Art. 43. - Art. 43: Determinarea emisiilor - Regulamentul 2066/19-dec-2018 privind monitorizarea şi raportarea emisiilor de gaze cu efect de seră în temeiul Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 601/2012 al Comisiei
Acte UE
Jurnalul Oficial 334L
În vigoare Versiune de la: 1 Ianuarie 2025
Art. 43: Determinarea emisiilor
(1)Operatorul determină emisiile anuale de la o sursă de emisii de-a lungul perioadei de raportare prin adunarea, pe durata perioadei de raportare, a tuturor valorilor orare ale concentraţiei de gaze cu efect de seră măsurate, care sunt înmulţite cu valorile orare ale debitului gazelor de ardere, unde valorile orare reprezintă medii ale tuturor rezultatelor măsurătorilor individuale obţinute în ora de funcţionare respectivă.
În cazul emisiilor de CO2, operatorul determină emisiile anuale pe baza ecuaţiei 1 din anexa VIII. Monoxidul de carbon emis în atmosferă este considerat cantitatea molară echivalentă de CO2.
În cazul protoxidului de azot (N2O), operatorul determină emisiile anuale pe baza ecuaţiei din subsecţiunea B.1 a secţiunii 16 din anexa IV.
(2)În cazul în care în cadrul unei instalaţii există mai multe surse de emisii, iar acestea nu pot fi măsurate ca o singură sursă de emisii, operatorul măsoară separat emisiile provenite de la respectivele surse de emisii şi adună rezultatele pentru a obţine totalul emisiilor pentru gazul în cauză pentru perioada de raportare.
(3)Operatorul determină concentraţia de gaze cu efect de seră din gazele de ardere prin măsurarea continuă într-un punct reprezentativ, utilizând una dintre următoarele metode:
a)măsurare directă;
b)în cazul unei concentraţii mari în gazele de ardere, calcularea concentraţiei folosind o măsurare indirectă a concentraţiei prin aplicarea ecuaţiei 3 din anexa VIII şi ţinând seama de valorile concentraţiilor măsurate ale tuturor celorlalte componente ale fluxului de gaz, astfel cum sunt indicate în planul de monitorizare al operatorului.
(4)Dacă este relevant, operatorul determină separat orice cantitate de CO2 rezultată din biomasă. În acest scop, operatorul poate utiliza:
a)o abordare bazată pe calcul, inclusiv abordări care utilizează analize şi eşantionare pe baza EN ISO 13833 [Emisii din surse staţionare - Determinarea raportului dintre biomasă (biogenă) şi dioxidul de carbon de origine fosilă - Eşantionarea şi determinarea radiocarbonului];
b)o altă metodă bazată pe un standard relevant, inclusiv ISO 18466 (Emisii din surse staţionare - Determinarea fracţiunii biogene în CO2 la coşul de gaz cu ajutorul metodei bilanţului);
c)o metodă de estimare publicată de Comisie.
În cazul în care metoda propusă de operator implică prelevarea continuă de eşantioane din fluxul de gaze de ardere, se aplică EN 15259 (Calitatea aerului - Măsurarea emisiilor din surse staţionare - Cerinţe pentru secţiunile şi siturile de măsurare şi pentru obiectivul, planificarea şi raportul măsurării).
În cazul în care metoda propusă de operator implică prelevarea continuă de eşantioane din fluxul de gaze de ardere, se aplică EN 15259 (Calitatea aerului - Măsurarea emisiilor din surse staţionare - Cerinţe pentru secţiunile şi siturile de măsurare şi pentru obiectivul, planificarea şi raportul măsurării). Planul de eşantionare în temeiul articolului 33 este proporţional cu frecvenţa analizei în conformitate cu anexa VII la prezentul regulament şi asigură reprezentativitatea pentru a acoperi întregul an de raportare.
În sensul prezentului alineat, se aplică articolul 38 alineatul (5).
(41)Operatorul utilizează fracţiunea de biomasă determinată în conformitate cu alineatul (4) ca fracţie de biomasă cu cotă zero, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii pentru toţi combustibilii sau materialele care conduc la emisii cărora li se aplică metodologia bazată pe măsurare:
(i)în conformitate cu primul până la al şaselea paragraf de la articolul 38 alineatul (5) din prezentul regulament, criteriile stabilite la articolul 29 alineatele (2)-(7) şi (10) din Directiva (UE) 2018/2001 nu se aplică; sau
(ii)un procent de 100 % din fracţiunea de biomasă a combustibilului sau a materialului utilizat este acoperit de dovezile relevante în conformitate cu articolul 38 alineatul (5) din prezentul regulament.
Condiţia (ii) se consideră îndeplinită în cazul biogazului monitorizat în conformitate cu articolul 39 alineatul (4) din prezentul regulament.
În cazul în care condiţiile (i) şi (ii) nu sunt îndeplinite pentru combustibilii sau materialele care conduc la emisii cărora li se aplică metodologia bazată pe măsurare, operatorul determină fracţiunea de biomasă cu cotă zero pentru aceşti combustibili sau materiale utilizând o abordare bazată pe calcul în conformitate cu articolele 24-39a din prezentul regulament.
(42)Operatorul poate deduce din emisiile totale ale sursei de emisii emisiile provenite de la biomasa cu cotă zero, determinate în conformitate cu alineatul (4a) de la prezentul articol.
În cazul în care metoda propusă de operator pentru determinarea fracţiunii de biomasă cu cotă zero implică prelevarea continuă de eşantioane din fluxul de gaze de ardere, iar instalaţia consumă gaze naturale din reţea, operatorul determină cantitatea fizică de CO2 din biogazul utilizat în conformitate cu articolele 32-35 din prezentul regulament şi deduce cantitatea respectivă de CO2 din CO2 cu cotă zero determinat în conformitate cu alineatul (4a) de la prezentul articol.
(43)În cazul în care operatorul utilizează RFNBO, RCF sau combustibili sintetici cu emisii scăzute de carbon cu cotă zero într-un proces pentru care se aplică metodologia bazată pe măsurare, operatorul poate deduce din emisiile totale emisiile provenite de la RFNBO, RCF sau combustibilii sintetici cu emisii scăzute de carbon cu cotă zero.
Emisiile provenite de la RFNBO, RCF sau combustibilii sintetici cu emisii scăzute de carbon cu cotă zero se determină utilizând o abordare bazată pe calcul în conformitate cu articolele 24-39a din prezentul regulament. Acestea trebuie să fie egale cu datele privind activitatea ale combustibilului relevant înmulţite cu factorul de emisie preliminar şi cu fracţiunea RFNBO sau RCF cu cotă zero sau cu fracţiunea sintetică cu emisii scăzute de carbon cu cotă zero.
(5)Operatorul determină debitul gazelor de ardere pentru efectuarea calculelor în conformitate cu alineatul (1) cu ajutorul uneia dintre următoarele metode:
a)calcularea, cu ajutorul unui bilanţ adecvat al materiilor, luând în considerare toţi parametrii importanţi de la intrare, incluzând, pentru emisiile de CO2, cel puţin masele materialelor intrate, debitul aerului intrat şi randamentul procesului, cât şi parametrii importanţi de la ieşire, incluzând cel puţin produsul final şi concentraţiile de oxigen (O2), dioxid de sulf (SO2) şi oxid de azot (NOx);
b)determinarea prin măsurarea continuă a debitului într-un punct reprezentativ.