Regulamentul 1011/08-iun-2016 privind indicii utilizaţi ca indici de referinţă în cadrul instrumentelor financiare şi al contractelor financiare sau pentru a măsura performanţele fondurilor de investiţii şi de modificare a Directivelor 2008/48/CE şi 2014/17/UE şi a Regulamentului (UE)nr. 596/2014

Acte UE

Jurnalul Oficial 171L

În vigoare

Versiune de la: 17 Ianuarie 2025 până la: 31 Decembrie 2025

Dată act: 8-iun-2016

Emitent: Consiliul Uniunii Europene;Parlamentul European

(1)Stabilirea preţului multor instrumente financiare şi contracte financiare depinde de exactitatea şi integritatea indicilor de referinţă. Cazurile grave de manipulare a indicilor de referinţă ai ratei dobânzii, cum ar fi LIBOR şi EURIBOR, precum şi acuzaţiile de manipulare a indicilor de referinţă pentru energie, petrol şi cursul de schimb demonstrează că indicii de referinţă pot face obiectul conflictelor de interese. Utilizarea de puteri discreţionare şi regimuri de slabă guvernanţă măresc vulnerabilitatea la manipulare. Lipsa exactităţii sau a integrităţii indicilor de referinţă sau îndoielile cu privire la aceştia pot submina încrederea în piaţă, pot cauza pierderi pentru consumatori şi investitori şi pot denatura economia reală. Prin urmare, este necesar să se asigure exactitatea, soliditatea şi integritatea indicilor de referinţă şi a procesului de stabilire a acestora.

(2)Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (⁴) conţine anumite cerinţe cu privire la fiabilitatea indicilor de referinţă utilizaţi pentru stabilirea preţului unui instrument financiar cotat. Directiva 2003/71/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (⁵) conţine anumite cerinţe cu privire la indicii de referinţă utilizaţi de către emitenţi. Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (¹) conţine anumite cerinţe cu privire la indicii de referinţă utilizaţi de către organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM). Regulamentul (UE) nr. 1227/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului (²) conţine anumite dispoziţii care interzic manipularea indicilor de referinţă utilizaţi pentru produsele energetice angro. Cu toate acestea, actele legislative respective acoperă doar anumite aspecte ale anumitor indici de referinţă şi nici nu abordează toate vulnerabilităţile existente în procesul de furnizare a tuturor indicilor de referinţă, nici nu acoperă toate utilizările indicilor de referinţă financiari în sectorul financiar.

(3)Indicii de referinţă sunt esenţiali pentru stabilirea preţurilor tranzacţiilor transfrontaliere, facilitând astfel funcţionarea eficace a pieţei interne cu privire la o varietate mare de instrumente şi servicii financiare. Numeroşi indici de referinţă care sunt utilizaţi ca rate de referinţă în contractele financiare, în special în creditele ipotecare, sunt furnizaţi într-un stat membru, dar sunt utilizaţi de către instituţii de credit şi consumatori din alte state membre. În plus, astfel de instituţii de credit de multe ori îşi acoperă riscurile sau obţin fondurile pentru acordarea acestor contracte financiare pe piaţa interbancară transfrontalieră. Numai câteva state membre au adoptat norme legislative naţionale privind indicii de referinţă, însă cadrele lor legislative respective privind indicii de referinţă indică deja divergenţe cu privire la aspecte precum domeniul lor de aplicare. În plus, Organizaţia Internaţională a Reglementatorilor de Valori Mobiliare (IOSCO) a adoptat la 17 iulie 2013 principii privind indicii de referinţă financiari (denumite în continuare "Principii IOSCO privind indicii de referinţă financiari"), la 5 octombrie 2012 principii pentru agenţiile de raportare a preţului petrolului (denumite în continuare "Principii IOSCO pentru agenţiile de raportare a preţurilor la petrol") (denumite împreună "principiile IOSCO") şi, având în vedere că respectivele principii oferă o anumită flexibilitate în ceea ce priveşte sfera lor exactă de aplicare şi mijloacele de punere în aplicare a acestora, este probabil ca statele membre să adopte norme la nivel naţional care ar pune în aplicare aceste principii în mod divergent.

(4)Aceste abordări divergente vor conduce la fragmentarea pieţei interne, deoarece administratorii şi utilizatorii de indici de referinţă se vor supune unor norme diferite de la un stat membru la altul. Astfel, indicii de referinţă furnizaţi într-un stat membru este posibil să nu poată fi utilizaţi în alte state membre. În absenţa unui cadru armonizat pentru a asigura acurateţea şi integritatea indicilor de referinţă utilizaţi în cazul instrumentelor financiare şi al contractelor financiare în Uniune, sau pentru a măsura performanţa fondurilor de investiţii, este, prin urmare, probabil că diferenţele dintre legile statelor membre vor crea obstacole în calea bunei funcţionări a pieţei interne pentru furnizarea de indici de referinţă.

(5)Normele Uniunii în materie de protecţie a consumatorilor nu abordează situaţia punctuală a adecvării informaţiilor privind indicii de referinţă în cazul contractelor financiare. Ca urmare a reclamaţiilor consumatorilor şi a litigiilor referitoare la utilizarea indicilor de referinţă în mai multe state membre, este probabil că vor fi adoptate la nivel naţional măsuri divergente, inspirate de preocupările legitime de protecţie a consumatorilor, care ar putea duce la fragmentarea pieţei interne din cauza condiţiilor de concurenţă diferite, corespunzătoare diferitelor niveluri de protecţie a consumatorilor.

(7)Este adecvat şi necesar ca respectivul cadru să ia forma unui regulament pentru a avea garanţia că dispoziţiile care impun în mod direct obligaţii persoanelor implicate în furnizarea, aducerea de contribuţii la elaborarea indicilor de referinţă şi utilizarea acestor indici sunt aplicate în mod uniform în întreaga Uniune. Întrucât un cadru legislativ pentru furnizarea de indici de referinţă presupune neapărat măsuri care prevăd cerinţe precise privind diferitele aspecte inerente furnizării indicilor de referinţă, chiar şi mici divergenţe referitoare la abordarea adoptată în ceea ce priveşte unul dintre aceste aspecte ar putea duce la obstacole semnificative în calea furnizării transfrontaliere a indicilor de referinţă. Prin urmare, utilizarea unui regulament care este direct aplicabil ar trebui să reducă posibilitatea adoptării unor măsuri divergente la nivel naţional şi ar trebui să asigure o abordare coerentă şi o mai mare securitate juridică, şi ar trebui să prevină apariţia unor obstacole semnificative în calea furnizării transfrontaliere a indicilor de referinţă.

(8)Domeniul de aplicare al prezentului regulament ar trebui să fie suficient de extins pentru a crea un cadru de reglementare preventiv. Furnizarea de indici de referinţă presupune exercitarea de puteri discreţionare în stabilirea lor şi este în mod inerent supusă anumitor tipuri de conflicte de interese, ceea ce presupune existenţa unor oportunităţi şi stimulente în a manipula aceşti indici de referinţă. Aceşti factori de risc sunt comuni tuturor indicilor de referinţă şi ar trebui să respecte cerinţe adecvate în materie de guvernanţă şi de control. Cu toate acestea, gradul de risc este variabil şi, prin urmare, abordarea adoptată ar trebui să fie adaptată la circumstanţele specifice. Întrucât vulnerabilitatea şi importanţa unui indice de referinţă variază în timp, reducerea domeniului de aplicare la indicii care sunt în prezent importanţi sau vulnerabili nu ar aborda riscurile pe care orice indice de referinţă le poate prezenta în viitor. În special, indicii de referinţă care în prezent nu sunt încă utilizaţi pe scară largă ar putea să aibă o sferă de utilizare mai largă în viitor, astfel încât, în privinţa acestora, chiar şi o manipulare minoră poate avea un impact semnificativ.

(9)Factorul determinant privind domeniul de aplicare a prezentului regulament ar trebui să îl constituie influenţa valorii indicilor asupra valorii unui instrument financiar sau a unui contract financiar, sau în ce măsura acesta măsoară performanţele unui fond de investiţii. Prin urmare, domeniul de aplicare nu ar trebui să fie condiţionat de natura datelor de intrare. Indicii de referinţă calculaţi pe baza datelor de intrare, cum ar fi preţurile acţiunilor, şi pe baza unor cifre sau valori neeconomice, cum ar fi parametrii meteorologici, ar trebui, prin urmare, să fie incluşi în domeniul de aplicare. Cadrul stabilit prin prezentul regulament ar trebui, de asemenea, să recunoască existenţa unui număr mare de indici de referinţă şi impactul diferit pe care aceştia îl au asupra stabilităţii financiare şi a economiei reale. Prezentul regulament ar trebui să prevadă, de asemenea, un răspuns proporţional la riscurile pe care le prezintă diferiţii indici de referinţă. Aşadar, prezentul regulament ar trebui să includă indicii de referinţă care sunt utilizaţi pentru stabilirea preţului instrumentelor financiare cotate sau tranzacţionate în locuri de tranzacţionare reglementate.

(10)Un număr mare de consumatori au încheiat contracte financiare, în special contracte de credit de consum garantate cu ipoteci, care se raportează la indici de referinţă supuşi aceloraşi riscuri. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să includă în domeniul său de aplicare contractele de credit astfel cum sunt definite în Directivele 2008/48/CE (¹) şi 2014/17/UE (²) ale Parlamentului European şi ale Consiliului.

(11)Mulţi indici de investiţii implică conflicte importante de interese şi sunt utilizaţi pentru a evalua performanţele unui fond, cum ar fi un fond OPCVM. O parte dintre aceşti indici de referinţă sunt publicaţi, iar alţii sunt puşi la dispoziţia publicului sau a unei părţi a publicului, gratuit sau contra plăţii unei taxe, iar manipularea lor poate să îi afecteze pe investitori. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să includă în domeniul său de aplicare indicii sau ratele de referinţă care sunt utilizate pentru a măsura performanţele unui fond de investiţii.

(12)Toţi contribuitorii cu date de intrare la indicii de referinţă pot să exercite puteri discreţionare şi pot face obiectul unor conflicte de interese şi, prin urmare, pot constitui o sursă de manipulare. Contribuţia la un indice de referinţă este o activitate voluntară. Dacă o iniţiativă ar impune contribuitorilor obligaţia de a-şi modifica substanţial modelele de afaceri, s-ar putea ca aceştia să înceteze să mai contribuie la indicii de referinţă în cauză. Cu toate acestea, pentru entităţile care fac deja obiectul reglementării şi supravegherii, impunerea de obligaţii referitoare la existenţa unor sisteme fiabile de guvernanţă şi de control nu ar trebui să conducă la costuri substanţiale sau la o sarcină administrativă disproporţionată. Prin urmare, prezentul regulament impune anumite obligaţii contribuitorilor supravegheaţi. În cazul în care un indice de referinţă este stabilit pe baza unor date deja disponibile, sursa acestor date nu ar trebui considerată a fi contribuitor.

(13)Indicii de referinţă financiari nu sunt utilizaţi doar la emiterea şi producerea de instrumente şi de contracte financiare. Sectorul financiar se bazează, de asemenea, pe indici de referinţă pentru măsurarea performanţelor unui fond de investiţii cu scopul urmăririi randamentului sau stabilirii alocării activelor dintr-un portofoliu sau cu scopul calculării comisioanelor de performanţă. Un anumit indice de referinţă poate fi utilizat direct, ca referinţă pentru instrumentele financiare şi contractele financiare sau pentru a măsura performanţele fondurilor de investiţii, sau indirect, în cadrul unei combinaţii de indici de referinţă. În cel de al doilea caz, stabilirea şi revizuirea ponderilor ce trebuie aplicate diverşilor indici din cadrul unei combinaţii cu scopul de a stabili beneficiul financiar preconizat sau valoarea unui instrument financiar sau a unui contract financiar sau cu scopul de a măsura performanţele unui fond de investiţii sunt considerate, de asemenea, utilizare, deoarece o astfel de activitate nu implică utilizarea de puteri discreţionare, spre deosebire de activitatea de producere a indicilor. Deţinerea unor instrumente financiare care se raportează la un anumit indice de referinţă nu este considerată utilizare a indicelui de referinţă.

(14)Băncile centrale respectă deja principiile, standardele şi procedurile care asigură integritatea şi independenţa acestora în activitate. Prin urmare, nu este necesar ca băncile centrale să facă obiectul prezentului regulament. În cazul în care băncile centrale furnizează indici de referinţă, în special dacă aceştia sunt destinaţi unor tranzacţii, este responsabilitatea băncilor centrale să stabilească proceduri interne corespunzătoare pentru a asigura acurateţea, integritatea, fiabilitatea şi independenţa acestor indici de referinţă, în special în ceea ce priveşte transparenţa guvernanţei şi metodologiei de calcul.

(16)Administratorul este persoana fizică sau juridică care deţine controlul asupra furnizării unui indice de referinţă, şi, în special care administrează mecanismele de stabilire a indicelui de referinţă, colectează şi analizează datele de intrare, stabileşte indicele de referinţă şi îl publică. Administratorul ar trebui să poată externaliza către un terţ una sau mai multe din aceste funcţii, inclusiv publicarea sau calcularea unui indice de referinţă, sau alte servicii sau activităţi pertinente privind furnizarea indicelui. Cu toate acestea, atunci când o persoană doar publică sau face referire la un indice de referinţă în contextul activităţilor sale jurnalistice, dar nu are niciun control asupra furnizării acestui indice de referinţă, persoana în cauză nu ar trebui să facă obiectul cerinţelor impuse administratorilor prin prezentul regulament.

(18)Cu toate acestea, în cazul în care un preţ unic sau o valoare unică sunt utilizate ca referinţă pentru un instrument financiar, de exemplu în cazul în care preţul unui singur titlu de valoare constituie preţul de referinţă pentru o opţiune sau o tranzacţie future, nu intervine în proces niciun calcul, nicio dată de intrare şi nicio putere discreţionară. Prin urmare, preţul unic sau preţurile de referinţă cu valoare unică nu ar trebui să fie considerate indici de referinţă în sensul prezentului regulament.

(20)Furnizarea de către creditori a nivelurilor ratelor de împrumut nu ar trebui să fie considerată furnizare în sensul prezentului regulament. O rată de împrumut furnizată de un creditor fie este stabilită printr-o decizie internă, fie este calculată ca marjă (spread) sau ca marjă comercială la un indice (de exemplu EURIBOR). În primul caz, se acordă creditorului o derogare de la prezentul regulament pentru activitatea privind contractele financiare încheiate de creditorul respectiv cu propriii clienţi, în timp ce în al doilea caz creditorul este considerat a fi numai utilizatorul unui indice de referinţă.

(21)Pentru a asigura integritatea indicilor de referinţă, administratorii acestora ar trebui să aibă obligaţia de a institui mecanisme adecvate de guvernanţă pentru a controla conflicte de interese şi pentru a menţine încrederea în integritatea indicilor de referinţă. Chiar şi în cazul în care sunt administraţi în mod eficace, majoritatea administratorilor fac obiectul unor conflicte de interese şi ar putea fi nevoiţi să ia hotărâri şi decizii care afectează diferite părţi interesate. Prin urmare, este important ca administratorii să aibă o funcţie care operează cu integritate pentru supravegherea punerii în aplicare şi a eficacităţii mecanismelor de guvernanţă care asigură o supraveghere eficace.

(22)Manipularea sau lipsa de fiabilitate a indicilor de referinţă pot aduce prejudicii investitorilor şi consumatorilor. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să stabilească un cadru pentru ţinerea evidenţelor de către administratori şi contribuitori, precum şi să asigure transparenţa cu privire la scopul unui indice de referinţă şi la metodologia care facilitează o soluţionare mai eficientă şi mai echitabilă a pretenţiilor formulate în conformitate cu dreptul intern sau al Uniunii.

(23)Evaluarea şi punerea efectivă în aplicare a prezentului regulament necesită o analiză ex-post şi prezentarea de documente justificative. Prezentul regulament ar trebui, prin urmare, să stabilească cerinţe pentru ca administratorii indicilor de referinţă să ţină evidenţe corespunzătoare cu privire la metoda de calculare a indicelui de referinţă pentru o perioadă suficient de lungă de timp. Realitatea pe care un indice de referinţă vizează să o măsoare şi mediul în care aceasta este măsurată se pot modifica în timp. Prin urmare, este necesar ca procesul şi metodologia de furnizare a indicilor de referinţă să fie revizuite în mod periodic în vederea identificării deficienţelor şi a posibilelor îmbunătăţiri. Multe părţi interesate pot fi afectate de deficienţele legate de furnizarea indicilor de referinţă şi pot contribui la identificarea acestor deficienţe. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să instituie un cadru pentru a stabili un mecanism de soluţionare a plângerilor de către administratorii indicilor de referinţă, pentru a permite părţilor interesate să informeze administratorul indicelui de referinţă cu privire la eventualele plângeri şi pentru a asigura faptul că administratorul indicelui de referinţă evaluează în mod obiectiv caracterul întemeiat al plângerilor.

(24)Furnizarea indicilor de referinţă implică frecvent externalizarea unor funcţii importante, cum ar fi calcularea indicelui de referinţă, colectarea datelor de intrare şi difuzarea indicelui de referinţă. Pentru a asigura eficacitatea mecanismelor de guvernanţă este necesar să se asigure că orice astfel de externalizare nu scuteşte administratori ai indicilor de referinţă de obligaţiile şi responsabilităţile care le revin şi că aceasta este realizată astfel încât să nu interfereze cu capacitatea administratorilor de a-şi respecta obligaţiile sau responsabilităţile şi nici cu capacitatea autorităţii competente relevante de a-i supraveghea.

(25)Administratorul de indici de referinţă este principalul destinatar al datelor de intrare şi poate evalua integritatea şi exactitatea acestora în mod constant. Prin urmare, este necesar ca prezentul regulament să impună administratorilor să ia anumite măsuri atunci când un administrator consideră că datele de intrare nu reprezintă realitatea de pe piaţă sau a economiei pe care un indice este destinat să o măsoare, inclusiv măsuri de schimbare a datelor de intrare, a contribuitorilor sau a metodologiei sau în ultimă instanţă să înceteze să furnizeze acel indice. În plus, un administrator ar trebui, ca parte a cadrului său de control, să stabilească, în măsura în care este fezabil, măsuri de monitorizare a datelor de intrare înainte de publicarea indicelui de referinţă, şi de validare a datelor de intrare după publicare, inclusiv o comparaţie cu modelele tradiţionale, dacă este cazul.

(26)Orice putere discreţionară care poate fi exercitată în furnizarea de date de intrare creează oportunităţi de manipulare a indicilor de referinţă. În cazul în care datele de intrare sunt date bazate pe tranzacţii, puterea discreţionară exercitată este mai scăzută, prin urmare posibilitatea de a manipula datele este redusă. De regulă, administratorii de indici de referinţă ar trebui să folosească, prin urmare, date de intrare bazate pe tranzacţii reale, atunci când este posibil, însă, în cazurile în care datele de tranzacţie sunt insuficiente sau necorespunzătoare pentru a asigura integritatea şi exactitatea indicelui de referinţă, pot fi utilizate şi alte date.

(27)Exactitatea şi fiabilitatea unui indice de referinţă în ceea ce priveşte măsurarea realităţii economice pe care este menit să o reprezinte depind de metodologia şi de datele de intrare utilizate. Prin urmare, este necesar să se adopte o metodologie transparentă care să garanteze exactitatea şi fiabilitatea indicelui de referinţă. O asemenea transparenţă nu înseamnă publicarea formulei aplicate pentru calcularea unui anumit indice de referinţă, ci, mai degrabă, publicarea de elemente care sunt suficiente pentru a permite părţilor interesate să înţeleagă cum este calculat indicele de referinţă respectiv şi să analizeze măsura în care acesta este reprezentativ, relevant şi adecvat pentru scopul pentru care a fost stabilit.

(28)Ar putea fi necesară modificarea metodologiei pentru a se asigura exactitatea permanentă a indicelui de referinţă, însă orice modificare a metodologiei va avea un impact asupra părţilor interesate şi a utilizatorilor indicelui de referinţă. Prin urmare, este necesar să se menţioneze procedurile de urmat în momentul modificării metodologiei de elaborare a indicelui de referinţă, inclusiv necesitatea unei consultări, astfel încât utilizatorii şi părţile interesate să poată lua măsurile necesare în lumina acestor modificări sau să informeze administratorul dacă au preocupări legate de modificările respective.

(30)Integritatea şi exactitatea indicilor de referinţă depinde de integritatea şi exactitatea datelor de intrare furnizate de către contribuitori. Este esenţial ca obligaţiile contribuitorilor cu privire la astfel de date de intrare să fie specificate în mod clar, conformitatea cu respectivele obligaţii să fie fiabilă şi obligaţiile să fie în concordanţă cu controalele şi metodologia administratorului indicelui de referinţă. Prin urmare, este necesar ca administratorul indicelui de referinţă să elaboreze un cod de conduită pentru a preciza aceste cerinţe şi responsabilităţile contribuitorilor cu privire la furnizarea datelor de intrare. Pentru administrator, angajamentul contribuitorilor de a respecta codul de conduită ar trebui să reprezinte o garanţie suficientă. În cazul în care contribuitorii se află în ţări terţe, garanţia ar trebui să fie suficientă în măsura în care este posibil.

(32)Mulţi indici de referinţă sunt stabiliţi prin aplicarea unei formule ce foloseşte date de intrare care sunt furnizate de următoarele entităţi: un loc de tranzacţionare, un mecanism de publicare abilitat, un furnizor de sisteme centralizate de raportare sau un mecanism de raportare abilitat, de bursa de energie sau de platforma de licitaţie pentru certificatele de emisii. În anumite situaţii, colectarea de date este externalizată către un furnizor de servicii care primeşte datele în întregime şi direct de la entităţile respective. În aceste cazuri, reglementările şi supravegherea actuale asigură integritatea şi transparenţa datelor de intrare şi prevăd cerinţe de guvernanţă şi proceduri pentru notificarea cazurilor de încălcare. Prin urmare, indici de referinţă respectivi sunt mai puţin vulnerabili la manipulare, fac obiectul unor verificări independente şi, prin urmare, administratorii relevanţi sunt scutiţi de anumite obligaţii stabilite prin prezentul regulament.

(33)Diferitele tipuri de indici de referinţă şi diferitele sectoare de referinţă prezintă caracteristici, vulnerabilităţi şi riscuri diferite. Dispoziţiile prezentului regulament ar trebui să fie mai detaliate pentru anumite sectoare şi tipuri de indici de referinţă. Indicii de referinţă ai ratei dobânzii sunt indici de referinţă care joacă un rol important în transmiterea politicii monetare, prin urmare este necesar să se prevadă dispoziţii specifice pentru astfel de indici de referinţă, în prezentul regulament.

(34)Pieţele de mărfuri prezintă caracteristici unice care trebuie avute în vedere. Indicii de referinţă bazaţi pe mărfuri sunt utilizaţi pe scară largă şi prezintă caracteristici sectoriale specifice, astfel încât este necesar să se precizeze dispoziţii specifice pentru astfel de indici de referinţă, în prezentul regulament. Anumiţi indici de referinţă bazaţi pe mărfuri nu sunt prevăzuţi de prezentul regulament, dar aceştia ar trebui să respecte totuşi principiile IOSCO. Indicii de referinţă bazaţi pe mărfuri pot deveni critici, deoarece acest regim nu se limitează la indici de referinţă care se bazează pe ceea ce pun la dispoziţie contribuitorii, care sunt, în majoritate, entităţi supravegheate. Pentru indicii de referinţă bazaţi pe mărfuri consideraţi critici care fac obiectul anexei II, cerinţele din prezentul regulament privind contribuţia obligatorie şi colegiile nu se aplică.

(35)Eşecul indicilor de referinţă poate avea un impact asupra integrităţii pieţei, asupra stabilităţii financiare, a consumatorilor şi a economiei reale, sau asupra finanţării gospodăriilor şi afacerilor din statele membre. Aceste potenţiale efecte destabilizatoare ale eşecului unui indice de referinţă critic ar putea fi resimţite de unul sau de mai multe state membre. Prin urmare, este necesar ca prezentul regulament să prevadă un proces de stabilire a indicilor de referinţă care ar trebui consideraţi a fi indici de referinţă critici şi să se aplice cerinţe suplimentare pentru a asigura integritatea şi caracterul solid al acestor indici de referinţă.

(36)Indicii de referinţă critici pot fi stabiliţi folosind un criteriu calitativ sau o combinaţie de criterii cantitative şi calitative. În plus, chiar dacă un indice de referinţă nu atinge pragul cantitativ corespunzător, acesta ar putea fi totuşi considerat critic dacă nu are niciun substitut determinat de piaţă sau numai foarte puţini astfel de substituţi şi dacă existenţa şi acurateţea sa sunt importante pentru integritatea pieţei, stabilitatea financiară sau pentru protecţia consumatorilor în unul sau mai multe state membre şi dacă toate autorităţile competente relevante sunt de acord că un astfel de indice de referinţă ar trebui considerat critic. În cazul în care autorităţile competente relevante nu ajung la un acord, ar trebui să aibă prioritate decizia autorităţii competente a administratorului cu privire la măsura în care un astfel de indice de referinţă ar trebui considerat critic. Într-un astfel de caz, Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare şi Pieţe (ESMA), instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹), ar trebui să poată publica un aviz referitor la evaluarea realizată de autoritatea competentă a administratorului. De asemenea, o autoritate competentă poate stabili că un indice de referinţă este critic pe baza anumitor criterii calitative, dacă administratorul şi majoritatea contribuitorilor la indicele de referinţă se află în acelaşi stat membru ca şi aceasta. Toţi indicii de referinţă critici ar trebui să fie incluşi într-o listă introdusă printr-un act de punere în aplicare de către Comisie, care ar trebui să fie revizuită şi actualizată periodic.

(37)Încetarea administrării unui indice de referinţă critic de către un administrator ar putea duce la încetarea validităţii unor contracte financiare sau a unor instrumente financiare, ar putea produce pierderi pentru consumatori şi investitori şi ar putea avea un impact asupra stabilităţii financiare. Este necesar, prin urmare, ca autoritatea competentă relevantă să fie împuternicită să solicite administrarea obligatorie a unui indice de referinţă critic pentru ca indicele de referinţă respectiv să fie menţinut. În cazul unor proceduri de insolvenţă vizând un administrator de indici de referinţă, autoritatea naţională competentă ar trebui să transmită spre analiză autorităţii judiciare relevante o evaluare a măsurii şi modului în care un indice de referinţă critic ar putea să fie tranziţionat către un alt administrator sau ar putea să nu mai fie furnizat.

(38)Fără a aduce atingere punerii în aplicare a dreptului Uniunii în materie de concurenţă şi capacităţii statelor membre de a lua măsuri de facilitare a respectării acestuia, este necesar să se solicite din partea administratorilor indicilor de referinţă critici, inclusiv ai indicilor de referinţă bazaţi pe mărfuri şi consideraţi critici, să ia măsuri corespunzătoare pentru a asigura transmiterea către toţi utilizatorii a autorizaţiilor şi informaţiilor aferente indicilor de referinţă într-un mod corect, rezonabil, transparent şi nediscriminatoriu.

(39)Contribuitorii care încetează să mai contribuie cu date de intrare pentru indici de referinţă critici pot submina credibilitatea acestor indici de referinţă critici, deoarece ar fi afectată capacitatea acestor indici de referinţă de a aprecia piaţa sau realitatea economică subiacentă. Este necesar, prin urmare, ca autoritatea competentă responsabilă să fie împuternicită să solicite de la entităţile supuse supravegherii contribuţii obligatorii la indicii de referinţă critici, pentru a menţine credibilitatea indicelui de referinţă în cauză. Contribuţia obligatorie cu date de intrare nu are scopul de a impune obligaţii asupra entităţilor supravegheate de a încheia sau de a se angaja să încheie tranzacţii.

(40)Având în vedere marea diversitate a tipurilor şi dimensiunilor indicilor de referinţă, este important să se introducă în prezentul regulament principiul proporţionalităţii şi să se evite impunerea unei sarcini administrative excesive asupra administratorilor de indici de referinţă a căror eliminare implică mai puţine riscuri la adresa sistemului financiar în general. De aceea, pe lângă regimul pentru indici de referinţă critici ar trebui introduse două regimuri distincte pentru indicii de referinţă: unul pentru indicii de referinţă semnificativi şi unul pentru indicii de referinţă nesemnificativi.

(41)Administratorii indicilor de referinţă semnificativi ar trebui să aibă posibilitatea de a decide să nu aplice un număr restrâns de cerinţe detaliate din prezentul regulament. Autorităţile competente ar trebui însă să îşi rezerve în continuare dreptul de a solicita aplicarea acestor cerinţe pe baza criteriilor subliniate în prezentul regulament. Actele delegate şi actele de punere în aplicare ce vizează administratorii indicilor de referinţă semnificativi ar trebui să ţină seama în mod corespunzător de principiul proporţionalităţii şi să încerce să evite sarcina administrativă pe cât posibil.

(42)Administratorii de indici de referinţă nesemnificativi sunt supuşi unui regim mai puţin detaliat, în cadrul căruia aceştia ar trebui să poată alege să nu aplice anumite cerinţe din prezentul regulament. În acest caz, administratorul în cauză ar trebui să explice de ce este oportun să nu procedeze aşa într-o declaraţie de conformitate care ar trebui să fie publicată şi transmisă autorităţilor competente. Autoritatea competentă în cauză ar trebui să verifice declaraţia de conformitate, şi ar trebui să poată cere informaţii suplimentare sau să solicite modificări pentru a asigura conformitatea cu prezentul regulament. Deşi indicii de referinţă nesemnificativi ar putea rămâne în continuare vulnerabili la manipulare, aceştia pot fi mai uşor substituiţi, prin urmare transparenţa faţă de utilizatori ar trebui să constituie în continuare principalul instrument folosit pentru ca participanţii pe piaţă să ia decizii în cunoştinţă de cauză cu privire la indicii de referinţă pe care îi consideră adecvaţi. Din acest motiv, pentru administratorii de indici de referinţă nesemnificativi nu ar trebui să se aplice acte delegate prevăzute în titlul II.

(43)Pentru ca utilizatorii indicilor de referinţă să aleagă în cunoştinţă de cauză între aceştia şi să înţeleagă riscurile asociate acestuia, ei trebuie să cunoască ce intenţionează să măsoare un anumit indice de referinţă şi care sunt posibilităţile acestuia de a fi manipulat. Prin urmare, administratorul indicelui de referinţă ar trebui să publice o declaraţie privind indicii de referinţă în care să indice aceste lucruri. Pentru a asigura o aplicare uniformă şi faptul că declaraţiile privind indicii de referinţă au o lungime rezonabilă, dar se concentrează, totodată, pe furnizarea informaţiilor esenţiale necesare utilizatorilor într-un mod uşor accesibil, ESMA ar trebui să pună la dispoziţie mai multe specificaţii cu privire la conţinutul declaraţiei privind indicii de referinţă, făcând o diferenţiere corespunzătoare între diferitele tipuri şi caracteristici ale indicilor de referinţă şi administratori ai acestora.

(44)Prezentul regulament ar trebui să ţină seama de Principiile IOSCO, care servesc drept standarde globale pentru cerinţele de reglementare în cazul indicilor de referinţă. Ca principiu general, pentru a asigura protecţia investitorilor, activităţile de supraveghere şi de reglementare desfăşurate într-o ţară terţă ar trebui să fie echivalente cu activităţile de supraveghere şi reglementare desfăşurate în cadrul Uniunii cu privire la indicii de referinţă. Prin urmare, indicii de referinţă furnizaţi din ţara terţă respectivă pot fi utilizaţi de entităţi supravegheate din Uniune, în cazul în care Comisia a luat o decizie favorabilă cu privire la echivalenţa regimului din ţara terţă respectivă. Prin urmare, autorităţile competente ar trebui să încheie acorduri de cooperare cu autorităţile de supraveghere din ţările terţe. ESMA ar trebui să coordoneze elaborarea acestor acorduri de cooperare şi schimbul, între autorităţile competente, de informaţii primite de la ţările terţe. Cu toate acestea, pentru a evita orice efecte negative ale unei încetări abrupte a utilizării în Uniune a indicilor de referinţă furnizaţi dintr-o ţară terţă, prezentul regulament prevede şi alte mecanisme (mai precis recunoaştere şi aprobare) prin care indicii de referinţă din ţări terţe pot fi utilizaţi de entităţi supravegheate din Uniune.

(45)Prezentul regulament introduce un proces de recunoaştere a administratorilor dintr-o ţară terţă de către autoritatea competentă din statul membru de referinţă. Recunoaşterea ar trebui acordată administratorilor care respectă cerinţele prezentului regulament. Recunoscând rolul principiilor IOSCO de standard global, autoritatea competentă din statul membru de referinţă ar trebui să poată acorda recunoaştere administratorilor pe baza faptului că aceştia aplică principiile IOSCO. În acest scop, autoritatea competentă ar trebui să evalueze aplicarea principiilor IOSCO de către un anumit administrator şi să stabilească dacă această aplicare este echivalentă, în cazul administratorului respectiv, cu respectarea diverselor cerinţe stabilite în prezentul regulament, ţinând seama de caracteristicile regimului de recunoaştere în comparaţie cu regimul de echivalare.

(46)Prezentul regulament introduce de asemenea un regim de aprobare care permite, în anumite condiţii, administratorilor sau entităţilor supravegheate din Uniune să aprobe utilizarea în Uniune a indicilor de referinţă furnizaţi dintr-o ţară terţă. În acest scop, autoritatea competentă ar trebui să ţină seama dacă, atunci când se furnizează indicele de referinţă ce trebuie aprobat, respectarea principiilor IOSCO ar fi echivalentă cu respectarea prezentului regulament, luând în considerare caracteristicile regimului de aprobare în comparaţie cu regimul de echivalare. Un administrator sau o entitate supravegheată care a aprobat un indice de referinţă furnizat dintr-o ţară terţă ar trebui să poarte întreaga responsabilitate pentru astfel de indici de referinţă aprobaţi şi pentru respectarea condiţiilor relevante menţionate în prezentul regulament.

(48)Anumiţi administratori ar trebui să fie autorizaţi şi supravegheaţi de către autoritatea competentă din statul membru în care sunt situaţi. Entităţile care fac deja obiectul supravegherii şi care furnizează indici de referinţă financiari diferiţi de indicii de referinţă critici ar trebui să fie înregistrate şi supravegheate de autoritatea competentă în sensul prezentului regulament. Entităţile care furnizează doar indici de referinţă consideraţi nesemnificativi ar trebui să fie înregistrate şi de autoritatea competentă în cauză. Autorizarea şi înregistrarea ar trebui să fie procese diferite, autorizarea implicând o evaluare mai extinsă a cererii administratorului. Măsura în care un administrator este autorizat sau înregistrat nu ar trebui să afecteze supravegherea acelui administrator de către autorităţile competente relevante. În plus, ar trebui introdus un regim de tranziţie, conform căruia ar putea fi înregistrate persoanele care furnizează indici de referinţă care nu sunt critici şi nu sunt utilizaţi la scară largă în unul sau mai multe state membre, pentru a facilita faza iniţială de depunere a cererilor prevăzută în prezentul regulament. ESMA ar trebui să menţină la nivelul Uniunii un registru care conţine informaţii privind administratorii autorizaţi şi informaţi, privind indicii de referinţă şi administratorii care furnizează aceşti indici în temeiul unei decizii pozitive privind fie regimul de echivalenţă, fie regimul de recunoaştere, privind administratorii Uniunii sau entităţile supravegheate care au autorizat indici de referinţă şi administratorii lor stabiliţi într-o ţară terţă.

(49)În anumite situaţii, o persoană furnizează un indice fără să aibă cunoştinţă de faptul că acesta este utilizat ca referinţă pentru un instrument financiar, un contract financiar sau un fond de investiţii. Acest lucru se întâmplă în special atunci când utilizatorii şi administratorul indicilor de referinţă sunt situaţi în state membre diferite. Prin urmare, este necesar să fie crescut nivelul de transparenţă privind care indice de referinţă este utilizat. Asemenea transparenţă poate fi realizată prin îmbunătăţirea conţinutului prospectelor sau al documentelor cu informaţii-cheie impuse de legislaţia Uniunii şi a conţinutului notificărilor impuse de Regulamentul (UE) nr. 596/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹).

(50)Autorităţile competente ale statelor membre dispun de o serie de instrumente, competenţe şi resurse eficace, care garantează eficacitatea măsurilor de supraveghere. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să prevadă în special un set minim de competenţe de supraveghere şi de investigare care ar trebui încredinţate autorităţilor competente din statele membre în conformitate cu legislaţia naţională. În exercitarea competenţelor conferite de prezentul regulament, autorităţile competente şi ESMA ar trebui să acţioneze în mod obiectiv şi imparţial şi să îşi menţină autonomia în luarea deciziilor.

(51)În vederea identificării încălcărilor prezentului regulament, este necesar ca autorităţile competente să aibă acces, în conformitate cu dispoziţiile legale naţionale, în sediile persoanelor fizice, pentru a confisca documente. Accesul în astfel de sedii este necesar atunci când există suspiciuni întemeiate că există documente şi alte date referitoare la obiectul unei inspecţii sau al unei investigaţii şi că acestea ar putea fi relevante pentru a dovedi un caz de încălcare a prezentului regulament. În plus, accesul în astfel de sedii este necesar atunci când: persoana căreia i s-au solicitat deja informaţii nu se conformează acestei obligaţii; sau atunci când există motive întemeiate pentru a considera că, dacă s-ar formula o astfel de solicitare, persoana în cauză nu s-ar conforma sau că documentele sau informaţiile la care se referă solicitarea ar fi sustrase, falsificate sau distruse. În cazul în care este necesară o autorizare prealabilă din partea autorităţii judiciare a statului membru în cauză, în conformitate cu legislaţia naţională, accesul în sedii ar trebui să aibă loc după obţinerea unui mandat judiciar.

(52)Înregistrările existente ale convorbirilor telefonice şi registrele referitoare la schimburile de date ale entităţilor supravegheate pot constitui dovezi cruciale, iar, uneori, pot fi singurele probe pe baza cărora poate să fie identificată şi dovedită existenţa unor încălcări ale prezentului regulament, în special cele legate de respectarea cerinţelor în materie de guvernanţă şi de control. Aceste registre şi înregistrări pot contribui la verificarea identităţii persoanei responsabile de o anumită transmitere de date de intrare, a persoanelor responsabile de aprobarea acesteia şi a gradului de respectare a separării organizaţionale între membrii personalului. Prin urmare, autorităţile competente ar trebui să fie în măsură să solicite înregistrările existente ale convorbirilor telefonice, registrele cu comunicaţiile electronice şi schimburile de date deţinute de entităţile supravegheate, în acele cazuri în care există o suspiciune întemeiată că aceste înregistrări sau registre legate de obiectul inspecţiei sau al investigaţiei ar putea fi relevante pentru a dovedi o încălcare a prezentului regulament.

(53)Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale şi principiile recunoscute în Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE) şi în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special dreptul la respectarea vieţii private şi a celei de familie, protecţia datelor cu caracter personal, dreptul la libertatea de exprimare şi de informare, libertatea de a desfăşura o activitate economică, dreptul la proprietate, dreptul la protecţia consumatorilor, dreptul la o cale de atac eficace şi dreptul la apărare. În consecinţă, prezentul regulament ar trebui interpretat şi aplicat în conformitate cu aceste drepturi şi principii.

(55)Transparenţa în ceea ce priveşte indicii de referinţă este necesară din motive de stabilitate a pieţei financiare şi de protecţie a investitorilor. Orice schimb sau transmitere de informaţii efectuat(ă) de autorităţile competente ar trebui să se efectueze în conformitate cu normele privind transferul datelor cu caracter personal, stabilite în Directiva 95/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (¹). Orice schimb sau transmitere de informaţii efectuat(ă) de autorităţile competente ar trebui să se efectueze în conformitate cu normele privind transferul datelor cu caracter personal, stabilite în Directiva (CE) nr. 45/2001 a Parlamentului European şi a Consiliului (²).

(56)Ţinând seama de principiile descrise în comunicarea Comisiei din 8 decembrie 2010 privind consolidarea regimului sancţiunilor în sectorul serviciilor financiare, şi de actele juridice ale Uniunii adoptate în urma comunicării respective, şi pentru a asigura o abordare comună şi un efect de descurajare, statele membre ar trebui să stabilească norme privind sancţiunile administrative şi alte măsurile administrative, inclusiv sancţiuni pecuniare, aplicabile în cazurile de încălcare a dispoziţiilor prezentului regulament şi să asigure aplicarea acestora. Respectivele sancţiuni şi alte măsuri administrative ar trebui să fie eficace, proporţionale şi disuasive.

(57)Sancţiunile administrative şi alte măsuri administrative, aplicate în cazuri specifice ar trebui să fie stabilite luând în considerare, după caz, factori precum rambursarea oricăror beneficii financiare identificate, gravitatea şi durata încălcării, orice circumstanţe agravante sau atenuante, necesitatea ca sancţiunile administrative pecuniare să aibă un efect disuasiv şi, după caz, să includă posibilitatea unei reduceri în schimbul cooperării cu autoritatea competentă. În special, cuantumul real al sancţiunilor administrative pecuniare aplicate în cazuri specifice ar trebui să poată atinge nivelul maxim stabilit în prezentul regulament sau nivelul mai mare prevăzut în dreptul intern, pentru încălcări foarte grave, în timp ce sancţiunile administrative pecuniare semnificativ inferioare nivelului maxim ar trebui să poată fi aplicate încălcărilor minore sau în cazul unei tranzacţii. Autoritatea competentă ar trebui să dispună de posibilitatea de a impune interdicţia de a ocupa funcţii de conducere în cadrul administratorilor indicilor de referinţă sau al contribuitorilor.

(59)În pofida faptului că nimic nu împiedică statele membre să stabilească norme pentru sancţiuni administrative şi pentru sancţiuni penale pentru aceeaşi încălcare, nu ar trebui ca statelor membre să li se impună stabilirea de norme pentru sancţiuni administrative privind acele încălcări prezentului regulament care fac obiectul dreptului penal naţional. În conformitate cu dreptul naţional, statele membre nu sunt obligate să aplice şi sancţiuni administrative, precum şi sancţiuni penale pentru aceeaşi infracţiune, dar ar trebui să poată face acest lucru dacă dreptul lor naţional le-o permite. Cu toate acestea, menţinerea sancţiunilor penale în locul sancţiunilor administrative pentru încălcarea prezentului regulament nu ar trebui să reducă sau să afecteze în vreun fel capacitatea autorităţilor competente de a coopera, de a accesa şi de a schimba informaţii în timp util cu autorităţile competente din alte state membre în sensul prezentului regulament, inclusiv după eventuala sesizare a cazurilor relevante de încălcare pe lângă autorităţile judiciare competente în vederea urmăririi penale.

(60)Este necesar să se consolideze dispoziţiile privind schimbul de informaţii dintre autorităţile competente, precum şi obligaţiile reciproce ale acestor autorităţi în materie de asistenţă şi cooperare. În contextul unei activităţi transfrontaliere în intensificare, autorităţile competente ar trebui să îşi furnizeze reciproc informaţiile necesare pentru exercitarea funcţiilor lor, astfel încât să asigure aplicarea eficace a prezentului regulament, inclusiv în cazul în care o încălcare sau o încălcare suspectată prezintă interes pentru autorităţile din două sau mai multe state membre. La schimbul de informaţii secretul profesional se impune întotdeauna, pentru a asigura buna transmitere a informaţiilor respective, precum şi protecţia anumitor drepturi.

(61)Pentru a se garanta faptul că deciziile luate de autorităţile competente de a impune sancţiuni administrative sau alte măsuri administrative au un efect disuasiv asupra publicului larg, acestea ar trebui să fie publicate. Publicarea deciziilor de a impune sancţiuni administrative sau alte măsuri administrative este, de asemenea, un instrument important pentru autorităţile competente pentru a informa participanţii la piaţă cu privire la tipul de comportament care este considerat că încalcă prezentul regulament şi pentru a promova la un nivel mai larg un comportament adecvat în rândul participanţilor pe piaţă. În cazul în care o astfel de publicare aduce prejudicii disproporţionate persoanelor implicate, pune în pericol stabilitatea pieţelor financiare sau o investigaţie aflată în desfăşurare, autoritatea competentă ar trebui să publice sancţiunile administrative sau alte măsuri administrative în mod anonim sau să amâne publicarea acestora. Mai mult, autorităţile competente ar trebui să aibă opţiunea de a nu publica o decizie de a impune sancţiuni administrative sau alte măsuri administrative în cazul în care publicarea anonimă sau întârzierea publicării sunt considerate insuficiente pentru a garanta faptul că stabilitatea pieţelor financiare nu va fi pusă în pericol. De asemenea, autorităţile competente nu sunt obligate să publice sancţiunile administrative sau alte măsuri administrative care sunt considerate a fi minore, în cazul în care publicarea lor ar fi disproporţionată.

(62)Indicii de referinţă critici pot implica contribuitori, administratori şi utilizatori din mai multe state membre. Astfel, încetarea furnizării unui astfel de indice de referinţă sau orice eveniment care poate submina în mod semnificativ integritatea sa poate avea implicaţii în mai multe state membre, ceea ce înseamnă că supravegherea unui astfel de indice de referinţă doar de către autoritatea competentă a statului membru în care acesta este situat administratorul indicilor de referinţă nu va fi eficientă şi eficace din punctul de vedere al abordării riscurilor pe care le prezintă respectivul indice de referinţă critic. Într-un astfel de caz, pentru a asigura schimbul eficient de informaţii în scopul supravegherii între autorităţile competente, precum şi coordonarea activităţilor acestora şi a măsurilor de supraveghere întreprinse, ar trebui să se formeze colegii care cuprind autorităţile competente şi ESMA. Activităţile colegiilor ar trebui să contribuie la aplicarea armonizată a dispoziţiilor prezentului regulament şi la convergenţa în materie de practici de supraveghere. Autoritatea competentă a administratorului ar trebui să stabilească proceduri scrise privind schimbul de informaţii, procesul decizional care ar putea include norme privind procedurile de votare, orice cooperare privind măsurile ce vizează contribuţia obligatorie şi cazurile în care autorităţile competente ar trebui să se consulte reciproc. Rolul de mediere al ESMA, care este obligatoriu din punct de vedere juridic, este un element-cheie pentru asigurarea coordonării, a coerenţei în materie de supraveghere şi a convergenţei practicilor de supraveghere.

(63)Indicii de referinţă pot fi utilizaţi ca referinţă pentru instrumentele financiare şi contractele financiare de lungă durată. În anumite cazuri, furnizarea unor astfel de indici de referinţă riscă ca respectivii indici de referinţă să nu mai poate fi autorizaţi după intrarea în vigoare a prezentului regulament, deoarece aceştia comportă caracteristici care nu pot fi adaptate pentru a se asigura conformitatea lor cu cerinţele prezentului regulament. În acelaşi timp, interzicerea furnizării în continuare a unui astfel de indice de referinţă ar putea să ducă la rezilierea sau ineficacitatea instrumentelor financiare sau a contractelor financiare şi, astfel, poate aduce prejudicii investitorilor. Prin urmare, este necesar să se elaboreze dispoziţii pentru a permite furnizarea în continuare a acestor indici de referinţă pentru o perioadă de tranziţie.

(65)În vederea identificării mai precise a elementelor tehnice ale prezentului regulament, ar trebui să fie delegată Comisiei, în conformitate cu articolul 290 din TFUE, competenţa de a adopta acte delegate privind explicitarea elementelor tehnice ale definiţiilor, calcularea valorilor nominale ale instrumentelor financiare, a valorii noţionale a instrumentelor derivate şi valorii nete a activelor fondurilor de investiţii care se raportează la un indice de referinţă pentru a stabili dacă un astfel de indice de referinţă este critic, în ceea ce priveşte revizuirea metodei de calcul folosite pentru a stabili pragul indicilor de referinţă critici şi a celor semnificativi; privind stabilirea motivelor obiective care stau la baza aprobării unui indice de referinţă sau a unei familii de indici de referinţă furnizaţi într-o ţară terţă, elementele prin care se analizează dacă eliminarea sau schimbarea unui indice de referinţă existent ar putea să ducă la un eveniment de forţă majoră, să afecteze sau să încalce în alt mod termenii unui contract financiar sau instrument financiar, sau regulile vreunui fond de investiţii, care se raportează la un astfel de indice de referinţă; şi privind prelungirea perioadei de 24 de luni prevăzute pentru înregistrarea, în locul autorizării anumitor administratori. Când adoptă actele respective, Comisia ar trebui să ţină seama de piaţă sau de progresele tehnologice şi de convergenţa la nivel internaţional a practicilor de supraveghere referitoare la indicii de referinţă, în special la activitatea IOSCO. Este deosebit de important ca în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experţi, şi ca respectivele consultări să se desfăşoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituţional între Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene şi Comisia Europeană privind o mai bună legiferare (¹) din 13 aprilie 2016. În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European şi Consiliul primesc toate documentele în acelaşi timp cu experţii din statele membre, iar experţii acestor instituţii au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experţi ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(66)Standardele tehnice ar trebui să asigure armonizarea consecventă a cerinţelor privind furnizarea indicilor utilizaţi ca indici de referinţă şi contribuţia la aceştia, precum şi protecţia adecvată a investitorilor şi a consumatorilor din întreaga Uniune. Ar fi eficient şi oportun să se încredinţeze ESMA, ca organism care deţine cunoştinţe de specialitate de un nivel înalt, sarcina de a elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare care nu implică alegeri strategice şi de a le înainta Comisiei. Comisia ar trebui să adopte, prin intermediul unor acte delegate, în conformitate cu articolul 290 din TFUE, şi în conformitate cu articolele 10 şi 14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, proiecte de standarde tehnice de reglementare elaborate de ESMA referitoare la procedurile aferente funcţiei de supraveghere; şi la caracteristicile acesteia; la modalitatea de a asigura utilitatea şi verificabilitatea datelor de intrare, precum şi ale procedurilor de supraveghere şi verificare internă ale unui contribuitor; la informaţiile ce trebuie furnizate de un administrator cu privire la indicii de referinţă şi metodologia aferente acestora; la elementele codului de conduită; la cerinţele privind sistemele şi controalele; la criteriile ce ar trebui luate în considerare de autoritatea competentă atunci când aceasta decide dacă să aplice anumite cerinţe suplimentare; la conţinutul declaraţiei privind indicele de referinţă şi cazurile în care este necesară o actualizare a unei astfel de declaraţii; la conţinutul minim al acordurilor de cooperare dintre autorităţile competente şi ESMA; la forma şi conţinutul cererii de recunoaştere depuse de un administrator dintr-o ţară terţă; şi la prezentarea informaţiilor ce trebuie furnizate împreună cu o astfel de cerere, informaţiile ce trebuie furnizate în cererea de autorizare sau înregistrare.

(67)În vederea asigurării unor condiţii uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament, ar trebui să se confere Comisiei competenţe de executare pentru crearea şi revizuirea unei liste a autorităţilor publice din Uniune, crearea şi revizuirea listei indicilor de referinţă critici şi stabilirea echivalenţei dintre cadrul juridic care se aplică furnizorilor de indici de referinţă din ţările terţe în vederea obţinerii unei echivalenţe totale sau parţiale. Aceste competenţe trebuie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului (²).

(68)Comisiei ar trebui să i se încredinţeze, de asemenea, competenţa de a adopta, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, în conformitate cu articolul 291 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene şi în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare elaborate de ESMA care să stabilească modele de declaraţii de conformitate, precum şi procedurile şi formularele utilizate pentru schimbul de informaţii între autorităţile competente şi ESMA.

(69)Întrucât obiectivele prezentului regulament, respectiv stabilirea unui regim coerent şi eficace pentru abordarea vulnerabilităţilor pe care le implică utilizarea indicilor de referinţă, nu pot fi realizate într-o măsură suficientă de către statele membre, dat fiind că impactul global al problemelor legate de indicii de referinţă poate fi perceput pe deplin numai într-un context al Uniunii,dar, având în vedere amploarea şi efectele prezentului regulament, obiectivele respective pot fi mai bine realizate la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este enunţat la acelaşi articol, prezentul regulament nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor respective.

(71)Consumatorii pot încheia contracte financiare, în special credite ipotecare şi contracte de credit de consum care se raportează la un indice de referinţă, dar, având în vedere raportul inegal de forţe şi utilizarea unor clauze standard, aceştia au o libertate de alegere limitată în ceea ce priveşte indicele de referinţă utilizat. Prin urmare, este necesar să se asigure cel puţin faptul că la dispoziţia creditorilor sau a intermediarilor de credite pentru consumatori se pun informaţii corespunzătoare. În acest scop, Directivele 2008/48/CE şi 2014/17/UE ar trebui prin urmare modificate în consecinţă.

(72)Regulamentul (UE) nr. 596/2014 prevede cerinţa pentru persoanele care exercită responsabilităţi de conducere, precum şi pentru persoanele care au o legătură strânsă cu acestea, să informeze emitentul şi autoritatea competentă cu privire la fiecare tranzacţie desfăşurată pe contul lor ce are legătură cu instrumentele financiare care au, la rândul lor, legătură cu acţiunile sau instrumentele de datorie ale emitentului. Cu toate acestea, există o gamă largă de instrumente financiare care au legătură cu acţiunile şi instrumentele de datorie ale unui anumit emitent. Aceste instrumente financiare includ titluri de participare la organisme de plasament colectiv, produse structurate sau instrumente financiare care conţin un instrument derivat care implică expunerea la performanţele unor acţiuni sau instrumente de datorie emise. Fiecare tranzacţie cu astfel de instrumente financiare ce depăşeşte un prag minim ar trebui notificată emitentului şi autorităţii competente. Ar trebui exceptat cazul în care fie instrumentul financiar implicat presupune o expunere de 20 % sau mai puţin la acţiunile sau instrumentele de datorie ale emitentului, fie persoana care exercită responsabilităţi de conducere sau persoana care are o legătură strânsă cu aceasta nu a cunoscut şi nu putea cunoaşte structura investiţiei instrumentului financiar implicat. Prin urmare, Regulamentul (UE) nr. 596/2014 ar trebui modificat,

TITLUL I:OBIECT, DOMENIU DE APLICARE ŞI DEFINIŢII

Art. 2: Domeniul de aplicare

(2)Prezentul regulament nu se aplică:

f)unei persoane fizice sau juridice care acordă sau promite să acorde credit în cadrul activităţii sale comerciale, al activităţii sale profesionale sau al profesiei sale, numai în măsura în care persoana respectivă publică sau pune la dispoziţia publicului propriile sale rate de împrumut, variabile sau fixe, stabilite prin decizii interne şi aplicabile numai contractelor financiare încheiate de persoana respectivă sau de o societate din cadrul aceluiaşi grup, cu clienţii proprii;

g)unui indice de referinţă bazat pe mărfuri şi calculat în funcţie de date furnizate de contribuitori, care sunt în majoritate entităţi nesupravegheate pentru care se aplică ambele condiţii următoare:

Art. 3: Definiţii

(1)În sensul prezentului regulament se aplică următoarele definiţii:

7."utilizarea unui indice de referinţă" înseamnă:

13."avizul expertului" înseamnă exercitarea puterii discreţionare de către un administrator sau de către un contribuitor în ceea ce priveşte utilizarea datelor la stabilirea unui indice de referinţă, inclusiv extrapolarea valorilor aferente tranzacţiilor anterioare sau conexe, ajustarea valorilor în funcţie de factori care pot influenţa calitatea datelor, cum ar fi evenimente de pe piaţă sau deprecierea calităţii creditului unui cumpărător sau al unui vânzător, şi ponderarea ofertelor la un nivel mai ridicat decât cel al unei anumite tranzacţii încheiate;

16."instrument financiar" înseamnă oricare dintre instrumentele enumerate în secţiunea C din anexa I la Directiva 2014/65/UE, pentru care a fost făcută o cerere de admitere la tranzacţionare într-un loc de tranzacţionare conform definiţiei de la articolul 4 alineatul (1) punctul 24 din Directiva 2014/65/UE sau care este tranzacţionat într-un loc de tranzacţionare conform definiţiei de la articolul 4 alineatul (1) punctul 24 din Directiva 2014/65/UE, sau prin intermediul unui internalizator sistematic, astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) punctul 20 din respectiva directivă;

17."entitate supravegheată" înseamnă oricare dintre următoarele entităţi:

f)un administrator al fondurilor de investiţii alternative (AFIA), astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (³);

23."indice de referinţă bazat pe mărfuri" înseamnă un indice de referinţă în care activul suport, în sensul punctului 1 litera (b) punctul (ii) din prezentul alineat, este o marfă, în sensul articolului 2 punctul 1 din Regulamentul (CE) nr. 1287/2006 al Comisiei (¹), cu excepţia certificatelor de emisii menţionate la punctul 11 din secţiunea C a anexei I la Directiva 2014/65/UE;

23^1.«indice UE de referinţă pentru activităţile de tranziţie climatică» înseamnă un indice de referinţă care este etichetat ca indice UE de referinţă pentru activităţile de tranziţie climatică îndeplinind următoarele cerinţe:

23^2.«indice UE de referinţă aliniat la Acordul de la Paris» înseamnă un indice de referinţă care este etichetat ca indice de referinţă aliniat la Acordul de la Paris îndeplinind următoarele cerinţe:

(a)în sensul punctului 1 litera (b) subpunctul (ii) de la prezentul alineat şi în cel al actului delegat menţionat la articolul 19c, activele sale suport sunt selectate, ponderate sau excluse astfel încât emisiile de carbon din portofoliul de referinţă rezultate să fie aliniate cu obiectivele Acordului de la Paris adoptat în temeiul Convenţiei-cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice («Acordul de la Paris»), aprobat de către Uniune la 5 octombrie 2016 (^*1);

24."indice de referinţă bazat pe date reglementate" înseamnă un indice de referinţă stabilit prin aplicare unei formule derivate din:

a)date de intrare provenite în întregime de la:

(i)un loc de tranzacţionare, astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) punctul 24 din Directiva 2014/65/UE, sau un loc de tranzacţionare într-o ţară terţă pentru care Comisia a adoptat o decizie de punere în aplicare potrivit căreia cadrul juridic şi de supraveghere al ţării respective este considerat ca având efect echivalent în înţelesul articolului 28 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 600/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului (^*1) sau al articolului 25 alineatul (4) din Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European şi a Consiliului, sau o piaţă reglementată considerată a fi echivalentă în temeiul articolului 2a din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, însă, în fiecare caz, numai în ceea ce priveşte datele de tranzacţie referitoare la instrumente financiare;

(ii)un mecanism de publicare aprobat, astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) punctul 52 din Directiva 2014/65/UE, sau de un furnizor de sisteme centralizate de raportare, astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) punctul 53 din Directiva 2014/65/UE, în conformitate cu cerinţele obligatorii privind transparenţa post-tranzacţionare, însă numai în ceea ce priveşte datele de tranzacţie referitoare la instrumentele financiare care sunt tranzacţionate într-un loc de tranzacţionare;

29."autoritate publică" înseamnă:

(2)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 49 în vederea explicitării elementelor tehnice ale definiţiilor prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol, în special în vederea furnizării de detalii cu privire la ce anume constituie punerea la dispoziţia publicului în scopul definirii unui indice.

(3)Comisia adoptă acte de punere în aplicare cu scopul de a redacta şi de a revizui o listă cu autorităţile publice din Uniune care sunt vizate de definiţia de la punctul 29 din alineatul (1) din prezentul articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 50 alineatul (2).

TITLUL II:INTEGRITATEA ŞI FIABILITATEA INDICILOR DE REFERINŢĂ

CAPITOLUL 1:Guvernanta şi controlul de către administratori

Art. 4: Cerinţe în materie de guvernantă şi de conflicte de interese

(1)Un administrator trebuie să dispună de mecanisme solide de guvernanţă, care includ o structură organizaţională clară, cu roluri şi responsabilităţi bine definite, transparente şi coerente pentru toţi participanţii implicaţi în furnizarea unui indice de referinţă.

Administratorii iau toate măsurile necesare pentru a identifica şi a preveni sau gestiona conflictele de interese între ei înşişi (inclusiv managerii şi angajaţii săi sau orice altă persoană fizică sau parte terţă cu care are legături directe sau indirecte sau se află sub controlul lor) şi contribuitori sau utilizatori şi pentru a garanta că, în cazul în care este necesară exercitarea a puterii de decizie sau a puterii discreţionare în procesul de stabilire a indicelui de referinţă, acest lucru se realizează în mod independent şi onest.

(3)În cazul în care un administrator ar putea face obiectul unor conflicte de interese ca urmare a structurii sale de proprietate, a participaţiilor majoritare sau a altor activităţi desfăşurate de o entitate care deţine drepturi de proprietate sau de control asupra administratorului sau de o entitate deţinută sau controlată de către administrator sau de către oricare dintre afiliaţii administratorului care nu pot fi aplanate în mod corespunzător, autoritatea competentă aplicabilă îi poate cere administratorului să instituie o funcţie de supraveghere independentă, care include o reprezentare echilibrată a părţilor interesate, inclusiv utilizatori şi contribuitori.

(6)Administratorul stabileşte şi aplică politici şi proceduri adecvate, precum şi mecanisme organizaţionale eficiente pentru identificarea, divulgarea, prevenirea, gestionarea şi atenuarea conflictelor de interese în scopul protejării integrităţii şi independenţei procesului de stabilire a indicelui de referinţă. Aceste politici şi proceduri sunt revizuite şi actualizate periodic. Politicile şi procedurile ţin cont de conflictele de interese, de gradul de exercitare a puterilor discreţionare în procesul de stabilire a indicelui de referinţă şi de riscurile pe care le prezintă indicele de referinţă şi le tratează în mod corespunzător. Politicile şi procedurile:

(7)Administratorii se asigură că angajaţii şi toate celelalte persoane fizice ale căror servicii sunt puse la dispoziţia lor sau se află sub controlul lor şi care sunt direct implicate în furnizarea unui indice de referinţă:

(9)ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare în care precizează cerinţele care asigură faptul că mecanismele de guvernanţă menţionate la alineatul (1) sunt suficient de solide.

Art. 5: Cerinţe privind funcţia de supraveghere

(3)Funcţia de supraveghere funcţionează în mod integru şi cuprinde unele dintre sau toate responsabilităţile următoare, adaptate de către administrator în funcţie de complexitatea, utilizarea şi vulnerabilitatea indicelui de referinţă:

(5)ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza procedurile aferente şi caracteristicile funcţiei de supraveghere, inclusiv componenţa sa, precum şi poziţionarea sa în cadrul structurii organizaţionale a administratorului, astfel încât să se asigure integritatea acestei funcţii şi lipsa conflictelor de interese. În special, ESMA întocmeşte o listă neexhaustivă a mecanismelor de guvernanţă adecvate, după cum se precizează la alineatul (4).

ESMA face distincţie între diferitele tipuri de indici de referinţă şi de sectoare, astfel cum se prevede în prezentul regulament, şi ţine seama de diferenţele existente în ceea ce priveşte structura de proprietate şi de control a administratorilor, natura, amploarea şi complexitatea procesului de furnizare a indicelui de referinţă, precum şi de riscul şi impactul acestuia, inclusiv în contextul convergenţei internaţionale a practicilor de supraveghere în ceea ce priveşte cerinţele de guvernanţă aferente indicilor de referinţă. Cu toate acestea, proiectele de standarde tehnice de reglementare elaborate de ESMA nu se referă şi nu se aplică la administratorii de indici de referinţă nesemnificativi.

Art. 6: Cerinţe privind cadrul de control

(4)Administratorul stabileşte măsuri pentru:

(6)Pentru indicii de referinţă critici, administratorul dispune de proceduri administrative şi contabile sigure, de mecanisme de control intern, de proceduri eficace de evaluare a riscurilor şi de mecanisme eficiente de control şi de salvgardare pentru gestionarea sistemelor TIC în conformitate cu Regulamentul (UE) 2022/2554 al Parlamentului European şi al Consiliului (^*5).

Art. 7: Cerinţe privind cadrul de responsabilitate

Art. 8: Cerinţe în materie de ţinere a evidenţelor

(1)Administratorul ţine evidenţa:

(2)Administratorul păstrează evidenţele prevăzute la alineatul (1) timp de cel puţin cinci ani, într-o formă care să facă posibilă reproducerea şi înţelegerea integrală a stabilirii indicelui de referinţă şi care să permită efectuarea unui audit sau unei evaluări a datelor de intrare, calculelor, deciziilor luate şi a aprecierilor discreţionare făcute. Înregistrările conversaţiilor telefonice sau ale comunicaţiilor electronice înregistrate în conformitate cu alineatul (1) litera (h) sunt furnizate la cerere persoanelor implicate în conversaţiile sau comunicaţiile respective şi sunt păstrate pentru o perioadă de trei ani.

Art. 9: Mecanismul de tratare a reclamaţiilor

(2)Un astfel de mecanism de tratare a reclamaţiilor asigură faptul că:

Art. 10: Externalizarea

(3)În cazul în care are loc o externalizare, administratorul asigură îndeplinirea următoarelor condiţii:

CAPITOLUL 2:Date de intrare, metodologie şi semnalarea încălcărilor

Art. 11: Date de intrare

(1)Furnizarea unui indice de referinţă este reglementată de următoarele cerinţe referitoare la datele de intrare:

a)datele de intrare sunt suficiente pentru a reprezenta în mod exact şi fiabil piaţa sau realitatea economică pe care indicele de referinţă este destinat să o măsoare.

(2)Administratorul se asigură că controalele privind datele de intrare includ:

(3)În cazul în care datele de intrare ale unui indice de referinţă sunt furnizate de funcţia de front office, şi anume de un departament, diviziune, grup sau personal al contribuitorilor sau de unul dintre afiliaţii acestora care efectuează o activitate de stabilire a preţurilor, tranzacţionare, vânzare, marketing, publicitate, prospectare, structurare sau brokeraj, administratorul:

(5)ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza mai detaliat faptul că datele de intrare sunt corespunzătoare şi verificabile, potrivit cerinţelor de la alineatul (1) literele (a) şi (b), precum şi procedurile de supraveghere şi verificare internă ale unui contribuitor, a căror existenţă trebuie să fie garantată de administrator, în conformitate cu alineatul (3) litera (b), pentru a garanta integritatea şi acurateţea datelor de intrare. Cu toate acestea, proiectele de standarde tehnice de reglementare elaborate de ESMA nu se referă şi nu se aplică la administratorii de indici de referinţă nesemnificativi.

Art. 12: Metodologia

(1)Pentru stabilirea indicelui de referinţă, administratorul utilizează o metodologie care:

(2)Atunci când elaborează metodologia privind indicele de referinţă, administratorul indicelui de referinţă:

(4)ESMA elaborează proiecte de tehnice standarde de reglementare în care precizează condiţiile care asigură faptul că metodologia menţionată la alineatul (1) este conformă cu literele (a)-(e) de la alineatul respectiv.

Art. 13: Transparenţa metodologiei

(1)Administratorul dezvoltă, exploatează şi administrează în mod transparent datele privind indicele de referinţă şi metodele aplicate. În acest scop, administratorul publică sau pune la dispoziţie următoarele informaţii:

(2)Procedurile specificate la alineatul (1) litera (c) stabilesc:

(3)ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare detaliind informaţiile care trebuie furnizate de un administrator în conformitate cu cerinţele menţionate la alineatele (1) şi (2), făcând distincţia între diferitele tipuri de indici de referinţă şi sectoare astfel cum se prevede în prezentul regulament. ESMA ţine cont de necesitatea de a dezvălui acele elemente ale metodologiei care oferă suficiente detalii pentru a le permite utilizatorilor să înţeleagă cum este furnizat indicele de referinţă şi să aprecieze gradul său de reprezentativitate, relevanţa sa pentru anumiţi utilizatori şi caracterul său adecvat ca referinţă pentru instrumente şi contracte financiare, şi de principiul proporţionalităţii. Cu toate acestea, proiectele de standarde tehnice de reglementare elaborate de ESMA nu se referă şi nu se aplică la administratorii de indici de referinţă nesemnificativi.

Art. 14: Semnalarea încălcărilor

(2)Administratorul monitorizează datele de intrare şi contribuitorii pentru ca să notifice autoritatea competentă relevantă furnizând toate informaţiile relevante atunci când administratorul suspectează, în ceea ce priveşte indicele de referinţă, că a avut loc vreun comportament care poate implica manipulare sau o tentativă de manipulare a unui indice de referinţă în sensul Regulamentului (UE) nr. 596/2014, inclusiv coluziune în acest scop.

(4)ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare în care precizează caracteristicile sistemelor şi controalelor menţionate la alineatul (1).

CAPITOLUL 3:Codul de conduită şi cerinţe impuse contribuitorilor

Art. 15: Codul de conduită

(1)În cazul în care un indice de referinţă se bazează pe datele de intrare de la contribuitori, administratorul său elaborează un cod de conduită pentru fiecare indice de referinţă, indicând responsabilităţile contribuitorilor cu privire la contribuţiile cu date de intrare şi se asigură că un astfel de cod de conduită este în conformitate cu prezentul regulament. Pentru administrator, angajamentul contribuitorilor de a respecta permanent codul de conduită, efectuat cel puţin o dată pe an, precum şi în cazul modificării codului, reprezintă o garanţie suficientă.

(2)Codul de conduită include cel puţin următoarele elemente:

d)sistemele şi controalele pe care un contribuitor trebuie să le instituie inclusiv:

(5)În termen de 15 zile lucrătoare de la data aplicării deciziei de a include un indice de referinţă critic în lista menţionată la articolul 20 alineatul (1), administratorul respectivului indice de referinţă critic notifică codul de conduită autorităţii competente responsabile. Autoritatea competentă în cauză verifică, în termen de 30 de zile, dacă conţinutul codului de conduită este conform cu prezentul regulament. În cazul în care autoritatea competentă relevantă constată existenţa unor elemente care nu respectă prezentul regulament, se aplică dispoziţiile de la alineatul (4) din prezentul articol.

(6)ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare prin care oferă precizări suplimentare cu privire la elementele codului de conduită menţionate la alineatul (2) pentru diferitele tipuri de indici de referinţă, pentru a ţine seama de evoluţiile indicilor de referinţă şi ale pieţelor financiare.

Art. 16: Cerinţe în materie de guvernanţă şi control pentru contribuitorii supravegheaţi

(1)În cazul unui contribuitor supravegheat, se aplică următoarele cerinţe în materie de guvernanţă şi control:

(2)Un contribuitor supravegheat dispune de sisteme şi controale eficiente pentru a asigura integritatea şi fiabilitatea tuturor contribuţiilor cu date de intrare furnizate administratorului, inclusiv:

(3)În cazul în care datele de intrare se bazează pe avize ale experţilor, contribuitorii care fac obiectul supravegherii stabilesc, pe lângă sistemele şi controalele menţionate la alineatul (2), politici care trebuie urmate în cazul oricărei utilizări a puterii de decizie sau a puterii discreţionare şi păstrează evidenţe privind argumentele care stau la baza oricărei astfel de decizii sau aprecieri. În limitele proporţionalităţii, contributorii supravegheaţi ţin seama de natura indicelui de referinţă şi de datele lor de intrare.

(5)ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a aduce precizări suplimentare referitoare la cerinţele în materie de guvernanţă, sisteme şi controale, şi politici prevăzute la alineatele (1), (2) şi (3).

ESMA ţine cont de diferitele caracteristici ale indicilor de referinţă şi ale contribuitorilor supravegheaţi, în special în ceea ce priveşte diferenţele legate de datele de intrare furnizate şi metodologiile utilizate, riscurile de manipulare a datelor de intrare şi natura activităţilor efectuate de către contribuitorii supravegheaţi, precum şi evoluţiile indicilor de referinţă şi ale pieţelor financiare având în vedere convergenţa practicilor de supraveghere în ceea ce priveşte indicii de referinţă. Cu toate acestea, proiectele de standarde tehnice de reglementare elaborate de ESMA nu se referă şi nu se aplică contribuitorilor supravegheaţi ai indicilor de referinţă nesemnificativi.

TITLUL III:CERINŢE PENTRU DIFERITE TIPURI DE INDICI DE REFERINŢĂ

CAPITOLUL 1:Indici de referinţă bazaţi pe date reglementate

Art. 17: Indici de referinţă bazaţi pe date reglementate

(1)Articolul 11 alineatul (1) literele (d) şi (e), articolul 11 alineatele (2) şi (3), articolul 14 alineatele (1) şi (2) şi articolele 15 şi 16 nu se aplică în cazul furnizării de indici de referinţă bazaţi pe date reglementate şi al contribuţiilor la aceştia. Articolul 8 alineatul (1) litera (a) nu se aplică la furnizarea indicilor de referinţă bazaţi pe date reglementate cu privire la datele de intrare care sunt furnizate în totalitate şi în mod direct, conform articolului 3 alineatul (1) punctul 24.

CAPITOLUL 2:Indici de referinţă pentru rata dobânzii şi indici de referinţă pentru cursul de schimb valutar la vedere

Art. 18^a: Indici de referinţă pentru cursul de schimb valutar la vedere

(1)Comisia poate desemna un indice de referinţă pentru cursul de schimb valutar la vedere care este administrat de administratori situaţi în afara Uniunii atunci când sunt îndeplinite ambele criterii următoare:

CAPITOLUL 3:Indici de referinţă bazaţi pe mărfuri

Art. 19: Indici de referinţă bazaţi pe mărfuri

(1)Cerinţele specifice stabilite în anexa II se aplică în locul cerinţelor de la titlul II, cu excepţia articolului 10, furnizării de indici de referinţă bazaţi pe mărfuri şi contribuţiei cu date la aceşti indici, cu excepţia cazului în care indicele de referinţă se bazează pe date reglementate sau pe date transmise de contribuitori dintre care majoritatea sunt entităţi supravegheate.

CAPITOLUL 3^A:Indici UE de referinţă pentru activităţile de tranziţie climatică şi indici UE de referinţă aliniaţi la Acordul de la Paris

Art. 19^a: Indici UE de referinţă pentru activităţile de tranziţie climatică şi indici UE de referinţă aliniaţi la Acordul de la Paris

(2)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 49 pentru a completa prezentul regulament prin stabilirea standardelor minime privind indicii UE de referinţă pentru activităţile de tranziţie climatică şi indicii UE de referinţă aliniaţi la Acordul de la Paris care să precizeze:

Art. 19^b: Cerinţe pentru indicii UE de referinţă pentru activităţile de tranziţie climatică

Art. 19^c: Excluderi de la indicii UE de referinţă aliniaţi la Acordul de la Paris

(1)Comisia este împuternicită să adopte un act delegat în conformitate cu articolul 49 pentru a completa prezentul regulament prin identificarea, în ceea ce priveşte indicii UE de referinţă aliniaţi la Acordul de la Paris, sectoarele care urmează să fie excluse deoarece nu au obiective cuantificabile de reducere a emisiilor de carbon care trebuie să fie îndeplinite până la termene determinate, aliniate cu obiectivele Acordului de la Paris. Comisia adoptă respectivul act delegat până la 1 ianuarie 2021 şi îl actualizează la fiecare trei ani.

CAPITOLUL 4:Indici de referinţă critici

Art. 20: Indici de referinţă critici

(1)Comisia adoptă acte de punere în aplicare în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 50 alineatul (2) pentru a întocmi şi a revizui cel puţin o dată la doi ani o listă de indici de referinţă furnizaţi de administratori situaţi pe teritoriul Uniunii care sunt indici de referinţă critici, cu condiţia îndeplinirii uneia din condiţiile următoare:

c)indicele de referinţă îndeplineşte toate criteriile următoare:

În cazul în care un indice de referinţă întruneşte criteriile prevăzute la litera (c) punctele (ii) şi (iii), dar nu întruneşte criteriul prevăzut la litera (c) punctul (i), autoritatea competentă din statul membru vizat împreună cu autoritatea competentă din statul membru în care îşi are sediul administratorul pot conveni că indicele de referinţă respectiv ar trebui să fie recunoscut ca fiind critic pe baza prezentului paragraf. În orice caz, autoritatea competentă a administratorului se consultă cu autorităţile competente ale statului membru vizat. În cazul unui dezacord între autorităţile competente, decizia dacă indicele de referinţă respectiv ar trebui să fie recunoscut ca fiind critic pe baza prezentului paragraf este luată de autoritatea competentă a administratorului, ţinând cont de motivele dezacordului. Autorităţile competente sau, în cazul unui dezacord, autoritatea competentă a administratorului transmit evaluarea Comisiei. După primirea evaluării, Comisia adoptă un act de punere în aplicare în conformitate cu prezentul alineat. În plus, în cazul unui dezacord, autoritatea competentă a administratorului transmite evaluarea către ESMA, care poate publica un aviz.

(1¹)În cazul în care ESMA consideră că un indice de referinţă îndeplineşte toate criteriile prevăzute la alineatul (1) litera (c), aceasta prezintă Comisiei o cerere de desemnare însoţită de documentaţia corespunzătoare în vederea recunoaşterii indicelui de referinţă ca fiind critic.

(3)În scopul alineatului (2), autoritatea competentă evaluează dacă încetarea furnizării indicelui de referinţă sau furnizarea sa pe baza datelor de intrare sau provenite de la un grup de contribuitori care nu mai sunt reprezentativi pentru piaţa sau pentru realitatea economică la care se raportează ar avea un impact negativ asupra integrităţii pieţelor, stabilităţii financiare, consumatorilor, economiei reale sau finanţării gospodăriilor şi întreprinderilor în statul membru respectiv. În evaluarea sa, autoritatea competentă ia în calcul:

c)orice alt indicator pentru a evalua în mod obiectiv impactul potenţial al întreruperii sau al lipsei de fiabilitate a indicelui de referinţă asupra integrităţii pieţelor, stabilităţii financiare, consumatorilor, sau finanţării gospodăriilor şi întreprinderilor din statul membru respectiv.

(6)Se conferă Comisiei competenţa de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 49, pentru:

a)a specifica modul în care urmează să se evalueze valoarea nominală a instrumentelor financiare, altele decât instrumentele derivate, valoarea noţională a instrumentelor derivate şi valoarea netă a activelor fondurilor de investiţii, inclusiv în cazul unei referinţe indirecte la un indice de referinţă din cadrul unei combinaţii de indici de referinţă, pentru a se putea compara cu pragurile menţionate la alineatul (1) din prezentul articol şi la articolul 24 alineatul (1) litera (a);

c)a specifica cum urmează să fie aplicate criteriile menţionate la alineatul (1) litera (c) punctul (iii) din prezentul articol ţinând cont de orice informaţie ajutătoare pentru a evalua în mod obiectiv impactul potenţial al întreruperii sau al lipsei de fiabilitate a indicelui de referinţă asupra integrităţii pieţelor, stabilităţii financiare, consumatorilor sau finanţării gospodăriilor şi întreprinderilor dintr-unul sau mai multe state membre.

Art. 21: Administrarea obligatorie a unui indice de referinţă critic

(1)În cazul în care administratorul unui indice de referinţă critic intenţionează să nu mai furnizeze indicele de referinţă critic respectiv, acesta:

(2)La primirea evaluării administratorului menţionată la alineatul (1), autoritatea competentă:

b)în termen de patru săptămâni de la primirea evaluării respective, realizează propria evaluare a modului în care indicele de referinţă trebuie să fie transmis unui nou administrator sau să înceteze să mai fie furnizat, ţinând cont de procedura stabilită conform articolului 28 alineatul (1).

(3)După finalizarea analizei prevăzute la alineatul (2) litera (b), autoritatea competentă poate obliga administratorul să continue publicarea indicelui de referinţă până la momentul în care:

c)indicele de referinţă încetează să mai fie critic.

(5)ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare în care precizează criteriile pe care trebuie să se bazeze evaluarea menţionată la alineatul (2) litera (b).

Art. 23: Contribuţie obligatorie la un indice de referinţă critic

(3)Un contribuitor la un indice de referinţă critic care face obiectul supravegherii şi care intenţionează să înceteze să contribuie cu date de intrare notifică fără întârziere în scris administratorul în acest sens. La primirea notificării, administratorul informează fără întârziere nejustificată autoritatea sa competentă.

Autoritatea competentă a administratorului indicelui de referinţă critic informează fără întârziere nejustificată în acest sens autoritatea competentă a respectivului contribuitor supravegheat şi, după caz, ESMA. Administratorul furnizează autorităţii sale competente, cât mai curând posibil, dar în cel mult 14 zile de la notificarea efectuată de contribuitorul supravegheat, o evaluare a implicaţiilor pentru capacitatea indicelui de referinţă critic de a măsura piaţa sau realitatea economică subiacentă.

(4)La primirea evaluării menţionate la alineatele (2) şi (3) din prezentul articol, autoritatea competentă a administratorului informează, după caz şi cu promptitudine, ESMA sau colegiul instituit în temeiul articolului 46 şi, pe baza evaluării respective, realizează propria evaluare a capacităţii indicelui de referinţă de a măsura piaţa şi realitatea economică subiacentă, ţinând seama de procedura administratorului privind încetarea furnizării indicelui de referinţă stabilită în conformitate cu articolul 28 alineatul (1).

(5)Din data în care autoritatea competentă a administratorului a fost informată cu privire la intenţia contribuitorilor de a înceta să contribuie cu date de intrare şi până la în momentul în care are loc finalizarea evaluării menţionate la alineatul (4), aceasta are competenţa de a obliga contribuitorii care au transmis notificarea în conformitate cu alineatul (3) să continue contribuţiile cu date de intrare, în orice caz pentru o perioadă maximă de patru săptămâni, fără a obliga entităţile care fac obiectul supravegherii de a efectua tranzacţii sau de a se angaja să efectueze tranzacţii.

(6)În cazul în care, după perioada menţionată la alineatul (5) şi în baza propriei evaluări menţionate la alineatul (4), autoritatea competentă consideră că reprezentativitatea unui indice de referinţă critic este pusă în pericol, aceasta are competenţa:

a)de a solicita entităţilor supravegheate selectate în conformitate cu alineatul (7) din prezentul articol, inclusiv entităţilor care nu sunt încă contribuitoare la indicele de referinţă critic vizat, să contribuie cu date de intrare către administrator în conformitate cu metodologia administratorului, codul de conduită menţionat la articolul 15 şi alte norme. Această cerinţă rămâne în vigoare pentru o perioadă de timp corespunzătoare, fără însă a depăşi 12 luni de la data la care a fost luată decizia iniţială prin care se solicită contribuţiile obligatorii în conformitate cu alienatul (5) sau, pentru entităţile care nu sunt încă contribuitori, de la data la care a fost luată decizia prin care se solicită contribuţiile obligatorii în temeiul prezentei litere;

(9)Înainte de expirarea perioadei menţionate la alineatul (6) primul paragraf litera (a), autoritatea competentă a administratorului analizează măsurile adoptate în conformitate cu alineatul (6). Autoritatea competentă revocă o măsură în cazul în care consideră că:

a)este probabil ca contribuitorii să furnizeze în continuare date de intrare pentru o perioadă de cel puţin un an, dacă măsura ar fi revocată, lucru care trebuie dovedit cel puţin prin următoarele elemente:

CAPITOLUL 4^a:Înlocuirea statutară a unui indice de referinţă

Art. 23^a: Domeniul de aplicare a înlocuirii statutare a unui indice de referinţă

Art. 23^b: Înlocuirea unui indice de referinţă prin dreptul Uniunii

(1)Prezentul articol se aplică:

(2)Comisia poate desemna unul sau mai mulţi indici de referinţă de înlocuire, cu condiţia să fi avut loc oricare dintre următoarele evenimente:

a)autoritatea competentă pentru administratorul indicelui de referinţă respectiv a emis o declaraţie publică sau a publicat informaţii prin care se anunţă că indicele de referinţă respectiv nu mai reflectă piaţa sau realitatea economică subiacentă; în cazul unui indice de referinţă desemnat ca fiind critic printr-un act de punere în aplicare adoptat în temeiul articolului 20 alineatul (1) litera (a) sau (c), autoritatea competentă face un astfel de anunţ numai atunci când, în urma exercitării competenţelor prevăzute la articolul 23, indicele de referinţă continuă să nu reflecte piaţa sau realitatea economică subiacentă;

b)administratorul indicelui de referinţă respectiv sau o persoană ce acţionează în numele acestui administrator a emis o declaraţie publică sau a publicat informaţii, ori o astfel de declaraţie publică a fost emisă sau astfel de informaţii au fost publicate, prin care se anunţă că administratorul respectiv va dispune lichidarea ordonată a respectivului indice de referinţă sau va înceta să furnizeze indicele de referinţă respectiv sau anumite perioade sau anumite monede pentru care se calculează respectivul indice de referinţă, fie definitiv, fie pe o durată nedeterminată, cu condiţia ca, la momentul emiterii declaraţiei sau al publicării informaţiilor, să nu existe niciun administrator succesor care să furnizeze în continuare indicele de referinţă respectiv;

c)autoritatea competentă pentru administratorul indicelui de referinţă respectiv sau orice entitate care are autoritate în materie de insolvenţă sau de rezoluţie asupra unui astfel de administrator, a emis o declaraţie publică sau a publicat informaţii prin care se anunţă că administratorul va dispune lichidarea ordonată a respectivului indice de referinţă sau va înceta să furnizeze indicele de referinţă respectiv sau anumite perioade sau anumite monede pentru care se calculează respectivul indice de referinţă, fie definitiv, fie pe o durată nedeterminată, cu condiţia ca, la momentul emiterii declaraţiei sau al publicării informaţiilor să nu existe niciun administrator succesor care să furnizeze în continuare indicele de referinţă respectiv; sau

d)autoritatea competentă pentru administratorul indicelui de referinţă respectiv retrage sau suspendă autorizaţia în conformitate cu articolul 35 sau recunoaşterea în conformitate cu articolul 32 alineatul (8) sau solicită încetarea aprobării în conformitate cu articolul 33 alineatul (6), cu condiţia ca, la momentul retragerii sau suspendării ori al încetării aprobării, să nu existe niciun administrator succesor care să furnizeze în continuare indicele de referinţă, iar administratorul acestuia va dispune lichidarea ordonată a respectivului indice de referinţă sau va înceta să furnizeze indicele de referinţă respectiv sau anumite perioade sau anumite monede pentru care se calculează respectivul indice de referinţă, fie definitiv, fie pe o durată nedeterminată.

(4)În sensul alineatului (3) litera (b), o dispoziţie alternativă este considerată inadecvată dacă:

(5)Indicele de referinţă de înlocuire convenit ca rată alternativă contractuală nu mai reflectă sau diferă în mod semnificativ de piaţa sau realitatea economică subiacentă pe care indicele de referinţă care încetează este menit să o măsoare şi ar putea să aibă un impact negativ asupra stabilităţii financiare, în cazul în care:

(9)Un act de punere în aplicare astfel cum este menţionat la alineatul (8) include următoarele:

(10)La adoptarea unui act de punere în aplicare astfel cum este menţionat la alineatul (8), Comisia ia în considerare recomandările disponibile referitoare la indicele de referinţă de înlocuire, modificările de conformare corespunzătoare şi ajustarea de marjă formulate de banca centrală responsabilă cu zona valutară în care indicele de referinţă relevant urmează să fie lichidat sau de grupul de lucru privind rata de referinţă alternativă care funcţionează sub egida autorităţilor publice sau a băncii centrale. Înainte de a adopta actul de punere în aplicare, Comisia efectuează o consultare publică şi ia în considerare recomandările altor părţi interesate relevante, printre care autoritatea competentă a administratorului indicelui de referinţă şi ESMA.

(11)În pofida alineatului (5) litera (c) de la prezentul articol, un indice de referinţă de înlocuire desemnat de Comisie în conformitate cu alineatul (2) de la prezentul articol nu se aplică dacă toate părţile sau majoritatea necesară a părţilor la un contract sau instrument financiar menţionat la articolul 23a au convenit să aplice un indice de referinţă de înlocuire diferit, înainte sau după data de aplicare a actului de punere în aplicare menţionat la alineatul (8) de la prezentul articol.

Art. 23^c: Înlocuirea unui indice de referinţă prin dreptul intern

(1)Autoritatea naţională competentă a unui stat membru în care se află majoritatea contribuitorilor poate desemna unul sau mai mulţi indici de referinţă de înlocuire astfel cum este menţionat la articolul 20 alineatul (1) litera (b), cu condiţia să fi avut loc oricare dintre următoarele evenimente:

b)administratorul indicelui de referinţă respectiv sau o persoană ce acţionează în numele respectivului administrator a emis o declaraţie publică sau a publicat informaţii, ori o astfel de declaraţie publică a fost emisă sau astfel de informaţii au fost publicate, prin care se anunţă că administratorul respectiv va dispune lichidarea ordonată a respectivului indice de referinţă sau va înceta să furnizeze respectivul indice de referinţă sau anumite perioade sau anumite monede pentru care se calculează respectivul indice de referinţă, fie definitiv, fie pe o durată nedeterminată, cu condiţia ca, la momentul emiterii declaraţiei sau al publicării informaţiilor, să nu existe niciun administrator succesor care să furnizeze în continuare respectivul indice de referinţă;

c)autoritatea competentă pentru administratorul indicelui de referinţă respectiv sau orice entitate care are autoritate în materie de insolvenţă sau de rezoluţie asupra unui astfel de administrator, a emis o declaraţie publică sau a publicat informaţii prin care a anunţat că administratorul respectiv va dispune lichidarea ordonată a respectivului indice de referinţă sau va înceta să furnizeze indicele de referinţă respectiv, anumite perioade sau anumite monede pentru care se calculează respectivul indice de referinţă, fie definitiv, fie pe o durată nedeterminată, cu condiţia ca, la momentul emiterii declaraţiei sau al publicării informaţiilor, să nu existe niciun administrator succesor care să furnizeze în continuare respectivul indice de referinţă; sau

d)autoritatea competentă pentru administratorul indicelui de referinţă respectiv retrage sau suspendă autorizaţia în conformitate cu articolul 35, cu condiţia ca, la momentul retragerii sau suspendării, să nu existe niciun administrator succesor care să furnizeze în continuare indicele de referinţă respectiv, iar administratorul acestuia va dispune lichidarea ordonată a respectivului indice de referinţă sau va înceta să furnizeze indicele de referinţă respectiv sau anumite perioade sau anumite monede pentru care se calculează respectivul indice de referinţă, fie definitiv, fie pe o durată nedeterminată.

(3)Indicele de referinţă de înlocuire substituie toate raportările la indicele de referinţă respectiv din contractele şi instrumentele financiare menţionate la articolul 23a în cazul în care sunt îndeplinite ambele condiţii următoare:

CAPITOLUL 5:Indici de referinţă semnificativi

Art. 24: Indici de referinţă semnificativi

(1)Un indice de referinţă care nu îndeplineşte oricare dintre condiţiile prevăzute la articolul 20 alineatul (1) este semnificativ în cazul în care:

b)nu poate fi înlocuit sau există foarte puţine mecanisme adecvate determinate de piaţă care ar putea să-l înlocuiască, iar dacă indicele de referinţă nu mai este furnizat sau este furnizat pe baza unor date de intrare ce nu mai sunt pe deplin reprezentative în raport cu piaţa subiacentă sau realitatea economică ori nu sunt fiabile, ar fi afectate în mod semnificativ şi cu urmări negative integritatea pieţelor, stabilitatea financiară, consumatorii, economia reală sau finanţarea gospodăriilor ori a afacerilor în unul sau mai multe state membre.

(2)Comisia are competenţa de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 49 în vederea revizuirii metodei de calcul utilizate pentru stabilirea pragului menţionat la alineatul (1) litera (a) din prezentul articol, având în vedere evoluţiile pieţei şi ale preţurilor şi evoluţiile normative, precum şi în vederea revizuirii gradului de adecvare al clasificării indicilor de referinţă cu o valoare totală a instrumentelor financiare, a contractelor financiare sau fondurilor de investiţii care utilizează ca referinţă aceşti indici, apropiată de valoarea pragului menţionat. O astfel de revizuire are loc cel puţin o dată la doi ani începând cu 1 ianuarie 2018.

Art. 25: Exonerări de la cerinţele specifice legate de indicii de referinţă semnificativi

(3)Autoritatea competentă poate să decidă că administratorul indicelui de referinţă semnificativ trebuie totuşi să aplice una sau mai multe dintre cerinţele prevăzute la articolul 4 alineatul (2), articolul 4 alineatul (7) literele (c), (d) şi (e), articolul 11 alineatul (3) litera (b) şi articolul 15 alineatul (2) în cazul în care consideră că acest lucru ar fi adecvat având în vedere natura sau impactul indicilor de referinţă ori dimensiunea administratorului. În aprecierea sa, autoritatea competentă se bazează pe informaţiile puse la dispoziţie de administrator şi ţine seama de următoarele criterii:

(6)În cazul în care autoritatea competentă consideră, din motive rezonabile, că informaţiile care îi sunt prezentate în temeiul alineatului (2) din prezentul articol sunt incomplete sau sunt necesare informaţii suplimentare, termenul de 30 de zile prevăzut la alineatul (4) din prezentul articol începe să curgă de la data la care administratorul pune la dispoziţie informaţiile suplimentare, cu excepţia cazului în care termenele de la articolul 34 se aplică în conformitate cu alineatul (4) din prezentul articol.

CAPITOLUL 6:Indici de referinţă nesemnificativi

Art. 26: Indici de referinţă nesemnificativi

(1)Un administrator poate să decidă să nu aplice articolul 4 alineatul (2), articolul 4 alineatul (7) literele (c), (d) şi (e), articolul 4 alineatul (8), articolul 5 alineatele (2), (3) şi (4), articolul 6 alineatele (1), (3) şi (5), articolul 7 alineatul (2), articolul 11 alineatul (1) litera (b), articolul 11 alineatul (2) literele (b) şi (c), şi articolul 11 alineatul (3), articolul 13 alineatul (2), articolul 14 alineatul (2), articolul 15 alineatul (2) şi articolul 16 alineatele (2) şi (3) cu privire la indicii săi de referinţă nesemnificativi.

(6)ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare în care precizează criteriile pe baza cărora autorităţile competente pot să solicite efectuarea unor modificări ale declaraţiei de conformitate, astfel cum se menţionează la alineatul (4).

TITLUL IV:TRANSPARENŢĂ ŞI PROTECŢIA CONSUMATORILOR

Art. 27: Declaraţia privind indicele de referinţă

(1)În termen de două săptămâni de la înscrierea de către un administrator în registrul menţionat la articolul 36, acesta publică o declaraţie privind indicele de referinţă, prin mijloace care asigură un acces uşor şi echitabil, pentru fiecare indice de referinţă sau, dacă este cazul, pentru fiecare categorie de indici de referinţă care pot fi utilizaţi în Uniune în conformitate cu articolul 29.

(2)Declaraţia privind indicele de referinţă cuprinde cel puţin următoarele elemente:

(2¹)Până la 30 aprilie 2020, pentru fiecare dintre cerinţele menţionate la alineatul (2), declaraţia privind indicii de referinţă conţine o explicaţie a modului în care se reflectă factorii MSG în fiecare indice de referinţă sau pentru familia de indici de referinţă furnizaţi şi publicaţi. Pentru indicii de referinţă sau familiile de indici de referinţă care nu urmăresc obiective MSG este suficient ca administratorii de indici de referinţă să indice în mod clar în declaraţia privind indicii de referinţă faptul că nu urmăresc astfel de obiective.

În cazul în care niciun indice UE de referinţă pentru activităţile de tranziţie climatică sau niciun indice UE de referinţă aliniat la Acordul de la Paris nu este disponibil în portofoliul administratorului de indici de referinţă individual sau în care administratorul de indici de referinţă individual nu are indici de referinţă care urmăresc obiectivele MSG sau iau în considerare factorii MSG, acest lucru este menţionat în declaraţiile privind toţi indicii de referinţă furnizaţi de administratorul respectiv. Pentru indicii de referinţă semnificativi pentru acţiuni şi obligaţiuni, precum şi pentru indicii UE de referinţă pentru activităţile de tranziţie climatică şi indicii UE de referinţă aliniaţi la Acordul de la Paris, administratorii de indici de referinţă prezintă în declaraţia privind indicii de referinţă detalii privind dacă şi în ce măsură este asigurat gradul de aliniere generală cu obiectivul de reducere a emisiilor de carbon sau de atingere a obiectivelor Acordului de la Paris, în conformitate cu normele de informare pentru produsele financiare de la articolul 9 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2019/2088 al Parlamentului European şi al Consiliului (^*2).

(2²)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 49 pentru a completa prezentul regulament precizând în detaliu informaţiile care urmează să fie furnizate în declaraţia privind indicii de referinţă în temeiul alineatului (2a) din prezentul articol, precum şi formatul standard care urmează a fi utilizat pentru trimiterile la factorii MSG pentru a permite participanţilor la piaţă să facă alegeri în cunoştinţă de cauză şi pentru a asigura fezabilitatea din punct de vedere tehnic pentru respectarea alineatului respectiv.

(3)ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza în detaliu conţinutul declaraţiei privind indicele de referinţă şi cazurile în care este necesară o actualizare a acestei declaraţii.

Art. 28: Modificările aduse şi încetarea furnizării unui indice de referinţă

(1)Administratorul publică, alături de declaraţia privind indicele de referinţă menţionată la articolul 27, o procedură privind măsurile pe care trebuie să le întreprindă în cazul modificărilor aduse unui indice de referinţă sau al încetării furnizării unui indice de referinţă care poate fi utilizat în Uniune în conformitate cu articolul 29 alineatul (1). Procedura poate fi elaborată, dacă este cazul, pentru categorii de indici de referinţă şi este actualizată şi publicată ori de câte ori are loc o modificare semnificativă.

(2)Entităţile supravegheate, cu excepţia administratorilor menţionaţi la alineatul (1), care utilizează un indice de referinţă prezintă şi menţin planuri scrise solide, în care să prevadă măsurile pe care le-ar întreprinde în cazul în care indicele de referinţă se modifică în mod semnificativ sau încetează să mai fie furnizat. Atunci când este fezabil şi oportun, în astfel de planuri este desemnat unul sau mai mulţi indici de referinţă alternativi care ar putea fi utilizaţi în locul indicilor de referinţă ce nu ar mai fi furnizaţi, indicându-se motivul pentru care aceşti indici de referinţă constituie alternative adecvate. La cerere şi fără întârzieri nejustificate, entităţile supravegheate furnizează autorităţii competente relevante aceste planuri, precum şi eventualele actualizări, şi le reflectă în relaţia contractuală cu clienţii.

Art. 28^a: Punerea la dispoziţie a informaţiilor în punctul unic de acces european

(1)De la 10 ianuarie 2028, atunci când publică orice informaţie menţionată la articolul 4 alineatul (5), la articolul 11 alineatul (1) litera (c), la articolul 12 alineatul (3), la articolul 13 alineatul (1), la articolul 25 alineatul (7), la articolul 26 alineatul (3), la articolul 27 alineatul (1) şi la articolul 28 alineatul (1) din prezentul regulament, administratorul transmite în acelaşi timp informaţiile respective organismului de colectare relevant menţionat la alineatul (3) de la prezentul articol, pentru a fi puse la dispoziţie în punctul unic de acces european (ESAP) înfiinţat în temeiul Regulamentului (UE) 2023/2859 al Parlamentului European şi al Consiliului (^*12).

b)sunt însoţite de următoarele metadate:

(4)De la 10 ianuarie 2028, informaţiile menţionate la articolul 45 alineatul (1) din prezentul regulament sunt puse la dispoziţie în ESAP. În acest scop, autoritatea competentă este organism de colectare, în sensul definiţiei de la articolul 2 punctul 2 din Regulamentul (UE) 2023/2859.

b)sunt însoţite de următoarele metadate:

(5)De la 10 ianuarie 2028, informaţiile menţionate la articolul 36 din prezentul regulament sunt puse la dispoziţie în ESAP. În acest scop, ESMA este organism de colectare, în sensul definiţiei de la articolul 2 punctul 2 din Regulamentul (UE) 2023/2859.

b)sunt însoţite de următoarele metadate:

(6)În scopul colectării şi gestionării eficiente a informaţiilor transmise în conformitate cu alineatul (1), ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a preciza:

c)pentru ce informaţii este necesar un format prelucrabil automat şi, în astfel de cazuri, ce format prelucrabil automat trebuie utilizat.

TITLUL V:UTILIZAREA INDICILOR DE REFERINŢĂ ÎN UNIUNE

Art. 29: Utilizarea unui indice de referinţă

(2)În cazul în care un prospect care urmează să fie publicat în conformitate cu Directiva 2003/71/CE sau Directiva 2009/65/CE are ca obiect valorile mobiliare sau alte produse de investiţii care se raportează la un indice de referinţă, emitentul, ofertantul sau persoana care solicită admiterea de a tranzacţiona pe o piaţă reglementată se asigură că prospectul cuprinde, de asemenea, informaţii clare şi vizibile care să precizeze dacă indicele de referinţă este furnizat de către un administrator înregistrat în conformitate cu articolul 36 din prezentul regulament.

Art. 30: Echivalenţa

(1)Pentru ca un indice de referinţă sau o combinaţie de indici de referinţă furnizată de un administrator cu sediul într-o ţară terţă să poată fi utilizat în Uniune în conformitate cu articolul 29 alineatul (1), indicele de referinţă şi administratorul în cauză, se înscriu în registrul menţionat la articolul 36. Pentru a fi înscris în registru, se respectă următoarele condiţii:

(2)Comisia poate adopta o decizie de punere în aplicare în care să declare că cadrul juridic şi practicile de supraveghere dintr-o ţară terţă garantează faptul că:

b)cerinţele obligatorii sunt supuse, în ţara terţă respectivă, unei supravegheri eficace şi unor măsuri eficace de asigurare a respectării lor.

Comisia poate subordona aplicarea deciziei de punere în aplicare menţionate la primul paragraf de îndeplinirea efectivă şi în permanenţă de către ţara terţă respectivă a oricărei condiţii, prin care se urmăreşte asigurarea de standarde de supraveghere şi de reglementare echivalente, stabilite în decizia de punere în aplicare respectivă şi de capacitatea ESMA de a-şi exercita efectiv responsabilităţile de monitorizare menţionate la articolul 33 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

(3)În mod alternativ, Comisia poate adopta o decizie de punere în aplicare în care precizează următoarele:

a)cerinţele obligatorii care există într-o ţară terţă şi care vizează anumiţi administratori sau anumiţi indici de referinţă ori familii de indici de referinţă sunt echivalente cu cerinţele care decurg din prezentul regulament, ţinând cont, în special, de cazul în care cadrul juridic şi practicile de supraveghere dintr-o ţară terţă asigură conformitatea cu principiile IOSCO privind indicii financiari de referinţă, sau, dacă este cazul, cu principiile IOSCO pentru agenţiile de raportare a preţurilor la petrol; şi

b)aceşti administratori sau indici de referinţă ori categorii de indici de referinţă fac permanent obiectul în ţara terţă respectivă al unei supravegheri eficace şi al unor măsuri eficace de asigurare a aplicării.

(4)ESMA stabileşte acorduri de cooperare cu autorităţile competente din ţările terţe ale căror cadre juridice şi practici de supraveghere au fost recunoscute ca fiind echivalente, în conformitate cu alineatul (2) sau alineatul (3) din prezentul articol. La stabilirea acestor acorduri, dacă ţara terţă în cauză se află, în conformitate cu un act delegat adoptat în temeiul articolului 9 din Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European şi a Consiliului (^*56), pe lista jurisdicţiilor cu deficienţe strategice în regimurile lor naţionale de combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului, care prezintă ameninţări semnificative pentru sistemul financiar al Uniunii, ESMA ţine seama de acest lucru. Acordurile în cauză specifică cel puţin:

(5)ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a stabili conţinutul minim al acordurilor de cooperare menţionate la alineatul (4), astfel încât să se asigure că autorităţile competente şi ESMA îşi pot exercita toate competenţele de supraveghere în temeiul prezentului regulament.

Art. 31: Retragerea înregistrării unui administrator situat într-o ţară terţă

(1)ESMA şterge din registru un administrator situat într-o ţară terţă prin îndepărtarea acestuia din registru menţionat la articolul 36 în cazul în care are motive întemeiate, bazate pe dovezi documentate, să considere că administratorul:

(2)ESMA adoptă o decizie în temeiul alineatului (1) numai în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiţii:

Art. 32: Recunoaşterea unui administrator dintr-o ţară terţă

(2)Un administrator situat pe teritoriul unei ţări terţe, care intenţionează să obţină recunoaşterea prealabilă menţionată la alineatul (1) din prezentul articol, respectă cerinţele stabilite în prezentul regulament, cu excepţia articolului 11 alineatul (4) şi a articolelor 16, 20, 21 şi 23. Administratorul poate îndeplini aceste condiţii aplicând principiile IOSCO privind indicii financiari de referinţă sau principiile IOSCO privind agenţiile de raportare a preţurilor la petrol, după caz, cu condiţia ca această aplicare să fie echivalentă cu respectarea cerinţelor stabilite în prezentul regulament, cu excepţia articolului 11 alineatul (4) şi a articolelor 16, 20, 21 şi 23.

În cazul în care şi în măsura în care administratorul poate demonstra că indicele de referinţă pe care îl furnizează este un indice de referinţă bazat pe date reglementate sau un indice de referinţă bazat pe mărfuri care nu se bazează pe informaţii furnizate de contribuitori a căror majoritate este reprezentată de entităţi supravegheate, administratorul nu are obligaţia de a respecta cerinţele care nu se aplică furnizării de indici de referinţă bazaţi pe date reglementate şi de indici de referinţă bazaţi pe mărfuri, astfel cum se prevede la articolul 17 şi, respectiv, la articolul 19 alineatul (1).

(3)Un administrator situat într-o ţară terţă care intenţionează să obţină recunoaşterea prealabilă menţionată la alineatul (1) trebuie să aibă un reprezentant legal. Reprezentantul legal trebuie să fie o persoană fizică sau o persoană juridică situată în Uniune, care este numită în mod expres de administratorul respectiv să acţioneze în numele său în ceea ce priveşte obligaţiile care îi revin în temeiul prezentului regulament. Reprezentantul legal exercită, împreună cu administratorul, funcţia de supraveghere în raport cu furnizarea de indici de referinţă desfăşurată de administrator în temeiul prezentului regulament şi, în acest sens, răspunde în faţa ESMA.

(5)Un administrator situat într-o ţară terţă care intenţionează să obţină recunoaşterea prealabilă menţionată la alineatul (1) depune cererea de recunoaştere la ESMA. Administratorul care solicită recunoaşterea furnizează toate informaţiile necesare pentru a demonstra ESMA că a prevăzut, la momentul recunoaşterii, toate dispoziţiile necesare pentru a îndeplini cerinţele menţionate la alineatul (2), furnizează lista indicilor de referinţă pe care îi furnizează efectiv sau i-ar putea furniza în vederea utilizării în Uniune şi indică, dacă este cazul, autoritatea competentă din ţara terţă care este responsabilă de supravegherea sa.

a)în cazul în care un administrator situat într-o ţară terţă face obiectul supravegherii, există un mecanism adecvat de cooperare între ESMA şi autoritatea competentă din ţara terţă în care este situat administratorul, în conformitate cu standardele tehnice de reglementare adoptate în temeiul articolului 30 alineatul (5), pentru a se asigura un schimb eficient de informaţii care să îi permită autorităţii competente din ţara terţă respectivă să îşi îndeplinească atribuţiile în conformitate cu prezentul regulament;

(8)ESMA suspendă sau, dacă este cazul, retrage recunoaşterea acordată în conformitate cu alineatul (5) dacă are motive întemeiate, bazate pe dovezi documentate, să considere că administratorul:

(9)ESMA poate elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a stabili forma şi conţinutul cererii menţionate la alineatul (5) şi, în special, modul de prezentare a informaţiilor prevăzute la alineatul (6).

Art. 33: Aprobarea indicilor de referinţă furnizaţi într-o ţară terţă

(1)Un administrator situat în Uniune şi autorizat sau înregistrat în conformitate cu articolul 34 sau orice altă entitate supravegheată situată în Uniune care are un rol clar şi precis definit în mecanismul de control sau de răspundere al administratorului din ţara terţă, care este în măsură să monitorizeze efectiv furnizarea unui indice de referinţă, poate depune la autoritatea competentă relevantă o cerere pentru aprobarea unui indice de referinţă sau a unei familii de indici de referinţă furnizaţi într-o ţară terţă în scopul utilizării acestora în Uniune, cu condiţia îndeplinirii tuturor condiţiilor următoare:

c)există un motiv obiectiv pentru furnizarea indicelui de referinţă sau a familiei de indici de referinţă într-o ţară terţă şi aprobarea acestora în vederea utilizării lor în Uniune.

În sensul literei (a), atunci când evaluează dacă furnizarea indicelui de referinţă sau a categoriei de indici de referinţă care urmează să fie aprobaţi îndeplineşte cerinţe ce sunt cel puţin la fel de stricte ca cele din prezentul regulament, autoritatea competentă poate analiza faptul dacă respectarea în cadrul furnizării indicelui de referinţă sau a categoriei de indici de referinţă a principiilor IOSCO privind indicii financiari de referinţă sau a principiilor IOSCO privind agenţiile de raportare a preţurilor la petrol, după caz, ar fi echivalentă cu respectarea cerinţelor din prezentul regulament.

(7)Comisia are competenţa de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 49 privind măsurile prin care se stabilesc condiţiile pe baza cărora autoritatea competentă responsabilă poate evalua dacă există motive obiective pentru furnizarea unui indice de referinţă sau a unei familii de indici de referinţă într-o ţară terţă şi pentru aprobarea acestora în vederea utilizării lor în Uniune. Comisia ţine seama de elemente precum specificitatea pieţei sau a realităţii economice subiacente pe care încearcă să le măsoare indicele de referinţă, nevoia ca furnizarea indicelui de referinţă să aibă loc în apropierea pieţei sau a realităţii economice respective, nevoia ca furnizarea indicelui de referinţă să aibă loc în apropierea contribuitorilor, disponibilitatea efectivă a datelor de intrare din cauza diferenţelor de fus orar şi nevoia de aptitudini specifice în furnizarea indicelui de referinţă.

TITLUL VI:AUTORIZAREA, ÎNREGISTRAREA ŞI SUPRAVEGHEREA ADMINISTRATORILOR

CAPITOLUL 1:Autorizarea şi înregistrarea

Art. 34: Autorizarea şi înregistrarea administratorilor

(1)O persoană fizică sau juridică situată în Uniune, care intenţionează să desfăşoare o activitate de administrator, depune o cerere la autoritatea competentă desemnată în conformitate cu articolul 40 pentru statul membru în care este situată persoana în cauză, pentru a obţine următoarele:

b)o înregistrare, în cazul în care o entitate supravegheată, alta decât un administrator, este cea care furnizează sau intenţionează să furnizeze indici care sunt utilizaţi sau sunt meniţi să fie utilizaţi în sensul prezentului regulament, cu condiţia ca activitatea de furnizare a unui indice de referinţă să nu fie împiedicată de normele sectoriale care se aplică entităţii supravegheate şi ca niciunul dintre indicii furnizaţi să nu fie calificat drept un indice de referinţă critic; sau

(5)În termen de 15 zile lucrătoare de la primirea cererii, autoritatea competentă relevantă evaluează dacă cererea este completă şi informează administratorul cu privire la constatările sale. În cazul în care cererea este incompletă, solicitantul trebuie să furnizeze informaţiile suplimentare solicitate de autoritatea competentă relevantă. Termenul menţionat în prezentul alineat se aplică începând din data în care solicitantul pune la dispoziţie informaţiile suplimentare în cauză.

(6)Autoritatea competentă responsabilă:

b)examinează cererea de înregistrare şi adoptă decizia de a înregistra solicitantul sau de a-i refuza înregistrarea în termen de 45 de zile lucrătoare de la primirea unei cereri complete.

(8)ESMA elaborează un proiect de standarde tehnice de reglementare în vederea unei precizări suplimentare a informaţiilor care trebuie furnizate în cererea de autorizare şi în cererea de înregistrare, ţinând seama de faptul că autorizarea şi înregistrarea reprezintă procese diferite, autorizarea impunând o evaluare mai aprofundată a cererii administratorului, a principiului proporţionalităţii, a naturii entităţilor supravegheate care solicită înregistrarea în temeiul alineatului (1) litera (b) şi a costurilor pe care le implică acest lucru pentru solicitanţi şi pentru autorităţile competente.

Art. 35: Retragerea sau suspendarea autorizării sau înregistrării

(1)O autoritate competentă poate retrage sau suspenda autorizaţia sau înregistrarea unui administrator în cazul în care acesta:

(3)În urma adoptării unei decizii de suspendare a autorizaţiei sau înregistrării unui administrator şi în cazul în care încetarea furnizării indicelui de referinţă ar avea drept rezultat un caz de forţă majoră sau ar afecta sau ar încălca în alt mod termenii unui contract financiar sau instrument financiar sau regulile unui fond de investiţii care se raportează la indicele de referinţă în cauză, astfel cum se prevede în actul delegat adoptat în temeiul articolului 51 alineatul (6), furnizarea indicelui de referinţă respectiv poate fi permisă de autoritatea competentă responsabilă din statul membru în care este situat administratorul până în momentul retragerii deciziei de suspendare. În această perioadă, utilizarea acestui indice de referinţă de către entităţile supravegheate este permisă numai pentru contractele financiare, instrumentele financiare şi fondurile de investiţii care se raportează deja la respectivul indice de referinţă.

Art. 36: Registrul administratorilor şi al indicilor de referinţă

(1)ESMA întocmeşte şi menţine un registru public ce conţine următoarele informaţii:

CAPITOLUL 2:Cooperarea în materie de supraveghere

Art. 37: Delegarea atribuţiilor între autorităţile competente

Art. 39: Cooperarea cu privire la inspecţiile la faţa locului şi la investigaţii

(3)În cazul în care o autoritate competentă primeşte o cerere din partea altei autorităţi competente de a efectua o inspecţie la faţa locului sau o investigaţie, aceasta poate:

CAPITOLUL 3:Rolul autorităţilor competente

Art. 40: Autorităţile competente

Art. 41: Atribuţiile autorităţilor competente

(1)Pentru a-şi îndeplini atribuţiile în conformitate cu prezentul regulament, autorităţile competente menţionate la articolul 40 alineatul (2) trebuie să aibă, în conformitate cu dreptul intern, cel puţin următoarele competenţe de supraveghere şi de investigare:

e)de a pătrunde în sedii ale persoanelor juridice, fără a aduce atingere Regulamentului (UE) nr. 596/2014, pentru a confisca documente şi alte date sub orice formă, în cazul în care există o suspiciune rezonabilă că există documente şi alte date legate de scopul inspecţiei sau al investigaţiei care pot fi relevante pentru a dovedi un caz de încălcare a prezentului regulament. În cazul în care este necesară autorizarea prealabilă din partea autorităţii judiciare a statului membru în cauză, în conformitate cu legislaţia naţională, o astfel de competenţă este utilizată numai după ce s-a obţinut autorizaţia prealabilă respectivă;

(2)Autorităţile competente menţionate la articolul 40 alineatul (2) îşi exercită funcţiile şi competenţele menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol şi competenţele de a aplica sancţiuni menţionate la articolul 42, în conformitate cu cadrul lor juridic naţional, în oricare dintre următoarele moduri:

Art. 42: Sancţiuni administrative şi alte măsuri administrative

(1)Fără a aduce atingere atribuţiilor de supraveghere care revin autorităţilor competente în conformitate cu articolul 41 şi nici dreptului statelor membre de a stabili şi aplica sancţiuni penale, statele membre asigură, în conformitate cu dreptul intern, competenţa autorităţilor competente de a aplica sancţiuni administrative adecvate şi alte măsuri administrative cel puţin în ceea ce priveşte:

(2)În cazul unei încălcări menţionate la alineatul (1), statele membre, în conformitate cu legislaţia naţională, prevăd ca autorităţile competente să aibă competenţa de a impune cel puţin următoarele sancţiuni administrative şi alte măsuri administrative:

g)în ceea ce priveşte persoanele fizice, sancţiuni pecuniare administrative maxime de cel puţin:

h)în ceea ce priveşte persoanele juridice, sancţiuni pecuniare administrative maxime de cel puţin:

(i)pentru încălcări ale articolelor 4, 5, 6, 7, 8, 9 şi 10, ale articolului 11 alineatul (1) literele (a), (b), (c) şi (e), ale articolului 11 alineatele (2) şi (3) şi ale articolelor 12, 13, 14, 15, 16, 21, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29 şi 34, valoarea mai ridicată dintre fie 1 000 000 EUR, sau în statele membre în care euro nu este moneda oficială, valoarea echivalentă în moneda naţională la cursul de schimb din 30 iunie 2016, fie 10 % din totalul cifrei de afaceri anuale conform ultimelor situaţii financiare disponibile aprobate de către organul de conducere; sau

În sensul literei (h) punctele (i) şi (ii), în cazul în care persoana juridică este o întreprindere-mamă sau o filială a unei întreprinderi-mamă care trebuie să elaboreze situaţii financiare consolidate în conformitate cu Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (¹), cifra de afaceri anuală totală relevantă este cifra de afaceri anuală totală sau tipul corespunzător de venit în conformitate cu Directiva 86/635/CEE a Consiliului (²) pentru bănci şi cu Directiva 91/674/CEE a Consiliului (³) pentru societăţile de asigurare, în conformitate cu ultimele situaţii consolidate disponibile, aprobate de către organul de conducere al întreprinderii-mamă principale sau, dacă persoana juridică este o asociaţie, 10 % din totalul cifrelor de afaceri ale membrilor săi.

(3)Până la 1 ianuarie 2018, statele membre notifică normele menţionate la alineatele (1) şi (2) Comisiei şi ESMA.

Art. 43: Exercitarea competenţelor de supraveghere şi impunerea de sancţiuni

(1)Statele membre se asigură că, atunci când stabilesc tipul şi nivelul sancţiunilor administrative şi ale altor măsuri administrative, autorităţile competente pe care le-au desemnat în conformitate cu articolul 40 alineatul (2) iau în considerare toate circumstanţele relevante, inclusiv, după caz:

(2)În exercitarea competenţelor de a impune sancţiuni administrative şi alte măsuri administrative în temeiul articolului 42, autorităţile competente cooperează îndeaproape pentru a se asigura că aceste competenţe de supraveghere şi de investigare şi sancţiunile administrative şi alte măsuri administrative produc rezultatele dorite în conformitate cu prezentul regulament. De asemenea, autorităţile competente îşi coordonează acţiunile pentru a evita eventuale repetări şi suprapuneri atunci când îşi exercită competenţele de supraveghere şi de investigare şi aplică sancţiuni administrative şi alte măsuri administrative pentru cazurile transfrontaliere.

Art. 44: Obligaţia de cooperare

(1)Statele membre care au ales să prevadă sancţiuni penale pentru încălcarea dispoziţiilor menţionate la articolul 42 se asigură că sunt instituite măsuri adecvate pentru ca autorităţile competente desemnate în conformitate cu articolul 40 alineatele (2) şi (3) să dispună de toate competenţele necesare pentru a păstra legătura cu autorităţile judiciare din jurisdicţia lor, astfel încât să primească informaţii specifice legate de anchete sau proceduri penale iniţiate pentru posibile încălcări ale prezentului regulament. Autorităţile competente respective comunică aceste informaţii altor autorităţi competente şi ESMA.

Art. 45: Publicarea deciziilor

(1)Sub rezerva alineatului (2), autorităţile competente publică pe site-ul lor web oficial deciziile de impunere a unei sancţiuni administrative sau a altei măsuri administrative pentru încălcări ale prezentului regulament imediat după ce persoana la care se referă decizia este informată cu privire la decizia respectivă. Publicarea respectivă cuprinde cel puţin informaţii privind tipul şi natura încălcării şi identitatea persoanelor la care se referă decizia.

(2)În cazul în care autoritatea competentă consideră că publicarea identităţii persoanelor juridice sau a datelor cu caracter personal ale persoanelor fizice ar fi disproporţionată în urma unei evaluări de la caz la caz cu privire la proporţionalitatea publicării acestor date sau în cazul în care publicarea respectivă pune în pericol stabilitatea pieţelor financiare sau o investigaţie aflată în desfăşurare, autorităţile competente:

c)nu publică deloc decizia, în cazul în care opţiunile prevăzute la literele (a) sau (b) sunt considerate insuficiente pentru a se asigura:

(5)Statele membre transmit ESMA informaţii agregate privind toate sancţiunile administrative şi alte măsuri administrative impuse în temeiul articolului 42 pe bază anuală. Această obligaţie nu se aplică în cazul măsurilor care au caracter de investigare. ESMA publică într-un raport anual aceste informaţii, alături de informaţii agregate privind toate sancţiunile administrative şi alte măsuri administrative pe care le-a impus în temeiul articolului 48f.

Art. 46: Colegiile

(3)Autorităţile competente ale altor state membre au dreptul de a fi membre ale colegiului dacă, în cazul în care respectivul indice de referinţă critic ar înceta să fie furnizat, acest lucru ar avea un impact negativ semnificativ asupra integrităţii pieţei, stabilităţii financiare, a consumatorilor, a economiei reale sau finanţării gospodăriilor şi întreprinderilor din statele membre respective.

În cazul în care o autoritate competentă intenţionează să devină membră a unui colegiu, aceasta trebuie să depună la autoritatea competentă a administratorului o cerere care să conţină dovezi că cerinţele de la primul paragraf din prezentul alineat sunt îndeplinite. Autoritatea competentă relevantă a administratorului examinează cererea şi informează autoritatea solicitantă în termen de 20 de zile lucrătoare de la primirea cererii respective dacă consideră că aceste cerinţe sunt îndeplinite sau nu. În cazul în care consideră că respectivele cerinţe nu sunt îndeplinite, autoritatea solicitantă poate sesiza ESMA în conformitate cu alineatul (9).

(4)ESMA contribuie la promovarea şi monitorizarea funcţionării eficiente, eficace şi consecvente a colegiilor menţionate la prezentul articol, în conformitate cu articolul 21 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010. În acest scop, ESMA participă în cadrul acestor colegii dacă este cazul şi este considerată ca fiind o autoritate competentă în acest sens.

(8)Înainte de adoptarea oricăror măsuri prevăzute la articolul 23 alineatele (6), (7) şi (9) şi la articolele 34, 35 şi 42, autoritatea competentă a administratorului consultă membrii colegiului. Membrii colegiului depun toate eforturile posibile, în limitele competenţelor lor, pentru a ajunge la un acord în termenul stabilit în cadrul procedurilor scrise menţionate la alineatul (6) din prezentul articol.

În ceea ce priveşte decizia de a retrage autorizaţia sau înregistrarea unui administrator în conformitate cu articolul 35, ori de câte ori încetarea furnizării unui indice de referinţă ar genera un caz de forţă majoră, ar afecta sau ar încălca în alt mod termenii unui contract financiar sau instrument financiar sau regulile unui fond de investiţii care se raportează la indicele de referinţă respectiv în Uniune, în sensul specificat de Comisie în orice acte delegate adoptate în temeiul articolului 51 alineatul (6), autorităţile competente din cadrul colegiului analizează posibilitatea de a adopta măsuri de reducere a efectelor menţionate la acest alineat, inclusiv:

(9)În absenţa unui acord între membrii colegiului, autorităţile competente pot sesiza ESMA în privinţa următoarelor situaţii:

(10)În situaţiile prevăzute la alineatul (9) literele (a), (b), (c), (d) şi (f), în cazul în care chestiunea nu este soluţionată în termen de 30 de zile de la sesizarea ESMA, autoritatea competentă a administratorului ia decizia finală şi furnizează autorităţilor competente menţionate la alineatul respectiv şi ESMA o explicaţie detaliată a deciziei sale, în scris.

Art. 47: Cooperarea cu ESMA

(3)ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a stabili procedurile şi formularele aferente schimburilor de informaţii, astfel cum se menţionează la alineatul (2).

Art. 48: Secretul profesional

(4)Toate informaţiile care fac obiectul unor schimburi între autorităţile competente în conformitate cu prezentul regulament şi care privesc condiţiile comerciale sau operaţionale şi alte chestiuni economice sau personale sunt considerate confidenţiale şi intră sub incidenţa obligaţiei secretului profesional, cu excepţia cazului în care autoritatea competentă precizează, la momentul comunicării, că informaţiile respective pot fi divulgate sau a cazului în care divulgarea acestora este necesară pentru proceduri judiciare.

CAPITOLUL 4:Prerogativele şi competenţele ESMA

Secţiunea 1:Competenţe şi proceduri

Art. 48^b: Solicitarea de informaţii

(1)Printr-o cerere simplă sau printr-o decizie, ESMA poate solicita următoarelor persoane să furnizeze toate informaţiile necesare pentru ca ESMA să îşi îndeplinească sarcinile în temeiul prezentului regulament:

c)altor persoane implicate sau având legături apropiate şi substanţiale cu persoanele menţionate la litera (a).

(2)Orice cerere simplă de informaţii menţionată la alineatul (1):

(3)Atunci când solicită furnizarea de informaţii în temeiul alineatului (1) prin intermediul unei decizii, ESMA:

(4)Persoanele menţionate la alineatul (1) sau reprezentanţii acestora şi, în cazul persoanelor juridice sau al asociaţiilor fără personalitate juridică, persoanele autorizate prin lege sau prin statut să le reprezinte furnizează informaţiile solicitate. Avocaţii autorizaţi în mod corespunzător să acţioneze pot furniza informaţiile în numele clienţilor lor. Aceştia din urmă au în continuare întreaga responsabilitate în cazul în care informaţiile furnizate sunt incomplete, incorecte sau induc în eroare.

Art. 48^c: Investigaţii generale

(1)Pentru a-şi îndeplini sarcinile în temeiul prezentului regulament, ESMA poate efectua investigaţiile necesare cu privire la persoanele menţionate la articolul 48b alineatul (1). În acest scop, funcţionarii şi alte persoane autorizate de ESMA sunt împuternicite:

(2)Funcţionarii şi alte persoane autorizate de ESMA pentru efectuarea investigaţiilor menţionate la alineatul (1) îşi exercită competenţele pe baza prezentării unei autorizaţii scrise în care se specifică obiectul şi scopul investigaţiei. Autorizaţia respectivă indică penalităţile cu titlu cominatoriu prevăzute la articolul 48g aplicabile în cazul în care evidenţele, datele, procedurile sau orice alte materiale solicitate sau răspunsurile la întrebările adresate persoanelor menţionate la articolul 48b alineatul (1) nu sunt furnizate sau sunt incomplete, precum şi amenzile prevăzute la articolul 48f aplicabile în cazul furnizării unor răspunsuri incorecte sau care induc în eroare la întrebările adresate persoanelor respective.

(4)În timp util înainte de o investigaţie menţionată la alineatul (1), ESMA informează autoritatea competentă din statul membru pe al cărui teritoriu urmează să se desfăşoare investigaţia cu privire la investigaţia preconizată şi la identitatea persoanelor autorizate. La solicitarea ESMA, funcţionarii autorităţii competente în cauză oferă asistenţă respectivelor persoane autorizate în îndeplinirea sarcinilor lor. Funcţionarii autorităţii competente în cauză pot, la cerere, să participe la investigaţii.

(6)Atunci când o autoritate judiciară naţională primeşte o cerere de autorizaţie pentru solicitarea înregistrărilor convorbirilor telefonice sau ale schimburilor de date prevăzută la alineatul (1) litera (e), autoritatea respectivă verifică dacă:

În sensul literei (b), autoritatea judiciară naţională poate solicita ESMA explicaţii detaliate referitoare, în special, la motivele pentru care ESMA suspectează că a avut loc o încălcare a prezentului regulament, la gravitatea presupusei încălcări şi la natura implicării persoanei care face obiectul măsurilor coercitive. Cu toate acestea, autoritatea judiciară naţională nu pune în discuţie necesitatea investigaţiei şi nici nu solicită să i se furnizeze informaţiile din dosarul ESMA. Controlul legalităţii deciziei ESMA relevă strict de competenţa Curţii de Justiţie în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 61 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Art. 48^d: Inspecţii la faţa locului

(3)Cu suficient timp înainte de inspecţie, ESMA notifică inspecţia autorităţii competente a statului membru pe teritoriul căruia urmează să se desfăşoare aceasta. Atunci când desfăşurarea corespunzătoare şi eficienţa inspecţiei impun acest lucru, ESMA, după informarea autorităţii competente relevante, poate desfăşura inspecţia la faţa locului fără o notificare prealabilă. Inspecţiile lansate în conformitate cu prezentul articol se desfăşoară cu condiţia ca autoritatea relevantă să fi confirmat că nu are obiecţii cu privire la aceste inspecţii.

(10)Atunci când o autoritate judiciară naţională primeşte o cerere de autorizaţie pentru inspecţia la faţa locului prevăzută la alineatul (1) sau pentru asistenţa prevăzută la alineatul (7), autoritatea respectivă verifică dacă:

b)toate măsurile care trebuie luate sunt proporţionale şi nu sunt arbitrare sau excesive.

Secţiunea 2:Sancţiuni administrative şi alte măsuri administrative

Art. 48^e: Măsuri de supraveghere adoptate de ESMA

(2)Atunci când întreprinde acţiunile menţionate la alineatul (1), ESMA ţine seama de natura şi gravitatea încălcării, având în vedere următoarele criterii:

(3)ESMA notifică fără întârziere orice acţiune întreprinsă în temeiul alineatului (1) persoanei răspunzătoare de încălcare şi comunică acţiunea respectivă autorităţilor competente ale statelor membre şi Comisiei. ESMA publică orice astfel de acţiune pe site-ul său în termen de 10 zile lucrătoare de la data adoptării acesteia.

Art. 48^f: Amenzi

(1)Atunci când constată, în conformitate cu articolul 48i alineatul (5), că o persoană a săvârşit, cu intenţie sau din neglijenţă, una sau mai multe dintre încălcările enumerate la articolul 42 alineatul (1) litera (a), ESMA adoptă o decizie de aplicare a unei amenzi în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol.

(2)Cuantumul maxim al amenzii menţionate la alineatul (1) se ridică la:

b)în cazul unei persoane fizice, 500 000 EUR sau, în statele membre a căror monedă nu este euro, valoarea echivalentă în moneda naţională la 30 iunie 2016.

În pofida primului paragraf, cuantumul maxim al amenzii aplicate pentru încălcări ale articolului 11 alineatul (1) litera (d) sau ale articolului 11 alineatul (4) este, în cazul persoanelor juridice, de 250 000 EUR sau, în statele membre în care euro nu este moneda oficială, valoarea echivalentă în moneda naţională la 30 iunie 2016 sau 2 % din cifra de afaceri anuală totală a persoanei juridice respective conform ultimelor situaţii financiare disponibile aprobate de organul de conducere, aplicându-se valoarea cea mai ridicată, şi, în cazul persoanelor fizice, de 100 000 EUR sau, în statele membre în care euro nu este moneda oficială, valoarea echivalentă în moneda naţională la 30 iunie 2016.

În sensul literei (a), în cazul în care persoana juridică este o întreprindere-mamă sau o filială a întreprinderii-mamă care are obligaţia să întocmească situaţii financiare consolidate în conformitate cu Directiva 2013/34/UE, cifra de afaceri anuală totală relevantă este cifra de afaceri anuală totală sau tipul de venit corespunzător conform dreptului relevant al Uniunii din domeniul contabilităţii, potrivit celei mai recente situaţii financiare consolidate disponibile aprobate de organul de conducere al întreprinderii-mamă de cel mai înalt rang.

Art. 48^g: Penalităţi cu titlu cominatoriu

(1)ESMA impune, prin decizie, penalităţi cu titlu cominatoriu pentru a obliga:

b)persoanele menţionate la articolul 48b alineatul (1):

Art. 48^h: Publicarea, natura, executarea şi alocarea amenzilor şi a penalităţilor cu titlu cominatoriu

(1)ESMA face publice toate amenzile şi penalităţile cu titlu cominatoriu aplicate în temeiul articolelor 48f şi 48g, cu excepţia cazurilor în care publicarea lor ar perturba grav pieţele financiare sau ar aduce un prejudiciu disproporţionat părţilor implicate. Informaţiile astfel publicate nu conţin date cu caracter personal în sensul Regulamentului (UE) 2018/1725 al Parlamentului European şi al Consiliului (^*57).

Secţiunea 3:Proceduri şi revizuire

Art. 48ⁱ: Norme procedurale pentru luarea măsurilor de supraveghere şi impunerea amenzilor

(1)Atunci când constată, în îndeplinirea sarcinilor care îi revin în temeiul prezentului regulament, că există indicii clare privind posibila existenţă a unor fapte care pot constitui una sau mai multe dintre încălcările enumerate la articolul 42 alineatul (1) litera (a), ESMA numeşte un agent de investigaţii independent din cadrul său pentru a cerceta chestiunea respectivă. Agentul numit nu poate să fie sau să fi fost implicat, direct sau indirect, în supravegherea indicilor de referinţă la care se referă încălcarea şi îşi îndeplineşte funcţiile independent de consiliul supraveghetorilor ESMA.

(8)Pe baza dosarului cuprinzând constatările agentului de investigaţii şi după ascultarea persoanelor vizate în conformitate cu articolul 48j, dacă persoanele respective solicită acest lucru, ESMA decide dacă una sau mai multe dintre încălcările enumerate la articolul 42 alineatul (1) litera (a) au fost săvârşite de persoanele care fac obiectul investigaţiei şi, dacă este cazul, ia o măsură de supraveghere în conformitate cu articolul 48e şi impune o amendă în conformitate cu articolul 48f.

(10)Până la 1 octombrie 2021, Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 49 în care precizează normele procedurale pentru exercitarea competenţei de a impune amenzi sau penalităţi cu titlu cominatoriu, inclusiv normele referitoare la dreptul la apărare şi dispoziţiile temporale, precum şi normele privind colectarea amenzilor sau a penalităţilor cu titlu cominatoriu şi termenele de prescripţie pentru impunerea şi executarea amenzilor şi a penalităţilor cu titlu cominatoriu.

(11)ESMA sesizează autorităţile naţionale de resort în vederea urmăririi penale atunci când constată, în îndeplinirea sarcinilor care îi revin în temeiul prezentului regulament, că există indicii clare privind posibila existenţă a unor fapte care pot constitui infracţiuni. În plus, ESMA se abţine de la aplicarea unor amenzi sau a unor penalităţi cu titlu cominatoriu în cazul în care o achitare sau o condamnare prealabilă în temeiul unor fapte identice sau al unor fapte în esenţă identice a dobândit autoritate de lucru judecat în urma unor proceduri penale în temeiul dreptului intern.

Art. 48^j: Audierea persoanelor care fac obiectul investigaţiilor

(1)Înainte de a lua orice decizie în temeiul articolelor 48f, 48g şi 48e, ESMA acordă persoanelor care fac obiectul procedurilor posibilitatea de a fi ascultate pe tema constatărilor sale. ESMA îşi întemeiază deciziile numai pe constatările asupra cărora persoanele care fac obiectul procedurilor au avut posibilitatea să formuleze observaţii.

Secţiunea 4:Taxe şi delegarea sarcinilor

Art. 48^l: Taxe de supraveghere

(1)ESMA percepe taxe de la administratorii menţionaţi la articolul 40 alineatul (1) în conformitate cu actele delegate adoptate în temeiul alineatului (3) din prezentul articol. Taxele respective acoperă integral cheltuielile ESMA necesare supravegherii administratorilor, precum şi rambursarea oricăror costuri pe care le pot suporta autorităţile competente care desfăşoară activităţi în temeiul prezentului regulament, în special ca urmare a delegării unor sarcini în conformitate cu articolul 48m.

Art. 48^m: Delegarea de sarcini autorităţilor competente de către ESMA

(1)Atunci când este necesar pentru îndeplinirea corespunzătoare a unei sarcini de supraveghere, ESMA poate delega sarcini de supraveghere specifice autorităţii competente a unui stat membru în conformitate cu ghidurile emise de ESMA în temeiul articolului 16 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010. Aceste sarcini de supraveghere specifice pot include, în special, competenţa de a formula cereri de informaţii în conformitate cu articolul 48b şi de a efectua investigaţii şi inspecţii la faţa locului în conformitate cu articolele 48c şi 48d.

Art. 48ⁿ: Măsuri tranzitorii privind ESMA

(2)Toate dosarele şi documentele de lucru referitoare la activitatea de supraveghere şi de asigurare a respectării legislaţiei în ceea ce priveşte administratorii menţionaţi la articolul 40 alineatul (1), inclusiv orice examinări în curs şi măsuri de asigurare a respectării legislaţiei sau copiile certificate ale acestora sunt preluate de ESMA la data prevăzută la alineatul (1) de la prezentul articol.

(3)Autorităţile competente se asigură că toate evidenţele şi documentele de lucru existente sau copiile certificate ale acestora sunt transferate către ESMA cât mai curând posibil şi, în orice caz, până la 1 ianuarie 2022. De asemenea, autorităţile competente respective acordă asistenţa şi consultanţa necesară ESMA pentru a facilita transferul şi preluarea efectivă şi eficientă a activităţii de supraveghere şi de asigurare a respectării legislaţiei în ceea ce priveşte administratorii menţionaţi la articolul 40 alineatul (1).

TITLUL VII:ACTE DELEGATE ŞI ACTE DE PUNERE ÎN APLICARE

Art. 49: Exercitarea delegării de competenţe

(2)Competenţa de a adopta acte delegate menţionată la articolul 3 alineatul (2), articolul 13 alineatul (2a), articolul 19a alineatul (2), articolul 19c alineatul (1), articolul 20 alineatul (6), articolul 24 alineatul (2), articolul 27 alineatul (2b), articolul 33 alineatul (7), articolul 51 alineatul (6) şi articolul 54 alineatul (3) se conferă Comisiei pentru o perioadă de cinci ani de la 10 decembrie 2019. Comisia elaborează un raport privind delegarea de competenţe cu cel puţin nouă luni înainte de 11 martie 2024. Delegarea de competenţe se prelungeşte tacit cu perioade de timp identice, cu excepţia cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cu cel puţin trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

(3)Delegarea de competenţe menţionată la articolul 3 alineatul (2), articolul 13 alineatul (2a), articolul 19a alineatul (2), articolul 19c alineatul (1), articolul 20 alineatul (6), articolul 24 alineatul (2), articolul 27 alineatul (2b), articolul 30 alineatele (2a) şi (3a), articolul 33 alineatul (7), articolul 48i alineatul (10), articolul 48l alineatul (3), articolul 51 alineatul (6) şi articolul 54 alineatul (3) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competenţe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menţionată în decizie. Decizia nu afectează valabilitatea actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(3¹)Delegarea de competenţe menţionată la articolul 18a alineatul (3) şi la articolul 54 alineatul (7) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competenţe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menţionată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(6)Un act delegat adoptat în temeiul articolului 3 alineatul (2), articolului 13 alineatul (2a), articolului 19a alineatul (2), articolului 19c alineatul (1), articolului 20 alineatul (6), articolului 24 alineatul (2), articolului 27 alineatul (2b), articolului 30 alineatele (2a) şi (3a), articolului 33 alineatul (7), articolului 48i alineatul (10), articolului 48l alineatul (3), articolului 51 alineatul (6) sau articolului 54 alineatul (3) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European şi nici Consiliul nu au formulat obiecţiuni în termen de trei luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European şi Consiliu sau în cazul în care, înainte de expirarea termenului respectiv, Parlamentul European şi Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecţiuni. Termenul respectiv se prelungeşte cu trei luni la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

(6¹)Un act delegat adoptat în temeiul articolului 18a alineatul (3) sau al articolului 54 alineatul (7) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European, nici Consiliul nu au formulat obiecţii în termen de trei luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European şi Consiliu, sau în cazul în care, înainte de expirarea termenului respectiv, Parlamentul European şi Consiliul au informat Comisia cu privire la faptul că nu vor formula obiecţii. Termenul respectiv se prelungeşte cu trei luni la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

TITLUL VIII:DISPOZIŢII TRANZITORII ŞI FINALE

Art. 51: Dispoziţii tranzitorii

(2)Până la 1 ianuarie 2020, autoritatea competentă a statului membru în care se află furnizorul de indici ce solicită autorizarea în conformitate cu articolul 34 are competenţa de a decide să înregistreze respectivul furnizor de indici ca administrator chiar dacă nu este o entitate supravegheată, în următoarele condiţii:

b)autoritatea competentă are cunoştinţă, în mod rezonabil, de faptul că indicele sau indicii furnizaţi de furnizorul de indici nu sunt utilizaţi pe scară largă, în sensul prezentului regulament, nici în statul membru în care este situat furnizorul de indici, şi nici într-un alt stat membru.

(4)În cazul în care un indice de referinţă existent nu îndeplineşte cerinţele prezentului regulament, însă încetarea furnizării sau modificarea acestuia pentru îndeplinirea cerinţelor prezentului regulament ar avea ca rezultat un eveniment de forţă majoră, ar afecta sau ar încălca în alt mod termenii oricărui contract financiar sau instrument financiar sau regulile unui fond de investiţii care se raportează la indicele de referinţă respectiv, utilizarea indicelui de referinţă este permisă de autoritatea competentă a statului membru unde este situat furnizorul de indici. După 1 ianuarie 2020, niciun instrument financiar, contract financiar sau măsurare a performanţei unui fond de investiţii nu va adăuga o referire la un astfel de indice de referinţă existent.

(4²)Un indice de referinţă existent care a fost recunoscut ca indice critic printr-un act de punere în aplicare adoptat de Comisie în conformitate cu articolul 20 poate fi utilizat pentru instrumente financiare existente şi noi, contracte financiare sau pentru a măsura performanţele unui fond de investiţii până la 31 decembrie 2021 sau, în cazul în care furnizorul de indici prezintă o cerere de autorizare sau înregistrare în conformitate cu alineatul (1), cu excepţia cazului şi până în momentul în care autorizaţia sau înregistrarea respectivă este refuzată.

(5)Cu excepţia cazului în care Comisia a adoptat o decizie de echivalare menţionată la articolul 30 alineatul (2) sau (3), un administrator a fost recunoscut în temeiul articolului 32 sau un indice de referinţă a fost aprobat în temeiul articolului 33, utilizarea în Uniune de către entităţile supravegheate a unui indice de referinţă dintr-o ţară terţă este permisă numai pentru instrumente financiare, contracte financiare şi măsurarea performanţei unui fond de investiţii care se raportau deja la indicele de referinţă respectiv sau care adaugă o trimitere la un astfel de indice de referinţă înainte de 31 decembrie 2023.

(6)Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 49, acte delegate privind măsuri prin care se stabilesc condiţiile pe baza cărora autoritatea competentă relevantă poate evalua dacă încetarea furnizării sau modificarea unui indice de referinţă pentru a se conforma prezentului regulament ar avea ca rezultat, în mod rezonabil, un eveniment de forţă majoră, ar afecta sau ar încălca în alt mod termenii oricărui contract financiar sau instrument financiar sau regulile unui fond de investiţii care se raportează la indicele de referinţă respectiv.

Art. 53: Reexaminarea de către ESMA

(1)ESMA depune eforturi pentru a crea o cultură europeană comună a supravegherii şi practici de supraveghere consecvente, precum şi pentru a asigura abordări consecvente la nivelul autorităţilor competente în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor de la articolul 33. În acest sens, aprobările autorizate în conformitate cu articolul 33 sunt reexaminate de ESMA din doi în doi ani.

Art. 54: Reexaminare

(1)Până la 1 ianuarie 2020, Comisia reexaminează prezentul regulament şi prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport cu privire la acesta, referindu-se în special la:

(2)Comisia analizează evoluţia principiilor internaţionale aplicabile indicilor de referinţă şi a cadrelor juridice şi a practicilor de supraveghere din ţările terţe în ceea ce priveşte furnizarea de indici de referinţă şi transmite Parlamentului şi Consiliului un raport în acest sens o dată la cinci ani începând cu 1 ianuarie 2018. Raportul respectiv analizează în special necesitatea de a modifica prezentul regulament şi este însoţit de o propunere legislativă, dacă este cazul.

(3)Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 49, acte delegate cu scopul de a prelungi termenul de 42 de luni menţionat la articolul 51 alineatul (2) cu 24 de luni, dacă raportul menţionat la alineatul (1) litera (b) din prezentul articol arată că regimul tranzitoriu de înregistrare prevăzut la articolul 51 alineatul (2) nu aduce prejudicii unei culturi europene comune de supraveghere şi unor practici şi abordări de supraveghere consecvente în rândul autorităţilor competente.

(6)Până la 15 iunie 2023, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport privind domeniul de aplicare al prezentului regulament, în special în ceea ce priveşte utilizarea în continuare de către entităţile supravegheate a indicilor de referinţă din ţări terţe şi potenţialele deficienţe ale actualului cadru. În respectivul raport se analizează în special dacă este necesară modificarea prezentului regulament pentru a reduce domeniul său de aplicare la furnizarea anumitor tipuri de indici de referinţă sau a anumitor indici de referinţă utilizaţi pe scară largă în Uniune şi este însoţit, după caz, de o propunere legislativă.

(7)Comisia este împuternicită să adopte un act delegat în conformitate cu articolul 49 până la 15 iunie 2023 pentru a prelungi perioada de tranziţie menţionată la articolul 51 alineatul (5) până cel târziu la 31 decembrie 2025 în cazul în care raportul menţionat la alineatul (6) de la prezentul articol demonstrează că, în caz contrar, utilizarea în continuare în Uniune a anumitor indici de referinţă din ţări terţe de către entităţile supravegheate ar fi afectată în mod semnificativ sau ar reprezenta o ameninţare la adresa stabilităţii financiare.

Art. 56: Modificări aduse Regulamentului (UE) nr. 596/2014

1.Articolul 19 se modifică după cum urmează:

(a)se introduce următorul alineat:

c) instrumentul financiar reprezintă o unitate sau o acţiune la un organism de plasament colectiv sau implică expunerea la un portofoliu de active, iar persoana care exercită responsabilităţi de conducere, precum şi persoanele care au o legătură strânsă cu aceasta nu cunosc sau nu ar putea cunoaşte componenţa investiţiei sau a expunerii organismului de plasament colectiv sau a portofoliului de active în raport cu acţiunile sau titlurile de creanţă ale emitentului şi, în plus, nu au niciun motiv să creadă că acţiunile sau instrumentele de datorie ale emitentului depăşesc plafoanele de la litera (a) sau (b).

(b)la alineatul (7), se introduce următorul paragraf după al doilea paragraf:

"În sensul literei (b), nu trebuie notificate tranzacţiile cu acţiuni sau titluri de creanţă ale unui emitent sau cu instrumente financiare derivate sau alte instrumente financiare conexe acestora realizate de personalul de conducere al unui organism de plasament colectiv în care au investit persoana care exercită responsabilităţi de conducere sau persoanele care au o legătură strânsă cu aceasta, în cazul în care administratorul organismului de plasament colectiv acţionează în deplină libertate, ce exclude posibilitatea ca acesta din urmă să primească, direct sau indirect, instrucţiuni sau sugestii privind componenţa portofoliului din partea investitorilor în organismul de plasament colectiv."

2.Articolul 35 se modifică după cum urmează:

(b)alineatul (5) se înlocuieşte cu următorul text:

"(5) Un act delegat adoptat în conformitate cu articolul 6 alineatele (5) şi (6), articolul 12 alineatul (5), articolul 17 alineatul (2) al treilea paragraf, articolul 17 alineatul (3) sau articolul 19 alineatele (13) sau (14) sau articolul 38, intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European şi nici Consiliul nu au formulat obiecţiuni în termen de trei luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European şi Consiliu sau dacă, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European şi Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecţiuni. Respectivul termen se prelungeşte cu trei luni la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului."

3.La articolul 38 se adaugă următoarele paragrafe:

"Până la 3 iulie 2019 şi după consultarea ESMA, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport privind nivelul plafoanelor prevăzute la articolul 19 alineatul (1^a) literele (a) şi (b) în legătură cu tranzacţiile personalului de conducere în cazurile în care acţiunile sau titlurile de creanţă ale emitentului fac parte dintr-un organism de plasament colectiv sau implică o expunere la un portofoliu de active, pentru a evalua dacă respectivul nivel este adecvat sau ar trebui ajustat.

Art. 57: Modificări aduse Directivei 2008/48/CE

1.La articolul 5 alineatul (1), următorul paragraf se introduce după al doilea paragraf:

"În cazul în care un acord de credit se raportează la un indice de referinţă în sensul definiţiei de la articolul 3 alineatul (1) punctul 3 din Regulamentul (UE) 2016/1011 al Parlamentului European şi al Consiliului (*), creditorul sau, dacă este cazul, intermediarul creditului îi precizează consumatorului denumirea şi administratorul indicelui de referinţă, precum şi potenţialele implicaţii asupra consumatorului, într-un document separat ce poate fi anexat la formularul Informaţii standard la nivel european privind creditul de consum.

Art. 58: Modificări aduse Directivei 2014/17/UE

1.La articolul 13 alineatul (1) al doilea paragraf se introduce următoarea literă:

Art. 59: Intrarea în vigoare

În pofida celui de al doilea paragraf din prezentul articol, articolul 3 alineatul (2), articolul 5 alineatul (5), articolul 11 alineatul (5), articolul 13 alineatul (3), articolul 15 alineatul (6), articolul 16 alineatul (5), articolul 20 [excluzând alineatul (6) litera (b)], articolele 21 şi 23, articolul 25 alineatele (8) şi (9), articolul 26 alineatul (5), articolul 27 alineatul (3), articolul 30 alineatul (5), articolul 32 alineatul (9), articolul 33 alineatul (7), articolul 34 alineatul (8), articolul 46, articolul 47 alineatul (3) şi articolul 51 alineatul (6) se aplică începând cu 30 iunie 2016.

ANEXA I:INDICI DE REFERINŢĂ AI RATEI DOBÂNZII

I.Date exacte şi suficiente

1.În sensul articolului 11 alineatul (1) literele (a) şi (c), în general prioritatea în utilizarea datelor de intrare este după cum urmează:

(a)tranzacţiile unui contribuitor de pe piaţa subiacentă pe care indicele de referinţă intenţionează să le măsoară sau, dacă sunt insuficiente, tranzacţiile sale pe pieţe conexe, precum:

2.În sensul articolului 11 alineatul (1) litera (a) şi alineatul (4), datele de intrare pot fi ajustate:

II.Funcţia de supraveghere

3.Următoarele cerinţe se aplică în locul cerinţelor de la articolul 5 alineatele (4) şi (5):

III.Audit

4.Administratorii unor indici de referinţă ai ratei dobânzii numesc un auditor extern independent care să examineze şi să prezinte un raport privind respectarea de către administrator a metodologiei de elaborare a indicelui de referinţă şi a dispoziţiilor prezentului regulament. Auditul extern al administratorului se efectuează pentru prima dată la şase luni de la adoptarea codului de conduită, şi ulterior o dată la doi ani.

IV.Sistemele şi controalele contribuitorilor

7.Sistemele şi controalele unui contribuitor includ:

8.Contribuitorul la indici de referinţă ai ratei dobânzii ţine evidenţa detaliată a:

ANEXA II:INDICI DE REFERINŢĂ BAZAŢI PE MĂRFURI

I.Metodologie

1.Administratorul unui indice de referinţă bazat pe mărfuri adoptă, documentează şi face publică orice metodologie pe care o utilizează pentru calcularea unui indice de referinţă. O astfel de metodologie include şi descrie cel puţin:

(a)toate criteriile şi procedurile care sunt utilizate pentru elaborarea indicelui de referinţă, inclusiv modul în care administratorul utilizează datele de intrare, inclusiv volumul specific, tranzacţiile încheiate şi raportate, ofertele şi orice alte informaţii de piaţă în evaluarea sa sau în perioadele sau intervalele de evaluare, de ce este utilizată o anumită unitate de referinţă, modul în care administratorul colectează astfel de date de intrare, orientările care controlează exercitarea puterii de decizie de către evaluatori şi orice alte informaţii, precum ipoteze, modele sau extrapolarea pornind de la datele colectate care sunt luate în considerare în momentul realizării unei evaluări;

3.Împreună cu metodologia menţionată la punctul 2, administratorul unui indice de referinţă bazat pe mărfuri descrie şi publică, de asemenea toate elementele următoare:

II.Modificări aduse metodologiei

4.Administratorul unui indice de referinţă bazat pe mărfuri adoptă şi face publice pentru utilizatori proceduri clare în caz de modificare şi argumentele care stau la baza oricărei propuneri de modificare semnificativă a metodologiei sale. Procedurile respective trebuie să fie în concordanţă cu obiectivul primordial conform căruia un administrator trebuie să asigure integritatea permanentă a calculelor sale referitoare la indicele de referinţă şi să efectueze modificările necesare în vederea bunei funcţionări a pieţei respective la care se referă astfel de modificări. Astfel de proceduri prevăd:

III.Calitatea şi integritatea calculelor indicelui de referinţă

6.Administratorul unui indice de referinţă bazat pe mărfuri:

(c)adoptă măsuri suficiente destinate utilizării datelor de intrare prezentate şi avute în vedere în calculul unui indice de referinţă, care sunt de bună credinţă, ceea ce înseamnă că părţile care au transmis datele de intrare au executat sau sunt pregătite să execute tranzacţii care generează astfel de date de intrare şi tranzacţiile încheiate au fost executate în baza principiului deplinei concurenţe, iar o atenţie deosebită este acordată tranzacţiilor între întreprinderile afiliate;

7.Administratorul unui indice de referinţă bazat pe mărfuri descrie şi publică pentru fiecare calcul, în măsura în care este rezonabil şi fără a aduce atingere obligaţiei de publicare a indicelui de referinţă:

(a)o explicaţie concisă, suficientă pentru a facilita capacitatea abonatului la indicele de referinţă sau a autorităţii competente de a înţelege modul de elaborare a calculelor, incluzând, cel puţin, dimensiunea şi lichiditatea pieţei fizice evaluate (cum ar fi numărul şi volumul tranzacţiilor transmise), intervalul de volume şi volumul mediu şi gama de preţuri şi preţul mediu, precum şi procentele orientative ale fiecărui tip de date de intrare care au fost luate în considerare în cadrul unui calcul; termenii referitori la metodologia de stabilire a preţului, precum "pe bază de tranzacţii", "pe bază de marjă" sau "interpolat sau extrapolat"; şi

IV.Integritatea procesului de raportare

8.Administratorul unui indice de referinţă bazat pe mărfuri:

(d)instituie controale interne şi proceduri scrise pentru identificarea comunicărilor dintre contribuitori şi evaluatori care încearcă să influenţeze un calcul în beneficiul oricărei poziţii de tranzacţionare (fie aceasta a contribuitorului, a angajaţilor acestuia sau a oricărei părţi terţe), care încearcă să determine un evaluator să încalce normele sau orientările administratorului sau să identifice contribuitorii care transmit în mod sistematic date anormale sau suspecte privind tranzacţiile. Procedurile respective includ, în măsura în care este posibil, dispoziţii prin care administratorul să poată ajunge la un nivel superior investigaţia efectuată în cadrul societăţii contribuitorului. Controalele includ verificarea încrucişată a indicatorilor de piaţă pentru validarea informaţiilor transmise.

V.Evaluatori

9.În ceea ce priveşte rolul unui evaluator, administratorul unui indice de referinţă bazat pe mărfuri:

VI.Piste de audit

10.Administratorul unui indice de referinţă bazat pe mărfuri dispune de norme şi proceduri pentru a consemna simultan informaţiile relevante, inclusiv:

VII.Conflicte de interese

12.Administratorul unui indice de referinţă bazat pe mărfuri stabileşte politici şi proceduri adecvate pentru identificarea, divulgarea, gestionarea sau atenuarea şi evitarea oricăror conflicte de interese şi protejarea integrităţii şi independenţei calculelor. Aceste politici şi proceduri sunt reexaminate şi actualizate periodic şi:

14.Administratorul unui indice de referinţă bazat pe mărfuri se asigură că dispune de linii ierarhice separate în rândul personalului său de conducere, al evaluatorilor şi al altor angajaţi, precum şi de la personalul de conducere către nivelul cel mai înalt de conducere al administratorului şi consiliul de administraţie al acestuia, pentru a se asigura:

VIII.Plângeri

16.Administratorul unui indice de referinţă bazat pe mărfuri deţine şi publică politica privind modul de soluţionare al plângerilor care stabileşte proceduri scrise de primire, investigare şi ţinere a evidenţelor privind plângerile formulate cu privire la procesul de calcul al administratorului. Astfel de mecanisme privind plângerile asigură faptul că:

ANEXA III:Indici UE de referinţă pentru activităţile de tranziţie climatică şi indici UE de referinţă aliniaţi la Acordul de la Paris

1.Administratorul unui indice UE de referinţă pentru activităţile de tranziţie climatică oficializează, documentează şi face publică orice metodologie utilizată pentru calcularea indicelui de referinţă, prezentând următoarele informaţii şi asigurând în acelaşi timp confidenţialitatea şi protecţia know-how-ului şi a informaţiilor de afaceri nedivulgate (secrete comerciale), astfel cum sunt definite în Directiva (UE) 2016/943 a Parlamentului European şi a Consiliului (^*1):

(e)tipul şi sursa datelor utilizate pentru stabilirea traiectoriei de decarbonizare, pentru:

(f)expunerea totală legată de emisiile de carbon a portofoliului de indici;

2.În plus faţă de punctul 1 literele (a), (b) şi (c), administratorul unui indice UE de referinţă aliniat la Acordul de la Paris specifică formula sau calculul care este utilizat pentru a stabili dacă emisiile sunt în conformitate cu obiectivele Acordului de la Paris, asigurând în acelaşi timp confidenţialitatea şi protecţia know-how-ului şi a informaţiilor de afaceri nedivulgate (secrete comerciale), astfel cum sunt definite în Directiva (UE) 2016/943.

3.Administratorii de indici UE de referinţă pentru activităţile de tranziţie climatică şi de indici UE de referinţă aliniaţi la Acordul de la Paris adoptă procedurile pentru introducerea de modificări metodologiei lor. Aceştia fac publice respectivele proceduri şi orice propuneri de modificare substanţială a metodologiei lor precum şi raţionamentele care stau la baza acestor modificări. Aceste proceduri trebuie să fie în concordanţă cu obiectivul imperativ potrivit căruia calculele indicelui de referinţă trebuie să fie în concordanţă cu articolul 3 alineatul (1) punctele 23a şi 23b. Aceste proceduri prevăd: