Secţiunea 2 - Metodologia bazată pe calcul - Regulamentul 2066/19-dec-2018 privind monitorizarea şi raportarea emisiilor de gaze cu efect de seră în temeiul Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 601/2012 al Comisiei

Acte UE

Jurnalul Oficial 334L

În vigoare
Versiune de la: 1 Ianuarie 2025
SECŢIUNEA 2:Metodologia bazată pe calcul
Subsecţiunea 1:Generalităţi
Art. 24: Calcularea emisiilor conform metodologiei standard
(1)Conform metodologiei standard, operatorul calculează emisiile de ardere ale fiecărui flux-sursă prin înmulţirea datelor privind activitatea corespunzătoare cantităţii de combustibil ars, exprimată în terajouli pe baza puterii calorifice nete (NCV), cu factorul de emisie corespunzător, exprimat ca tone de CO2 pe terajoule (t CO2/TJ) în conformitate cu utilizarea NCV, şi cu factorul de oxidare corespunzător.
(11)În scopul raportării elementelor informative, operatorul calculează, de asemenea, pentru fiecare flux-sursă ars şi pentru combustibilii utilizaţi ca intrări în proces, următorii parametri care sunt definiţi prin aceste calcule:
(i)emisiile preliminare totale se calculează prin înmulţirea datelor privind activitatea corespunzătoare cantităţii de combustibil ars, exprimată în tone sau în metri cubi normali, cu factorul de emisie preliminar corespunzător şi cu factorul de oxidare corespunzător;
(ii)emisiile provenite din biomasă se calculează prin înmulţirea emisiilor preliminare totale cu fracţiunea de biomasă;
(iii)emisiile provenite din biomasă cu cotă zero se calculează prin înmulţirea emisiilor preliminare totale cu fracţiunea de biomasă cu cotă zero;
(iv)emisiile provenite din RFNBO sau RCF sau combustibili sintetici cu emisii scăzute de carbon se calculează prin înmulţirea emisiilor preliminare totale cu fracţiunea RFNBO sau RCF sau cu fracţiunea sintetică cu emisii scăzute de carbon;
(v)emisiile provenite din RFNBO, RCF sau combustibili sintetici cu emisii scăzute de carbon cu cotă zero se calculează prin înmulţirea emisiilor preliminare totale cu fracţiunea RFNBO sau RCF cu cotă zero sau cu fracţiunea sintetică cu emisii scăzute de carbon cu cotă zero;

(2)Operatorul determină emisiile de proces pe flux-sursă înmulţind datele privind activitatea corespunzătoare consumului de materiale, cantităţii de material trecut prin instalaţie sau producţiei lor finale, exprimate în tone sau în volum în normali metri cubi, cu factorul de emisie corespunzător, exprimat în t CO2/t sau t CO2/Nm3, şi cu factorul de conversie corespunzător.
(21)În scopul raportării elementelor informative, operatorul calculează, de asemenea, pentru fiecare flux-sursă referitor la emisiile de proces, următorii parametri care sunt definiţi prin aceste calcule:
(i)emisiile preliminare totale se calculează înmulţind datele privind activitatea corespunzătoare consumului de materiale, cantităţii de material trecut prin instalaţie sau producţiei lor finale, exprimate în tone sau în volum în metri cubi normali, cu factorul de emisie corespunzător, exprimat în t CO2/t sau t CO2/Nm3, şi cu factorul de conversie corespunzător;
(ii)emisiile provenite din biomasă se calculează prin înmulţirea emisiilor preliminare totale cu fracţiunea de biomasă relevantă;
(iii)emisiile provenite din biomasă cu cotă zero se calculează prin înmulţirea emisiilor preliminare totale cu fracţiunea de biomasă cu cotă zero relevantă.

(3)În cazul în care un factor de emisii de nivel 1 sau nivel 2 include deja efectul reacţiilor chimice incomplete, factorul de oxidare sau factorul de conversie este stabilit la valoarea 1.
Art. 25: Calcularea emisiilor conform metodologiei bilanţului masic
(1)Conform metodologiei bilanţului masic, operatorul calculează cantitatea de CO2 corespunzătoare fiecărui flux-sursă inclus în bilanţul masic, prin înmulţirea datelor privind activitatea corespunzătoare cantităţii de combustibil, de material sau de CO2 transferat care intră sau iese din limitele bilanţului masic cu conţinutul de carbon al combustibilului, al materialului sau al CO2 transferat înmulţit cu fracţiunea sa fosilă şi cu 3,664 t CO2/t C, aplicând secţiunea 3 din anexa II la prezentul regulament.
(11)În scopul raportării elementelor informative, operatorul calculează, de asemenea, pentru fiecare flux-sursă acoperit de bilanţul masic, următorii parametri care sunt definiţi prin aceste calcule:
(i)cantitatea preliminară totală de CO2 se calculează prin înmulţirea datelor privind activitatea corespunzătoare cantităţii de combustibil sau de material care intră sau iese din limitele bilanţului masic cu conţinutul de carbon al combustibilului sau al materialului şi cu 3,664 t CO2/t C;
(ii)cantitatea de CO2 aferentă biomasei se calculează prin înmulţirea cantităţii preliminare totale de CO2 cu fracţiunea de biomasă;
(iii)cantitatea de CO2 aferentă biomasei cu cotă zero se calculează prin înmulţirea cantităţii preliminare totale de CO2 cu fracţiunea de biomasă cu cotă zero;
(iv)dacă este cazul, cantitatea de CO2 aferentă RFNBO, RCF sau combustibililor sintetici cu emisii scăzute de carbon se calculează prin înmulţirea cantităţii preliminare totale de CO2 cu fracţiunea RFNBO sau RCF sau cu fracţiunea sintetică cu emisii scăzute de carbon;
(v)dacă este cazul, cantitatea de CO2 aferentă RFNBO, RCF sau combustibililor sintetici cu emisii scăzute de carbon cu cotă zero se calculează prin înmulţirea cantităţii preliminare totale de CO2 cu fracţiunea RFNBO sau RCF cu cotă zero sau cu fracţiunea sintetică cu emisii scăzute de carbon cu cotă zero.

(2)Fără a aduce atingere articolului 49, emisiile generate de întregul proces acoperit de bilanţul masic reprezintă suma cantităţilor de CO2 corespunzătoare tuturor fluxurilor-sursă acoperite de bilanţul masic. Monoxidul de carbon (CO) emis în atmosferă se calculează în cadrul bilanţului masic ca emisie a cantităţii molare echivalente de CO2.
(3)În cazul în care operatorul utilizează un bilanţ masic în conformitate cu prezentul articol, iar carbonul cu cotă zero este conţinut în materialele de intrare sau în combustibili, iar materialele de ieşire conţin carbon, operatorul furnizează autorităţii competente date privind fracţiunea cu cotă zero a conţinutului de carbon al fluxurilor de ieşire. În acest sens, operatorul prezintă dovezi potrivit cărora metodologia de monitorizare aplicată nu subestimează în mod sistematic emisiile totale ale instalaţiei şi că masa totală a carbonului corespunzătoare fracţiunilor de carbon cu cotă zero ale carbonului conţinut în toate materialele de ieşire relevante nu depăşeşte masa totală a fracţiunilor cu cotă zero ale carbonului conţinut în materialele de intrare şi în combustibili.
În sensul primului paragraf, se aplică articolul 39 alineatele (3) şi (4) în ceea ce priveşte fracţiunea de biomasă cu cotă zero a biogazului şi a gazelor naturale utilizate ca material de intrare.

Art. 26: Niveluri aplicabile
(1)La definirea nivelurilor relevante pentru fluxurile-sursă majore şi minore în conformitate cu articolul 21 alineatul (1), pentru a determina datele privind activitatea şi fiecare parametru de calcul, fiecare operator aplică următoarele:
a)cel puţin nivelurile enumerate în anexa V, în cazul unei instalaţii de categoria A sau dacă este nevoie de un parametru de calcul pentru un flux-sursă care este un combustibil comercial standard;
b)în alte cazuri decât cele menţionate la litera (a), cel mai înalt nivel stabilit în anexa II.
Cu toate acestea, pentru fluxurile-sursă majore operatorul poate aplica nivelul imediat inferior nivelurilor menţionate la primul paragraf pentru instalaţiile de categoria C şi până la două niveluri mai jos pentru instalaţiile de categoriile A şi B, dar cel puţin nivelul 1, dacă acesta demonstrează într-un mod acceptabil pentru autoritatea competentă că nivelul necesar în conformitate cu primul paragraf nu este fezabil din punct de vedere tehnic sau implică costuri nerezonabile.
Autoritatea competentă poate, pentru o perioadă de tranziţie convenită cu operatorul, să permită unui operator să aplice pentru fluxuri-sursă majore niveluri mai joase decât cele menţionate la al doilea paragraf, dar de cel puţin nivelul 1, cu condiţia ca:
(a)operatorul să demonstreze într-un mod acceptabil pentru autoritatea competentă că nivelul necesar în conformitate cu cel de al doilea paragraf nu este posibil din punct de vedere tehnic sau că implică costuri nerezonabile şi
(b)operatorul să prezinte un plan de îmbunătăţire, indicând modalitatea şi data până la care va fi atins cel puţin nivelul necesar în conformitate cu cel de al doilea paragraf.
(2)Pentru fluxurile-sursă minore, operatorul poate aplica un nivelul inferior nivelurilor menţionate la alineatul (1) primul paragraf, dar cel puţin nivelul 1, dacă acesta demonstrează într-un mod acceptabil pentru autoritatea competentă că nivelul necesar în conformitate cu alineatul (1) primul paragraf nu este posibil din punct de vedere tehnic sau implică costuri nerezonabile.
(3)În ceea ce priveşte fluxurile-sursă de minimis, operatorul poate determina datele privind activitatea şi fiecare parametru de calcul utilizând estimări prudente în loc de niveluri, cu excepţia cazului în care se poate atinge, fără eforturi suplimentare, un nivel definit.
(4)În ceea ce priveşte factorul de oxidare şi cel de conversie, operatorul aplică cel puţin cele mai scăzute niveluri prevăzute în anexa II.
(5)În cazul în care autoritatea competentă a permis utilizarea de factori de emisii exprimaţi ca t CO2/t sau t CO2/Nm3 pentru combustibili şi pentru combustibilii folosiţi pentru alimentarea procesului sau în bilanţurile masice în conformitate cu articolul 25, puterea calorifică netă poate fi monitorizată utilizând o estimare prudentă în locul nivelurilor, cu excepţia cazului în care se poate atinge, fără eforturi suplimentare, un nivel definit.
Subsecţiunea 2:Date privind activitatea
Art. 27: Determinarea datelor privind activitatea
(1)Operatorul determină datele privind activitatea ale unui flux-sursă, după cum urmează:
a)pe baza unei contorizări continue în cadrul procesului care generează emisiile;
b)pe baza cumulării contorizărilor de cantităţi emise separat, luând în calcul variaţiile relevante de stoc.
(2)În sensul alineatului (1) litera (b), cantitatea de combustibil sau de material prelucrată în timpul perioadei de raportare se calculează ca fiind cantitatea de combustibil sau de material primită în cursul perioadei de raportare minus cantitatea de combustibil sau de material scoasă din instalaţie plus cantitatea de combustibil sau de material aflată în stoc la începutul perioadei de raportare minus cantitatea de combustibil sau de material aflată în stoc la sfârşitul perioadei de raportare.
În cazul în care determinarea prin măsurare directă a cantităţilor aflate în stoc nu este posibilă din punct de vedere tehnic sau ar implica costuri nerezonabile, operatorul poate estima aceste cantităţi pe baza unuia dintre următoarele moduri:
a)datele din anii precedenţi corelate cu producţia pentru perioada de raportare;
b)procedurile documentate şi datele corespunzătoare din declaraţiile financiare verificate pentru perioada de raportare.
În cazul în care acest lucru nu este posibil din punct de vedere tehnic sau ar implica costuri nerezonabile pentru determinarea datelor privind activitatea pentru întregul an calendaristic, operatorul poate alege următoarea zi care este cea mai adecvată pentru a distinge un an de raportare de anul următor, respectând astfel anul calendaristic indicat. Deviaţiile constatate în cazul unuia sau mai multor fluxuri-sursă sunt înregistrate în mod clar, formează baza unei valori reprezentative pentru anul calendaristic şi sunt luate în considerare în mod sistematic în anul următor.
Art. 28: Sistemele de măsurare controlate de operator
(1)Pentru a determina datele privind activitatea în conformitate cu articolul 27, operatorul trebuie să utilizeze rezultatele contorizării bazate pe sistemele de măsurare controlate de acesta în cadrul instalaţiei, cu condiţia respectării tuturor condiţiilor următoare:
a)operatorul trebuie să efectueze o evaluare a incertitudinii şi să asigure atingerea pragului de incertitudine corespunzător nivelului relevant;
b)operatorul trebuie să se asigure cel puţin o dată pe an şi după fiecare calibrare a unui instrument de măsurare că rezultatele calibrării înmulţite cu un factor de ajustare prudent sunt comparate cu pragurile de incertitudine relevante. Factorul de ajustare prudent se bazează pe o serie de timp adecvată a calibrărilor anterioare ale instrumentului în cauză sau ale altor instrumente de măsurare similare pentru a lua în calcul efectul incertitudinii în exploatare.
În cazul în care pragurile aprobate în conformitate cu articolul 12 sunt depăşite sau se constată că echipamentele nu sunt conforme cu alte cerinţe, operatorul adoptă măsuri corective fără întârzieri nejustificate şi notifică autoritatea competentă în acest sens.
(2)Atunci când notifică un nou plan de monitorizare sau când este relevant pentru o modificare a planului de monitorizare aprobat, operatorul transmite autorităţii competente evaluarea incertitudinii menţionată la alineatul (1) litera (a).
Evaluarea acoperă incertitudinea specificată a instrumentelor de măsurare aplicate, incertitudinea asociată calibrării, precum şi orice altă incertitudine suplimentară care are legătură cu modul în care instrumentele de măsurare sunt utilizate în practică. Evaluarea incertitudini acoperă incertitudinea asociată variaţiei de stoc în cazul în care instalaţiile de stocare au capacitatea de a stoca cel puţin 5 % din cantitatea anuală folosită din combustibilul sau materialul în cauză. În momentul efectuării evaluării, operatorul ia în considerare faptul că valorile declarate utilizate pentru definirea pragurilor de incertitudine corespunzătoare nivelurilor prevăzute în anexa II se referă la incertitudinea aferentă întregii perioade de raportare.
Operatorul poate simplifica evaluarea incertitudinii considerând că erorile maxime permise specificate pentru instrumentul de măsurare utilizat sau, în cazul în care este mai mică, incertitudinea obţinută prin calibrare înmulţită cu un factor de ajustare prudent pentru a lua în calcul efectul incertitudinii în exploatare, corespund incertitudinii aferente întregii perioade de raportare, în conformitate cu definiţiile nivelurilor prevăzute în anexa II, cu condiţia ca instrumentele de măsurare să fie instalate într-un mediu adaptat specificaţiilor lor de utilizare.
(3)Fără a aduce atingere alineatului (2), autoritatea competentă îi poate permite operatorului să utilizeze rezultatele măsurătorilor furnizate de sistemele de măsurare controlate de acesta în cadrul instalaţiei, în cazul în care operatorul dovedeşte că instrumentele de măsurare utilizate fac obiectul verificării metrologice legale naţionale relevante.
În acest sens, eroarea maximă permisă în exploatare autorizată de legislaţia naţională relevantă cu privire la verificarea metrologică legală pentru operaţiunea de măsurare relevantă poate fi folosită ca valoare a incertitudinii, fără alte justificări.
Art. 29: Sisteme de măsurare care nu se află sub controlul operatorului
(1)În cazul în care, pe baza evaluării simplificate a incertitudinii, utilizarea sistemelor de măsurare care nu se află sub controlul operatorului, comparativ cu utilizarea celor controlate de către operator în temeiul articolului 28, îi permite operatorului să respecte un nivel cel puţin la fel de înalt, oferă rezultate mai fiabile şi este mai puţin expusă la riscuri de control, operatorul determină datele privind activitatea cu ajutorul sistemelor de măsurare care nu se află sub controlul său.
În acest scop, operatorul poate să recurgă la una dintre următoarele surse de date:
a)cantităţile din facturile emise de un partener comercial, cu condiţia existenţei unei tranzacţii comerciale între doi parteneri comerciali independenţi;
b)citirile directe oferite de sistemele de măsurare.
(2)Operatorul asigură conformitatea cu nivelul aplicabil în temeiul articolului 26.
În acest scop, eroarea maximă permisă în exploatare autorizată de legislaţia relevantă pentru verificarea metrologică legală naţională aplicabilă tranzacţiei comerciale în cauză poate fi folosită ca incertitudine, fără alte justificări.
În cazul în care cerinţele aplicabile în temeiul verificării metrologice legale naţionale sunt mai puţin stricte decât cele prevăzute pentru nivelul aplicabil în temeiul articolului 26, operatorul trebuie să obţină dovezi din partea partenerului comercial responsabil cu sistemul de măsurare cu privire la incertitudinea aplicabilă.
Subsecţiunea 3:Parametri de calcul
Art. 30: Determinarea parametrilor de calcul
(1)Operatorul determină parametrii de calcul fie ca valori implicite, fie ca valori bazate pe analize, în funcţie de nivelul aplicabil.
(2)Operatorul determină şi raportează parametrii de calcul în conformitate cu starea utilizată pentru datele aferente privind activitatea, făcând referire la starea combustibilului sau a materialului în momentul achiziţionării sau al utilizării în procesul generator de emisii, înainte de a fi uscat sau tratat în alt mod pentru analize de laborator.
În cazul în care o astfel de abordare implică costuri nerezonabile sau în cazul în care poate fi obţinută o precizie mai mare, operatorul poate raporta în mod sistematic datele privind activitatea şi parametrii de calcul corespunzători stării în care se efectuează analizele de laborator.
[textul din Art. 30, alin. (2) din capitolul III, sectiunea 2, subsectiunea 3 a fost abrogat la 01-ian-2024 de Art. 1, punctul 14., alin. (A) din Regulamentul 2493/23-sept-2024]
(21)Operatorul determină fracţiunea de biomasă numai pentru combustibilii micşti sau pentru materialele mixte care conţin biomasă. Pentru alţi combustibili sau materiale, se utilizează valoarea implicită de 0 % pentru fracţiunea de biomasă din combustibilii sau materialele fosile şi se utilizează o valoare implicită de 100 % din fracţiunea de biomasă pentru combustibilii sau materialele care constau exclusiv din biomasă.
Operatorul determină fracţiunea RFNBO sau RCF sau fracţiunea sintetică cu emisii scăzute de carbon numai pentru combustibilii micşti care conţin RFNBO, RCF sau combustibili sintetici cu emisii scăzute de carbon. Pentru alţi combustibili, se utilizează valoarea implicită de 0 % pentru fracţiunea RFNBO sau RCF sau fracţiunea sintetică cu emisii scăzute de carbon şi se utilizează o valoare implicită de 100 % pentru fracţiunea RFNBO sau RCF sau fracţiunea sintetică cu emisii scăzute de carbon în cazul combustibililor care constau exclusiv din RFNBO, RCF sau combustibili sintetici cu emisii scăzute de carbon.
Operatorul determină fracţiunea de biomasă cu cotă zero, fracţiunea RFNBO sau RCF cu cotă zero şi fracţiunea sintetică cu emisii scăzute de carbon cu cotă zero numai în cazul în care operatorul doreşte să recurgă la acordarea cotei zero.
(3)În ceea ce priveşte interdependenţa dintre parametrii de calcul legaţi de compoziţie, operatorul aplică următoarele reguli:
(i)în cazul în care un combustibil sau un material conţine biomasă, operatorul determină fracţiunea de biomasă în conformitate cu articolul 39 din prezentul regulament;
(ii)în cazul în care fracţiunea de biomasă nu este zero şi în cazul în care operatorul doreşte să recurgă la acordarea cotei zero, operatorul determină fracţiunea de biomasă cu cotă zero în conformitate cu articolul 38 alineatul (5) din prezentul regulament;
(iii)în cazul în care un combustibil conţine un RFNBO, un RCF sau un combustibil sintetic cu emisii scăzute de carbon, operatorul determină fracţiunea RFNBO sau RCF sau fracţiunea sintetică cu emisii scăzute de carbon în conformitate cu articolul 39a alineatele (1) şi (2) din prezentul regulament;
(iv)în cazul în care fracţiunea RFNBO sau RCF nu este zero şi în cazul în care operatorul doreşte să recurgă la acordarea cotei zero, operatorul determină fracţiunea RFNBO sau RCF cu cotă zero în conformitate cu articolul 39a alineatul (3) din prezentul regulament;
(v)în cazul în care fracţiunea sintetică cu emisii scăzute de carbon nu este zero şi în cazul în care operatorul doreşte să recurgă la acordarea cotei zero, operatorul determină fracţiunea sintetică cu emisii scăzute de carbon cu cotă zero în conformitate cu articolul 39a alineatul (4) din prezentul regulament;
(vi)în cazul în care fracţiunea de biomasă cu cotă zero, fracţiunea RFNBO sau RCF cu cotă zero sau fracţiunea sintetică cu emisii scăzute de carbon cu cotă zero nu sunt egale cu zero, operatorul calculează fracţiunea cu cotă zero ca suma dintre fracţiunea de biomasă cu cotă zero, fracţiunea RFNBO sau RCF cu cotă zero şi fracţiunea sintetică cu emisii scăzute de carbon cu cotă zero. Fracţiunea fosilă este suma tuturor fracţiunilor fără cotă zero;
(vii)operatorul calculează factorul de emisie ca factor de emisie preliminar înmulţit cu fracţiunea fosilă.
În sensul punctului (vi), în cazul în care operatorul nu calculează fracţiunea cu cotă zero, fracţiunea fosilă este de 100 %.
Prin derogare de la primul paragraf, operatorul poate:
(i)să determine fracţiunea de biomasă ca fiind identică cu fracţiunea de biomasă cu cotă zero, dacă aceasta din urmă este determinată pe baza bilanţului masic în temeiul articolului 30 alineatul (1) din Directiva (UE) 2018/2001;
(ii)să determine fracţiunea RFNBO sau RCF ca fiind identică cu fracţiunea RFNBO sau RCF cu cotă zero, dacă aceasta din urmă este determinată pe baza bilanţului masic în temeiul articolului 30 alineatul (1) din Directiva (UE) 2018/2001;
(iii)să determine fracţiunea sintetică cu emisii scăzute de carbon ca fiind identică cu fracţiunea sintetică cu emisii scăzute de carbon cu cotă zero, dacă aceasta din urmă este determinată pe baza bilanţului masic în temeiul articolului 30 alineatul (1) din Directiva (UE) 2018/2001.

Art. 31: Valori implicite pentru parametrii de calcul
(1)Atunci când determină parametrii de calcul ca valori implicite, operatorul utilizează una dintre următoarele valori, în conformitate cu cerinţa privind nivelul aplicabil stabilită în anexele II şi VI:
a)factorii standard şi factorii stoechiometrici enumeraţi în anexa VI;
b)factorii standard utilizaţi de statul membru în inventarul naţional prezentat Secretariatului Convenţiei-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice;
c)valorile din literatura de specialitate convenite cu autoritatea competentă, inclusiv factorii standard publicaţi de autoritatea competentă, care sunt compatibili cu factorii menţionaţi la litera (b), dar reprezentativi pentru surse de fluxuri de combustibili cu un grad mai mare de dezagregare;
d)valorile specificate şi garantate de furnizorul unui combustibil sau al unui material, dacă operatorul poate dovedi într-un mod acceptabil pentru autoritatea competentă că intervalul de încredere de 95 % pentru conţinutul de carbon nu depăşeşte 1 %;
e)valorile obţinute în baza analizelor efectuate în trecut, dacă operatorul poate dovedi într-un mod acceptabil pentru autoritatea competentă că valorile respective sunt reprezentative pentru loturile viitoare de acelaşi combustibil sau acelaşi material.
(2)Operatorul indică toate valorile implicite utilizate în planul de monitorizare.
În cazul în care valorile implicite se modifică de la un an la altul, operatorul indică în planul de monitorizare sursa recunoscută aplicabilă a valorii respective.
(3)Autoritatea competentă poate aproba o modificare a valorilor implicite pentru un parametru de calcul în planul de monitorizare în temeiul articolului 15 alineatul (2) numai dacă operatorul dovedeşte că noile valori implicite conduc la o determinare mai precisă a emisiilor.
(4)La cererea operatorului, autoritatea competentă poate permite ca puterea calorifică netă şi factorii de emisie ai combustibililor să fie determinaţi utilizând aceleaşi niveluri ca în cazul combustibililor comerciali standard, cu condiţia ca operatorul să trimită, cel puţin o dată la trei ani, dovezi conform cărora intervalul de 1 % pentru puterea calorifică specificată a fost respectat în ultimii trei ani.
(5)La cererea operatorului, autoritatea competentă poate accepta ca în cazul unei substanţe chimice pure conţinutul de carbon stoechiometric al acesteia să fie considerat ca îndeplinind un nivel care altfel ar necesita analize efectuate în conformitate cu articolele 32-35, dacă operatorul poate demonstra într-un mod acceptabil pentru autoritatea competentă că utilizarea analizelor ar conduce la costuri nerezonabile şi că utilizarea valorii stoechiometrice nu va conduce la subestimarea emisiilor.
Art. 32: Parametri de calcul bazaţi pe analize
(1)Operatorul se asigură că toate analizele, eşantionările, calibrările şi validările pentru determinarea parametrilor de calcul sunt efectuate prin aplicarea de metode care au la bază standardele EN corespunzătoare.
În cazul în care nu sunt disponibile astfel de standarde, metodele se bazează pe standardele ISO adecvate sau pe standardele naţionale. În cazul în care nu există standarde publicate aplicabile, se utilizează proiecte de standarde adecvate, orientări privind cele mai bune practici din industrie sau alte metodologii dovedite ştiinţific, limitând erorile de eşantionare şi de măsurare.
(2)În cazul în care, pentru determinarea emisiilor, sunt utilizate cromatografe de gaz online sau analizatori de gaz extractivi sau neextractivi, operatorul trebuie să obţină aprobarea autorităţii competente pentru utilizarea unor astfel de echipamente. Acestea sunt utilizate numai pentru datele referitoare la compoziţia combustibililor şi a materialelor în stare gazoasă. Ca măsuri minime de asigurare a calităţii, operatorul se asigură că se efectuează o validare iniţială şi, ulterior, validări anuale ale instrumentului.
(3)Rezultatul oricărei analize se utilizează numai pentru perioada de livrare sau pentru lotul de combustibil sau de material pentru care au fost prelevate eşantioane şi pentru care eşantioanele au fost considerate reprezentative.
Atunci când determină un parametru specific, operatorul utilizează rezultatele tuturor analizelor efectuate cu privire la parametrul respectiv.
Art. 33: Planul de eşantionare
(1)În cazul în care parametrii de calcul sunt determinaţi prin analize, operatorul prezintă autorităţii competente, spre aprobare, pentru fiecare combustibil sau material, un plan de eşantionare sub forma unei proceduri scrise care conţine informaţii referitoare la metodologiile folosite pentru pregătirea eşantioanelor, inclusiv informaţii referitoare la responsabilităţile, locaţiile, frecvenţele şi cantităţile, şi la metodologiile utilizate pentru stocarea şi transportarea eşantioanelor.
Operatorul se asigură că eşantioanele obţinute sunt reprezentative pentru lotul relevant sau pentru perioada de livrare relevantă şi că sunt imparţiale. Elementele relevante ale planului de eşantionare sunt convenite cu laboratorul care efectuează analiza pentru combustibilul sau materialul respectiv, iar dovada acestui acord se include în plan. Operatorul pune la dispoziţie planul pentru a fi verificat în temeiul Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/2067.
(2)De comun acord cu laboratorul care efectuează analiza pentru combustibilul sau materialul respectiv şi sub rezerva aprobării de către autoritatea competentă, operatorul îşi adaptează elementele planului de eşantionare în cazul în care rezultatele analitice indică faptul că eterogenitatea combustibilului sau a materialului diferă în mod semnificativ de informaţiile privind eterogenitatea pe care s-a bazat planul iniţial de eşantionare pentru combustibilul sau materialul în cauză.
Art. 34: Utilizarea laboratoarelor
(1)Operatorul se asigură că laboratoarele utilizate pentru efectuarea analizelor în vederea determinării parametrilor de calcul sunt acreditate în conformitate cu EN ISO/IEC 17025 pentru metodele analitice relevante.
(2)Laboratoarele neacreditate în conformitate cu EN ISO/IEC 17 025 pot fi utilizate pentru determinarea parametrilor de calcul numai în cazul în care operatorul poate demonstra într-un mod acceptabil pentru autoritatea competentă că accesul la laboratoarele indicate la alineatul (1) nu este posibil din punct de vedere tehnic sau ar implica costuri nerezonabile şi că laboratorul neacreditat îndeplineşte cerinţe echivalente celor prevăzute în EN ISO/IEC 17025.
(3)Autoritatea competentă consideră că un laborator îndeplineşte cerinţe echivalente celor prevăzute în EN ISO/IEC 17025 în sensul alineatului (2) în cazul în care un operator prezintă, în măsura în care acest lucru este posibil într-o formă şi la un nivel de detaliu comparabile cu cele aferente procedurilor prevăzute la articolul 12 alineatul (2), dovezi în conformitate cu prezentului alineat al doilea şi al treilea paragraf.
Cu privire la managementul calităţii, operatorul prezintă o certificare acreditată a laboratorului în conformitate cu EN ISO/IEC 9001 sau cu alte sisteme certificate de management al calităţii care acoperă domeniul de activitate al laboratorului. În lipsa unor astfel de sisteme certificate de management al calităţii, operatorul furnizează alte dovezi adecvate referitoare la capacitatea laboratorului de a-şi gestiona într-un mod fiabil personalul,procedurile, documentele şi atribuţiile.
Cu privire la competenţa tehnică, operatorul prezintă dovezi referitoare la competenţa şi capacitatea laboratorului de a genera rezultate valabile din punct de vedere tehnic utilizând procedurile analitice relevante. Astfel de dovezi includ cel puţin următoarele elemente:
a)gestionarea competenţei personalului în ceea ce priveşte atribuţiile specifice încredinţate;
b)caracterul adecvat al condiţiilor de lucru şi de mediu;
c)selectarea metodelor analitice şi a standardelor relevante;
d)dacă este cazul, gestionarea eşantionării şi pregătirea eşantioanelor, inclusiv controlul integrităţii eşantioanelor;
e)dacă este cazul, elaborarea şi validarea unor metode analitice noi sau aplicarea de metode care nu sunt acoperite de standarde internaţionale sau naţionale;
f)estimarea incertitudinii;
g)gestionarea echipamentelor, inclusiv a procedurilor de calibrare, ajustare, întreţinere şi reparare a echipamentelor, şi păstrarea unei evidenţe în acest sens;
h)gestionarea şi controlul datelor, documentelor şi programelor informatice;
i)gestionarea elementelor de calibrare şi a materialelor de referinţă;
j)asigurarea calităţii în ceea ce priveşte rezultatele calibrării şi ale testelor, inclusiv participarea regulată la programe de testare a competenţei, aplicarea metodelor analitice în cazul materialelor de referinţă certificate sau compararea cu un laborator acreditat;
k)gestionarea proceselor externalizate;
l)gestionarea sarcinilor încredinţate, a plângerilor formulate de către clienţi şi asigurarea luării de măsuri corective în timp util.
Art. 35: Frecvenţele analizelor
(1)Operatorul aplică frecvenţele minime ale analizelor pentru combustibilii şi materialele relevante menţionate în anexa VII.
(2)Autoritatea competentă îi poate permite operatorului să utilizeze o frecvenţă diferită de cele menţionate la alineatul (1) în cazul în care frecvenţele minime nu sunt disponibile sau în cazul în care operatorul demonstrează una dintre următoarele situaţii:
a)pe baza datelor istorice, inclusiv a valorilor analitice pentru combustibilii sau materialele respective calculate în perioada de raportare imediat anterioară perioadei de raportare curente, nicio variaţie a valorilor analitice pentru combustibilul sau materialul respectiv nu depăşeşte 1/3 din valoarea incertitudinii pe care operatorul trebuie să o respecte în ceea ce priveşte determinarea datelor privind activitatea ale combustibilului sau materialului respectiv;
b)utilizarea frecvenţei prevăzute ar atrage costuri nerezonabile.
În cazul în care o instalaţie funcţionează numai o parte a anului sau în cazul în care combustibilii sau materialele sunt livrate în loturi care sunt consumate în decursul a unei perioade mai mari de un an calendaristic, autoritatea competentă poate conveni cu operatorul o planificare mai adecvată pentru analize, cu condiţia ca aceasta să aibă drept rezultat o incertitudine comparabilă cu cea menţionată la litera (a) primul paragraf.
Subsecţiunea 4:Parametrii de calcul specifici
Art. 36: Factorii de emisii pentru CO2
(1)Operatorul determină factorii de emisie specifici fiecărei activităţi pentru emisiile de CO2.
(2)Factorii de emisii ai combustibililor, inclusiv cei folosiţi pentru alimentarea procesului, se exprimă în t CO2/TJ.
Autoritatea competentă îi poate permite operatorului să folosească un factor de emisii pentru un combustibil exprimat în t CO2/t sau t CO2/Nm3 pentru emisiile de ardere, în cazul în care utilizarea unui factor de emisii exprimat în t CO2/TJ implică costuri nerezonabile sau în cazul în care poate fi atinsă o precizie cel puţin echivalentă a emisiilor calculate prin folosirea unui astfel de factor de emisie.
(3)Pentru conversia conţinutului de carbon în valoarea corespunzătoare a unui factor de emisii asociat CO2 sau invers, operatorul utilizează factorul 3,664 t CO2/t C.
Art. 37: Factorii de oxidare şi de conversie
(1)Operatorul utilizează nivelul 1 ca nivel minim pentru a determina factorii de oxidare sau de conversie. Operatorul utilizează valoarea 1 pentru factorul de oxidare sau de conversie în cazul în care factorul de emisie include efectul oxidării sau al conversiei incomplete.
Cu toate acestea, autoritatea competentă poate solicita operatorilor să utilizeze întotdeauna nivelul 1.
(2)În cazul în care, într-o instalaţie, sunt folosiţi mai mulţi combustibili şi se utilizează nivelul 3 pentru factorul de oxidare specific, operatorul poate solicita aprobarea autorităţii competente pentru una sau ambele situaţii următoare:
a)determinarea unui singur factor de oxidare agregat pentru întregul proces de ardere şi aplicarea acestuia în cazul tuturor combustibililor;
b)atribuirea oxidării incomplete unui singur flux-sursă major şi utilizarea unei valori egale cu 1 pentru factorul de oxidare al celorlalte fluxuri-sursă.
În cazul în care se utilizează combustibili micşti, operatorul prezintă dovezi referitoare la faptul că aplicarea literei (a) sau (b) de la primul paragraf nu conduce la o subestimare a emisiilor.

Subsecţiunea 5:Subsecţiunea 5: Tratamentul biomasei, al combustibililor sintetici cu emisii scăzute de carbon, RFNBO şi al RCF
Art. 38: Fluxurile-sursă de biomasă
(1)Operatorul poate determina datele privind activitatea ale unui flux-sursă de biomasă fără a utiliza niveluri şi fără a aduce dovezi analitice referitoare la conţinutul de carbon cu cotă zero, în cazul în care fluxul-sursă respectiv constă exclusiv din carbon cu cotă zero, iar operatorul poate garanta faptul că acesta nu este contaminat cu alte materiale sau alţi combustibili.
[textul din Art. 38, alin. (1) din capitolul III, sectiunea 2, subsectiunea 5 a fost abrogat la 01-ian-2024 de Art. 1, punctul 17., alin. (A) din Regulamentul 2493/23-sept-2024]
(2)Factorul de emisie al fiecărui combustibil sau material se calculează şi se raportează ca factorul de emisie preliminar determinat în conformitate cu articolul 30, înmulţit cu fracţiunea fosilă a combustibilului sau a materialului.

(3)Turba, xilitul şi fracţiunile fosile ale combustibililor micşti sau ale materialelor mixte nu sunt considerate biomasă.
(4)În cazul în care fracţiunea de biomasă cu cotă zero a combustibililor micşti sau a materialelor mixte este mai mare sau egală cu 97 % sau dacă, data fiind cantitatea de emisii asociate fracţiunii fosile a combustibilului sau materialului, aceasta se califică drept flux-sursă de minimis, autoritatea competentă îi poate permite operatorului să aplice metodologii care nu se bazează pe niveluri, inclusiv metoda bilanţului energetic, pentru determinarea datelor privind activitatea şi a parametrilor de calcul relevanţi.
[textul din Art. 38, alin. (4) din capitolul III, sectiunea 2, subsectiunea 5 a fost abrogat la 01-ian-2024 de Art. 1, punctul 17., alin. (C) din Regulamentul 2493/23-sept-2024]
(5)Biocarburanţii, biolichidele şi combustibilii proveniţi din biomasă îndeplinesc criteriile de durabilitate şi de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră stabilite la articolul 29 alineatele (2)-(7) şi (10) din Directiva (UE) 2018/2001, pentru a putea fi luaţi în considerare la calculul fracţiunii de biomasă cu cotă zero a unui flux-sursă.
Cu toate acestea, biocarburanţii, biolichidele şi combustibilii proveniţi din biomasă produşi din deşeuri şi din reziduuri, altele decât reziduurile agricole, din acvacultură, pescuit şi silvicultură, trebuie să îndeplinească numai criteriile prevăzute la articolul 29 alineatul (10) din Directiva (UE) 2018/2001. Prezentul paragraf se aplică, de asemenea, deşeurilor şi reziduurilor care sunt prelucrate întâi într-un produs înainte de a fi prelucrate ulterior în biocarburanţi, biolichide şi combustibili proveniţi din biomasă.
Electricitatea, încălzirea şi răcirea generate din deşeuri municipale solide nu fac obiectul criteriilor prevăzute la articolul 29 alineatul (10) din Directiva (UE) 2018/2001.
Criteriile prevăzute la articolul 29 alineatele (2)-(7) şi (10) din Directiva (UE) 2018/2001 se aplică indiferent de originea geografică a biomasei.
- Articolul 29 alineatul (10) din Directiva (UE) 2018/2001 se aplică unei instalaţii, astfel cum este definită la articolul 3 litera (e) din Directiva 2003/87/CE.
Respectarea criteriilor prevăzute la articolul 29 alineatele (2)-(7) şi (10) din Directiva (UE) 2018/2001 se evaluează în conformitate cu articolul 30 şi articolul 31 alineatul (1) din directiva menţionată. Criteriile pot fi considerate respectate şi în cazul în care operatorul furnizează dovezi privind achiziţionarea unei cantităţi de biocarburant, biolichid sau biogaz legată de anularea cantităţii respective în baza de date a Uniunii creată în temeiul articolului 31a sau într-o bază de date naţională creată de statul membru în conformitate cu articolul 31a alineatul (5) din directiva menţionată. În cazul unei neconformităţi ulterioare în ceea ce priveşte dovada sustenabilităţii cantităţilor anulate în bazele de date menţionate mai sus, autoritatea competentă corectează în consecinţă emisiile verificate.

În cazul în care biomasa utilizată nu respectă dispoziţiile prezentului alineat, conţinutul său de carbon este considerat drept carbon fosil.
În cazul în care, în conformitate cu primul până la al şaselea paragraf de la prezentul alineat, criteriile stabilite la articolul 29 alineatele (2)-(7) şi (10) din Directiva (UE) 2018/2001 nu se aplică biomasei, fracţiunea de biomasă cu cotă zero este egală cu fracţiunea sa de biomasă.

(6)Prin derogare de la alineatul (5) primul paragraf, statele membre sau autorităţile competente, după caz, pot considera îndeplinite criteriile de durabilitate şi de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră menţionate la alineatul respectiv pentru biocombustibilii, biolichidele şi combustibilii din biomasă utilizaţi pentru ardere de la 1 ianuarie 2022 până la 31 decembrie 2022.

Art. 39: Determinarea biomasei şi a fracţiunii fosile
(1)Pentru combustibilii sau materialele care conţin biomasă, operatorul poate fie să presupună absenţa biomasei şi să aplice o fracţiune de biomasă implicită de 0 %, fie să stabilească o fracţiune de biomasă în conformitate cu alineatul (2), aplicând nivelurile definite în secţiunea 2.4 din anexa II la prezentul regulament.

(2)În cazul în care, în funcţie de nivelul necesar, operatorul trebuie să efectueze analize pentru a determina fracţiunea de biomasă, operatorul face acest lucru pe baza unui standard relevant şi a metodelor analitice prevăzute de acesta, cu condiţia ca utilizarea acelei metode standard şi analitice să fie aprobată de autoritatea competentă.
În cazul în care, în funcţie de nivelul necesar, operatorul trebuie să efectueze analize pentru a determina fracţiunea de biomasă, dar aplicarea primului paragraf nu este posibilă din punct de vedere tehnic sau presupune costuri nerezonabile, operatorul prezintă autorităţii competente, în vederea aprobării, o metodă alternativă de estimare pentru a determina fracţiunea de biomasă. Pentru combustibilii sau materialele care provin dintr-un proces de producţie cu fluxuri de intrare definite şi trasabile, operatorul îşi poate baza estimarea pe bilanţul materiilor aferent carbonului fosil şi carbonului din biomasă care intră şi iese din proces.

Comisia poate oferi orientări privind alte metode de estimare aplicabile.
(21)
[textul din Art. 39, alin. (2^1) din capitolul III, sectiunea 2, subsectiunea 5 a fost abrogat la 01-ian-2024 de Art. 1, punctul 18., alin. (C) din Regulamentul 2493/23-sept-2024]
(3)Prin derogare de la alineatele (1) şi (2) ale prezentului articol şi de la articolul 30, cu excepţia scopurilor prevăzute la articolul articolul 43 alineatul (4b), operatorul nu utilizează analize sau metode de estimare în conformitate cu alineatul (2) de la prezentul articol pentru a determina fracţiunea de biomasă din gazele naturale primite dintr-o reţea de gaze la care se adaugă biogaz.
Operatorul poate determina dacă o anumită cantitate de gaze naturale din reţeaua de gaze este biogaz cu cotă zero utilizând metodologia prevăzută la alineatul (4). În acest caz, prin derogare de la articolul 30 alineatul (3), operatorul consideră că fracţiunea de biomasă este identică cu fracţiunea de biomasă cu cotă zero.

(4)Operatorul poate determina fracţiunea de biomasă şi fracţiunea identică de biomasă cu cotă zero a biogazului utilizând registrele de achiziţii pentru biogazul cu un conţinut energetic echivalent, cu condiţia ca operatorul să furnizeze dovezi, într-un mod considerat satisfăcător de către autoritatea competentă, că:
a)nu există nicio dublă contabilizare a aceleiaşi cantităţi de biogaz, în special că nimeni altcineva nu revendică utilizarea biogazului achiziţionat, inclusiv prin prezentarea unei garanţii de origine, astfel cum este definită la articolul 2 punctul 12 din Directiva (UE) 2018/2001;
b)operatorul şi producătorul de biogaz sunt racordaţi la aceeaşi reţea de gaze.
Pentru a demonstra că respectă dispoziţiile prezentului alineat, operatorul poate utiliza datele înregistrate într-o bază de date creată de unul sau mai multe state membre care permite urmărirea transferurilor de biogaz. Conformitatea cu prezentul alineat poate fi considerată demonstrată dacă operatorul furnizează dovezi privind achiziţionarea unei cantităţi de biogaz legată de anularea cantităţii respective în baza de date a Uniunii creată în temeiul articolului 31a din Directiva (UE) 2018/2001 sau într-o bază de date naţională creată de statele membre în conformitate cu articolul 31a alineatul (5) din directiva menţionată. În cazul unei neconformităţi ulterioare în ceea ce priveşte dovada sustenabilităţii cantităţilor anulate în bazele de date menţionate mai sus, autoritatea competentă corectează în consecinţă emisiile verificate.

Art. 39a
Determinarea fracţiunii RFNBO sau RCF sau a fracţiunii sintetice cu emisii scăzute de carbon şi a fracţiunii RFNBO sau RCF cu cotă zero sau a fracţiunii sintetice cu emisii scăzute de carbon cu cotă zero
(1)Pentru combustibilii sau materialele care conţin RFNBO, RCF sau combustibili sintetici cu emisii scăzute de carbon pentru care operatorul nu poate determina fracţiunea RFNBO sau RCF sau fracţiunea sintetică cu emisii scăzute de carbon în conformitate cu alineatul (2), operatorul presupune absenţa RFNBO, a RCF sau a combustibililor sintetici cu emisii scăzute de carbon şi aplică o fracţiune RFNBO sau RCF implicită sau o fracţiune sintetică cu emisii scăzute de carbon implicită de 0 %.
(2)Operatorul determină următorii parametri de calcul referitori la compoziţia combustibililor pe baza bilanţului masic în conformitate cu articolul 30 alineatul (1) din Directiva (UE) 2018/2001:
(i)fracţiunea RFNBO sau RCF cu cotă zero sau fracţiunea sintetică cu emisii scăzute de carbon cu cotă zero;
(ii)fracţiunea RFNBO sau RCF sau fracţiunea sintetică cu emisii scăzute de carbon.
Prin derogare de la primul paragraf, în cazul în care operatorul nu doreşte să recurgă la acordarea cotei zero, pentru fracţiunea RFNBO sau RCF sau fracţiunea sintetică cu emisii scăzute de carbon pot fi utilizate alte abordări, cum ar fi un bilanţ al materiilor aferent procesului de amestecare sau de producţie din care este obţinut combustibilul sau materialul.
(3)Conţinutul de carbon al combustibililor care se califică drept RFNBO sau RCF în temeiul Directivei (UE) 2018/2001 care respectă criteriile de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră prevăzute la articolul 29a din directiva respectivă este considerat ca având cota zero.
Respectarea criteriilor prevăzute la articolul 29a din Directiva (UE) 2018/2001 trebuie să fie evaluată în conformitate cu articolul 30 şi articolul 31 alineatul (1) din directiva menţionată. Criteriile pot fi considerate respectate şi în cazul în care operatorul furnizează dovezi privind achiziţionarea unei cantităţi de RFNBO sau de RCF legată de anularea cantităţii respective în baza de date a Uniunii creată în temeiul articolului 31a din Directiva (UE) 2018/2001 sau într-o bază de date naţională creată de statele membre în conformitate cu articolul 31a alineatul (5) din directiva menţionată. În cazul unei neconformităţi ulterioare în ceea ce priveşte dovada sustenabilităţii cantităţilor anulate în bazele de date menţionate mai sus, autoritatea competentă corectează în consecinţă emisiile verificate.
În cazul în care RFNBO sau RCF nu respectă criteriile menţionate la primul paragraf, conţinutul său de carbon este considerat drept carbon fosil.
(4)Combustibililor sintetici cu emisii scăzute de carbon li se acordă cota zero atunci când conţinutul lor de carbon a făcut obiectul restituirii prealabile a certificatelor în temeiul Directivei 2003/87/CE, cu excepţia cazului în care carbonul captat menţionat este carbon cu cotă zero, astfel cum este definit la articolul 3 punctul 38f din prezentul regulament.
Respectarea criteriilor prevăzute la articolul 29a alineatul (3) din Directiva (UE) 2018/2001 trebuie să fie evaluată în conformitate cu articolul 30 şi articolul 31 alineatul (1) din directiva menţionată. Criteriile pot fi considerate respectate şi în cazul în care operatorul furnizează dovezi privind achiziţionarea unei cantităţi de combustibili sintetici cu emisii scăzute de carbon legată de anularea cantităţii respective în baza de date a Uniunii creată în temeiul articolului 31a din Directiva (UE) 2018/2001 sau într-o bază de date naţională creată de statul membru în conformitate cu articolul 31a alineatul (5) din directiva menţionată. În cazul unei neconformităţi ulterioare în ceea ce priveşte dovada sustenabilităţii cantităţilor anulate în bazele de date menţionate mai sus, autoritatea competentă corectează în consecinţă emisiile verificate.
În orice alte cazuri, conţinutul de carbon al combustibililor sintetici cu emisii scăzute de carbon este considerat carbon fosil.
(5)Operatorul poate determina fracţiunea RFNBO sau RCF şi fracţiunea identică RFNBO sau RCF cu cotă zero a gazelor naturale în cazul în care aceste fracţiuni au fost injectate într-o reţea de gaze naturale utilizând registrele de achiziţii pentru RFNBO sau RCF cu un conţinut energetic echivalent, cu condiţia ca operatorul să furnizeze dovezi, într-un mod considerat satisfăcător de către autoritatea competentă, că:
a)nu există nicio dublă contabilizare a aceleiaşi cantităţi de RFNBO sau RCF, în special că nimeni altcineva nu revendică utilizarea RFNBO sau a RCF achiziţionat, inclusiv prin prezentarea unei garanţii de origine, astfel cum este definită la articolul 2 punctul 12 din Directiva (UE) 2018/2001;
b)operatorul şi producătorul de RFNBO sau RCF sunt racordaţi la aceeaşi reţea de gaze.
Conformitatea cu prezentul alineat poate fi considerată demonstrată dacă operatorul furnizează dovezi privind achiziţionarea unei cantităţi de RFNBO sau RCF gazoşi legată de anularea cantităţii respective în baza de date a Uniunii creată în temeiul articolului 31a din Directiva (UE) 2018/2001 sau într-o bază de date naţională creată de statele membre în conformitate cu articolul 31a alineatul (5) din directiva menţionată. În cazul unei neconformităţi ulterioare în ceea ce priveşte dovada sustenabilităţii cantităţilor anulate în bazele de date menţionate mai sus, autoritatea competentă corectează în consecinţă emisiile verificate.