Art. 49a. - Art. 49 a : Emisii legate chimic în mod permanent într-un produs - Regulamentul 2066/19-dec-2018 privind monitorizarea şi raportarea emisiilor de gaze cu efect de seră în temeiul Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 601/2012 al Comisiei

Acte UE

Jurnalul Oficial 334L

În vigoare
Versiune de la: 1 Ianuarie 2025
Art. 49a: Emisii legate chimic în mod permanent într-un produs
(1)Operatorul scade din emisiile instalaţiei orice cantitate de CO2 provenită din carbonul fără cotă zero specific activităţilor care intră sub incidenţa anexei I la Directiva 2003/87/CE, care nu este emisă de instalaţie, dar este legată chimic în mod permanent într-un produs enumerat în regulamentul delegat adoptat în temeiul articolului 12 alineatul (3b) din Directiva 2003/87/CE.
În cazul CO2 rezultat din materiale sau combustibili care conţin o fracţiune de carbon cu cotă zero, operatorul scade din emisiile instalaţiei doar cantitatea de CO2 legată chimic în mod permanent într-un produs enumerat în regulamentul delegat adoptat în temeiul articolului 12 alineatul (3b) din Directiva 2003/87/CE, proporţional cu fracţiunea de carbon care nu provine din carbon cu cotă zero.
(2)Pentru a determina cantitatea de CO2 legată într-un produs care îndeplineşte specificaţiile prevăzute la alineatul (1), operatorul fie aplică metodologia standard în conformitate cu secţiunile 2 şi 4 din anexa II la prezentul regulament, fie aplică un bilanţ masic în conformitate cu articolul 25 din prezentul regulament, utilizând combustibilii şi materialele care intră şi ies din procesul în care CO2 este legat chimic ca fluxuri-sursă relevante pentru acest calcul, ţinând seama, în acelaşi timp, de eventualele emisii de ardere legate de proces. În acest scop, se aplică cel mai înalt nivel definit în anexa II la prezentul regulament, astfel cum se specifică în aceeaşi anexă pentru activitatea din care rezultă CO2. Cu toate acestea, operatorul poate aplica nivelul imediat inferior, cu condiţia ca operatorul să demonstreze, într-un mod considerat satisfăcător de către autoritatea competentă, că aplicarea nivelului cel mai înalt prevăzut în anexa II la prezentul regulament nu este posibilă din punct de vedere tehnic sau implică costuri nerezonabile.