată demonstrează într-un mod satisfăcător pentru autoritatea competentă că acest prag nu a mai fost depăşit în ultimele cinci perioade de raportare şi nu va fi depăşit din nou în perioadele de raportare ulterioare.
(4)În cazul în care emisiile anuale medii verificate utilizate pentru a determina categoria entităţii reglementate, astfel cum se menţionează la alineatul (2), nu sunt disponibile sau nu mai sunt reprezentative în sensul alineatului (2), entitatea reglementată utilizează o estimare prudentă a emisiilor medii anuale calculate înainte de aplicarea factorului de includere în domeniul de aplicare, excluzând CO2-ul provenit din combustibili cu cotă zero, pentru a determina categoria entităţii reglementate.
(41)Prin derogare de la alineatele (2), (3) şi (4), înainte de 2027, autoritatea competentă poate permite entităţii reglementate să se clasifice şi să clasifice fiecare flux de combustibil, pe baza emisiilor după aplicarea factorului de includere în domeniul de aplicare, excluzând CO2-ul provenit din combustibili cu cotă zero, în cazul în care entitatea reglementată poate demonstra într-un mod considerat satisfăcător de autoritatea competentă că factorul de includere în domeniul de aplicare aplicat pentru clasificare va rămâne reprezentativ în anii următori.

(5)[textul din Art. 75^E, alin. (5) din capitolul VII^A, sectiunea 1 a fost abrogat la 01-iul-2024 de Art. 1, punctul 43., alin. (E) din Regulamentul 2493/23-sept-2024]
Art. 75f: Metodologia de monitorizare
Fiecare entitate reglementată determină emisiile anuale de CO2 provenite din activităţile menţionate în anexa III la Directiva 2003/87/CE înmulţind, pentru fiecare flux de combustibil, cantitatea de combustibil eliberat pentru consum cu factorul corespunzător de conversie a unităţii, cu factorul corespunzător de includere în domeniul de aplicare şi cu factorul de emisie corespunzător.
Factorul de emisie se exprimă în tone de CO2 per terajoule (t CO2/TJ), în concordanţă cu utilizarea factorului de conversie a unităţii.
Autoritatea competentă poate permite utilizarea de factori de emisie pentru combustibili exprimaţi ca tCO2/t sau tCO2/Nm3. În astfel de cazuri, entitatea reglementată determină emisiile înmulţind cantitatea de combustibil eliberat pentru consum, exprimată în tone sau în metri cubi normali, cu factorul corespunzător de includere în domeniul de aplicare şi cu factorul de emisie corespunzător.
Art. 75g: Modificări temporare ale metodologiei de monitorizare
(1)În cazul în care, din motive de natură tehnică, temporar nu este posibil să se aplice planul de monitorizare aprobat de autoritatea competentă, entitatea reglementată în cauză aplică cel mai înalt nivel care poate fi atins sau, cu excepţia factorului de includere în domeniul de aplicare, o abordare prudentă fără niveluri dacă aplicarea unui nivel nu este posibilă, până când se restabilesc condiţiile de aplicare a nivelului aprobat în planul de monitorizare.
Entitatea reglementată ia toate măsurile necesare pentru a permite reluarea promptă a aplicării planului de monitorizare aprobat de autoritatea competentă.
(2)Entitatea reglementată în cauză notifică autorităţii competente, fără întârzieri nejustificate, modificarea temporară, menţionată la alineatul (1), adusă metodologiei de monitorizare, menţionând:
a)motivele abaterii de la planul de monitorizare aprobat de autoritatea competentă;
b)detaliile metodologiei provizorii de monitorizare pe care entitatea reglementată o foloseşte pentru a determina emisiile până când se restabilesc condiţiile pentru aplicarea planului de monitorizare aprobat de autoritatea competentă;
c)măsurile pe care entitatea reglementată le adoptă în vederea restabilirii condiţiilor pentru aplicarea planului de monitorizare aprobat de autoritatea competentă;
d)data la care se prevede reluarea aplicării planului de monitorizare aprobat de autoritatea competentă.