Art. 49. - Art. 49: CO 2 transferat - Regulamentul 2066/19-dec-2018 privind monitorizarea şi raportarea emisiilor de gaze cu efect de seră în temeiul Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 601/2012 al Comisiei
Acte UE
Jurnalul Oficial 334L
În vigoare Versiune de la: 1 Ianuarie 2025
Art. 49: CO2 transferat
(1)Operatorul scade din emisiile instalaţiei orice cantitate de CO2 provenită din activităţile ce intră sub incidenţa anexei I la Directiva 2003/87/CE care nu provine din carbon cu cotă zero şi care nu este emisă de instalaţie, dar este transferată din instalaţie către oricare dintre următoarele instalaţii:
(i)o instalaţie de captare în scopul transportării şi stocării geologice pe termen lung într-un sit de stocare autorizat în temeiul Directivei 2009/31/CE;
(ii)o infrastructură de transport al CO2 în scopul stocării geologice pe termen lung într-un sit de stocare autorizat în temeiul Directivei 2009/31/CE;
(iii)un sit de stocare autorizat în temeiul Directivei 2009/31/CE în scopul stocării geologice pe termen lung.
(2)În raportul său anual privind emisiile, operatorul instalaţiei care efectuează transferul furnizează codul de identificare al instalaţiei de primire, recunoscut în conformitate cu actele adoptate în temeiul articolului 19 alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE, în cazul în care instalaţia de primire intră sub incidenţa directivei respective. În toate celelalte cazuri, operatorul instalaţiei care efectuează transferul trebuie să furnizeze numele, adresa şi datele de contact ale unei persoane de contact din cadrul instalaţiei de primire.
Primul paragraf se aplică, de asemenea, instalaţiei de primire în ceea ce priveşte codul de identificare al instalaţiei care efectuează transferul.
(3)Pentru a determina cantitatea de CO2 transferată de la o instalaţie sau infrastructură de transport al CO2 la o altă instalaţie sau infrastructură de transport al CO2 în conformitate cu alineatul (1), operatorul aplică, sub rezerva dispoziţiilor suplimentare prevăzute în anexa IV la prezentul regulament, fie o metodologie bazată pe calcul, fie o metodologie bazată pe măsurare, în conformitate cu articolele 43, 44 şi 45 din prezentul regulament.
În cazul în care se aplică metodologia bazată pe măsurare, sursa de emisii corespunde punctului de măsurare, iar emisiile se exprimă în cantitatea de CO2 transferată.
(4)Atunci când utilizează o metodologie bazată pe măsurare pentru a determina cantitatea de CO2 transferată de la o instalaţie sau infrastructură de transport al CO2 la alta, operatorul aplică nivelul cel mai înalt prevăzut în secţiunea 1 din anexa VIII la prezentul regulament.
Cu toate acestea, operatorul poate aplica nivelul imediat inferior, cu condiţia ca acesta să dovedească faptul că aplicarea nivelului cel mai înalt prevăzut în secţiunea 1 din anexa VIII la prezentul regulament nu este posibilă din punct de vedere tehnic sau implică costuri nerezonabile.
(5)Operatorii pot determina cantităţile de CO2 transferat din instalaţie atât la instalaţia care efectuează transferul, cât şi la cea de primire. În acest caz, se aplică articolul 48 alineatul (3).
(6)În cazul transferului de CO2 către o instalaţie de captare care rezultă din materiale sau combustibili conţinând o fracţiune de carbon cu cotă zero, instalaţia care efectuează transferul scade din emisiile sale raportate în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol doar cantitatea de CO2 proporţională cu fracţiunea de carbon care nu provine din carbon cu cotă zero.
Operatorul unei infrastructuri de transport al CO2 sau al unui sit de stocare monitorizează emisiile provenite din incidente de scurgeri, emisiile fugitive şi emisiile evacuate din orice CO2 menţionat la primul paragraf, inclusiv din CO2 provenit de la entităţile care nu desfăşoară activităţile enumerate în anexa I la Directiva 2003/87/CE, şi raportează emisiile ca şi cum CO2 ar fi fosil.
(7)Operatorul unei infrastructuri de transport al CO2 poate include în emisiile raportate într-o anumită perioadă de raportare orice CO2 aflat în tranzit care a fost transferat către o altă instalaţie sau infrastructură de transport al CO2 cel târziu la data de 31 ianuarie a anului următor. Operatorul întocmeşte anual un inventar al CO2 care intră şi iese din infrastructura de transport al CO2 şi raportează separat orice CO2 aflat în tranzit.