Secţiunea 2 - Fezabilitate tehnică şi costuri nerezonabile - Regulamentul 2066/19-dec-2018 privind monitorizarea şi raportarea emisiilor de gaze cu efect de seră în temeiul Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 601/2012 al Comisiei
Acte UE
Jurnalul Oficial 334L
În vigoare Versiune de la: 1 Ianuarie 2025
SECŢIUNEA 2:Fezabilitate tehnică şi costuri nerezonabile
Art. 17: Fezabilitate tehnică
În cazul în care un operator sau un operator de aeronave susţine că aplicarea unei metodologii de monitorizare anume nu este fezabilă din punct de vedere tehnic, autoritatea competentă evaluează fezabilitatea tehnică luând în considerare justificarea adusă de către operator sau de către operatorul de aeronave. Justificarea respectivă trebuie să se bazeze pe deţinerea de către operator sau de către operatorul de aeronave a resurselor tehnice necesare pentru îndeplinirea exigenţelor unui sistem propus sau a unei cerinţe şi care pot fi implementate în termenul solicitat în scopul prezentului regulament. Resursele tehnice respective includ disponibilitatea tehnicilor şi a tehnologiei necesare.
Art. 18: Costuri nerezonabile
(1)În cazul în care un operator sau un operator de aeronave susţine că aplicarea unei anumite metodologii de monitorizare ar atrage costuri nerezonabile, autoritatea competentă verifică dacă acele costuri sunt nerezonabile, luând în considerare justificarea operatorului.
Autoritatea competentă consideră costurile ca fiind nerezonabile atunci când estimarea costurilor depăşeşte beneficiile. În acest sens, beneficiul este calculat prin înmulţirea unui factor de îmbunătăţire cu un preţ de referinţă de 80 EUR per certificat, iar costurile includ o perioadă de depreciere adecvată bazată pe perioada de viaţă economică a echipamentelor.
(2)La evaluarea naturii nerezonabile a costurilor în ceea ce priveşte alegerea de către operator a nivelurilor utilizate pentru datele privind activitatea, autoritatea competentă utilizează ca factor de îmbunătăţire menţionat la alineatul (1) diferenţa dintre gradul de incertitudine atins la momentul respectiv şi pragul de incertitudine al nivelului care s-ar atinge în urma îmbunătăţirii, înmulţită cu emisiile anuale medii generate de respectivul flux-sursă în ultimii trei ani.
În lipsa unor astfel de date privind emisiile anuale medii generate de fluxul-sursă în ultimii trei ani, operatorul sau operatorul de aeronave prezintă o estimare prudentă a emisiilor anuale medii, excluzând CO2-ul provenit din biomasă şi înainte de scăderea CO2-ului transferat. Pentru instrumentele de măsurare care fac obiectul verificării metrologice legale naţionale, gradul de incertitudine atins la momentul respectiv poate fi înlocuit cu eroarea maximă permisă în exploatare autorizată de legislaţia naţională relevantă.
În lipsa unor astfel de date privind emisiile anuale medii generate de fluxul-sursă în ultimii trei ani, operatorul sau operatorul de aeronave prezintă o estimare prudentă a emisiilor anuale medii, excluzând CO2-ul provenit din carbon cu cotă zero şi înainte de scăderea CO2-ului transferat. Pentru instrumentele de măsurare care fac obiectul verificării metrologice legale naţionale, gradul de incertitudine atins la momentul respectiv poate fi înlocuit cu eroarea maximă permisă în exploatare autorizată de legislaţia naţională relevantă.
(3)La evaluarea naturii nerezonabile a costurilor cu privire la măsurile care sunt destinate să îmbunătăţească calitatea emisiilor raportate dar care nu au un impact direct asupra preciziei datelor privind activitatea, autoritatea competentă utilizează un factor de îmbunătăţire de 1 % din emisiile anuale medii ale fluxurilor-sursă respective înregistrate în ultimii trei ani. Măsurile respective pot include:
a)trecerea de la valori implicite la analize în vederea determinării parametrilor de calcul;
b)creşterea numărului de analize pe flux-sursă;
c)în cazul în care sarcina de măsurare specifică nu face obiectul verificării metrologice legale naţionale, înlocuirea instrumentelor de măsurare cu instrumente conforme cu cerinţele relevante prevăzute de verificarea metrologică legală a statului membru în aplicaţii similare sau cu instrumente de măsurare care îndeplinesc normele naţionale adoptate în temeiul Directivei 2014/31/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (1) sau al Directivei 2014/32/UE;
(1)Directiva 2014/31/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 februarie 2014 privind armonizarea legislaţiei statelor membre referitoare la punerea la dispoziţie pe piaţă a aparatelor de cântărit cu funcţionare neautomată (JO L 96, 29.3.2014, p. 107).
d)scurtarea intervalelor de calibrare şi de întreţinere ale instrumentelor de măsurare;
e)îmbunătăţiri ale activităţilor privind fluxul de date şi ale activităţilor de control care reduc semnificativ riscurile inerente sau riscurile de control.
(4)Măsurile referitoare la îmbunătăţirea metodologiei de monitorizare a unei instalaţii nu sunt considerate a atrage costuri nerezonabile până la o valoare cumulată de 4 000 EUR pe perioadă de raportare. Pentru instalaţiile cu emisii scăzute, pragul respectiv este de 1 000 EUR pe perioadă de raportare.