Regulamentul 1131/14-iun-2017 privind fondurile de piaţă monetară

Acte UE

Jurnalul Oficial 169L

În vigoare

Versiune de la: 9 Ianuarie 2024

Dată act: 14-iun-2017

Emitent: Consiliul Uniunii Europene;Parlamentul European

(2)Din punctul de vedere al cererii, FPM reprezintă instrumente de gestionare pe termen scurt a trezoreriei, care oferă un grad ridicat de lichiditate, de diversificare şi de stabilitate a valorii capitalului investit, combinat cu un randament bazat pe piaţă. FPM sunt folosite în principal de către corporaţiile care doresc să îşi investească excedentul de numerar pentru un interval scurt de timp. Prin urmare, FPM reprezintă o legătură esenţială între cererea şi oferta de finanţare pe termen scurt.

(3)Evenimentele care au avut loc în timpul crizei financiare au scos în evidenţă o serie de caracteristici ale FPM care le fac vulnerabile atunci când există dificultăţi pe pieţele financiare, caz în care FPM ar putea răspândi sau amplifica riscurile în întregul sistem financiar. Atunci când preţurile activelor în care a investit un FPM încep să scadă, mai ales în timpul situaţiilor de tensiuni pe piaţă, FPM nu îşi pot ţine întotdeauna promisiunea de a răscumpăra imediat şi de a conserva valoarea principală a unei unităţi sau a unei acţiuni emise de FPM investitorilor. Această situaţie, care, potrivit Consiliului pentru Stabilitate Financiară (CSF) şi Organizaţiei Internaţionale a Comisiilor de Valori Mobiliare (IOSCO), poate fi deosebit de gravă pentru FPM cu valoarea netă a activelor constantă sau stabilă, ar putea declanşa cereri de răscumpărare substanţiale şi bruşte ce ar putea avea consecinţe macroeconomice mai ample.

(4)Cererile de răscumpărare considerabile ar putea forţa FPM să îşi vândă o parte din activele de investiţii pe o piaţă în scădere, ceea ce ar putea să alimenteze o criză de lichidităţi. În aceste condiţii, emitenţii de pe piaţa monetară se pot confrunta cu dificultăţi de finanţare grave dacă piaţa efectelor de comerţ şi a altor instrumente ale pieţei monetare se confruntă cu o epuizare a lichidităţilor. Acest lucru ar putea avea la rândul său un efect de contagiune pe piaţa finanţării pe termen scurt şi ar putea conduce la dificultăţi directe şi majore pentru finanţarea instituţiilor financiare, a corporaţiilor şi a guvernelor şi, aşadar, a economiei.

(5)Administratorii de active, susţinuţi de sponsori, pot decide să ofere sprijin discreţionar pentru a menţine lichiditatea şi stabilitatea FPM. Sponsorii sunt adesea forţaţi să sprijine FPM pe care le sponsorizează şi care îşi pierd din valoare, din cauza riscului reputaţional şi a temerii că panica s-ar putea extinde asupra celorlalte afaceri ale sponsorilor. În funcţie de mărimea FPM şi de presiunea exercitată de răscumpărări, sprijinul din partea sponsorului poate atinge proporţii care depăşesc rezervele disponibile imediat. Prin urmare, un FPM nu ar trebui să primească sprijin extern.

(6)Pentru a menţine integritatea şi stabilitatea pieţei interne, este necesar să se stabilească norme privind funcţionarea FPM, în special cu privire la componenţa portofoliului FPM. Aceste norme vor face ca FPM să fie mai rezistente şi vor limita canalele de contagiune. Sunt necesare norme uniforme în întreaga Uniune pentru a garanta că FPM sunt în măsură să onoreze cererile de răscumpărare ale investitorilor, în special în situaţii de criză a pieţei. De asemenea, sunt necesare norme uniforme privind portofoliul unui FPM pentru a asigura că aceste fonduri sunt în măsură să facă faţă cererilor de răscumpărare substanţiale şi bruşte ale unui grup mare de investitori.

(7)De asemenea, sunt necesare norme uniforme privind FPM pentru a asigura buna funcţionare a pieţei de finanţare pe termen scurt pentru instituţiile financiare, pentru corporaţiile care emit instrumente de datorie pe termen scurt şi pentru guverne. Acestea sunt necesare, de asemenea, pentru a asigura egalitatea de tratament aplicat investitorilor în FPM şi pentru a evita ca investitorii care solicită răscumpărarea târziu să fie dezavantajaţi dacă răscumpărările sunt temporar suspendate sau dacă un FPM este lichidat.

(8)Este necesar să se prevadă armonizarea cerinţelor prudenţiale referitoare la FPM prin stabilirea unor norme clare care impun obligaţii directe asupra FPM şi a administratorilor acestora în întreaga Uniune. S-ar consolida astfel stabilitatea FPM ca sursă de finanţare pe termen scurt pentru guverne şi pentru sectorul întreprinderilor din Uniune. Acest lucru ar asigura, de asemenea, că FPM rămân un instrument de încredere pentru satisfacerea nevoilor industriei din Uniune în materie de gestionare a trezoreriei.

(9)După un an de la intrarea lor în vigoare, Orientările privind o definiţie comună a fondurilor de piaţă monetară europene adoptate la 19 mai 2010 de Comitetul autorităţilor europene de reglementare a pieţelor valorilor mobiliare pentru a crea un nivel minim de condiţii de concurenţă echitabile pentru FPM din Uniune au fost puse în aplicare numai de 12 state membre, ceea ce demonstrează faptul că persistă norme naţionale divergente. Diferitele abordări naţionale nu reuşesc să elimine vulnerabilităţile de pe pieţele monetare ale Uniunii şi să reducă riscurile de contagiune, punând astfel în pericol funcţionarea şi stabilitatea pieţei interne, aşa cum s-a demonstrat în timpul crizei financiare. Prin urmare, normele comune privind FPM prevăzute în prezentul regulament ar trebui să prevadă un nivel ridicat de protecţie a investitorilor, precum şi să prevină şi să reducă orice riscuri potenţiale de contagiune care rezultă din eventualele retrageri masive ale investitorilor din FPM.

(10)În absenţa unui regulament care stabileşte normele aplicabile FPM, este posibil să se adopte în continuare măsuri divergente la nivel naţional. Aceste măsuri ar putea provoca denaturări semnificative ale concurenţei ca urmare a diferenţelor semnificative între normele esenţiale de protecţie a investiţiilor. Cerinţele divergente privind componenţa portofoliului, activele eligibile şi scadenţa, lichiditatea şi diversificarea acestora, precum şi calitatea creditului emitenţilor şi a instrumentelor de piaţă monetară conduc la niveluri diferite de protecţie a investitorilor din cauza nivelurilor diferite de risc aferente propunerilor de investiţii legate de un FPM. Prin urmare, este esenţial să se adopte un set uniform de norme, pentru a se evita contagiunea pieţei de finanţare pe termen scurt, ceea ce ar pune în pericol stabilitatea pieţei financiare a Uniunii. În vederea reducerii riscului sistemic, FPM cu valoarea activului net constantă (FPM cu VAN constantă) ar trebui să funcţioneze în Uniune doar sub formă de FPM cu VAN constantă pentru datoria publică.

(11)Noile norme privind FPM se bazează pe Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (¹), care constituie cadrul juridic ce reglementează instituirea, administrarea şi comercializarea organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) în Uniune, precum şi pe Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (²), care constituie cadrul juridic ce reglementează instituirea, administrarea şi comercializarea fondurilor de investiţii alternative (FIA) în Uniune.

(12)În cadrul Uniunii, organismele de plasament colectiv pot funcţiona ca OPCVM, gestionate de societăţi de administrare OPCVM sau ca întreprinderi de investiţii OPCVM autorizate în temeiul Directivei 2009/65/CE sau ca FIA gestionate de administratori de fonduri de investiţii alternative (AFIA) autorizaţi sau înregistraţi în temeiul Directivei 2011/61/UE. Noile norme aplicabile FPM se bazează pe cadrul juridic existent instituit de directivele respective, inclusiv pe actele adoptate pentru punerea în aplicare a acestora şi ar trebui să se aplice în plus faţă de directivele respective. Mai mult, normele de gestionare şi de comercializare stabilite în cadrul juridic existent ar trebui să se aplice FPM, ţinând seama de faptul că acestea sunt fie OPCVM, fie FIA. În egală măsură, normele privind furnizarea transfrontalieră de servicii şi libertatea de stabilire prevăzute în Directiva 2009/65/CE şi în Directiva 2011/61/UE ar trebui să se aplice în mod corespunzător activităţilor transfrontaliere ale FPM. În acelaşi timp, ar trebui să se prevadă în mod explicit neaplicarea mai multor norme privind politicile de investiţii ale OPCVM, prevăzute la capitolul VII din Directiva 2009/65/CE.

(13)Normele armonizate ar trebui să se aplice organismelor de plasament colectiv ale căror caracteristici corespund caracteristicilor FPM. Pentru OPCVM şi FIA al căror obiectiv este să ofere un randament ce corespunde ratelor de pe piaţa monetară sau să conserve valoarea investiţiei şi care încearcă să realizeze aceste obiective prin investiţii în active pe termen scurt, cum ar fi instrumente sau depozite de pe piaţa monetară, sau care semnează acorduri reverse repo sau anumite contracte derivate cu singurul scop de a acoperi riscurile inerente ale altor investiţii ale fondului, respectarea noilor norme privind FPM ar trebui să fie obligatorie.

(15)Obiectivul de a oferi un randament în conformitate cu ratele pieţei monetare ar trebui să fie înţeles în sens larg. Nu este necesar ca randamentul preconizat să fie perfect aliniat la EONIA, Libor, Euribor sau la orice altă rată relevantă a pieţei monetare. Nu ar trebui să se considere că un obiectiv prin care se încearcă depăşirea ratei pieţei monetare cu o mică marjă ar scoate un OPCVM sau un FIA în afara domeniului de aplicare al noilor norme uniforme prevăzute în prezentul regulament.

(17)Este important ca OPCVM şi FIA care au caracteristici de FPM să fie identificate ca FPM şi să se verifice în mod explicit capacitatea acestora de a respecta în permanenţă noile norme uniforme privind FPM. În acest scop, autorităţile competente ar trebui să autorizeze FPM. Pentru OPCVM, autorizarea ca FPM ar trebui să facă parte din autorizarea ca OPCVM, în conformitate cu procedurile armonizate în temeiul Directivei 2009/65/CE. Pentru FIA, dat fiind că acestea nu sunt supuse autorizării armonizate şi procedurilor de supraveghere în conformitate cu Directiva 2011/61/UE, este necesar să se prevadă norme de bază comune privind autorizarea care reflectă normele armonizate aplicabile OPCVM. Aceste proceduri ar trebui să asigure că administratorul unui FIA autorizat ca FPM este un AFIA autorizat în temeiul Directivei 2011/61/UE.

(18)Pentru a se asigura că toate organismele de plasament colectiv care prezintă caracteristicile proprii FPM fac obiectul noilor norme comune aplicabile FPM, ar trebui să se interzică utilizarea denumirii de "FPM" sau a oricărui alt termen care sugerează că un organism de plasament colectiv are aceleaşi caracteristici ca un FPM dacă organismul respectiv nu este autorizat ca un FPM în temeiul prezentului regulament. Pentru a evita eludarea normelor din prezentul regulament, autorităţile competente ar trebui să monitorizeze practicile de piaţă ale organismelor de plasament colectiv stabilite sau comercializate în jurisdicţia acestora pentru a verifica dacă acestea nu folosesc în mod abuziv denumirea de FPM sau nu sugerează că sunt un FPM fără a respecta noul cadru juridic.

(21)Instrumentele de piaţă monetară sunt instrumente transferabile tranzacţionate în mod normal pe piaţa monetară, şi includ bonuri de trezorerie şi certificate emise de autorităţile locale, certificate de depozit, efecte de comerţ, accepte bancare şi titluri pe termen scurt sau mediu. Instrumentele de piaţă monetară ar trebui să fie eligibile pentru investiţii efectuate de FPM numai dacă respectă termenele de scadenţă şi dacă FPM consideră că acestea prezintă o calitate ridicată a creditului.

(22)Pe lângă cazul în care un FPM investeşte în depozite bancare în conformitate cu regulamentul fondului sau cu documentele sale constitutive, ar trebui să se prevadă posibilitatea pentru FPM de a deţine alte active lichide, cum ar fi numerar în conturi bancare accesibil în orice moment. Deţinerea acestor alte active lichide poate fi justificată, de exemplu, pentru a face faţă cheltuielilor curente sau excepţionale, în caz de vânzare, pentru o perioadă de timp necesară reinvestirii fondurilor în noi active eligibile.

(23)Securitizările şi efectele de comerţ garantate cu active (asset-backed commercial paper - ABCP), ar trebui să fie considerate eligibile în măsura în care respectă anumite cerinţele. Dat fiind că, în timpul crizei financiare, anumite securitizări erau deosebit de instabile, ar trebui să se impună anumite criterii de calitate pentru securitizări şi ABCP, pentru ca doar acele securitizări şi ABCP cu rezultate bune să fie eligibile. În sensul prezentului regulament, până la adoptarea şi aplicarea propunerii de Regulament al Parlamentului European şi al Consiliului pentru o securitizare simplă, transparentă şi standardizată (STS) (propunerea de Regulament privind securitizarea STS), FPM-urilor ar trebui să li se permită să investească în securitizări şi în ABCP în limita a 15 % din activele lor. Comisia ar trebui să adopte un act delegat pentru a se asigura că criteriile pe baza cărora se identifică securitizările STS se aplică în sensul prezentului regulament. De îndată ce actul delegat respectiv devine aplicabil, FPM-urilor ar trebui să li se permită să investească în securitizări şi ABCP în limita a 20 % din activele lor, prin care o cotă maximă de 15 % ar trebui să poată fi investită în securitizări şi în ABCP care nu sunt STS.

(24)Un FPM ar trebui să aibă dreptul să investească în depozite în măsura în care poate să îşi retragă banii în orice moment. Posibilitatea efectivă de retragere ar fi afectată dacă sancţiunile pentru retragerea anticipată ar fi atât de mari încât să depăşească dobânzile acumulate înainte de retragere. Din acest motiv, FPM ar trebui să aibă în vedere să nu facă depozite pe lângă o instituţie de credit care impune sancţiuni mai mari decât media şi nici depozite cu termene prea lungi care presupun sancţiuni prea mari.

(25)Pentru a se ţine seama de diferenţele existente între structurile bancare din Uniune, mai ales în statele membre mici sau în statele membre în care sectorul bancar este puternic concentrat, şi când recurgerea de către FPM la serviciile unei instituţii de credit dintr-un alt stat membru nu ar fi o măsură eficientă, cum ar fi cazul în care acest lucru ar impune un schimb valutar cu toate costurile şi riscurile conexe, ar trebui autorizat un anumit grad de flexibilitate privind cerinţa de diversificare mai mare pentru depozitele efectuate pe lângă aceeaşi instituţie de credit.

(26)Instrumentele financiare derivate eligibile în care pot investi FPM ar trebui să îndeplinească numai rolul de a acoperi riscul ratei dobânzii şi riscul valutar şi să aibă ca instrument-suport doar rate ale dobânzilor, cursuri de schimb valutar sau indici care reprezintă aceste categorii. Orice utilizare a instrumentelor derivate în alt scop sau cu alte active suport ar trebui să fie interzisă. Instrumentele financiare derivate ar trebui să fie utilizate doar ca o completare a strategiei FPM, nu ca instrument principal pentru atingerea obiectivelor FPM. Dacă un FPM investeşte în active denominate în altă monedă decât moneda FPM în cauză, se aşteaptă de la administratorul FPM să acopere integral expunerea la riscul valutar, inclusiv prin intermediul instrumentelor derivate. FPM ar trebui să aibă dreptul de a investi în instrumente financiare derivate dacă acestea sunt tranzacţionate pe o piaţă reglementată astfel cum se menţionează la articolul 50 alineatul (1) litera (a), (b) sau (c) din Directiva 2009/65/CE sau sunt tranzacţionate în regim extrabursier (OTC), cu condiţia să fie îndeplinite anumite cerinţe.

(27)Acordurile reverse repo ar trebui să poată fi utilizate de către FPM ca mijloc de a investi excedentul de numerar pe termen foarte scurt, cu condiţia ca poziţia să fie pe deplin garantată. Pentru a proteja investitorii, este necesar să se asigure că garanţiile oferite în cadrul acordurilor reverse repo sunt de bună calitate şi nu manifestă o corelare puternică cu performanţa contrapărţii, pentru a se evita un impact negativ în cazul incapacităţii de plată a contrapărţii. De asemenea, un FPM ar trebui să aibă dreptul să investească în acorduri repo în limita a 10 % din activele sale. FPM ar trebui să nu utilizeze alte tehnici de administrare eficientă a portofoliului, inclusiv operaţiuni de dare sau luare cu împrumut a unor titluri de valoare, deoarece acestea pot afecta realizarea obiectivelor de investiţii ale FPM.

(28)Pentru a limita asumarea de riscuri de către FPM, este esenţial să se reducă riscul de contraparte prin impunerea unor cerinţe clare de diversificare a portofoliului FPM. Pentru aceasta, acordurile reverse repo ar trebui să fie pe deplin acoperite de garanţii şi, pentru a limita riscul operaţional, orice contraparte din cadrul unui acord reverse repo nu ar trebui să reprezinte mai mult de 15 % din activele FPM. Toate instrumentele financiare derivate OTC ar trebui să intre sub incidenţa Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹).

(30)FPM care funcţionează exclusiv ca sisteme de economii ale angajaţilor ar trebui să aibă dreptul de a se abate de la anumite cerinţe aplicabile investiţiilor în alte FPM, în măsura în care participanţilor la astfel de sisteme, care sunt persoane fizice, li se impun condiţii stricte de răscumpărare ce nu sunt legate de evoluţia pieţei, ci de evenimente concrete din cursul unei vieţi, determinate din timp, cum ar fi pensionarea, şi de alte circumstanţe deosebite, printre care şi achiziţia locuinţei principale, divorţul, apariţia unei boli sau şomajul. Este important ca angajaţii să aibă dreptul să investească în FPM, acestea fiind incluse printre cele mai sigure investiţii pe termen scurt. O asemenea derogare nu pune în pericol obiectivul prezentului regulament de a asigura stabilitatea financiară, deoarece angajaţii care investesc în FPM-uri prin intermediul sistemelor lor de economii nu îşi pot recupera investiţia la cerere. Răscumpărarea poate avea loc numai atunci când se produc anumite evenimente din cursul vieţii, care sunt determinate din timp. Prin urmare, chiar şi în situaţi de criză pe piaţă, angajaţii nu şi-ar putea recupera investiţia în FPM.

(31)FPM ar trebui să aibă responsabilitatea de a investi în active eligibile de înaltă calitate. Prin urmare, un FPM ar trebui să dispună de o procedură prudentă de evaluare internă a calităţii creditului pentru determinarea calităţii creditului a instrumentelor pieţei monetare, securitizărilor şi ABCP în care intenţionează să investească. În conformitate cu dreptul Uniunii privind limitarea dependenţei excesive de ratingurile de credit, este important ca FPM să evite dependenţa automată şi excesivă de ratingurile publicate de agenţii de rating. FPM ar trebui să aibă dreptul să utilizeze ratingurile ca element suplimentar în evaluările pe care le efectuează pentru a determina calitatea activelor eligibile. Administratorii de FPM ar trebui să întreprindă o nouă evaluare a instrumentelor pieţei monetare, securitizărilor şi ABCP de fiecare dată când are loc o schimbare substanţială, mai ales atunci când administratorul unui FPM constată că un instrument al pieţei monetare, o securitizare sau un ABCP este retrogradat sub nivelul primelor două cele mai înalte ratinguri de credit acordate de orice agenţie de rating de credit reglementată şi certificată în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹). Pentru aceasta, administratorii de FPM ar trebui să aibă dreptul să instituie o procedură internă pentru selectarea agenţiilor de rating de credit care corespund portofoliului de investiţii specific al FPM şi pentru determinarea frecvenţei cu care FPM ar trebui să monitorizeze ratingurile acordate de aceste agenţii. Selecţia agenţiilor de rating de credit ar trebui să rămână consecventă în timp.

(32)Având în vedere eforturile de a reduce încrederea excesivă acordată de investitori ratingurilor de credit ale organismelor internaţionale, cum ar fi IOSCO şi CSF, şi având în vedere dreptul Uniunii, inclusiv Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 şi Directiva 2013/14/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (²), nu este oportun ca un produs, inclusiv FPM, să facă obiectul unei interdicţii de a solicita sau a finanţa un rating de credit extern.

(²)Directiva 2013/14/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 mai 2013 de modificare a Directivei 2003/41/CE privind activităţile şi supravegherea instituţiilor pentru furnizarea de pensii ocupaţionale, a Directivei 2009/65/CE de coordonare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) şi a Directivei 2011/61/UE privind administratorii fondurilor de investiţii alternative în ceea ce priveşte încrederea excesivă acordată ratingurilor de credit (JO L 145, 31.5.2013, p. 1).

(33)Pentru a evita folosirea de către administratorii FPM a unor criterii de evaluare diferite pentru evaluarea calităţii creditului unui instrument al pieţei monetare, a unei securitizări sau a unui ABCP şi atribuirea, astfel, a unor caracteristici de risc diferite aceluiaşi instrument, este esenţial ca administratorii de FPM să se bazeze pe aceleaşi criterii. Pentru aceasta, ar trebui armonizate criteriile minime pentru evaluarea unui instrument al pieţei monetare, a unei securitizări sau a unui ABCP. Printre exemplele de criterii pentru evaluarea internă a calităţii creditului se numără măsuri cantitative privind emitentul instrumentului, cum ar fi indicatorii financiari, dinamica bilanţului şi orientările de profitabilitate, fiecare criteriu fiind evaluat şi comparat cu cele ale altor întreprinderi şi grupuri din sector, precum şi măsuri calitative cu privire la emitentul instrumentului, cum ar fi eficienţa administrării şi strategia corporativă, fiecare criteriu fiind analizat pentru a stabili că strategia globală a emitentului nu afectează calitatea creditului în viitor. Un rezultat pozitiv al evaluării interne a calităţii creditului ar trebui să ateste o bonitate suficientă a emitentului instrumentelor şi un nivel suficient al calităţii creditului instrumentelor.

(36)WAM se utilizează pentru a determina sensibilitatea unui FPM la variaţiile ratelor dobânzilor de pe piaţa monetară. La stabilirea WAM, administratorii FPM ar trebui să ia în considerare impactul instrumentelor financiare derivate, al depozitelor, al acordurilor repo şi al acordurilor reverse repo şi să reflecte efectul acestora asupra riscului de rată a dobânzii suportat de FPM. Efectuarea de către FPM a unei tranzacţii swap pentru a obţine expunere la un instrument cu rată fixă în loc de o rată variabilă ar trebui să fie luată în considerare pentru stabilirea scadenţei medii ponderate.

(37)WAL se utilizează pentru a măsura riscul de credit al portofoliului unui FPM, acesta fiind cu atât mai ridicat cu cât este amânată mai mult rambursarea principalului. WAL se utilizează, de asemenea, pentru a limita riscul de lichiditate al portofoliului unui FPM. Spre deosebire de calcularea WAM, calcularea WAL pentru titlurile de valoare cu rată variabilă şi instrumentele financiare structurate nu permite utilizarea datei de revizuire a ratei dobânzii, folosind în schimb doar scadenţa finală declarată a unui instrument financiar. Scadenţa utilizată pentru calcularea WAL este scadenţa reziduală până la data de răscumpărare legală, deoarece aceasta este singura dată la care societatea de administrare poate avea aşteptări rezonabile privind faptul că instrumentul va fi rambursat. Având în vedere caracterul deosebit al activelor suport pentru anumite securitizări şi ABCP, în cazul instrumentelor de amortizare, WAL ar trebui să se bazeze pe calculul scadenţei aplicat instrumentelor de amortizare, fie în funcţie de profilul de amortizare inclus în contractul aferent acestor instrumente, fie în funcţie de profilul de amortizare al activelor suport care generează fluxul de trezorerie necesar pentru răscumpărarea acestor instrumente.

(38)Pentru a consolida capacitatea FPM de a face faţă răscumpărărilor şi pentru a preveni lichidarea activelor FPM la preţuri foarte reduse, FPM ar trebui să deţină în permanenţă o cantitate minimă de active lichide cu scadenţă zilnică sau săptămânală. Printre activele cu scadenţă zilnică ar trebui să se afle active precum numerar, valori mobiliare care ajung la scadenţă în cursul unei zile lucrătoare şi acorduri reverse repo. Printre activele cu scadenţă săptămânală ar trebui să se afle active precum numerar, valori mobiliare care ajung la scadenţă în cursul unei săptămâni şi acorduri reverse repo. În cazul FPM cu VAN constantă pentru datoria publică şi al FPM cu valoarea activului net cu volatilitate scăzută (FPM cu VAN cu volatilitate scăzută), ar trebui să poată fi utilizate pentru satisfacerea cerinţelor de lichiditate săptămânală şi un procent limitat de titluri de stat cu o scadenţă reziduală de 190 de zile, care pot fi lichidate în cursul unei zile lucrătoare. În cazul FPM cu valoarea activului net variabilă (FPM cu VAN variabilă), ar trebui să poată fi utilizate pentru satisfacerea cerinţelor de lichiditate săptămânală şi un procent limitat de instrumentele de piaţă monetară sau unităţi ori de acţiuni ale FPM eligibile, cu condiţia să poată fi lichidate în cursul a cinci zile lucrătoare. Pentru a calcula procentul de active cu scadenţă zilnică şi săptămânală, ar trebui să se utilizeze data de răscumpărare legală a activului. Se poate lua în considerare posibilitatea ca administratorul unui FPM să rezilieze un contract pe termen scurt. De exemplu, dacă un acord reverse repo poate fi reziliat cu un preaviz de o zi, acesta ar trebui luat în calcul ca activ cu scadenţă zilnică. Dacă administratorul are posibilitatea să retragă bani dintr-un cont de depozit cu preaviz de o zi lucrătoare, depozitul respectiv ar trebui să fie luat în calcul ca activ cu scadenţă zilnică. Dacă într-un instrument financiar este integrată o opţiune put, care poate fi exercitată liber zilnic sau în termen de cinci zile lucrătoare, iar preţul de exercitare al opţiunii put rămâne apropiat de valoarea preconizată a instrumentului, acest instrument ar trebui luat în calcul ca activ cu scadenţă zilnică sau, respectiv, săptămânală.

(39)Având în vedere că FPM pot investi în active cu scadenţe diferite, este important ca investitorii să poată face o deosebire între diferitele categorii de FPM. Prin urmare, FPM ar trebui clasificate fie în categoria FPM pe termen scurt, fie în cea a FPM standard. Obiectivul FPM pe termen scurt este de a oferi randamente la ratele pieţei monetare, asigurând în acelaşi timp cel mai înalt nivel de siguranţă posibil pentru investitori. Având în vedere WAM şi WAL reduse, riscul de durată şi riscul de credit al FPM pe termen scurt sunt menţinute la niveluri scăzute.

(41)În conformitate cu articolul 84 din Directiva 2009/65/CE, administratorii de FPM care sunt OPCVM au posibilitatea de a suspenda temporar răscumpărările în cazuri excepţionale, atunci când circumstanţele impun acest lucru. În conformitate cu articolul 16 din Directiva 2011/61/UE şi cu articolul 47 din Regulamentul delegat (UE) nr. 231/2013 al Comisiei (¹), administratorii de FPM care sunt FIA pot utiliza măsuri speciale pentru a face faţă unei eventuale nelichidităţi a activelor fondurilor.

(42)Pentru a se asigura gestionarea adecvată a lichidităţilor, este necesar ca FPM să stabilească politici şi proceduri solide pentru a-şi cunoaşte investitorii. Politicile pe care administratorul unui FPM trebuie să le pună în aplicare ar trebui să contribuie la înţelegerea bazei de investitori ai FPM, în măsura în care pot fi anticipate răscumpărările importante. Pentru a evita situaţia în care FPM se confruntă cu răscumpărări masive bruşte, ar trebui acordată o atenţie deosebită investitorilor mari care reprezintă o parte substanţială din activele FPM, cum ar fi un investitor care reprezintă o pondere mai mare decât cea a activelor cu scadenţă zilnică. Ori de câte ori este posibil, administratorul unui FPM ar trebui să ia în considerare identitatea investitorilor săi, chiar dacă aceştia sunt reprezentaţi de conturi ale mandatarilor, portaluri sau orice alt cumpărător indirect.

(44)Pentru a reflecta valoarea reală a activelor, ar trebui utilizată în mod prioritar metoda de evaluare prin raportarea la piaţă. Atunci când evaluarea prin raportarea la piaţă oferă o valoare fiabilă a activului, nu ar trebui să i se permită administratorului unui FPM să folosească metoda de evaluare bazată pe raportarea la model, deoarece aceasta are tendinţa de a oferi o evaluare mai puţin precisă. În cazul activelor precum bonuri de trezorerie şi certificate emise de autorităţile locale şi certificatele pe termen scurt sau mediu se aşteaptă ca valoarea obţinută în urma raportării la piaţă să fie fiabilă. Pentru evaluarea efectelor de comerţ sau a certificatelor de depozit, administratorul unui FPM ar trebui să verifice dacă o piaţă secundară oferă o evaluare precisă a preţurilor. Preţul de răscumpărare oferit de emitent ar trebui să fie, de asemenea, considerat ca reprezentând o bună estimare a valorii efectelor de comerţ. În cazul anumitor active, evaluarea pe baza preţurilor de pe piaţă poate fi inerent dificilă, de exemplu în cazul unor instrumente derivate OTC care sunt tranzacţionate în cantităţi reduse. În acest caz şi atunci când raportarea la piaţă nu permite determinarea fiabilă a valorii activelor, administratorul unui FPM ar trebui să confere activului în cauză o valoare corectă aplicând raportarea la model, de exemplu, administratorul unui FPM ar trebui să utilizeze date de piaţă, precum randamentele pentru emisiuni şi emitenţi comparabili, sau fluxurile de numerar actualizate aferente activului. Raportarea la model se bazează pe modele financiare pentru a conferi unui activ o valoare corectă. Astfel de modele pot fi elaborate, de exemplu, de FPM însuşi sau, în caz contrar, FPM poate recurge la modele existente elaborate de părţi externe, cum ar fi furnizorii de date.

(45)FPM cu VAN constantă pentru datoria publică au ca obiectiv conservarea capitalului investit, asigurând în acelaşi timp un grad ridicat de lichiditate. Majoritatea FPM cu VAN constantă pentru datoria publică au o valoare a activului net (VAN) pe unitate sau pe acţiune stabilită, de exemplu, la 1 EUR, 1 USD sau 1 GBP atunci când distribuie venitul investitorilor. Celelalte FPM cu VAN constantă pentru datoria publică acumulează venituri în valoarea activului net al fondului, menţinând în acelaşi timp valoarea intrinsecă a activului la o valoare constantă.

(46)Pentru a lua în considerare caracteristicile specifice ale FPM cu VAN constantă pentru datoria publică şi ale FPM cu VAN cu volatilitate scăzută, este necesar să li se permită, de asemenea, să utilizeze metoda costului amortizat, recunoscută la nivel internaţional, astfel cum este prevăzută în standardele de contabilitate internaţionale adoptate de Uniune pentru anumite active. Cu toate acestea, pentru a asigura în orice moment monitorizarea diferenţei dintre VAN constantă pe unitate sau pe acţiune şi VAN pe unitate sau pe acţiune, FPM cu VAN constantă pentru datoria publică şi FPM cu VAN cu volatilitate scăzută ar trebui să calculeze, de asemenea, valoarea activelor lor pe baza raportării la piaţă sau a raportării la model.

(47)Dat fiind că un FPM ar trebui să publice o VAN care reflectă evoluţia valorii activelor sale, VAN publicată ar trebui să fie rotunjită cel mult la cel mai apropiat punct de bază sau echivalentul acestuia. Prin urmare, atunci când VAN este publicată într-o anumită monedă, de exemplu 1 EUR, modificarea progresivă a valorii ar trebui indicată la fiecare palier de 0,0001 EUR. În cazul unei VAN de 100 EUR, modificarea progresivă a valorii ar trebui indicată la fiecare palier de 0,01 EUR. De asemenea, dacă FPM este un FPM cu VAN constantă pentru datoria publică sau un FPM cu VAN cu volatilitate scăzută, FPM în cauză ar trebui să poată să publice VAN constantă şi diferenţa dintre VAN constantă şi VAN. În acest caz, VAN constantă se calculează prin rotunjirea VAN la cel mai apropiat cent pentru o VAN de 1 EUR (paliere de 0,01 EUR).

(48)Pentru a putea tempera posibilele răscumpărări ale investitorilor în perioade de tensiuni majore pe piaţă, FPM cu VAN constantă pentru datoria publică şi FPM cu VAN cu volatilitate scăzută ar trebui să dispună de norme privind comisioanele de lichiditate şi limitele de răscumpărare, pentru a asigura protecţia investitorilor şi a evita "avantajul primului venit". Comisionul de lichiditate ar trebui să reflecte în mod adecvat costul suportat de FPM pentru a asigura lichiditatea şi nu ar trebui să reprezinte o sancţiune care să compenseze pierderile suferite de alţi investitori ca urmare a răscumpărării.

(49)Sprijinul extern oferit unui FPM în vederea menţinerii fie a lichidităţii, fie a stabilităţii sau care are acest efect de facto creşte riscul de contagiune între sectorul FPM şi restul sectorului financiar. Terţii, inclusiv instituţiile de credit, alte instituţii financiare sau persoane juridice din acelaşi grup din care face parte FPM în cauză, care oferă un astfel de sprijin ar putea să aibă un interes în acest sens fie pentru că au un interes economic în societatea de administrare care gestionează FPM, fie pentru că vor să evite orice prejudiciu reputaţional care ar putea apărea dacă numele lor ar fi asociat cu eşecul unui FPM. Întrucât terţii nu se angajează întotdeauna în mod explicit să ofere sau să garanteze sprijinul, există incertitudini cu privire la acordarea unui astfel de sprijin atunci când FPM va avea nevoie de el. În aceste condiţii, caracterul discreţionar al sprijinului oferit de sponsor contribuie la nesiguranţa din rândul participanţilor la piaţă cu privire la cine va suporta pierderile FPM atunci când acestea vor apărea. Această incertitudine ar putea spori vulnerabilitatea FPM la retrageri masive în perioadele de instabilitate financiară, când riscurile financiare globale sunt cel mai pronunţate şi când apar îndoieli cu privire la soliditatea financiară a sponsorilor şi la capacitatea acestora de a oferi sprijin FPM afiliate. Din aceste motive, sprijinul extern pentru FPM ar trebui interzis.

(50)Investitorii ar trebui să fie clar informaţi, înainte de a investi într-un FPM, dacă FPM respectiv este un FPM pe termen scurt sau standard şi dacă este un FPM cu VAN constantă pentru datoria publică, un FPM cu VAN cu volatilitate scăzută sau un FPM cu VAN variabilă. Pentru a evita crearea unor aşteptări greşite din partea investitorilor, ar trebui, de asemenea, ca în orice document de comercializare să fie specificat în mod clar că un FPM nu reprezintă un vehicul de investiţii garantat. FPM ar trebui de asemenea să pună la dispoziţia investitorilor în fiecare săptămână şi anumite alte informaţii, inclusiv structura de scadenţe a portofoliului, profilul de credit şi detalii cu privire la primele 10 cele mai mari participaţii deţinute în cadrul FPM.

(51)În plus faţă de rapoartele solicitate deja în temeiul Directivei 2009/65/CE sau al Directivei 2011/61/UE, şi pentru a asigura capacitatea autorităţilor competente de a depista, monitoriza şi reacţiona la riscurile de pe piaţa FPM, FPM ar trebui să prezinte autorităţilor competente respective rapoarte cu o listă detaliată de informaţii cu privire la FPM, inclusiv la tipul şi la caracteristicile FPM în cauză, indicatorii portofoliului şi informaţii cu privire la activele deţinute în portofoliu. Autorităţile competente ar trebui să colecteze aceste date în mod consecvent pe întreg teritoriul Uniunii pentru a dobândi o cunoaştere de fond a principalelor evoluţii ale pieţei FPM. Pentru a facilita realizarea unei analize colective a impactului potenţial al pieţei FPM în Uniune, aceste date ar trebui transmise autorităţii europene de supraveghere (Autorităţii Europene pentru Valori Mobiliare şi Pieţe) (ESMA), instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹),care ar trebui să creeze o bază de date centrală a FPM.

(52)Autoritatea competentă a unui FPM ar trebui să verifice în mod regulat dacă FPM în cauză este în măsură să respecte prezentul regulament. Aşadar, autorităţilor competente ar trebui să li se confere toate competenţele de supraveghere şi de anchetă necesare pentru executarea atribuţiilor lor în sensul prezentului regulament, inclusiv posibilitatea de a aplica anumite sancţiuni şi măsuri. Respectivele competenţe nu ar trebui să aducă atingere competenţelor conferite în temeiul Directivei 2009/65/CE şi al Directivei 2011/61/UE. Autorităţile competente pentru OPCVM sau pentru FIA ar trebui să verifice, de asemenea, conformitatea tuturor organismelor de plasament colectiv care prezintă caracteristici de FPM şi care există la momentul intrării în vigoare a prezentului regulament.

(53)În vederea specificări altor elemente tehnice din prezentul regulament, competenţa de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE) ar trebui delegată Comisiei în ceea ce priveşte introducerea unei referinţe încrucişate la criteriile pentru securitizări STS şi ABCP, în ceea ce priveşte specificarea cerinţelor cantitative şi calitative de lichiditate şi de calitate a creditului aplicabile activelor şi în ceea ce priveşte specificarea criteriilor pentru evaluarea calităţii creditului. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experţi, şi ca respectivele consultări să se desfăşoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituţional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (¹). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European şi Consiliul primesc toate documentele în acelaşi timp cu experţii din statele membre, iar experţii acestor instituţii au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experţi ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(54)Comisia ar trebui să fie împuternicită, de asemenea, să adopte standarde tehnice de punere în aplicare prin intermediul actelor de punere în aplicare, în conformitate cu articolul 291 din TFUE şi cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010. ESMA ar trebui să fie responsabilă de elaborarea standardelor tehnice de punere în aplicare care să fie transmise Comisiei cu privire la un model de raportare care să conţină informaţii privind FPM destinate autorităţilor competente.

(56)Până la 21 iulie 2022, serviciile Comisiei ar trebui să efectueze o analiză a prezentului regulament. Această analiză ar trebui să examineze experienţa acumulată în cursul aplicării prezentului regulament, precum şi să studieze impactul asupra diferitelor aspecte economice legate de FPM. Analiza ar trebui să examineze, de asemenea, impactul asupra investitorilor, asupra FPM şi asupra administratorilor FPM din Uniune. În plus, ar trebui să evalueze rolul FPM-urilor în achiziţia instrumentelor de datorie emise sau garantate de statele membre, ţinând seama totodată de caracteristicile specifice ale acestui tip de datorie, deoarece aceasta joacă un rol vital în finanţarea statelor membre. De asemenea, această analiză ar trebui să ţină seama de raportul menţionat la articolul 509 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (²), de impactul prezentului regulament asupra pieţelor de finanţare pe termen scurt şi de evoluţiile normative de la nivel internaţional. În sfârşit, până la 21 iulie 2022, Comisia ar trebui să prezinte un raport cu privire la fezabilitatea instituirii unei cote a datoriei publice a UE de 80 %, deoarece emiterea de către UE a instrumentelor de datorie publică pe termen scurt este reglementată în dreptul Uniunii, fapt ce justifică, aşadar, din punctul de vedere al supravegherii prudenţiale, aplicarea unui tratament preferenţial faţă de datoria publică din afara UE. Având în vedere insuficienţa în prezent a instrumentelor de datorie publică pe termen scurt ale UE şi incertitudinea legată de modul în care vor evolua noile FPM cu VAN cu volatilitate scăzută, Comisia ar trebui să analizeze oportunitatea instituirii unei cote a datoriei publice a UE de 80 % până la 21 iulie 2022, incluzând şi o evaluare prin care să se determine dacă modelul FPM cu VAN cu volatilitate scăzută a devenit sau nu o alternativă potrivită la FPM cu VAN constantă pentru datoria publică din afara UE.

(57)Noile norme uniforme privind FPM prevăzute în prezentul regulament ar trebui să fie conforme cu Directiva 95/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (³) şi cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului (⁴).

(58)Întrucât obiectivele prezentului regulament, şi anume de a asigura cerinţe prudenţiale, de guvernanţă şi de transparenţă uniforme aplicabile FPM din întreaga Uniune, ţinând seama pe deplin de necesitatea de a asigura un echilibru între siguranţa şi fiabilitatea FPM, pe de o parte, şi funcţionarea eficientă a pieţelor monetare şi costul pentru diferitele părţi interesate, pe de altă parte, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar pot fi mai bine realizate la nivelul Uniunii, având în vedere amploarea şi efectele acesteia, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este enunţat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

CAPITOLUL I:Dispoziţii generale

Art. 1: Obiect şi domeniu de aplicare

(1)Prezentul regulament instituie norme privind instrumentele financiare eligibile în care pot investi fondurile de piaţă monetară (FPM) stabilite, gestionate sau comercializate în Uniune, portofoliul şi evaluarea activelor FPM, precum şi cerinţele în materie de raportare aplicabile FPM.

Art. 2: Definiţii

2."instrumente ale pieţei monetare" înseamnă instrumente ale pieţei monetare, astfel cum sunt definite la articolul 2 alineatul (1) litera (o) din Directiva 2009/65/CE, şi instrumentele menţionate la articolul 3 din Directiva 2007/16/CE a Comisiei (¹);

6."dare cu împrumut de titluri de valoare" şi "luare cu împrumut de titluri de valoare" înseamnă orice tranzacţie prin care o instituţie sau contrapartea acesteia transferă titluri de valoare, debitorul angajându-se să restituie titluri de valoare echivalente la o dată ulterioară sau la cererea entităţii care efectuează transferul; tranzacţia respectivă este cunoscută ca o tranzacţie de "dare cu împrumut" de titluri de valoare pentru instituţia care transferă valorile mobiliare şi este cunoscută ca o tranzacţie de "luare cu împrumut" de titluri de valoare pentru instituţia căreia îi sunt transferate acestea;

11."FPM cu valoare constantă a activului net pentru datoria publică" sau "FPM cu VAN constantă pentru datoria publică" înseamnă un FPM:

17."autoritate competentă a FPM" înseamnă:

(c)pentru FIA din afara UE, oricare din următoarele:

22."vânzare în lipsă" înseamnă orice vânzare de către un FPM a unui instrument pe care FPM nu îl deţine în momentul încheierii acordului de vânzare, inclusiv o vânzare în cadrul căreia, în momentul încheierii acordului de vânzare, FPM a împrumutat sau a convenit să împrumute instrumentul în vederea livrării acestuia la decontarea tranzacţiei, cu excepţia:

Art. 4: Autorizarea FPM

(2)Un organism de plasament colectiv care solicită pentru prima dată o autorizare ca OPCVM în temeiul Directivei 2009/65/CE şi ca FPM în temeiul prezentului regulament este autorizat ca FPM în cadrul procedurii de autorizare OPCVM în temeiul Directivei 2009/65/CE.

(5)În scopul autorizării ca FPM, un organism de plasament colectiv prezintă autorităţii sale competente următoarele documente:

Art. 5: Procedura de autorizare a FPM care sunt FIA

(2)La depunerea cererii pentru administrarea unui FPM care este un FIA, AFIA autorizat pune la dispoziţia autorităţii competente a FPM:

c)informaţii privind strategiile de investiţii, profilul de risc şi alte caracteristici ale FPM care sunt FIA pe care AFIA le gestionează sau intenţionează să le gestioneze.

Art. 6: Utilizarea denumirii de FPM

(1)Un OPCVM sau un FIA utilizează denumirea de "fond de piaţă monetară" sau "FPM" în nume propriu sau pentru unităţile sau acţiunile pe care le emite numai în cazul în care acestea au fost autorizate în conformitate cu prezentul regulament.

Art. 7: Norme aplicabile

CAPITOLUL II:Obligaţii referitoare la politicile de investiţii ale FPM

Secţiunea I:Norme generale şi active eligibile

Art. 9: Active eligibile

(1)Un FPM investeşte numai în una sau mai multe dintre următoarele categorii de active financiare şi numai în condiţiile specificate în prezentul regulament:

a)instrumente ale pieţei monetare, inclusiv instrumente financiare emise sau garantate separat sau în comun de către Uniune, de administraţiile naţionale, regionale şi locale ale statelor membre sau de băncile lor centrale, de Banca Centrală Europeană, de Banca Europeană de Investiţii, de Fondul european de investiţii, de Mecanismul european de stabilitate, de Fondul european pentru stabilitate financiară, de o autoritate centrală sau o bancă centrală dintr-o ţară terţă, de Fondul Monetar Internaţional, de Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, de Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, de Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, de Banca Reglementelor Internaţionale sau de orice altă instituţie sau organizaţie financiară internaţională competentă din care fac parte unul sau mai multe state membre;

(2)Un FPM nu desfăşoară niciuna dintre următoarele activităţi:

Art. 10: Instrumente eligibile ale pieţei monetare

(1)Un instrument al pieţei monetare este eligibil pentru investiţii efectuate de un FPM cu condiţia ca acesta să îndeplinească următoarele cerinţe cumulative:

(2)Fără a aduce atingere alineatului (1) litera (b), FPM standard sunt autorizate, de asemenea, să investească în instrumente ale pieţei monetare cu o scadenţă reziduală până la data de răscumpărare legală de cel mult doi ani, cu condiţia ca perioada rămasă până la următoarea dată de revizuire a ratei dobânzii să nu fie mai mare de 397 de zile. Pentru aceasta, în cazul instrumentelor pieţei monetare cu dobândă variabilă şi al instrumentelor pieţei monetare cu dobândă fixă acoperite de un mecanism swap, noua rată a dobânzii se bazează pe o rată sau pe un indice de pe piaţa monetară.

Art. 11: Securitizări şi ABCP eligibile

(1)Atât o securitizare, cât şi un ABCP sunt considerate eligibile pentru investiţiile unui FPM în cazul în care securitizarea sau ABCP respectiv are un grad suficient de lichiditate, a primit o evaluare favorabilă în conformitate cu articolele 19-22 şi reprezintă unul dintre următoarele instrumente:

b)un ABCP emis de un program ABCP care:

c)o securitizare simplă, transparentă şi standardizată (STS), definită în conformitate cu criteriile şi condiţiile prevăzute la articolele 20, 21 şi 22 din Regulamentul (UE) 2017/2402 al Parlamentului European şi al Consiliului (*), sau un ABCP STS, definit în conformitate cu criteriile şi condiţiile prevăzute la articolele 24, 25 şi 26 din regulamentul respectiv.

(2)Un FPM pe termen scurt are dreptul să investească în securitizările sau ABCP menţionate la alineatul (1), dacă este îndeplinită oricare dintre următoarele condiţii, după caz:

(3)Un FPM standard are dreptul să investească în securitizările sau ABCP menţionate la alineatul (1), dacă este îndeplinită oricare dintre următoarele condiţii, după caz:

(4)În termen de şase luni de la data intrării în vigoare a propunerii de regulament privind securitizarea STS, Comisia adoptă un act delegat în temeiul articolului 45 în vederea modificării prezentului articol prin introducerea unei trimiteri la criteriile prin care se identifică securitizările STS şi ABCP conţinute în dispoziţiile corespunzătoare din regulamentul respectiv. Această modificare produce efecte cel târziu la şase luni de la data intrării în vigoare a actului delegat respectiv sau de la data de aplicare a dispoziţiilor corespunzătoare din propunerea de regulament privind securitizarea STS, având prioritate data cea mai îndepărtată.

Art. 12: Depozite eligibile pe lângă instituţii de credit

Art. 13: Instrumente financiare derivate eligibile

Art. 14: Acorduri repo eligibile

Art. 15: Acorduri reverse repo eligibile

(4)Activele primite de FPM ca parte a unui acord reverse repo sunt suficient de diversificate, cu o expunere maximă la un emitent dat de 15 % din VAN a FPM, cu excepţia situaţiei în care respectivele active iau formă de instrumente ale pieţei monetare care îndeplinesc cerinţele prevăzute la articolul 17 alineatul (7). În plus, activele primite de un FPM ca parte a unui acord reverse repo sunt emise de o entitate independentă de contraparte şi se aşteaptă să nu prezinte o corelare ridicată cu performanţa contrapărţii.

(6)Prin derogare de la alineatul (2) din prezentul articol, un FPM poate primi, ca parte a unui acord reverse repo, valori mobiliare lichide sau instrumente ale pieţei monetare, altele decât cele care îndeplinesc cerinţele prevăzute la articolul 10, cu condiţia ca aceste active să îndeplinească una dintre condiţiile următoare:

b)să fie emise sau garantate de o autoritate centrală sau de o bancă centrală dintr-o ţară terţă, cu condiţia să se fi obţinut o evaluare favorabilă în temeiul articolelor 19-22.

(7)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 45 pentru completarea prezentului regulament, prin care se specifică cerinţele cantitative şi calitative în materie de lichiditate aplicabile activelor menţionate la alineatul (6), precum şi cerinţele cantitative şi calitative în materie de calitate a creditului aplicabile activelor menţionate la alineatul (6) litera (a) din prezentul articol.

Art. 16: Unităţi sau acţiuni eligibile ale FPM

(1)Un FPM poate achiziţiona unităţi sau acţiuni ale oricăror altor FPM (denumit în continuare "FPM vizat") dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiţii:

(4)Unităţile sau acţiunile altor FPM sunt eligibile pentru investiţii efectuate de un FPM dacă se îndeplinesc condiţiile următoare cumulative:

b)în cazul în care FPM vizat este gestionat, direct sau prin delegare, de acelaşi administrator ca şi FPM care realizează achiziţia sau de orice altă societate de care administratorul FPM care realizează achiziţia este legat prin conducere comună sau prin control comun sau printr-o participaţie directă sau indirectă substanţială, administratorului FPM-ului vizat sau celeilalte societăţi îi este interzis să impună comisioane de subscriere sau de răscumpărare în contul investiţiei realizate de FPM care realizează achiziţia în unităţile sau acţiunile FPM-ului vizat;

(5)Alineatele (2) şi (3) din prezentul articol nu se aplică unui FPM care este FIA, autorizat în conformitate cu articolul 5, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

b)sistemul de economii pentru angajaţi menţionat la litera (a) le permite investitorilor să îşi răscumpere investiţia sub rezerva unor condiţii de răscumpărare restrictive, care sunt prevăzute în dreptul intern, potrivit cărora răscumpărările pot avea loc numai în anumite circumstanţe care nu sunt legate de evenimentele de pe piaţă.

Secţiunea II:Dispoziţii privind politicile de investiţii

Art. 17: Diversificare

(1)Un FPM nu investeşte mai mult de:

b)10 % din activele sale în depozite constituite pe lângă aceeaşi instituţie de credit, cu excepţia cazului în care structura sectorului bancar din statul membru în care FPM îşi are sediul este de aşa natură încât nu există suficiente instituţii de credit viabile pentru a satisface respectiva cerinţă de diversificare şi nu este fezabil din punct de vedere economic ca FPM să efectueze depozite în alt stat membru, caz în care până la 15 % din activele sale pot fi depozitate la aceeaşi instituţie de credit.

(3)Până la data aplicării actului delegat menţionat la articolul 11 alineatul (4), valoarea agregată a tuturor expunerilor unui FPM la securitizări şi la ABCP nu depăşeşte 15 % din activele FPM respectiv.

(6)Fără a aduce atingere limitelor individuale prevăzute la alineatele (1) şi (4), un FPM nu combină, în cazul în care acest lucru ar conduce la investiţii de peste 15 % din activele sale într-o singură entitate, oricare dintre următoarele:

c)instrumente financiare derivate extrabursiere care expun entitatea respectivă la un risc de contraparte.

Prin derogare de la cerinţa de diversificare prevăzută la primul paragraf, în cazul în care structura pieţei financiare din statul membru în care FPM îşi are sediul este de aşa natură încât nu există suficiente instituţii de credit viabile pentru a satisface cerinţa de diversificare şi nu este fezabil din punct de vedere economic ca FPM să folosească instituţii financiare din alt stat membru, FPM poate combina tipurile de investiţii menţionate la literele (a)-(c), putând să investească maximum 20 % din activele sale în cadrul unui singur organism.

(7)Prin derogare de la alineatul (1) litera (a), o autoritate competentă a FPM poate autoriza un FPM să investească în conformitate cu principiul repartiţiei riscului până la 100 % din activele sale în instrumente diferite ale pieţei monetare emise sau garantate separat sau în comun de către Uniune, de administraţiile naţionale, regionale şi locale ale statelor membre sau de băncile centrale ale acestora, de Banca Centrală Europeană, de Banca Europeană de Investiţii, de Fondul european de investiţii, de Mecanismul european de stabilitate, de Fondul european pentru stabilitate financiară, de o autoritate centrală sau o bancă centrală dintr-o ţară terţă, de Fondul Monetar Internaţional, de Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, de Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, de Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, de Banca Reglementelor Internaţionale sau de orice altă instituţie sau organizaţie financiară internaţională competentă din care fac parte unul sau mai multe state membre.

(8)Fără a aduce atingere limitelor individuale prevăzute la alineatul (1), un FPM poate investi maximum 10 % din activele sale în obligaţiuni emise de o singură instituţie de credit care îşi are sediul social într-un stat membru şi care, prin lege, face obiectul unui control public special, în scopul protejării deţinătorilor de obligaţiuni. În special, sumele

(9)Fără a aduce atingere limitelor individuale prevăzute la alineatul (1), un FPM poate investi maximum 20 % din activele sale în obligaţiuni emise de o singură instituţie de credit dacă se respectă cerinţele prevăzute la articolul 10 alineatul (1) litera (f) sau la articolul 11 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul delegat (UE) 2015/61, inclusiv orice posibile investiţii în activele menţionate la alineatul (8) din prezentul articol.

(10)Societăţile comerciale care sunt incluse în acelaşi grup în scopul consolidării conturilor, în temeiul Directivei 2013/34/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (¹) sau în conformitate cu normele contabile internaţionale recunoscute, sunt considerate un singur organism în scopul calculării limitelor prevăzute la alineatele (1)-(6) din prezentul articol.

Art. 18: Concentrare

(2)Limita prevăzută la alineatul (1) nu se aplică în cazul deţinerilor de instrumente ale pieţei monetare emise sau garantate de către Uniune, de administraţiile naţionale, regionale şi locale ale statelor membre sau de băncile centrale ale acestora, de Banca Centrală Europeană, de Banca Europeană de Investiţii, de Fondul european de investiţii, de Mecanismul european de stabilitate, de Fondul european pentru stabilitate financiară, de o autoritate centrală sau o bancă centrală dintr-o ţară terţă, de Fondul Monetar Internaţional, de Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, de Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, de Banca Reglementelor Internaţionale sau de orice altă instituţie sau organizaţie financiară internaţională competentă din care fac parte unul sau mai multe state membre.

Secţiunea III:Calitatea creditului instrumentelor pieţei monetare, securitizărilor şi ABCP

Art. 19: Procedura de evaluare internă a calităţii creditului

(4)Administratorul unui FPM se asigură că procedura de evaluare internă a calităţii creditului respectă următoarele principii generale:

e)metodologiile de evaluare a calităţii creditului sunt reexaminate cel puţin o dată pe an de către administratorul unui FPM pentru a stabili dacă acestea rămân adecvate din perspectiva portofoliului curent şi a condiţiilor externe, iar reexaminarea este transmisă autorităţii competente a administratorului FPM. În cazul în care administratorul FPM constată erori în metodologia de evaluare a calităţii creditului sau în aplicarea acesteia, corectează imediat erorile respective;

Art. 20: Evaluarea internă a calităţii creditului

(1)Administratorul unui FPM aplică procedura prevăzută la articolul 19 pentru a stabili dacă calitatea creditului unui instrument al pieţei monetare, securitizărilor sau ABCP primeşte o evaluare favorabilă. În cazul în care o agenţie de rating de credit înregistrată şi certificată în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 a furnizat un rating privind respectivul instrument al pieţei monetare, administratorul FPM poate ţine seama, în cadrul evaluării sale interne a calităţii creditului, de aceste ratinguri şi de informaţiile şi analizele suplimentare, fără a se baza exclusiv sau automat pe aceste ratinguri, în conformitate cu articolul 5a din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009.

(2)Evaluarea calităţii creditului ţine seama de cel puţin următorii factori şi următoarele principii generale:

Art. 21: Documentaţie

(1)Administratorul unui FPM documentează procedura de evaluare internă a calităţii creditului şi evaluările calităţii creditului. Documentaţia cuprinde:

Art. 22: Actele delegate privind evaluarea calităţii creditului

Art. 23: Guvernanţa evaluării calităţii creditului

CAPITOLUL III:Obligaţii privind gestionarea riscurilor FPM

Art. 24: Reguli de portofoliu pentru FPM pe termen scurt

(1)Un FPM pe termen scurt îndeplineşte în mod continuu următoarele cerinţele de portofoliu cumulative:

c)în cazul FPM cu VAN cu volatilitate scăzută şi al FPM cu VAN constantă pentru datoria publică cel puţin 10 % din activele lor să fie alcătuite din active cu scadenţă zilnică, din acorduri reverse repo care pot fi reziliate cu o notificare prealabilă de o zi lucrătoare sau din numerar care poate fi retras cu o notificare prealabilă de o zi lucrătoare. Un FPM cu VAN cu volatilitate scăzută sau FPM cu VAN constantă pentru datoria publică să nu achiziţioneze niciun alt tip de active în afară de active cu scadenţă zilnică dacă o astfel de achiziţie ar face ca ponderea investiţiilor respectivului FPM în active cu scadenţă zilnică să fie sub 10 % din portofoliul său;

d)în cazul unui FPM pe termen scurt cu VAN variabilă cel puţin 7,5 % din activele sale să fie alcătuite din active cu scadenţă zilnică, din acorduri reverse repo care pot fi reziliate cu o notificare prealabilă de o zi lucrătoare sau din numerar care poate fi retras, cu o notificare prealabilă de o zi lucrătoare. Un FPM pe termen scurt cu VAN variabilă să nu achiziţioneze niciun alt tip de active în afară de active cu scadenţă zilnică dacă o astfel de achiziţie ar face ca ponderea investiţiilor respectivului FPM în active cu scadenţă zilnică să fie sub 7,5 % din portofoliul său;

e)în cazul FPM cu VAN cu volatilitate scăzută şi al FPM cu VAN constantă pentru datoria publică cel puţin 30 % din activele lor să fie alcătuite din active cu scadenţă săptămânală, din acorduri reverse repo care pot fi reziliate cu o notificare prealabilă de cinci zile lucrătoare sau din numerar care poate fi retras cu o notificare prealabilă de cinci zile lucrătoare. Un FPM cu VAN cu volatilitate scăzută sau un FPM cu VAN constantă pentru datoria publică să nu achiziţioneze niciun alt tip de active în afară de active cu scadenţă săptămânală dacă o astfel de achiziţie ar face ca ponderea investiţiilor respectivului FPM în active cu scadenţă săptămânală să fie sub 30 % din portofoliul său;

f)în cazul unui FPM pe termen scurt cu VAN variabilă cel puţin 15 % din activele sale să fie alcătuite din active cu scadenţă săptămânală, acorduri reverse repo care pot fi reziliate cu o notificare prealabilă de cinci zile lucrătoare sau numerar care poate fi retras cu o notificare prealabilă de cinci zile lucrătoare. Un FPM pe termen scurt cu VAN variabilă să nu achiziţioneze niciun alt tip de active în afară de active cu scadenţă săptămânală dacă o astfel de achiziţie ar face ca ponderea investiţiilor respectivului FPM în active cu scadenţă săptămânală să fie sub 15 % din portofoliul său;

g)pentru efectuarea calculului menţionat la litera (e), activele menţionate la articolul 17 alineatul (7) care au un grad ridicat de lichiditate şi care pot fi răscumpărate şi decontate în termen de o zi lucrătoare şi care au o scadenţă reziduală de până la 190 de zile pot fi incluse, de asemenea, printre activele cu scadenţă săptămânală ale unui FPM cu VAN cu volatilitate scăzută şi ale unui FPM cu VAN constantă pentru datoria publică, până la 17,5 % din activele acestora;

h)pentru efectuarea calculului menţionat la litera (f), instrumentele de piaţă monetară sau unităţile sau acţiunile altor FPM pot fi incluse printre activele cu scadenţă săptămânală până la 7,5 % din activele FPM, cu condiţia ca acestea să poată fi răscumpărate şi decontate în termen de cinci zile lucrătoare.

La calcularea WAL menţionate la litera (b) pentru titluri de valoare, inclusiv pentru instrumente financiare structurate, un FPM pe termen scurt îşi calculează scadenţa pe baza scadenţei reziduale până la răscumpărarea legală a instrumentelor. Cu toate acestea, în cazul în care un instrument financiar include o opţiune put, un FPM pe termen scurt îşi poate calcula scadenţa pe baza datei de exercitare a opţiunii put în locul scadenţei reziduale, dar numai dacă următoarele condiţii cumulative sunt îndeplinite permanent:

Art. 25: Reguli de portofoliu pentru FPM standard

(1)Un FPM standard îndeplineşte în mod continuu următoarele cerinţe de portofoliu cumulative:

c)cel puţin 7,5 % din activele sale să fie alcătuite din active cu scadenţă zilnică, din acorduri reverse repo care pot fi reziliate cu o notificare prealabilă de o zi lucrătoare sau din numerar care poate fi retras cu o notificare prealabilă de o zi lucrătoare. Un FPM standard nu achiziţionează niciun alt tip de active în afară de active cu scadenţă zilnică dacă o astfel de achiziţie ar face ca ponderea investiţiilor respectivului FPM standard în active cu scadenţă zilnică să fie sub 7,5 % din portofoliul său;

d)cel puţin 15 % din activele sale să fie alcătuite din active cu scadenţă săptămânală, din acorduri reverse repo care pot fi reziliate cu o notificare prealabilă de cinci zile lucrătoare sau din numerar care poate fi retras cu o notificare prealabilă de cinci zile lucrătoare. Un FPM standard nu achiziţionează niciun alt tip de active în afară de active cu scadenţă săptămânală dacă o astfel de achiziţie ar face ca ponderea investiţiilor respectivului FPM standard în active cu scadenţă săptămânală să fie sub 15 % din portofoliul său;

e)pentru efectuarea calculului menţionat la litera (d), instrumentele de piaţă monetară sau unităţile sau acţiunile altor FPM pot fi incluse printre activele cu scadenţă săptămânală până la 7,5 % din activele FPM, cu condiţia ca acestea să poată fi răscumpărate şi decontate în termen de cinci zile lucrătoare.

La calcularea WAL menţionate la litera (b) de la primul paragraf, pentru titluri de valoare, inclusiv pentru instrumentele financiare structurate, un FPM standard calculează scadenţa pe baza scadenţei reziduale până la răscumpărarea legală a instrumentelor. Cu toate acestea, în cazul în care un instrument financiar include o opţiune put, un FPM standard poate calcula scadenţa pe baza datei de exercitare a opţiunii put în locul scadenţei reziduale, dar numai dacă următoarele condiţii cumulative sunt îndeplinite permanent:

Art. 27: Politica "cunoaşte-ţi clientul"

(1)Fără a aduce atingere oricăror cerinţe mai stricte prevăzute în Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European şi a Consiliului (¹), administratorul unui FPM stabileşte, implementează şi aplică procedurile şi întreprinde toate procesele de diligenţă pentru a anticipa efectul unor răscumpărări concomitente solicitate de mai mulţi investitori, luând în considerare cel puţin tipul de investitori, numărul de unităţi sau acţiuni deţinute în cadrul fondului de un singur investitor şi evoluţia intrărilor şi ieşirilor.

(2)Dacă valoarea unităţilor sau a acţiunilor deţinute de un investitor unic depăşeşte suma lichidităţilor zilnice prevăzute corespunzătoare unui FPM, administratorul FPM are în vedere, pe lângă factorii menţionaţi la alineatul (1), toate aspectele de mai jos:

Art. 28: Simularea situaţiilor de criză

(1)Pentru fiecare FPM se elaborează procese solide de simulare a situaţiilor de criză prin care să se identifice evenimentele posibile sau schimbările viitoare ale condiţiilor economice care ar putea avea efecte nefavorabile asupra FPM. FPM sau administratorul unui FPM evaluează posibilul impact al respectivelor evenimente sau schimbări asupra FPM. FPM sau administratorul unui FPM efectuează în mod regulat simulări ale situaţiilor de criză pentru diferitele scenarii posibile.

(4)În cazul în care, în urma simulării situaţiilor de criză, se constată o vulnerabilitate a unui FPM, administratorul acestuia întocmeşte un raport detaliat privind rezultatele simulării situaţiilor de criză, precum şi o propunere de plan de acţiune.

(5)Raportul detaliat privind rezultatele simulărilor situaţiilor de criză şi propunerea de plan de acţiune sunt prezentate spre examinare consiliului de administraţie al FPM, după caz, sau consiliului de administraţie al administratorului unui FPM. Consiliul de administraţie modifică planul de acţiune propus, dacă este necesar, şi aprobă planul de acţiune final. Raportul detaliat şi planul de acţiune sunt păstrate pentru o perioadă de cel puţin cinci ani.

CAPITOLUL IV:Reguli de evaluare

Art. 29: Evaluarea FPM

(3)Atunci când se utilizează raportarea la piaţă:

(4)Atunci când raportarea la piaţă nu poate fi folosită sau când datele de piaţă nu au o calitate suficient de bună, un activ al unui FPM este evaluat prudent prin utilizarea raportării la model.

(7)Prin derogare de la alineatele (2) şi (4), în plus faţă de raportarea la piaţă menţionată la alineatele (2) şi (3) şi de raportarea la model menţionată la alineatul (4), activele FPM cu VAN cu volatilitate scăzută care au o scadenţă reziduală de până la 75 de zile pot fi evaluate folosind metoda costului amortizat.

Metoda costului amortizat se foloseşte numai pentru evaluarea unui activ al unui FPM cu VAN cu volatilitate scăzută în situaţiile în care preţul respectivului activ calculat în conformitate cu alineatele (2), (3) şi (4) nu deviază de la preţul respectivului activ calculat în conformitate cu primul paragraf de la prezentul alineat cu mai mult de 10 puncte de bază. În cazul unei astfel de devieri, preţul respectivului activ este calculat în conformitate cu alineatele (2), (3) şi (4).

Art. 30: Calcularea VAN pe unitate sau pe acţiune

Art. 31: Calcularea VAN constante pe unitate sau pe acţiune a FPM cu VAN constantă pentru datoria publică

Art. 32: Calcularea VAN constante pe unitate sau pe acţiune a FPM cu VAN cu volatilitate scăzută

Art. 33: Preţul de emisiune şi preţul de răscumpărare

(2)Prin derogare de la alineatul (1):

b)unităţile sau acţiunile unui FPM cu VAN cu volatilitate scăzută pot fi emise sau răscumpărate la un preţ egal cu cel al VAN constante pe unitate sau pe acţiune a FPM, însă numai dacă VAN constantă pe unitate sau pe acţiune calculată în conformitate cu articolul 32 alineatele (1), (2) şi (3) nu deviază de la VAN pe unitate sau pe acţiune calculată în conformitate cu articolul 30 cu mai mult de 20 de puncte de bază.

CAPITOLUL V:Cerinţe specifice pentru FPM cu VAN constantă pentru datoria publică şi pentru FPM cu VAN cu volatilitate scăzută

Art. 34: Cerinţe specifice pentru FPM cu VAN constantă pentru datoria publică şi pentru FPM cu VAN cu volatilitate scăzută

(1)Administratorul unui FPM cu VAN constantă pentru datoria publică sau al unui FPM cu VAN cu volatilitate scăzută stabileşte, implementează şi aplică în mod consecvent proceduri prudente şi riguroase de gestionare a lichidităţilor pentru a asigura conformitatea cu pragurile săptămânale de lichiditate aplicabile respectivelor fonduri. Procedurile de gestionare a lichidităţilor sunt descrise clar în regulamentul sau actele constitutive ale fondului, precum şi în prospect.

a)ori de câte ori proporţia activelor cu scadenţă săptămânală, astfel cum se prevede la articolul 24 alineatul (1) litera (e), se află sub 30 % din totalul activelor FPM cu VAN constantă pentru datoria publică sau ale FPM cu VAN cu volatilitate scăzută, iar răscumpărările nete zilnice dintr-o singură zi lucrătoare depăşesc 10 % din totalul activelor, administratorul FPM cu VAN constantă pentru datoria publică sau al FPM cu VAN cu volatilitate scăzută informează imediat consiliul de administraţie al FPM, iar consiliul de administraţie efectuează o evaluare documentată a situaţiei pentru a stabili măsurile adecvate, luând în considerare interesele investitorilor, şi decide dacă să aplice una sau mai multe dintre următoarele măsuri:

b)ori de câte ori proporţia activelor cu scadenţă săptămânală, astfel cum se prevede la articolul 24 alineatul (1) litera (e), se află sub 10 % din totalul activelor sale, administratorul unui FPM cu VAN constantă pentru datoria publică sau al unui FPM cu VAN cu volatilitate scăzută informează imediat consiliul de administraţie al FPM, care efectuează o evaluare documentată a situaţiei şi, pe baza unei astfel de evaluări şi ţinând seama de interesele investitorilor, aplică una sau mai multe dintre următoarele măsuri şi documentează motivele pentru alegerea sa:

(2)Atunci când, într-o perioadă de 90 de zile, durata totală a suspendărilor depăşeşte 15 zile, un FPM cu VAN constantă pentru datoria publică sau un FPM cu VAN cu volatilitate scăzută încetează în mod automat să fie un FPM cu VAN constantă pentru datoria publică sau un FPM cu VAN cu volatilitate scăzută. FPM cu VAN constantă pentru datoria publică sau FPM cu VAN cu volatilitate scăzută informează imediat fiecare investitor despre această situaţie, în scris, într-un mod clar şi uşor de înţeles.

CAPITOLUL VI:Sprijin extern

Art. 35: Sprijin extern

(2)Sprijinul extern înseamnă sprijin direct sau indirect oferit unui FPM de un terţ, inclusiv de un sponsor al FPM, care are scopul sau efectul practic de a garanta lichiditatea FPM sau de a stabiliza valoarea activului net pe unitate sau pe acţiune a FPM.

CAPITOLUL VII:Cerinţe în materie de transparenţă

Art. 36: Transparenţă

(2)Cel puţin săptămânal, administratorul unui FPM pune la dispoziţia investitorilor FPM toate informaţiile următoare:

(3)Orice document al FPM utilizat în scopuri de comercializare include în mod clar fiecare dintre următoarele menţiuni:

Art. 37: Raportare către autorităţile competente

(1)Pentru fiecare FPM pe care îl gestionează, administratorul FPM prezintă autorităţii competente a FPM rapoarte de informare cel puţin o dată pe trimestru.

(2)Printre informaţiile cuprinse în raport în conformitate cu alineatul (1) se numără următoarele elemente:

(3)În plus faţă de informaţiile menţionate la alineatul (2), pentru fiecare FPM cu VAN cu volatilitate scăzută pe care îl gestionează, administratorul unui FPM raportează următoarele:

Art. 37^a: Punerea la dispoziţie a informaţiilor în punctul unic de acces european

De la 10 ianuarie 2030, informaţiile menţionate la articolul 4 alineatul (7) din prezentul regulament sunt puse la dispoziţie în punctul unic de acces european (ESAP) înfiinţat în temeiul Regulamentului (UE) 2023/2859 al Parlamentului European şi al Consiliului (^*14). În acest scop, ESMA este organism de colectare, în sensul definiţiei de la articolul 2 punctul 2 din regulamentul respectiv. ESMA extrage aceste date din informaţiile notificate de autorităţile competente în conformitate cu articolul 4 alineatul (6) din prezentul regulament în scopul instituirii registrului central public menţionat la articolul 4 alineatul (7) din prezentul regulament.

(b)sunt însoţite de următoarele metadate:

CAPITOLUL VIII:Supravegherea

Art. 38: Supravegherea exercitată de autorităţile competente

Art. 39: Prerogativele autorităţilor competente

Art. 40: Sancţiuni şi alte măsuri

Art. 41: Măsuri specifice

(1)Fără a aduce atingere atribuţiilor acordate autorităţilor competente în conformitate cu Directiva 2009/65/CE sau 2011/61/UE, după caz, autoritatea competentă a unui FPM sau a administratorului unui FPM, respectând principiul proporţionalităţii, ia măsurile necesare menţionate la alineatul (2) în cazul în care un FPM sau administratorul unui FPM:

Art. 42: Prerogativele şi competenţele ESMA

Art. 43: Cooperarea dintre autorităţi

(3)Autorităţile competente şi ESMA îşi comunică toate informaţiile şi documentele necesare pentru îndeplinirea sarcinilor care le revin în temeiul prezentului regulament, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, în special pentru a constata şi remedia cazurile de încălcare a prezentului regulament. Autorităţile competente ale statelor membre responsabile cu autorizarea sau supravegherea FPM în temeiul prezentului regulament comunică informaţii autorităţilor competente din alte state membre în cazurile în care aceste informaţii sunt relevante pentru monitorizarea şi reacţia la implicaţiile potenţiale ale activităţilor FPM luate individual sau colectiv pentru stabilitatea instituţiilor financiare importante din punct de vedere sistemic şi pentru funcţionarea ordonată a pieţelor pe care activează FPM. ESMA şi Comitetul european pentru risc sistemic (CERS) sunt, de asemenea, informate şi transmit aceste informaţii autorităţilor competente ale celorlalte state membre.

CAPITOLUL IX:Dispoziţii finale

Art. 44: Tratamentul aplicat OPCVM şi FIA existente

Art. 45: Exercitarea delegării

(6)Un act delegat adoptat în temeiul articolelor 11, 15 şi 22 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European şi nici Consiliul nu au formulat obiecţiuni în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European şi Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European şi Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecţiuni. Respectivul termen se prelungeşte cu două luni la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Art. 46: Reexaminare

(2)În cadrul reexaminării, în special:

f)ţine seama de evoluţiile internaţionale în materie de reglementare.

Până la 21 iulie 2022, Comisia prezintă un raport privind fezabilitatea instituirii unei cote de 80 % din datoria publică a UE. Raportul respectiv ţine seama de disponibilitatea instrumentelor de datorie publică pe termen scurt ale UE şi evaluează dacă FPM cu VAN cu volatilitate scăzută pot reprezenta o alternativă adecvată la FPM cu VAN constantă pentru datoria publică din afara UE. În cazul în care concluzionează în raport că nu sunt fezabile introducerea unei cote de 80 % din datoria publică a UE şi eliminarea treptată a FPM cu VAN constantă pentru datoria publică care includ o cantitate nelimitată a datoriei publice din afara UE, Comisia ar trebui să prezinte justificări în acest sens. În cazul în care concluzionează în raport că este fezabilă introducerea unei cote de 80 % din datoria publică a UE, Comisia poate prezenta propuneri legislative de introducere a acestei cote, prin care cel puţin 80 % din activele FPM cu VAN constantă pentru datoria publică urmează să fie investite în instrumente de datorie publică a UE. În cazul în care concluzionează că FPM cu VAN cu volatilitate scăzută au devenit o alternativă adecvată la FPM cu VAN constantă pentru datoria publică din afara UE, Comisia poate prezenta propuneri adecvate pentru a elimina complet derogarea privind FPM cu VAN constantă pentru datoria publică.