Capitolul ii - PLANUL DE MONITORIZARE - Regulamentul 2066/19-dec-2018 privind monitorizarea şi raportarea emisiilor de gaze cu efect de seră în temeiul Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 601/2012 al Comisiei
Acte UE
Jurnalul Oficial 334L
În vigoare Versiune de la: 1 Ianuarie 2025
CAPITOLUL II:PLANUL DE MONITORIZARE
Art. 11: Obligaţie generală
(1)Fiecare operator sau operator de aeronave monitorizează emisiile de gaze cu efect de seră şi alte efecte ale aviaţiei decât emisiile de CO2, pe baza unui plan de monitorizare aprobat de către autoritatea competentă în conformitate cu articolul 12 din prezentul regulament, având în vedere natura şi funcţionarea instalaţiei sau a activităţii de aviaţie căreia i se aplică acest plan.
Planul de monitorizare este completat de proceduri scrise pe care operatorul sau operatorul de aeronave le stabileşte, le documentează, le implementează şi le menţine pentru activităţile incluse în planul de monitorizare, după caz.
(2)Planul de monitorizare menţionat la alineatul (1) descrie instrucţiunile pentru operator sau pentru operatorul de aeronave într-un mod logic şi simplu, evitând duplicarea eforturilor şi având în vedere sistemele existente utilizate în instalaţia respectivă sau utilizate de către operator sau de către operatorul de aeronave.
Art. 12: Conţinutul planului de monitorizare şi transmiterea acestuia
(1)Fiecare operator sau operator de aeronave prezintă autorităţii competente, spre aprobare, un plan de monitorizare.
Planul de monitorizare constă într-o documentaţie detaliată, completă şi transparentă a metodologiei de monitorizare a unei anumite instalaţii sau a unui anumit operator de aeronave şi conţine cel puţin elementele prevăzute în anexa I.
Împreună cu planul de monitorizare, operatorul sau operatorul de aeronave prezintă şi următoarele documente justificative:
a)pentru instalaţii, dovezi pentru fiecare flux-sursă major şi minor care să demonstreze conformitatea cu pragurile de incertitudine pentru datele privind activitatea şi parametrii de calcul, după caz, pentru nivelurile aplicate, astfel cum sunt definite în anexele II şi IV, şi pentru fiecare sursă de emisie care să demonstreze respectarea pragurilor de incertitudine pentru nivelurile aplicate, astfel cum sunt definite în anexa VIII, dacă este cazul;
b)rezultatele unei evaluări a riscurilor care să ofere dovezi conform cărora activităţile de control propuse şi procedurile aferente acestor activităţi de control sunt proporţionale cu riscurile inerente şi cu riscurile de control identificate.
(2)În cazul în care anexa I face trimitere la o procedură, un operator sau un operator de aeronave stabileşte, documentează, pune în aplicare şi menţine o astfel de procedură separat de planul de monitorizare.
Operatorul sau operatorul de aeronave sintetizează procedurile în planul de monitorizare, furnizând următoarele informaţii:
a)titlul procedurii;
b)o referinţă trasabilă şi verificabilă pentru identificarea procedurii;
c)identificarea postului sau a departamentului responsabil cu punerea în aplicare a procedurii şi cu datele generate de procedură sau gestionate în cadrul acesteia;
d)o scurtă descriere a procedurii care să permită operatorului sau operatorului de aeronave, autorităţii competente şi verificatorului să înţeleagă parametrii esenţiali şi operaţiunile efectuate;
e)locul exact al înregistrărilor şi informaţiilor relevante;
f)denumirea sistemului computerizat utilizat, dacă este cazul;
(g)o listă a standardelor EN sau a altor standarde aplicate, dacă este cazul.
Operatorul sau operatorul de aeronave pune la dispoziţia autorităţii competente, la cererea acesteia, orice documentaţie scrisă a procedurilor. Operatorul sau operatorul de aeronave pune, de asemenea, la dispoziţie în scopul verificării în temeiul Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/2067.
(3)[textul din Art. 12, alin. (3) din capitolul II, sectiunea 1 a fost abrogat la 01-ian-2021 de Art. 1, punctul 2. din Regulamentul 2085/14-dec-2020]
Art. 13: Planuri de monitorizare standardizate şi simplificate
(1)Statele membre pot permite operatorilor şi operatorilor de aeronave să utilizeze planuri de monitorizare standardizate sau simplificate, fără a aduce atingere articolului 12 alineatul (3).
În acest scop, statele membre pot publica modele pentru planurile de monitorizare respective, inclusiv descrierea fluxului de date şi a procedurilor de control menţionate la articolele 58 şi 59, pe baza modelelor şi a orientărilor publicate de către Comisie.
(2)Înainte de aprobarea oricărui plan de monitorizare simplificat menţionat la alineatul (1), autoritatea competentă efectuează o evaluare simplificată a riscurilor pentru a verifica dacă activităţile de control şi procedurile aferente acestor activităţi de control sunt proporţionale cu riscurile inerente şi cu riscurile de control identificate şi justifică utilizarea unui astfel de plan de monitorizare simplificat.
Statele membre pot solicita operatorului sau operatorului de aeronave să efectueze el însuşi evaluarea riscurilor în temeiul paragrafului anterior, dacă este cazul.
Art. 14: Modificări ale planului de monitorizare
(1)Fiecare operator sau operator de aeronave verifică în mod regulat dacă planul de monitorizare reflectă natura şi funcţionarea instalaţiei sau a activităţii de aviaţie în conformitate cu articolul 7 din Directiva 2003/87/CE şi dacă metodologia de monitorizare poate fi îmbunătăţită.
(2)Operatorul sau operatorul de aeronave modifică planul de monitorizare cel puţin în oricare dintre situaţiile următoare:
a)dacă au loc noi emisii, ca urmare a derulării de noi activităţi sau ca urmare a utilizării de noi combustibili sau materiale care nu au fost încă incluse în planul de monitorizare;
a1)dacă au loc alte efecte ale aviaţiei decât emisiile de CO2, ca urmare a derulării de noi activităţi;
b)dacă are loc o modificare a disponibilităţii datelor ca urmare a utilizării de noi tipuri de instrumente de măsurare, metode de eşantionare sau metode de analiză ori din alte motive care conduce la o mai mare precizie a determinării emisiilor;
c)dacă datele rezultate din metodologia de monitorizare aplicată anterior s-au dovedit a fi incorecte;
d)dacă modificarea planului de monitorizare îmbunătăţeşte precizia datelor raportate, cu excepţia cazului în care acest lucru nu este posibil din punct de vedere tehnic sau implică costuri nerezonabile;
e)dacă planul de monitorizare nu este conform cu cerinţele prezentului regulament, iar autoritatea competentă solicită operatorului sau operatorului de aeronave modificarea acestuia;
f)dacă este necesar să se răspundă sugestiilor de îmbunătăţire a planului de monitorizare incluse într-un raport de verificare.
Art. 15: Aprobarea modificărilor planului de monitorizare
(1)Operatorul sau operatorul de aeronave notifică autorităţii competente orice propunere de modificare a planului de monitorizare, fără întârzieri nejustificate.
Cu toate acestea, autoritatea competentă poate permite operatorului sau operatorului de aeronave să notifice modificările aduse planului de monitorizare care nu sunt semnificative în sensul alineatelor (3) şi (4) până la data de 31 decembrie a aceluiaşi an.
(2)Orice modificare semnificativă a planului de monitorizare în sensul alineatelor (3) şi (4) trebuie aprobată de către autoritatea competentă.
În cazul în care autoritatea competentă consideră o modificare ca nefiind semnificativă, aceasta informează operatorul sau operatorul de aeronave în acest sens, fără întârzieri nejustificate.
(3)Printre modificările semnificative ale planului de monitorizare a unei instalaţii se numără:
a)modificările categoriei instalaţiei în cazul în care astfel de modificări impun o modificare a metodologiei de monitorizare sau conduc la o modificare a nivelului de semnificaţie aplicabil în temeiul articolului 23 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/2067;
b)fară a aduce atingere articolului 47 alineatul (8), modificările referitoare la clasificarea instalaţiei ca "instalaţie cu emisii scăzute";
c)modificările privind sursele de emisii;
d)trecerea de la metoda bazată pe calcul la metodologiile bazate pe măsurare sau invers ori trecerea de la o metodologie alternativă la o metodologie bazată pe niveluri pentru determinarea emisiilor sau invers;
e)modificarea nivelului aplicat;
f)introducerea de noi fluxuri-sursă;
g)o modificare a clasificării fluxurilor-sursă - între fluxuri-sursă majore, minore sau de minimis, în cazul în care o astfel de modificare necesită o modificare a metodei de monitorizare;
h)o modificare a valorii implicite pentru un parametru de calcul, în cazul în care valoarea respectivă trebuie prevăzută în planul de monitorizare;
i)introducerea de noi metode sau modificări ale metodelor existente referitoare la eşantionare, analiză sau calibrare, în cazul în care acest lucru are un impact direct asupra preciziei datelor privind emisiile;
j)aplicarea sau adaptarea unei metodologii de cuantificare a emisiilor rezultate din scurgeri la siturile de stocare.
(4)Printre modificările semnificative aduse planurilor de monitorizare ale unui operator de aeronave se numără:
a)în ceea ce priveşte emisiile:
(i)modificarea valorilor factorului de emisie prevăzute în planul de monitorizare;
(ii)alegerea unei alte metode de calcul dintre cele prevăzute în anexa III sau trecerea de la utilizarea unei metode de calcul la utilizarea metodologiei de estimare în conformitate cu articolul 55 alineatul (2) sau invers;
(iii)introducerea de noi fluxuri-sursă;
(iv)modificări ale statutului operatorului de aeronave ca emiţător mic în sensul articolului 55 alineatul (1) din prezentul regulament şi dacă operatorul de aeronave intenţionează să utilizeze simplificarea în temeiul articolului 28a alineatul (4) din Directiva 2003/87/CE;
b)în ceea ce priveşte alte efecte ale aviaţiei decât emisiile de CO2:
b)
[textul din Art. 15, alin. (4), litera B. din capitolul II, sectiunea 1 a fost abrogat la 01-ian-2024 de Art. 1, punctul 3. din Regulamentul 2122/17-oct-2023]
(i)o modificare a metodei de calcul al CO2(e) selectate, astfel cum se prevede la articolul 56a alineatul (4) din prezentul regulament, în special în ceea ce priveşte instrumentele informatice pentru aplicarea modelelor de calcul al CO2(e);
(ii)modificări ale statutului operatorului de aeronave ca emiţător mic în sensul articolului 55 alineatul (1) din prezentul regulament.
Art. 16: Implementarea modificărilor şi păstrarea evidenţei acestora
(1)Înainte de primirea aprobării sau a informaţiilor în conformitate cu articolul 15 alineatul (2), operatorul sau operatorul de aeronave poate efectua activitatea de monitorizare şi de raportare utilizând planul de monitorizare modificat în cazul în care acesta poate presupune în mod rezonabil că modificările propuse nu sunt semnificative sau în cazul în care monitorizarea efectuată în conformitate cu planul de monitorizare iniţial ar conduce la date incomplete privind emisiile.
În caz de dubii, operatorul sau operatorul de aeronave utilizează în paralel atât planul de monitorizare modificat, cât şi planul de monitorizare iniţial, pentru a desfăşura întreaga activitate de monitorizare şi de raportare în conformitate cu cele două planuri şi ţine o evidenţă a ambelor rezultate ale monitorizării.
(2)După ce a primit aprobarea sau informaţiile în conformitate cu articolul 15 alineatul (2), operatorul sau operatorul de aeronave utilizează numai datele referitoare la planul de monitorizare modificat şi îşi desfăşoară întreaga activitate de monitorizare şi de raportare utilizând numai planul de monitorizare modificat începând cu data de la care este aplicabilă versiunea respectivă a planului de monitorizare.
(3)Operatorul sau operatorul de aeronave ţine evidenţa tuturor modificărilor aduse planului de monitorizare. Fiecare înregistrare trebuie să conţină:
a)descrierea clară a modificării;
b)justificarea introducerii modificării;
c)data notificării modificării către autoritatea competentă în conformitate cu articolul 15 alineatul (1);
d)data confirmării de către autoritatea competentă a primirii notificării menţionate la articolul 15 alineatul (1) şi, după caz, data primirii aprobării sau a informaţiilor menţionate la articolul 15 alineatul (2);
e)data de la care se aplică planul de monitorizare modificat în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol.
Art. 17: Fezabilitate tehnică
În cazul în care un operator sau un operator de aeronave susţine că aplicarea unei metodologii de monitorizare anume nu este fezabilă din punct de vedere tehnic, autoritatea competentă evaluează fezabilitatea tehnică luând în considerare justificarea adusă de către operator sau de către operatorul de aeronave. Justificarea respectivă trebuie să se bazeze pe deţinerea de către operator sau de către operatorul de aeronave a resurselor tehnice necesare pentru îndeplinirea exigenţelor unui sistem propus sau a unei cerinţe şi care pot fi implementate în termenul solicitat în scopul prezentului regulament. Resursele tehnice respective includ disponibilitatea tehnicilor şi a tehnologiei necesare.
Art. 18: Costuri nerezonabile
(1)În cazul în care un operator sau un operator de aeronave susţine că aplicarea unei anumite metodologii de monitorizare ar atrage costuri nerezonabile, autoritatea competentă verifică dacă acele costuri sunt nerezonabile, luând în considerare justificarea operatorului.
Autoritatea competentă consideră costurile ca fiind nerezonabile atunci când estimarea costurilor depăşeşte beneficiile. În acest sens, beneficiul este calculat prin înmulţirea unui factor de îmbunătăţire cu un preţ de referinţă de 80 EUR per certificat, iar costurile includ o perioadă de depreciere adecvată bazată pe perioada de viaţă economică a echipamentelor.
(2)La evaluarea naturii nerezonabile a costurilor în ceea ce priveşte alegerea de către operator a nivelurilor utilizate pentru datele privind activitatea, autoritatea competentă utilizează ca factor de îmbunătăţire menţionat la alineatul (1) diferenţa dintre gradul de incertitudine atins la momentul respectiv şi pragul de incertitudine al nivelului care s-ar atinge în urma îmbunătăţirii, înmulţită cu emisiile anuale medii generate de respectivul flux-sursă în ultimii trei ani.
În lipsa unor astfel de date privind emisiile anuale medii generate de fluxul-sursă în ultimii trei ani, operatorul sau operatorul de aeronave prezintă o estimare prudentă a emisiilor anuale medii, excluzând CO2-ul provenit din biomasă şi înainte de scăderea CO2-ului transferat. Pentru instrumentele de măsurare care fac obiectul verificării metrologice legale naţionale, gradul de incertitudine atins la momentul respectiv poate fi înlocuit cu eroarea maximă permisă în exploatare autorizată de legislaţia naţională relevantă.
În lipsa unor astfel de date privind emisiile anuale medii generate de fluxul-sursă în ultimii trei ani, operatorul sau operatorul de aeronave prezintă o estimare prudentă a emisiilor anuale medii, excluzând CO2-ul provenit din carbon cu cotă zero şi înainte de scăderea CO2-ului transferat. Pentru instrumentele de măsurare care fac obiectul verificării metrologice legale naţionale, gradul de incertitudine atins la momentul respectiv poate fi înlocuit cu eroarea maximă permisă în exploatare autorizată de legislaţia naţională relevantă.
(3)La evaluarea naturii nerezonabile a costurilor cu privire la măsurile care sunt destinate să îmbunătăţească calitatea emisiilor raportate dar care nu au un impact direct asupra preciziei datelor privind activitatea, autoritatea competentă utilizează un factor de îmbunătăţire de 1 % din emisiile anuale medii ale fluxurilor-sursă respective înregistrate în ultimii trei ani. Măsurile respective pot include:
a)trecerea de la valori implicite la analize în vederea determinării parametrilor de calcul;
b)creşterea numărului de analize pe flux-sursă;
c)în cazul în care sarcina de măsurare specifică nu face obiectul verificării metrologice legale naţionale, înlocuirea instrumentelor de măsurare cu instrumente conforme cu cerinţele relevante prevăzute de verificarea metrologică legală a statului membru în aplicaţii similare sau cu instrumente de măsurare care îndeplinesc normele naţionale adoptate în temeiul Directivei 2014/31/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (1) sau al Directivei 2014/32/UE;
(1)Directiva 2014/31/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 februarie 2014 privind armonizarea legislaţiei statelor membre referitoare la punerea la dispoziţie pe piaţă a aparatelor de cântărit cu funcţionare neautomată (JO L 96, 29.3.2014, p. 107).
d)scurtarea intervalelor de calibrare şi de întreţinere ale instrumentelor de măsurare;
e)îmbunătăţiri ale activităţilor privind fluxul de date şi ale activităţilor de control care reduc semnificativ riscurile inerente sau riscurile de control.
(4)Măsurile referitoare la îmbunătăţirea metodologiei de monitorizare a unei instalaţii nu sunt considerate a atrage costuri nerezonabile până la o valoare cumulată de 4 000 EUR pe perioadă de raportare. Pentru instalaţiile cu emisii scăzute, pragul respectiv este de 1 000 EUR pe perioadă de raportare.