Regulamentul 1011/08-iun-2016 privind indicii utilizaţi ca indici de referinţă în cadrul instrumentelor financiare şi al contractelor financiare sau pentru a măsura performanţele fondurilor de investiţii şi de modificare a Directivelor 2008/48/CE şi 2014/17/UE şi a Regulamentului (UE)nr. 596/2014
Acte UE
Jurnalul Oficial 171L
În vigoare Versiune de la: 17 Ianuarie 2025 până la: 31 Decembrie 2025
Regulamentul 1011/08-iun-2016 privind indicii utilizaţi ca indici de referinţă în cadrul instrumentelor financiare şi al contractelor financiare sau pentru a măsura performanţele fondurilor de investiţii şi de modificare a Directivelor 2008/48/CE şi 2014/17/UE şi a Regulamentului (UE)nr. 596/2014
Dată act: 8-iun-2016
Emitent: Consiliul Uniunii Europene;Parlamentul European
(Text cu relevanţă pentru SEE)
PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în special articolul 114,
având în vedere propunerea Comisiei Europene,
după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naţionale,
având în vedere avizul Băncii Centrale Europene (1),
(1)JO C 113, 15.4.2014, p. 1.
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European (2),
(2)JO C 177, 11.6.2014, p. 42.
hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (3),
(3)Poziţia Parlamentului European din 28 aprilie 2016 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) şi Decizia Consiliului din 17 mai 2016.
întrucât:
(1)Stabilirea preţului multor instrumente financiare şi contracte financiare depinde de exactitatea şi integritatea indicilor de referinţă. Cazurile grave de manipulare a indicilor de referinţă ai ratei dobânzii, cum ar fi LIBOR şi EURIBOR, precum şi acuzaţiile de manipulare a indicilor de referinţă pentru energie, petrol şi cursul de schimb demonstrează că indicii de referinţă pot face obiectul conflictelor de interese. Utilizarea de puteri discreţionare şi regimuri de slabă guvernanţă măresc vulnerabilitatea la manipulare. Lipsa exactităţii sau a integrităţii indicilor de referinţă sau îndoielile cu privire la aceştia pot submina încrederea în piaţă, pot cauza pierderi pentru consumatori şi investitori şi pot denatura economia reală. Prin urmare, este necesar să se asigure exactitatea, soliditatea şi integritatea indicilor de referinţă şi a procesului de stabilire a acestora.
(2)Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (4) conţine anumite cerinţe cu privire la fiabilitatea indicilor de referinţă utilizaţi pentru stabilirea preţului unui instrument financiar cotat. Directiva 2003/71/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (5) conţine anumite cerinţe cu privire la indicii de referinţă utilizaţi de către emitenţi. Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (1) conţine anumite cerinţe cu privire la indicii de referinţă utilizaţi de către organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM). Regulamentul (UE) nr. 1227/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului (2) conţine anumite dispoziţii care interzic manipularea indicilor de referinţă utilizaţi pentru produsele energetice angro. Cu toate acestea, actele legislative respective acoperă doar anumite aspecte ale anumitor indici de referinţă şi nici nu abordează toate vulnerabilităţile existente în procesul de furnizare a tuturor indicilor de referinţă, nici nu acoperă toate utilizările indicilor de referinţă financiari în sectorul financiar.
(4)Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 mai 2014 privind pieţele instrumentelor financiare şi de modificare a Directivei 2002/92/CE şi a Directivei 2011/61/UE (JO L 173, 12.6.2014, p. 349).
(5)Directiva 2003/71/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind prospectul care trebuie publicat în cazul unei oferte publice de valori mobiliare sau pentru admiterea valorilor mobiliare la tranzacţionare şi de modificare a Directivei 2001/34/CE (JO L 345, 31.12.2003, p. 64).
(1)Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 iulie 2009 de coordonare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) (JO L 302, 17.11.2009, p. 32).
(2)Regulamentul (UE) nr. 1227/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind integritatea şi transparenţa pieţei angro de energie (JO L 326, 8.12.2011, p. 1).
(3)Indicii de referinţă sunt esenţiali pentru stabilirea preţurilor tranzacţiilor transfrontaliere, facilitând astfel funcţionarea eficace a pieţei interne cu privire la o varietate mare de instrumente şi servicii financiare. Numeroşi indici de referinţă care sunt utilizaţi ca rate de referinţă în contractele financiare, în special în creditele ipotecare, sunt furnizaţi într-un stat membru, dar sunt utilizaţi de către instituţii de credit şi consumatori din alte state membre. În plus, astfel de instituţii de credit de multe ori îşi acoperă riscurile sau obţin fondurile pentru acordarea acestor contracte financiare pe piaţa interbancară transfrontalieră. Numai câteva state membre au adoptat norme legislative naţionale privind indicii de referinţă, însă cadrele lor legislative respective privind indicii de referinţă indică deja divergenţe cu privire la aspecte precum domeniul lor de aplicare. În plus, Organizaţia Internaţională a Reglementatorilor de Valori Mobiliare (IOSCO) a adoptat la 17 iulie 2013 principii privind indicii de referinţă financiari (denumite în continuare "Principii IOSCO privind indicii de referinţă financiari"), la 5 octombrie 2012 principii pentru agenţiile de raportare a preţului petrolului (denumite în continuare "Principii IOSCO pentru agenţiile de raportare a preţurilor la petrol") (denumite împreună "principiile IOSCO") şi, având în vedere că respectivele principii oferă o anumită flexibilitate în ceea ce priveşte sfera lor exactă de aplicare şi mijloacele de punere în aplicare a acestora, este probabil ca statele membre să adopte norme la nivel naţional care ar pune în aplicare aceste principii în mod divergent.
(4)Aceste abordări divergente vor conduce la fragmentarea pieţei interne, deoarece administratorii şi utilizatorii de indici de referinţă se vor supune unor norme diferite de la un stat membru la altul. Astfel, indicii de referinţă furnizaţi într-un stat membru este posibil să nu poată fi utilizaţi în alte state membre. În absenţa unui cadru armonizat pentru a asigura acurateţea şi integritatea indicilor de referinţă utilizaţi în cazul instrumentelor financiare şi al contractelor financiare în Uniune, sau pentru a măsura performanţa fondurilor de investiţii, este, prin urmare, probabil că diferenţele dintre legile statelor membre vor crea obstacole în calea bunei funcţionări a pieţei interne pentru furnizarea de indici de referinţă.
(5)Normele Uniunii în materie de protecţie a consumatorilor nu abordează situaţia punctuală a adecvării informaţiilor privind indicii de referinţă în cazul contractelor financiare. Ca urmare a reclamaţiilor consumatorilor şi a litigiilor referitoare la utilizarea indicilor de referinţă în mai multe state membre, este probabil că vor fi adoptate la nivel naţional măsuri divergente, inspirate de preocupările legitime de protecţie a consumatorilor, care ar putea duce la fragmentarea pieţei interne din cauza condiţiilor de concurenţă diferite, corespunzătoare diferitelor niveluri de protecţie a consumatorilor.
(6)Prin urmare, pentru a asigura funcţionarea adecvată a pieţei interne şi pentru a îmbunătăţi condiţiile de funcţionare a acesteia, în special cu privire la pieţele financiare, precum şi pentru a asigura un nivel ridicat de protecţie a consumatorilor şi a investitorilor, este necesar să se stabilească un cadru de reglementare comun pentru indicii de referinţă la nivelul Uniunii.
(7)Este adecvat şi necesar ca respectivul cadru să ia forma unui regulament pentru a avea garanţia că dispoziţiile care impun în mod direct obligaţii persoanelor implicate în furnizarea, aducerea de contribuţii la elaborarea indicilor de referinţă şi utilizarea acestor indici sunt aplicate în mod uniform în întreaga Uniune. Întrucât un cadru legislativ pentru furnizarea de indici de referinţă presupune neapărat măsuri care prevăd cerinţe precise privind diferitele aspecte inerente furnizării indicilor de referinţă, chiar şi mici divergenţe referitoare la abordarea adoptată în ceea ce priveşte unul dintre aceste aspecte ar putea duce la obstacole semnificative în calea furnizării transfrontaliere a indicilor de referinţă. Prin urmare, utilizarea unui regulament care este direct aplicabil ar trebui să reducă posibilitatea adoptării unor măsuri divergente la nivel naţional şi ar trebui să asigure o abordare coerentă şi o mai mare securitate juridică, şi ar trebui să prevină apariţia unor obstacole semnificative în calea furnizării transfrontaliere a indicilor de referinţă.
(8)Domeniul de aplicare al prezentului regulament ar trebui să fie suficient de extins pentru a crea un cadru de reglementare preventiv. Furnizarea de indici de referinţă presupune exercitarea de puteri discreţionare în stabilirea lor şi este în mod inerent supusă anumitor tipuri de conflicte de interese, ceea ce presupune existenţa unor oportunităţi şi stimulente în a manipula aceşti indici de referinţă. Aceşti factori de risc sunt comuni tuturor indicilor de referinţă şi ar trebui să respecte cerinţe adecvate în materie de guvernanţă şi de control. Cu toate acestea, gradul de risc este variabil şi, prin urmare, abordarea adoptată ar trebui să fie adaptată la circumstanţele specifice. Întrucât vulnerabilitatea şi importanţa unui indice de referinţă variază în timp, reducerea domeniului de aplicare la indicii care sunt în prezent importanţi sau vulnerabili nu ar aborda riscurile pe care orice indice de referinţă le poate prezenta în viitor. În special, indicii de referinţă care în prezent nu sunt încă utilizaţi pe scară largă ar putea să aibă o sferă de utilizare mai largă în viitor, astfel încât, în privinţa acestora, chiar şi o manipulare minoră poate avea un impact semnificativ.
(9)Factorul determinant privind domeniul de aplicare a prezentului regulament ar trebui să îl constituie influenţa valorii indicilor asupra valorii unui instrument financiar sau a unui contract financiar, sau în ce măsura acesta măsoară performanţele unui fond de investiţii. Prin urmare, domeniul de aplicare nu ar trebui să fie condiţionat de natura datelor de intrare. Indicii de referinţă calculaţi pe baza datelor de intrare, cum ar fi preţurile acţiunilor, şi pe baza unor cifre sau valori neeconomice, cum ar fi parametrii meteorologici, ar trebui, prin urmare, să fie incluşi în domeniul de aplicare. Cadrul stabilit prin prezentul regulament ar trebui, de asemenea, să recunoască existenţa unui număr mare de indici de referinţă şi impactul diferit pe care aceştia îl au asupra stabilităţii financiare şi a economiei reale. Prezentul regulament ar trebui să prevadă, de asemenea, un răspuns proporţional la riscurile pe care le prezintă diferiţii indici de referinţă. Aşadar, prezentul regulament ar trebui să includă indicii de referinţă care sunt utilizaţi pentru stabilirea preţului instrumentelor financiare cotate sau tranzacţionate în locuri de tranzacţionare reglementate.
(10)Un număr mare de consumatori au încheiat contracte financiare, în special contracte de credit de consum garantate cu ipoteci, care se raportează la indici de referinţă supuşi aceloraşi riscuri. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să includă în domeniul său de aplicare contractele de credit astfel cum sunt definite în Directivele 2008/48/CE (1) şi 2014/17/UE (2) ale Parlamentului European şi ale Consiliului.
(1)Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori şi de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului (JO L 133, 22.5.2008, p. 66).
(2)Directiva 2014/17/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 februarie 2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidenţiale şi de modificare a Directivelor 2008/48/CE şi 2013/36/UE şi a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO L 60, 28.2.2014, p. 34).
(11)Mulţi indici de investiţii implică conflicte importante de interese şi sunt utilizaţi pentru a evalua performanţele unui fond, cum ar fi un fond OPCVM. O parte dintre aceşti indici de referinţă sunt publicaţi, iar alţii sunt puşi la dispoziţia publicului sau a unei părţi a publicului, gratuit sau contra plăţii unei taxe, iar manipularea lor poate să îi afecteze pe investitori. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să includă în domeniul său de aplicare indicii sau ratele de referinţă care sunt utilizate pentru a măsura performanţele unui fond de investiţii.
(12)Toţi contribuitorii cu date de intrare la indicii de referinţă pot să exercite puteri discreţionare şi pot face obiectul unor conflicte de interese şi, prin urmare, pot constitui o sursă de manipulare. Contribuţia la un indice de referinţă este o activitate voluntară. Dacă o iniţiativă ar impune contribuitorilor obligaţia de a-şi modifica substanţial modelele de afaceri, s-ar putea ca aceştia să înceteze să mai contribuie la indicii de referinţă în cauză. Cu toate acestea, pentru entităţile care fac deja obiectul reglementării şi supravegherii, impunerea de obligaţii referitoare la existenţa unor sisteme fiabile de guvernanţă şi de control nu ar trebui să conducă la costuri substanţiale sau la o sarcină administrativă disproporţionată. Prin urmare, prezentul regulament impune anumite obligaţii contribuitorilor supravegheaţi. În cazul în care un indice de referinţă este stabilit pe baza unor date deja disponibile, sursa acestor date nu ar trebui considerată a fi contribuitor.
(13)Indicii de referinţă financiari nu sunt utilizaţi doar la emiterea şi producerea de instrumente şi de contracte financiare. Sectorul financiar se bazează, de asemenea, pe indici de referinţă pentru măsurarea performanţelor unui fond de investiţii cu scopul urmăririi randamentului sau stabilirii alocării activelor dintr-un portofoliu sau cu scopul calculării comisioanelor de performanţă. Un anumit indice de referinţă poate fi utilizat direct, ca referinţă pentru instrumentele financiare şi contractele financiare sau pentru a măsura performanţele fondurilor de investiţii, sau indirect, în cadrul unei combinaţii de indici de referinţă. În cel de al doilea caz, stabilirea şi revizuirea ponderilor ce trebuie aplicate diverşilor indici din cadrul unei combinaţii cu scopul de a stabili beneficiul financiar preconizat sau valoarea unui instrument financiar sau a unui contract financiar sau cu scopul de a măsura performanţele unui fond de investiţii sunt considerate, de asemenea, utilizare, deoarece o astfel de activitate nu implică utilizarea de puteri discreţionare, spre deosebire de activitatea de producere a indicilor. Deţinerea unor instrumente financiare care se raportează la un anumit indice de referinţă nu este considerată utilizare a indicelui de referinţă.
(14)Băncile centrale respectă deja principiile, standardele şi procedurile care asigură integritatea şi independenţa acestora în activitate. Prin urmare, nu este necesar ca băncile centrale să facă obiectul prezentului regulament. În cazul în care băncile centrale furnizează indici de referinţă, în special dacă aceştia sunt destinaţi unor tranzacţii, este responsabilitatea băncilor centrale să stabilească proceduri interne corespunzătoare pentru a asigura acurateţea, integritatea, fiabilitatea şi independenţa acestor indici de referinţă, în special în ceea ce priveşte transparenţa guvernanţei şi metodologiei de calcul.
(15)De asemenea, autorităţile publice, inclusiv agenţiile naţionale de statistică, nu ar trebui să facă obiectul prezentului regulament în cazul în care furnizează date, indici de referinţă sau deţin controlul asupra furnizării indicilor de referinţă în scopuri legate de politicile publice, inclusiv pentru măsuri legate de ocuparea forţei de muncă, activitatea economică şi inflaţie.
(16)Administratorul este persoana fizică sau juridică care deţine controlul asupra furnizării unui indice de referinţă, şi, în special care administrează mecanismele de stabilire a indicelui de referinţă, colectează şi analizează datele de intrare, stabileşte indicele de referinţă şi îl publică. Administratorul ar trebui să poată externaliza către un terţ una sau mai multe din aceste funcţii, inclusiv publicarea sau calcularea unui indice de referinţă, sau alte servicii sau activităţi pertinente privind furnizarea indicelui. Cu toate acestea, atunci când o persoană doar publică sau face referire la un indice de referinţă în contextul activităţilor sale jurnalistice, dar nu are niciun control asupra furnizării acestui indice de referinţă, persoana în cauză nu ar trebui să facă obiectul cerinţelor impuse administratorilor prin prezentul regulament.
(17)Un indice se calculează utilizând o formulă sau orice altă metodă care se bazează pe valori subiacente. Există o putere discreţionară în elaborarea formulei respective, în efectuarea calculului sau în stabilirea datelor de intrare, care creează riscul de manipulare. Prin urmare, toţi indicii de referinţă care au în comun această caracteristică discreţionară ar trebui să fie incluşi în domeniul de aplicare al prezentului regulament.
(18)Cu toate acestea, în cazul în care un preţ unic sau o valoare unică sunt utilizate ca referinţă pentru un instrument financiar, de exemplu în cazul în care preţul unui singur titlu de valoare constituie preţul de referinţă pentru o opţiune sau o tranzacţie future, nu intervine în proces niciun calcul, nicio dată de intrare şi nicio putere discreţionară. Prin urmare, preţul unic sau preţurile de referinţă cu valoare unică nu ar trebui să fie considerate indici de referinţă în sensul prezentului regulament.
(19)Preţurile de referinţă sau preţurile de compensare stabilite de contrapărţi centrale (CPC) nu ar trebui să fie considerate indici de referinţă pentru că sunt utilizate pentru a determina compensarea, marjele şi gestionarea riscurilor şi, prin urmare, acestea nu determină cuantumul de plată în cadrul unui instrument financiar sau valoarea unui instrument financiar.
(20)Furnizarea de către creditori a nivelurilor ratelor de împrumut nu ar trebui să fie considerată furnizare în sensul prezentului regulament. O rată de împrumut furnizată de un creditor fie este stabilită printr-o decizie internă, fie este calculată ca marjă (spread) sau ca marjă comercială la un indice (de exemplu EURIBOR). În primul caz, se acordă creditorului o derogare de la prezentul regulament pentru activitatea privind contractele financiare încheiate de creditorul respectiv cu propriii clienţi, în timp ce în al doilea caz creditorul este considerat a fi numai utilizatorul unui indice de referinţă.
(21)Pentru a asigura integritatea indicilor de referinţă, administratorii acestora ar trebui să aibă obligaţia de a institui mecanisme adecvate de guvernanţă pentru a controla conflicte de interese şi pentru a menţine încrederea în integritatea indicilor de referinţă. Chiar şi în cazul în care sunt administraţi în mod eficace, majoritatea administratorilor fac obiectul unor conflicte de interese şi ar putea fi nevoiţi să ia hotărâri şi decizii care afectează diferite părţi interesate. Prin urmare, este important ca administratorii să aibă o funcţie care operează cu integritate pentru supravegherea punerii în aplicare şi a eficacităţii mecanismelor de guvernanţă care asigură o supraveghere eficace.
(22)Manipularea sau lipsa de fiabilitate a indicilor de referinţă pot aduce prejudicii investitorilor şi consumatorilor. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să stabilească un cadru pentru ţinerea evidenţelor de către administratori şi contribuitori, precum şi să asigure transparenţa cu privire la scopul unui indice de referinţă şi la metodologia care facilitează o soluţionare mai eficientă şi mai echitabilă a pretenţiilor formulate în conformitate cu dreptul intern sau al Uniunii.
(23)Evaluarea şi punerea efectivă în aplicare a prezentului regulament necesită o analiză ex-post şi prezentarea de documente justificative. Prezentul regulament ar trebui, prin urmare, să stabilească cerinţe pentru ca administratorii indicilor de referinţă să ţină evidenţe corespunzătoare cu privire la metoda de calculare a indicelui de referinţă pentru o perioadă suficient de lungă de timp. Realitatea pe care un indice de referinţă vizează să o măsoare şi mediul în care aceasta este măsurată se pot modifica în timp. Prin urmare, este necesar ca procesul şi metodologia de furnizare a indicilor de referinţă să fie revizuite în mod periodic în vederea identificării deficienţelor şi a posibilelor îmbunătăţiri. Multe părţi interesate pot fi afectate de deficienţele legate de furnizarea indicilor de referinţă şi pot contribui la identificarea acestor deficienţe. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să instituie un cadru pentru a stabili un mecanism de soluţionare a plângerilor de către administratorii indicilor de referinţă, pentru a permite părţilor interesate să informeze administratorul indicelui de referinţă cu privire la eventualele plângeri şi pentru a asigura faptul că administratorul indicelui de referinţă evaluează în mod obiectiv caracterul întemeiat al plângerilor.
(24)Furnizarea indicilor de referinţă implică frecvent externalizarea unor funcţii importante, cum ar fi calcularea indicelui de referinţă, colectarea datelor de intrare şi difuzarea indicelui de referinţă. Pentru a asigura eficacitatea mecanismelor de guvernanţă este necesar să se asigure că orice astfel de externalizare nu scuteşte administratori ai indicilor de referinţă de obligaţiile şi responsabilităţile care le revin şi că aceasta este realizată astfel încât să nu interfereze cu capacitatea administratorilor de a-şi respecta obligaţiile sau responsabilităţile şi nici cu capacitatea autorităţii competente relevante de a-i supraveghea.
(25)Administratorul de indici de referinţă este principalul destinatar al datelor de intrare şi poate evalua integritatea şi exactitatea acestora în mod constant. Prin urmare, este necesar ca prezentul regulament să impună administratorilor să ia anumite măsuri atunci când un administrator consideră că datele de intrare nu reprezintă realitatea de pe piaţă sau a economiei pe care un indice este destinat să o măsoare, inclusiv măsuri de schimbare a datelor de intrare, a contribuitorilor sau a metodologiei sau în ultimă instanţă să înceteze să furnizeze acel indice. În plus, un administrator ar trebui, ca parte a cadrului său de control, să stabilească, în măsura în care este fezabil, măsuri de monitorizare a datelor de intrare înainte de publicarea indicelui de referinţă, şi de validare a datelor de intrare după publicare, inclusiv o comparaţie cu modelele tradiţionale, dacă este cazul.
(26)Orice putere discreţionară care poate fi exercitată în furnizarea de date de intrare creează oportunităţi de manipulare a indicilor de referinţă. În cazul în care datele de intrare sunt date bazate pe tranzacţii, puterea discreţionară exercitată este mai scăzută, prin urmare posibilitatea de a manipula datele este redusă. De regulă, administratorii de indici de referinţă ar trebui să folosească, prin urmare, date de intrare bazate pe tranzacţii reale, atunci când este posibil, însă, în cazurile în care datele de tranzacţie sunt insuficiente sau necorespunzătoare pentru a asigura integritatea şi exactitatea indicelui de referinţă, pot fi utilizate şi alte date.
(27)Exactitatea şi fiabilitatea unui indice de referinţă în ceea ce priveşte măsurarea realităţii economice pe care este menit să o reprezinte depind de metodologia şi de datele de intrare utilizate. Prin urmare, este necesar să se adopte o metodologie transparentă care să garanteze exactitatea şi fiabilitatea indicelui de referinţă. O asemenea transparenţă nu înseamnă publicarea formulei aplicate pentru calcularea unui anumit indice de referinţă, ci, mai degrabă, publicarea de elemente care sunt suficiente pentru a permite părţilor interesate să înţeleagă cum este calculat indicele de referinţă respectiv şi să analizeze măsura în care acesta este reprezentativ, relevant şi adecvat pentru scopul pentru care a fost stabilit.
(28)Ar putea fi necesară modificarea metodologiei pentru a se asigura exactitatea permanentă a indicelui de referinţă, însă orice modificare a metodologiei va avea un impact asupra părţilor interesate şi a utilizatorilor indicelui de referinţă. Prin urmare, este necesar să se menţioneze procedurile de urmat în momentul modificării metodologiei de elaborare a indicelui de referinţă, inclusiv necesitatea unei consultări, astfel încât utilizatorii şi părţile interesate să poată lua măsurile necesare în lumina acestor modificări sau să informeze administratorul dacă au preocupări legate de modificările respective.
(29)Angajaţii unui administrator pot identifica posibile încălcări ale prezentului regulament sau potenţiale vulnerabilităţi care ar putea conduce la manipulare sau la tentative de manipulare. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să instituie un cadru care să permită angajaţilor să îi prevină în mod confidenţial pe administratori cu privire la posibile încălcări ale acestuia.
(30)Integritatea şi exactitatea indicilor de referinţă depinde de integritatea şi exactitatea datelor de intrare furnizate de către contribuitori. Este esenţial ca obligaţiile contribuitorilor cu privire la astfel de date de intrare să fie specificate în mod clar, conformitatea cu respectivele obligaţii să fie fiabilă şi obligaţiile să fie în concordanţă cu controalele şi metodologia administratorului indicelui de referinţă. Prin urmare, este necesar ca administratorul indicelui de referinţă să elaboreze un cod de conduită pentru a preciza aceste cerinţe şi responsabilităţile contribuitorilor cu privire la furnizarea datelor de intrare. Pentru administrator, angajamentul contribuitorilor de a respecta codul de conduită ar trebui să reprezinte o garanţie suficientă. În cazul în care contribuitorii se află în ţări terţe, garanţia ar trebui să fie suficientă în măsura în care este posibil.
(31)Contribuitorii pot face obiectul unor conflicte de interese şi pot exercita puteri discreţionare în procesul de stabilire a datelor de intrare. Prin urmare, este necesar ca aceştia să fie supuşi unor mecanisme de control pentru a se garanta faptul că astfel de conflicte sunt gestionate şi că datele de intrare sunt exacte, sunt conforme cu cerinţele administratorului şi pot fi validate.
(32)Mulţi indici de referinţă sunt stabiliţi prin aplicarea unei formule ce foloseşte date de intrare care sunt furnizate de următoarele entităţi: un loc de tranzacţionare, un mecanism de publicare abilitat, un furnizor de sisteme centralizate de raportare sau un mecanism de raportare abilitat, de bursa de energie sau de platforma de licitaţie pentru certificatele de emisii. În anumite situaţii, colectarea de date este externalizată către un furnizor de servicii care primeşte datele în întregime şi direct de la entităţile respective. În aceste cazuri, reglementările şi supravegherea actuale asigură integritatea şi transparenţa datelor de intrare şi prevăd cerinţe de guvernanţă şi proceduri pentru notificarea cazurilor de încălcare. Prin urmare, indici de referinţă respectivi sunt mai puţin vulnerabili la manipulare, fac obiectul unor verificări independente şi, prin urmare, administratorii relevanţi sunt scutiţi de anumite obligaţii stabilite prin prezentul regulament.
(33)Diferitele tipuri de indici de referinţă şi diferitele sectoare de referinţă prezintă caracteristici, vulnerabilităţi şi riscuri diferite. Dispoziţiile prezentului regulament ar trebui să fie mai detaliate pentru anumite sectoare şi tipuri de indici de referinţă. Indicii de referinţă ai ratei dobânzii sunt indici de referinţă care joacă un rol important în transmiterea politicii monetare, prin urmare este necesar să se prevadă dispoziţii specifice pentru astfel de indici de referinţă, în prezentul regulament.
(34)Pieţele de mărfuri prezintă caracteristici unice care trebuie avute în vedere. Indicii de referinţă bazaţi pe mărfuri sunt utilizaţi pe scară largă şi prezintă caracteristici sectoriale specifice, astfel încât este necesar să se precizeze dispoziţii specifice pentru astfel de indici de referinţă, în prezentul regulament. Anumiţi indici de referinţă bazaţi pe mărfuri nu sunt prevăzuţi de prezentul regulament, dar aceştia ar trebui să respecte totuşi principiile IOSCO. Indicii de referinţă bazaţi pe mărfuri pot deveni critici, deoarece acest regim nu se limitează la indici de referinţă care se bazează pe ceea ce pun la dispoziţie contribuitorii, care sunt, în majoritate, entităţi supravegheate. Pentru indicii de referinţă bazaţi pe mărfuri consideraţi critici care fac obiectul anexei II, cerinţele din prezentul regulament privind contribuţia obligatorie şi colegiile nu se aplică.
(35)Eşecul indicilor de referinţă poate avea un impact asupra integrităţii pieţei, asupra stabilităţii financiare, a consumatorilor şi a economiei reale, sau asupra finanţării gospodăriilor şi afacerilor din statele membre. Aceste potenţiale efecte destabilizatoare ale eşecului unui indice de referinţă critic ar putea fi resimţite de unul sau de mai multe state membre. Prin urmare, este necesar ca prezentul regulament să prevadă un proces de stabilire a indicilor de referinţă care ar trebui consideraţi a fi indici de referinţă critici şi să se aplice cerinţe suplimentare pentru a asigura integritatea şi caracterul solid al acestor indici de referinţă.
(36)Indicii de referinţă critici pot fi stabiliţi folosind un criteriu calitativ sau o combinaţie de criterii cantitative şi calitative. În plus, chiar dacă un indice de referinţă nu atinge pragul cantitativ corespunzător, acesta ar putea fi totuşi considerat critic dacă nu are niciun substitut determinat de piaţă sau numai foarte puţini astfel de substituţi şi dacă existenţa şi acurateţea sa sunt importante pentru integritatea pieţei, stabilitatea financiară sau pentru protecţia consumatorilor în unul sau mai multe state membre şi dacă toate autorităţile competente relevante sunt de acord că un astfel de indice de referinţă ar trebui considerat critic. În cazul în care autorităţile competente relevante nu ajung la un acord, ar trebui să aibă prioritate decizia autorităţii competente a administratorului cu privire la măsura în care un astfel de indice de referinţă ar trebui considerat critic. Într-un astfel de caz, Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare şi Pieţe (ESMA), instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului (1), ar trebui să poată publica un aviz referitor la evaluarea realizată de autoritatea competentă a administratorului. De asemenea, o autoritate competentă poate stabili că un indice de referinţă este critic pe baza anumitor criterii calitative, dacă administratorul şi majoritatea contribuitorilor la indicele de referinţă se află în acelaşi stat membru ca şi aceasta. Toţi indicii de referinţă critici ar trebui să fie incluşi într-o listă introdusă printr-un act de punere în aplicare de către Comisie, care ar trebui să fie revizuită şi actualizată periodic.
(1)Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare şi pieţe), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE şi de abrogare a Deciziei 2009/77/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 84).
(37)Încetarea administrării unui indice de referinţă critic de către un administrator ar putea duce la încetarea validităţii unor contracte financiare sau a unor instrumente financiare, ar putea produce pierderi pentru consumatori şi investitori şi ar putea avea un impact asupra stabilităţii financiare. Este necesar, prin urmare, ca autoritatea competentă relevantă să fie împuternicită să solicite administrarea obligatorie a unui indice de referinţă critic pentru ca indicele de referinţă respectiv să fie menţinut. În cazul unor proceduri de insolvenţă vizând un administrator de indici de referinţă, autoritatea naţională competentă ar trebui să transmită spre analiză autorităţii judiciare relevante o evaluare a măsurii şi modului în care un indice de referinţă critic ar putea să fie tranziţionat către un alt administrator sau ar putea să nu mai fie furnizat.
(38)Fără a aduce atingere punerii în aplicare a dreptului Uniunii în materie de concurenţă şi capacităţii statelor membre de a lua măsuri de facilitare a respectării acestuia, este necesar să se solicite din partea administratorilor indicilor de referinţă critici, inclusiv ai indicilor de referinţă bazaţi pe mărfuri şi consideraţi critici, să ia măsuri corespunzătoare pentru a asigura transmiterea către toţi utilizatorii a autorizaţiilor şi informaţiilor aferente indicilor de referinţă într-un mod corect, rezonabil, transparent şi nediscriminatoriu.
(39)Contribuitorii care încetează să mai contribuie cu date de intrare pentru indici de referinţă critici pot submina credibilitatea acestor indici de referinţă critici, deoarece ar fi afectată capacitatea acestor indici de referinţă de a aprecia piaţa sau realitatea economică subiacentă. Este necesar, prin urmare, ca autoritatea competentă responsabilă să fie împuternicită să solicite de la entităţile supuse supravegherii contribuţii obligatorii la indicii de referinţă critici, pentru a menţine credibilitatea indicelui de referinţă în cauză. Contribuţia obligatorie cu date de intrare nu are scopul de a impune obligaţii asupra entităţilor supravegheate de a încheia sau de a se angaja să încheie tranzacţii.
(40)Având în vedere marea diversitate a tipurilor şi dimensiunilor indicilor de referinţă, este important să se introducă în prezentul regulament principiul proporţionalităţii şi să se evite impunerea unei sarcini administrative excesive asupra administratorilor de indici de referinţă a căror eliminare implică mai puţine riscuri la adresa sistemului financiar în general. De aceea, pe lângă regimul pentru indici de referinţă critici ar trebui introduse două regimuri distincte pentru indicii de referinţă: unul pentru indicii de referinţă semnificativi şi unul pentru indicii de referinţă nesemnificativi.
(41)Administratorii indicilor de referinţă semnificativi ar trebui să aibă posibilitatea de a decide să nu aplice un număr restrâns de cerinţe detaliate din prezentul regulament. Autorităţile competente ar trebui însă să îşi rezerve în continuare dreptul de a solicita aplicarea acestor cerinţe pe baza criteriilor subliniate în prezentul regulament. Actele delegate şi actele de punere în aplicare ce vizează administratorii indicilor de referinţă semnificativi ar trebui să ţină seama în mod corespunzător de principiul proporţionalităţii şi să încerce să evite sarcina administrativă pe cât posibil.
(42)Administratorii de indici de referinţă nesemnificativi sunt supuşi unui regim mai puţin detaliat, în cadrul căruia aceştia ar trebui să poată alege să nu aplice anumite cerinţe din prezentul regulament. În acest caz, administratorul în cauză ar trebui să explice de ce este oportun să nu procedeze aşa într-o declaraţie de conformitate care ar trebui să fie publicată şi transmisă autorităţilor competente. Autoritatea competentă în cauză ar trebui să verifice declaraţia de conformitate, şi ar trebui să poată cere informaţii suplimentare sau să solicite modificări pentru a asigura conformitatea cu prezentul regulament. Deşi indicii de referinţă nesemnificativi ar putea rămâne în continuare vulnerabili la manipulare, aceştia pot fi mai uşor substituiţi, prin urmare transparenţa faţă de utilizatori ar trebui să constituie în continuare principalul instrument folosit pentru ca participanţii pe piaţă să ia decizii în cunoştinţă de cauză cu privire la indicii de referinţă pe care îi consideră adecvaţi. Din acest motiv, pentru administratorii de indici de referinţă nesemnificativi nu ar trebui să se aplice acte delegate prevăzute în titlul II.
(43)Pentru ca utilizatorii indicilor de referinţă să aleagă în cunoştinţă de cauză între aceştia şi să înţeleagă riscurile asociate acestuia, ei trebuie să cunoască ce intenţionează să măsoare un anumit indice de referinţă şi care sunt posibilităţile acestuia de a fi manipulat. Prin urmare, administratorul indicelui de referinţă ar trebui să publice o declaraţie privind indicii de referinţă în care să indice aceste lucruri. Pentru a asigura o aplicare uniformă şi faptul că declaraţiile privind indicii de referinţă au o lungime rezonabilă, dar se concentrează, totodată, pe furnizarea informaţiilor esenţiale necesare utilizatorilor într-un mod uşor accesibil, ESMA ar trebui să pună la dispoziţie mai multe specificaţii cu privire la conţinutul declaraţiei privind indicii de referinţă, făcând o diferenţiere corespunzătoare între diferitele tipuri şi caracteristici ale indicilor de referinţă şi administratori ai acestora.
(44)Prezentul regulament ar trebui să ţină seama de Principiile IOSCO, care servesc drept standarde globale pentru cerinţele de reglementare în cazul indicilor de referinţă. Ca principiu general, pentru a asigura protecţia investitorilor, activităţile de supraveghere şi de reglementare desfăşurate într-o ţară terţă ar trebui să fie echivalente cu activităţile de supraveghere şi reglementare desfăşurate în cadrul Uniunii cu privire la indicii de referinţă. Prin urmare, indicii de referinţă furnizaţi din ţara terţă respectivă pot fi utilizaţi de entităţi supravegheate din Uniune, în cazul în care Comisia a luat o decizie favorabilă cu privire la echivalenţa regimului din ţara terţă respectivă. Prin urmare, autorităţile competente ar trebui să încheie acorduri de cooperare cu autorităţile de supraveghere din ţările terţe. ESMA ar trebui să coordoneze elaborarea acestor acorduri de cooperare şi schimbul, între autorităţile competente, de informaţii primite de la ţările terţe. Cu toate acestea, pentru a evita orice efecte negative ale unei încetări abrupte a utilizării în Uniune a indicilor de referinţă furnizaţi dintr-o ţară terţă, prezentul regulament prevede şi alte mecanisme (mai precis recunoaştere şi aprobare) prin care indicii de referinţă din ţări terţe pot fi utilizaţi de entităţi supravegheate din Uniune.
(45)Prezentul regulament introduce un proces de recunoaştere a administratorilor dintr-o ţară terţă de către autoritatea competentă din statul membru de referinţă. Recunoaşterea ar trebui acordată administratorilor care respectă cerinţele prezentului regulament. Recunoscând rolul principiilor IOSCO de standard global, autoritatea competentă din statul membru de referinţă ar trebui să poată acorda recunoaştere administratorilor pe baza faptului că aceştia aplică principiile IOSCO. În acest scop, autoritatea competentă ar trebui să evalueze aplicarea principiilor IOSCO de către un anumit administrator şi să stabilească dacă această aplicare este echivalentă, în cazul administratorului respectiv, cu respectarea diverselor cerinţe stabilite în prezentul regulament, ţinând seama de caracteristicile regimului de recunoaştere în comparaţie cu regimul de echivalare.
(46)Prezentul regulament introduce de asemenea un regim de aprobare care permite, în anumite condiţii, administratorilor sau entităţilor supravegheate din Uniune să aprobe utilizarea în Uniune a indicilor de referinţă furnizaţi dintr-o ţară terţă. În acest scop, autoritatea competentă ar trebui să ţină seama dacă, atunci când se furnizează indicele de referinţă ce trebuie aprobat, respectarea principiilor IOSCO ar fi echivalentă cu respectarea prezentului regulament, luând în considerare caracteristicile regimului de aprobare în comparaţie cu regimul de echivalare. Un administrator sau o entitate supravegheată care a aprobat un indice de referinţă furnizat dintr-o ţară terţă ar trebui să poarte întreaga responsabilitate pentru astfel de indici de referinţă aprobaţi şi pentru respectarea condiţiilor relevante menţionate în prezentul regulament.
(47)Toţi administratorii de indici de referinţă pot exercita puteri discreţionare, pot face obiectul unor conflicte de interese şi pot risca să aibă sisteme inadecvate de guvernanţă şi de control. Întrucât administratorii controlează procesul de stabilire a indicilor de referinţă, impunerea obligaţiei de autorizare sau înregistrare şi de supraveghere a administratorilor este cea mai eficace modalitate de a asigura integritatea indicilor de referinţă.
(48)Anumiţi administratori ar trebui să fie autorizaţi şi supravegheaţi de către autoritatea competentă din statul membru în care sunt situaţi. Entităţile care fac deja obiectul supravegherii şi care furnizează indici de referinţă financiari diferiţi de indicii de referinţă critici ar trebui să fie înregistrate şi supravegheate de autoritatea competentă în sensul prezentului regulament. Entităţile care furnizează doar indici de referinţă consideraţi nesemnificativi ar trebui să fie înregistrate şi de autoritatea competentă în cauză. Autorizarea şi înregistrarea ar trebui să fie procese diferite, autorizarea implicând o evaluare mai extinsă a cererii administratorului. Măsura în care un administrator este autorizat sau înregistrat nu ar trebui să afecteze supravegherea acelui administrator de către autorităţile competente relevante. În plus, ar trebui introdus un regim de tranziţie, conform căruia ar putea fi înregistrate persoanele care furnizează indici de referinţă care nu sunt critici şi nu sunt utilizaţi la scară largă în unul sau mai multe state membre, pentru a facilita faza iniţială de depunere a cererilor prevăzută în prezentul regulament. ESMA ar trebui să menţină la nivelul Uniunii un registru care conţine informaţii privind administratorii autorizaţi şi informaţi, privind indicii de referinţă şi administratorii care furnizează aceşti indici în temeiul unei decizii pozitive privind fie regimul de echivalenţă, fie regimul de recunoaştere, privind administratorii Uniunii sau entităţile supravegheate care au autorizat indici de referinţă şi administratorii lor stabiliţi într-o ţară terţă.
(49)În anumite situaţii, o persoană furnizează un indice fără să aibă cunoştinţă de faptul că acesta este utilizat ca referinţă pentru un instrument financiar, un contract financiar sau un fond de investiţii. Acest lucru se întâmplă în special atunci când utilizatorii şi administratorul indicilor de referinţă sunt situaţi în state membre diferite. Prin urmare, este necesar să fie crescut nivelul de transparenţă privind care indice de referinţă este utilizat. Asemenea transparenţă poate fi realizată prin îmbunătăţirea conţinutului prospectelor sau al documentelor cu informaţii-cheie impuse de legislaţia Uniunii şi a conţinutului notificărilor impuse de Regulamentul (UE) nr. 596/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului (1).
(1)Regulamentul (UE) nr. 596/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind abuzul de piaţă (Regulamentul privind abuzul de piaţă) şi de abrogare a Directivei 2003/6/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi a Directivelor 2003/124/CE, 2003/125/CE şi 2004/72/CE ale Comisiei (JO L 173, 12.6.2014, p. 1).
(50)Autorităţile competente ale statelor membre dispun de o serie de instrumente, competenţe şi resurse eficace, care garantează eficacitatea măsurilor de supraveghere. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să prevadă în special un set minim de competenţe de supraveghere şi de investigare care ar trebui încredinţate autorităţilor competente din statele membre în conformitate cu legislaţia naţională. În exercitarea competenţelor conferite de prezentul regulament, autorităţile competente şi ESMA ar trebui să acţioneze în mod obiectiv şi imparţial şi să îşi menţină autonomia în luarea deciziilor.
(51)În vederea identificării încălcărilor prezentului regulament, este necesar ca autorităţile competente să aibă acces, în conformitate cu dispoziţiile legale naţionale, în sediile persoanelor fizice, pentru a confisca documente. Accesul în astfel de sedii este necesar atunci când există suspiciuni întemeiate că există documente şi alte date referitoare la obiectul unei inspecţii sau al unei investigaţii şi că acestea ar putea fi relevante pentru a dovedi un caz de încălcare a prezentului regulament. În plus, accesul în astfel de sedii este necesar atunci când: persoana căreia i s-au solicitat deja informaţii nu se conformează acestei obligaţii; sau atunci când există motive întemeiate pentru a considera că, dacă s-ar formula o astfel de solicitare, persoana în cauză nu s-ar conforma sau că documentele sau informaţiile la care se referă solicitarea ar fi sustrase, falsificate sau distruse. În cazul în care este necesară o autorizare prealabilă din partea autorităţii judiciare a statului membru în cauză, în conformitate cu legislaţia naţională, accesul în sedii ar trebui să aibă loc după obţinerea unui mandat judiciar.
(52)Înregistrările existente ale convorbirilor telefonice şi registrele referitoare la schimburile de date ale entităţilor supravegheate pot constitui dovezi cruciale, iar, uneori, pot fi singurele probe pe baza cărora poate să fie identificată şi dovedită existenţa unor încălcări ale prezentului regulament, în special cele legate de respectarea cerinţelor în materie de guvernanţă şi de control. Aceste registre şi înregistrări pot contribui la verificarea identităţii persoanei responsabile de o anumită transmitere de date de intrare, a persoanelor responsabile de aprobarea acesteia şi a gradului de respectare a separării organizaţionale între membrii personalului. Prin urmare, autorităţile competente ar trebui să fie în măsură să solicite înregistrările existente ale convorbirilor telefonice, registrele cu comunicaţiile electronice şi schimburile de date deţinute de entităţile supravegheate, în acele cazuri în care există o suspiciune întemeiată că aceste înregistrări sau registre legate de obiectul inspecţiei sau al investigaţiei ar putea fi relevante pentru a dovedi o încălcare a prezentului regulament.
(53)Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale şi principiile recunoscute în Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE) şi în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special dreptul la respectarea vieţii private şi a celei de familie, protecţia datelor cu caracter personal, dreptul la libertatea de exprimare şi de informare, libertatea de a desfăşura o activitate economică, dreptul la proprietate, dreptul la protecţia consumatorilor, dreptul la o cale de atac eficace şi dreptul la apărare. În consecinţă, prezentul regulament ar trebui interpretat şi aplicat în conformitate cu aceste drepturi şi principii.
(54)Dreptul la apărare al persoanelor în cauză ar trebui să fie respectat pe deplin. În special, persoanelor care fac obiectul procedurilor ar trebui să li se ofere acces la constatările care au stat la baza deciziei autorităţilor competente şi ar trebui să li se recunoască dreptul de a fi audiate.
(55)Transparenţa în ceea ce priveşte indicii de referinţă este necesară din motive de stabilitate a pieţei financiare şi de protecţie a investitorilor. Orice schimb sau transmitere de informaţii efectuat(ă) de autorităţile competente ar trebui să se efectueze în conformitate cu normele privind transferul datelor cu caracter personal, stabilite în Directiva 95/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (1). Orice schimb sau transmitere de informaţii efectuat(ă) de autorităţile competente ar trebui să se efectueze în conformitate cu normele privind transferul datelor cu caracter personal, stabilite în Directiva (CE) nr. 45/2001 a Parlamentului European şi a Consiliului (2).
(1)Directiva 95/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date (JO L 281, 23.11.1995, p. 31).
(2)Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecţia persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituţiile şi organele comunitare şi privind libera circulaţie a acestor date (JO L 8, 12.1.2001, p. 1).
(56)Ţinând seama de principiile descrise în comunicarea Comisiei din 8 decembrie 2010 privind consolidarea regimului sancţiunilor în sectorul serviciilor financiare, şi de actele juridice ale Uniunii adoptate în urma comunicării respective, şi pentru a asigura o abordare comună şi un efect de descurajare, statele membre ar trebui să stabilească norme privind sancţiunile administrative şi alte măsurile administrative, inclusiv sancţiuni pecuniare, aplicabile în cazurile de încălcare a dispoziţiilor prezentului regulament şi să asigure aplicarea acestora. Respectivele sancţiuni şi alte măsuri administrative ar trebui să fie eficace, proporţionale şi disuasive.
(57)Sancţiunile administrative şi alte măsuri administrative, aplicate în cazuri specifice ar trebui să fie stabilite luând în considerare, după caz, factori precum rambursarea oricăror beneficii financiare identificate, gravitatea şi durata încălcării, orice circumstanţe agravante sau atenuante, necesitatea ca sancţiunile administrative pecuniare să aibă un efect disuasiv şi, după caz, să includă posibilitatea unei reduceri în schimbul cooperării cu autoritatea competentă. În special, cuantumul real al sancţiunilor administrative pecuniare aplicate în cazuri specifice ar trebui să poată atinge nivelul maxim stabilit în prezentul regulament sau nivelul mai mare prevăzut în dreptul intern, pentru încălcări foarte grave, în timp ce sancţiunile administrative pecuniare semnificativ inferioare nivelului maxim ar trebui să poată fi aplicate încălcărilor minore sau în cazul unei tranzacţii. Autoritatea competentă ar trebui să dispună de posibilitatea de a impune interdicţia de a ocupa funcţii de conducere în cadrul administratorilor indicilor de referinţă sau al contribuitorilor.
(58)Prezentul regulament nu ar trebui să limiteze capacitatea statelor membre de a stabili niveluri mai ridicate pentru sancţiunile administrative şi nu ar trebui să aducă atingere niciunei dispoziţii din dreptul statelor membre legate de sancţiunile penale.
(59)În pofida faptului că nimic nu împiedică statele membre să stabilească norme pentru sancţiuni administrative şi pentru sancţiuni penale pentru aceeaşi încălcare, nu ar trebui ca statelor membre să li se impună stabilirea de norme pentru sancţiuni administrative privind acele încălcări prezentului regulament care fac obiectul dreptului penal naţional. În conformitate cu dreptul naţional, statele membre nu sunt obligate să aplice şi sancţiuni administrative, precum şi sancţiuni penale pentru aceeaşi infracţiune, dar ar trebui să poată face acest lucru dacă dreptul lor naţional le-o permite. Cu toate acestea, menţinerea sancţiunilor penale în locul sancţiunilor administrative pentru încălcarea prezentului regulament nu ar trebui să reducă sau să afecteze în vreun fel capacitatea autorităţilor competente de a coopera, de a accesa şi de a schimba informaţii în timp util cu autorităţile competente din alte state membre în sensul prezentului regulament, inclusiv după eventuala sesizare a cazurilor relevante de încălcare pe lângă autorităţile judiciare competente în vederea urmăririi penale.
(60)Este necesar să se consolideze dispoziţiile privind schimbul de informaţii dintre autorităţile competente, precum şi obligaţiile reciproce ale acestor autorităţi în materie de asistenţă şi cooperare. În contextul unei activităţi transfrontaliere în intensificare, autorităţile competente ar trebui să îşi furnizeze reciproc informaţiile necesare pentru exercitarea funcţiilor lor, astfel încât să asigure aplicarea eficace a prezentului regulament, inclusiv în cazul în care o încălcare sau o încălcare suspectată prezintă interes pentru autorităţile din două sau mai multe state membre. La schimbul de informaţii secretul profesional se impune întotdeauna, pentru a asigura buna transmitere a informaţiilor respective, precum şi protecţia anumitor drepturi.
(61)Pentru a se garanta faptul că deciziile luate de autorităţile competente de a impune sancţiuni administrative sau alte măsuri administrative au un efect disuasiv asupra publicului larg, acestea ar trebui să fie publicate. Publicarea deciziilor de a impune sancţiuni administrative sau alte măsuri administrative este, de asemenea, un instrument important pentru autorităţile competente pentru a informa participanţii la piaţă cu privire la tipul de comportament care este considerat că încalcă prezentul regulament şi pentru a promova la un nivel mai larg un comportament adecvat în rândul participanţilor pe piaţă. În cazul în care o astfel de publicare aduce prejudicii disproporţionate persoanelor implicate, pune în pericol stabilitatea pieţelor financiare sau o investigaţie aflată în desfăşurare, autoritatea competentă ar trebui să publice sancţiunile administrative sau alte măsuri administrative în mod anonim sau să amâne publicarea acestora. Mai mult, autorităţile competente ar trebui să aibă opţiunea de a nu publica o decizie de a impune sancţiuni administrative sau alte măsuri administrative în cazul în care publicarea anonimă sau întârzierea publicării sunt considerate insuficiente pentru a garanta faptul că stabilitatea pieţelor financiare nu va fi pusă în pericol. De asemenea, autorităţile competente nu sunt obligate să publice sancţiunile administrative sau alte măsuri administrative care sunt considerate a fi minore, în cazul în care publicarea lor ar fi disproporţionată.
(62)Indicii de referinţă critici pot implica contribuitori, administratori şi utilizatori din mai multe state membre. Astfel, încetarea furnizării unui astfel de indice de referinţă sau orice eveniment care poate submina în mod semnificativ integritatea sa poate avea implicaţii în mai multe state membre, ceea ce înseamnă că supravegherea unui astfel de indice de referinţă doar de către autoritatea competentă a statului membru în care acesta este situat administratorul indicilor de referinţă nu va fi eficientă şi eficace din punctul de vedere al abordării riscurilor pe care le prezintă respectivul indice de referinţă critic. Într-un astfel de caz, pentru a asigura schimbul eficient de informaţii în scopul supravegherii între autorităţile competente, precum şi coordonarea activităţilor acestora şi a măsurilor de supraveghere întreprinse, ar trebui să se formeze colegii care cuprind autorităţile competente şi ESMA. Activităţile colegiilor ar trebui să contribuie la aplicarea armonizată a dispoziţiilor prezentului regulament şi la convergenţa în materie de practici de supraveghere. Autoritatea competentă a administratorului ar trebui să stabilească proceduri scrise privind schimbul de informaţii, procesul decizional care ar putea include norme privind procedurile de votare, orice cooperare privind măsurile ce vizează contribuţia obligatorie şi cazurile în care autorităţile competente ar trebui să se consulte reciproc. Rolul de mediere al ESMA, care este obligatoriu din punct de vedere juridic, este un element-cheie pentru asigurarea coordonării, a coerenţei în materie de supraveghere şi a convergenţei practicilor de supraveghere.
(63)Indicii de referinţă pot fi utilizaţi ca referinţă pentru instrumentele financiare şi contractele financiare de lungă durată. În anumite cazuri, furnizarea unor astfel de indici de referinţă riscă ca respectivii indici de referinţă să nu mai poate fi autorizaţi după intrarea în vigoare a prezentului regulament, deoarece aceştia comportă caracteristici care nu pot fi adaptate pentru a se asigura conformitatea lor cu cerinţele prezentului regulament. În acelaşi timp, interzicerea furnizării în continuare a unui astfel de indice de referinţă ar putea să ducă la rezilierea sau ineficacitatea instrumentelor financiare sau a contractelor financiare şi, astfel, poate aduce prejudicii investitorilor. Prin urmare, este necesar să se elaboreze dispoziţii pentru a permite furnizarea în continuare a acestor indici de referinţă pentru o perioadă de tranziţie.
(64)În cazurile în care prezentul regulament se aplică sau ar putea să se aplice entităţilor supravegheate şi pieţelor care fac obiectul Regulamentului (UE) nr. 1227/2011, ESMA ar trebui să consulte Agenţia pentru Cooperarea Autorităţilor de Reglementare din Domeniul Energiei (ACER) cu scopul de a valorifica cunoştinţele de specialitate ale ACER cu privire la pieţele energiei şi de a reduce orice dublă reglementare.
(65)În vederea identificării mai precise a elementelor tehnice ale prezentului regulament, ar trebui să fie delegată Comisiei, în conformitate cu articolul 290 din TFUE, competenţa de a adopta acte delegate privind explicitarea elementelor tehnice ale definiţiilor, calcularea valorilor nominale ale instrumentelor financiare, a valorii noţionale a instrumentelor derivate şi valorii nete a activelor fondurilor de investiţii care se raportează la un indice de referinţă pentru a stabili dacă un astfel de indice de referinţă este critic, în ceea ce priveşte revizuirea metodei de calcul folosite pentru a stabili pragul indicilor de referinţă critici şi a celor semnificativi; privind stabilirea motivelor obiective care stau la baza aprobării unui indice de referinţă sau a unei familii de indici de referinţă furnizaţi într-o ţară terţă, elementele prin care se analizează dacă eliminarea sau schimbarea unui indice de referinţă existent ar putea să ducă la un eveniment de forţă majoră, să afecteze sau să încalce în alt mod termenii unui contract financiar sau instrument financiar, sau regulile vreunui fond de investiţii, care se raportează la un astfel de indice de referinţă; şi privind prelungirea perioadei de 24 de luni prevăzute pentru înregistrarea, în locul autorizării anumitor administratori. Când adoptă actele respective, Comisia ar trebui să ţină seama de piaţă sau de progresele tehnologice şi de convergenţa la nivel internaţional a practicilor de supraveghere referitoare la indicii de referinţă, în special la activitatea IOSCO. Este deosebit de important ca în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experţi, şi ca respectivele consultări să se desfăşoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituţional între Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene şi Comisia Europeană privind o mai bună legiferare (1) din 13 aprilie 2016. În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European şi Consiliul primesc toate documentele în acelaşi timp cu experţii din statele membre, iar experţii acestor instituţii au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experţi ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.
(1)JO L 123, 12.5.2016, p. 1.
(66)Standardele tehnice ar trebui să asigure armonizarea consecventă a cerinţelor privind furnizarea indicilor utilizaţi ca indici de referinţă şi contribuţia la aceştia, precum şi protecţia adecvată a investitorilor şi a consumatorilor din întreaga Uniune. Ar fi eficient şi oportun să se încredinţeze ESMA, ca organism care deţine cunoştinţe de specialitate de un nivel înalt, sarcina de a elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare care nu implică alegeri strategice şi de a le înainta Comisiei. Comisia ar trebui să adopte, prin intermediul unor acte delegate, în conformitate cu articolul 290 din TFUE, şi în conformitate cu articolele 10 şi 14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, proiecte de standarde tehnice de reglementare elaborate de ESMA referitoare la procedurile aferente funcţiei de supraveghere; şi la caracteristicile acesteia; la modalitatea de a asigura utilitatea şi verificabilitatea datelor de intrare, precum şi ale procedurilor de supraveghere şi verificare internă ale unui contribuitor; la informaţiile ce trebuie furnizate de un administrator cu privire la indicii de referinţă şi metodologia aferente acestora; la elementele codului de conduită; la cerinţele privind sistemele şi controalele; la criteriile ce ar trebui luate în considerare de autoritatea competentă atunci când aceasta decide dacă să aplice anumite cerinţe suplimentare; la conţinutul declaraţiei privind indicele de referinţă şi cazurile în care este necesară o actualizare a unei astfel de declaraţii; la conţinutul minim al acordurilor de cooperare dintre autorităţile competente şi ESMA; la forma şi conţinutul cererii de recunoaştere depuse de un administrator dintr-o ţară terţă; şi la prezentarea informaţiilor ce trebuie furnizate împreună cu o astfel de cerere, informaţiile ce trebuie furnizate în cererea de autorizare sau înregistrare.
(67)În vederea asigurării unor condiţii uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament, ar trebui să se confere Comisiei competenţe de executare pentru crearea şi revizuirea unei liste a autorităţilor publice din Uniune, crearea şi revizuirea listei indicilor de referinţă critici şi stabilirea echivalenţei dintre cadrul juridic care se aplică furnizorilor de indici de referinţă din ţările terţe în vederea obţinerii unei echivalenţe totale sau parţiale. Aceste competenţe trebuie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului (2).
(2)Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor şi principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competenţelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).
(68)Comisiei ar trebui să i se încredinţeze, de asemenea, competenţa de a adopta, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, în conformitate cu articolul 291 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene şi în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare elaborate de ESMA care să stabilească modele de declaraţii de conformitate, precum şi procedurile şi formularele utilizate pentru schimbul de informaţii între autorităţile competente şi ESMA.
(69)Întrucât obiectivele prezentului regulament, respectiv stabilirea unui regim coerent şi eficace pentru abordarea vulnerabilităţilor pe care le implică utilizarea indicilor de referinţă, nu pot fi realizate într-o măsură suficientă de către statele membre, dat fiind că impactul global al problemelor legate de indicii de referinţă poate fi perceput pe deplin numai într-un context al Uniunii,dar, având în vedere amploarea şi efectele prezentului regulament, obiectivele respective pot fi mai bine realizate la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este enunţat la acelaşi articol, prezentul regulament nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor respective.
(70)Având în vedere urgenţa nevoie de a restaura încrederea în indicii de referinţă şi de a promova pieţe financiare corecte şi transparente, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare în ziua următoare datei sale de publicare.
(71)Consumatorii pot încheia contracte financiare, în special credite ipotecare şi contracte de credit de consum care se raportează la un indice de referinţă, dar, având în vedere raportul inegal de forţe şi utilizarea unor clauze standard, aceştia au o libertate de alegere limitată în ceea ce priveşte indicele de referinţă utilizat. Prin urmare, este necesar să se asigure cel puţin faptul că la dispoziţia creditorilor sau a intermediarilor de credite pentru consumatori se pun informaţii corespunzătoare. În acest scop, Directivele 2008/48/CE şi 2014/17/UE ar trebui prin urmare modificate în consecinţă.
(72)Regulamentul (UE) nr. 596/2014 prevede cerinţa pentru persoanele care exercită responsabilităţi de conducere, precum şi pentru persoanele care au o legătură strânsă cu acestea, să informeze emitentul şi autoritatea competentă cu privire la fiecare tranzacţie desfăşurată pe contul lor ce are legătură cu instrumentele financiare care au, la rândul lor, legătură cu acţiunile sau instrumentele de datorie ale emitentului. Cu toate acestea, există o gamă largă de instrumente financiare care au legătură cu acţiunile şi instrumentele de datorie ale unui anumit emitent. Aceste instrumente financiare includ titluri de participare la organisme de plasament colectiv, produse structurate sau instrumente financiare care conţin un instrument derivat care implică expunerea la performanţele unor acţiuni sau instrumente de datorie emise. Fiecare tranzacţie cu astfel de instrumente financiare ce depăşeşte un prag minim ar trebui notificată emitentului şi autorităţii competente. Ar trebui exceptat cazul în care fie instrumentul financiar implicat presupune o expunere de 20 % sau mai puţin la acţiunile sau instrumentele de datorie ale emitentului, fie persoana care exercită responsabilităţi de conducere sau persoana care are o legătură strânsă cu aceasta nu a cunoscut şi nu putea cunoaşte structura investiţiei instrumentului financiar implicat. Prin urmare, Regulamentul (UE) nr. 596/2014 ar trebui modificat,
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
-****-
Art. 1: Obiectul
Prezentul regulament introduce un cadru comun care să asigure precizia şi integritatea indicilor utilizaţi ca indici de referinţă pentru instrumentele financiare şi contractele financiare sau să măsoare performanţa fondurilor de investiţii din Uniune. Prin urmare, prezentul regulament contribuie la buna funcţionare a pieţei interne, asigurând, totodată, un nivel ridicat de protecţie a consumatorilor şi a investitorilor.
Art. 2: Domeniul de aplicare
(1)Prezentul regulament se aplică furnizării indicilor de referinţă, contribuţiei cu date de intrare la indicii de referinţă şi utilizării indicilor de referinţă pe teritoriul Uniunii.
(2)Prezentul regulament nu se aplică:
a)unei bănci centrale;
b)unei autorităţi publice care contribuie cu date la furnizarea de indici de referinţă, furnizează indici de referinţă sau deţine controlul asupra furnizării acestora în scopuri legate de politicile publice, inclusiv pentru măsuri legate de ocuparea forţei de muncă, activitatea economică şi inflaţie;
c)unei contrapărţi centrale (CPC), în cazul în care acestea furnizează preţuri de referinţă sau preţuri de compensare folosite pentru gestionarea riscurilor CPC şi compensare;
d)furnizării preţurilor de referinţă cu valoare unică pentru instrumentul financiar definit în anexa I secţiunea C a Directivei 2014/65/UE;
e)presei, altor mijloace de comunicare în masă şi jurnaliştilor care nu fac decât să publice sau să facă trimitere la un indice de referinţă în cadrul activităţii lor de jurnalism, neavând niciun control asupra furnizării indicelui respectiv;
f)unei persoane fizice sau juridice care acordă sau promite să acorde credit în cadrul activităţii sale comerciale, al activităţii sale profesionale sau al profesiei sale, numai în măsura în care persoana respectivă publică sau pune la dispoziţia publicului propriile sale rate de împrumut, variabile sau fixe, stabilite prin decizii interne şi aplicabile numai contractelor financiare încheiate de persoana respectivă sau de o societate din cadrul aceluiaşi grup, cu clienţii proprii;
g)unui indice de referinţă bazat pe mărfuri şi calculat în funcţie de date furnizate de contribuitori, care sunt în majoritate entităţi nesupravegheate pentru care se aplică ambele condiţii următoare:
(i)indicele de referinţă este utilizat ca referinţă pentru instrumente financiare pentru care s-a depus o cerere de admitere la tranzacţionare într-un singur loc de tranzacţionare, conform definiţiei de la articolul 4 alineatul (1) punctul 24 din Directiva 2014/65/UE, sau care sunt tranzacţionate într-un astfel de loc de tranzacţionare;
(ii)valoarea noţională totală a instrumentelor financiare care utilizează ca referinţă indici de referinţă nu depăşeşte 100 de milioane EUR;
h)unui furnizor de indici în ceea ce priveşte un indice furnizat de acesta în cazul în care furnizorul de indici în cauză nu are cunoştinţă şi nu ar putea în mod rezonabil să fi avut cunoştinţă de faptul că respectivul indice este utilizat în scopurile menţionate la articolul 3 alineatul (1) punctul 3.
i)unui indice de referinţă al cursului de schimb valutar la vedere care a fost desemnat de Comisie în conformitate cu articolul 18a alineatul (1).
Art. 3: Definiţii
(1)În sensul prezentului regulament se aplică următoarele definiţii:
1."indice" înseamnă orice cifră:
a)care este publicată sau pusă la dispoziţia publicului;
b)care este stabilită în mod regulat:
(i)în întregime sau parţial, prin aplicarea unei formule sau a oricărei alte metode de calcul sau printr-o evaluare; şi
(ii)pe baza valorii unuia sau mai multor active-suport sau preţuri, inclusiv preţuri estimate, rate ale dobânzii reale sau estimate, cotaţii sau oferte ferme de preţ sau a altor valori ori studii;
2."furnizor de indici" înseamnă persoana fizică sau juridică care deţine controlul asupra furnizării unui indice de referinţă;
3."indice de referinţă" înseamnă orice indice prin raportare la care este stabilit cuantumul de plătit în cadrul unui instrument financiar sau al unui contract financiar sau este stabilită valoarea unui instrument financiar ori indicele respectiv este folosit pentru a măsura performanţa unui fond de investiţii cu scopul de a urmări randamentul unui astfel de indice sau de a defini structura activelor dintr-un portofoliu sau de a calcula comisioanele de performanţă;
4."familie de indici de referinţă" înseamnă un grup de indici de referinţă furnizaţi de acelaşi administrator şi stabiliţi pe baza datelor de intrare de aceeaşi natură, care oferă evaluări specifice ale aceleaşi pieţe sau realităţi economice;
5."furnizarea unui indice de referinţă" înseamnă:
a)administrarea procedurilor pentru stabilirea unui indice de referinţă;
b)colectarea, analizarea sau prelucrarea datelor de intrare în scopul stabilirii unui indice de referinţă; şi
c)stabilirea unui indice de referinţă prin aplicarea unei formule sau a altei metode de calcul sau printr-o evaluare a datelor de intrare furnizate în acest scop;
6."administrator" înseamnă o persoana fizică sau juridică care deţine controlul asupra furnizării unui indice de referinţă;
7."utilizarea unui indice de referinţă" înseamnă:
a)emiterea unui instrument financiar care se raportează la un indice sau la o combinaţie de indici;
b)stabilirea cuantumului de plată în cadrul unui instrument financiar sau al unui contract financiar prin raportarea la un indice sau la o combinaţie de indici;
c)calitatea de parte la un contract financiar care se raportează la un indice sau la o combinaţie de indici;
d)oferirea unei rate a dobânzii aferente creditului potrivit definiţiei de la articolul 3 litera (j) din Directiva 2008/48/CE calculată ca marjă (spread) sau marjă comercială la un indice sau la o combinaţie de indici care este folosită exclusiv ca referinţă într-un contract financiar la care creditorul este parte;
e)măsurarea performanţei unui fond de investiţii cu ajutorul unui indice sau al unei combinaţii de indici cu scopul urmăririi randamentului unui astfel de indice sau combinaţii de indici sau cu scopul definirii alocării activelor unui portofoliu sau al calculării comisioanelor de performanţă;
8."contribuţie cu date de intrare" înseamnă furnizarea oricăror date de intrare ce nu sunt disponibile încă, unui administrator sau unei alte persoane în scopul transmiterii acestora către un administrator, datele respective fiind necesare în vederea stabilirii unui indice de referinţă şi fiind furnizate în acest scop;
9."contribuitor" înseamnă o persoană fizică sau juridică care contribuie cu date de intrare;
10."contribuitor supravegheat" înseamnă o entitate supravegheată care contribuie cu date de intrare către un administrator situat pe teritoriul Uniunii;
11."transmiţător" înseamnă o persoană fizică angajată de către contribuitor în scopul contribuirii cu date de intrare;
12."evaluator" înseamnă angajatul unui administrator al unui indice de referinţă bazat pe mărfuri sau orice altă persoană fizică sau parte terţă ale cărei servicii sunt puse la dispoziţia administratorului sau se află sub controlul administratorului, care este responsabilă de aplicarea unei metodologii sau a unui raţionament datelor de intrare sau altor informaţii, pentru a ajunge la o evaluare concludentă cu privire la preţul unei anumite mărfi;
13."avizul expertului" înseamnă exercitarea puterii discreţionare de către un administrator sau de către un contribuitor în ceea ce priveşte utilizarea datelor la stabilirea unui indice de referinţă, inclusiv extrapolarea valorilor aferente tranzacţiilor anterioare sau conexe, ajustarea valorilor în funcţie de factori care pot influenţa calitatea datelor, cum ar fi evenimente de pe piaţă sau deprecierea calităţii creditului unui cumpărător sau al unui vânzător, şi ponderarea ofertelor la un nivel mai ridicat decât cel al unei anumite tranzacţii încheiate;
14."date de intrare" înseamnă datele cu privire la valoarea unuia sau mai multor active-suport sau preţuri, inclusiv preţuri estimate, cotaţii, oferte ferme de preţ sau alte valori utilizate de către un administrator în vederea stabilirii unui indice de referinţă;
15."date de tranzacţie" înseamnă preţuri, rate, indici sau valori observabile care reprezintă tranzacţii între contrapărţi neafiliate pe o piaţă activă supusă forţelor cererii şi ofertei;
16."instrument financiar" înseamnă oricare dintre instrumentele enumerate în secţiunea C din anexa I la Directiva 2014/65/UE, pentru care a fost făcută o cerere de admitere la tranzacţionare într-un loc de tranzacţionare conform definiţiei de la articolul 4 alineatul (1) punctul 24 din Directiva 2014/65/UE sau care este tranzacţionat într-un loc de tranzacţionare conform definiţiei de la articolul 4 alineatul (1) punctul 24 din Directiva 2014/65/UE, sau prin intermediul unui internalizator sistematic, astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) punctul 20 din respectiva directivă;
17."entitate supravegheată" înseamnă oricare dintre următoarele entităţi:
a)o instituţie de credit astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (1);
(1)Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi societăţile de investiţii şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 176, 27.6.2013, p. 1).
b)o societate de investiţii, astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 din Directiva 2014/65/UE;
c)o societate de asigurare, astfel cum este definită la articolul 13 punctul 1 din Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (2);
(2)Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de asigurare şi de reasigurare (Solvabilitate II) (JO L 335, 17.12.2009, p. 1).
d)o societate de reasigurare, astfel cum este definită la articolul 13 punctul 4 din Directiva 2009/138/CE;
e)un OPCVM astfel cum este definit la articolul 1 alineatul (2) din Directiva 2009/65/CE sau, după caz, o societate de administrare a OPCVM, astfel cum este definită la articolul 2 alineatul (1) litera (b) din directiva respectivă;
f)un administrator al fondurilor de investiţii alternative (AFIA), astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (3);
(3)Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 8 iunie 2011 privind administratorii fondurilor de investiţii alternative şi de modificare a Directivelor 2003/41/CE şi 2009/65/CE şi a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 şi (UE) nr. 1095/2010 (JO L 174, 1.7.2011, p. 1).
g)o instituţie de furnizare de pensii ocupaţionale, potrivit definiţiei de la articolul 6 litera (a) din Directiva 2003/41/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (4);
(4)Directiva 2003/41/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 3 iunie 2003 privind activităţile şi supravegherea instituţiilor pentru furnizarea de pensii ocupaţionale (JO L 235, 23.9.2003, p. 10).
h)un creditor, astfel cum este definit la articolul 3 litera (b) din Directiva 2008/48/CE, în scopul contractelor de credit definite la articolul 3 litera (c) din respectiva directivă;
i)o instituţie non-bancară, astfel cum este definită la articolul 4 punctul 10 din Directiva 2014/17/UE, în scopul contractelor de credit, astfel cum sunt definite la articolul 4 punctul 3 din respectiva directivă;
j)un operator de piaţă, astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) punctul 18 din Directiva 2014/65/UE;
k)o CPC, astfel cum este definită la articolul 2 punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului (5);
(5)Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 4 iulie 2012 privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărţile centrale şi registrele centrale de tranzacţii (JO L 201, 27.7.2012, p. 1).
l)un registru central de tranzacţii, astfel cum este definit la articolul 2 punctul 2 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012;
m)un administrator;
18."contract financiar" înseamnă:
a)orice contract de credit conform definiţiei de la articolul 3 litera (c) din Directiva 2008/48/CE;
b)orice contract de credit, astfel cum este definit la articolul 4 punctul 3 din Directiva 2014/17/UE;
19."fond de investiţii" înseamnă un FIA, astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2011/61/UE sau OPCVM conform definiţiei de la articolul 1 alineatul (2) din Directivei 2009/65/CE;
20."organ de conducere" înseamnă organul sau organele unui administrator sau ale altei entităţi supravegheate, numite în conformitate cu dreptul naţional, abilitate să stabilească strategia, obiectivele şi direcţia generală a administratorului sau a altei entităţi supravegheate, şi care supervizează şi monitorizează procesul decizional şi din care fac parte persoane care conduc efectiv activitatea administratorului sau a altei entităţi supravegheate;
21."consumator" înseamnă o persoană fizică care, în cadrul contractelor financiare care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament, acţionează în scopuri care se află în afara activităţii sale comerciale, economice sau profesionale;
22."indice de referinţă al ratei dobânzii" înseamnă un indice de referinţă care, în sensul punctului 1 litera (b) punctul (ii) din prezentul alineat, se stabileşte pe baza ratei la care băncile pot acorda sau solicita împrumuturi altor bănci sau entităţi nebancare pe piaţa monetară;
221.«indice de referinţă al cursului de schimb valutar la vedere» înseamnă un indice de referinţă care reflectă preţul, exprimat într-o monedă, al unei alte monede sau al unui coş de alte monede, cu livrare la cea mai apropiată dată posibilă a valutei;
23."indice de referinţă bazat pe mărfuri" înseamnă un indice de referinţă în care activul suport, în sensul punctului 1 litera (b) punctul (ii) din prezentul alineat, este o marfă, în sensul articolului 2 punctul 1 din Regulamentul (CE) nr. 1287/2006 al Comisiei (1), cu excepţia certificatelor de emisii menţionate la punctul 11 din secţiunea C a anexei I la Directiva 2014/65/UE;
(1)Regulamentul (CE) nr. 1287/2006 al Comisiei din 10 august 2006 de punere în aplicare a Directivei 2004/39/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind obligaţiile întreprinderilor de investiţii de păstrare a evidenţei şi înregistrărilor, raportarea tranzacţiilor, transparenţa pieţei, admiterea de instrumente financiare în tranzacţii şi definiţia termenilor în sensul directivei în cauză (JO L 241, 2.9.2006, p. 1).
231.«indice UE de referinţă pentru activităţile de tranziţie climatică» înseamnă un indice de referinţă care este etichetat ca indice UE de referinţă pentru activităţile de tranziţie climatică îndeplinind următoarele cerinţe:
(a)în sensul punctului 1 litera (b) subpunctul (ii) de la prezentul alineat şi în cel al articolului 19b activele sale suport sunt selectate, ponderate sau excluse astfel încât portofoliul de referinţă rezultat să se afle pe o traiectorie de decarbonizare; şi
(b)este construit în conformitate cu standardele stabilite în actele delegate menţionate la articolul 19a alineatul (2);
232.«indice UE de referinţă aliniat la Acordul de la Paris» înseamnă un indice de referinţă care este etichetat ca indice de referinţă aliniat la Acordul de la Paris îndeplinind următoarele cerinţe:
(a)în sensul punctului 1 litera (b) subpunctul (ii) de la prezentul alineat şi în cel al actului delegat menţionat la articolul 19c, activele sale suport sunt selectate, ponderate sau excluse astfel încât emisiile de carbon din portofoliul de referinţă rezultate să fie aliniate cu obiectivele Acordului de la Paris adoptat în temeiul Convenţiei-cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice («Acordul de la Paris»), aprobat de către Uniune la 5 octombrie 2016 (*1);
(*1)Decizia (UE) 2016/1841 a Consiliului din 5 octombrie 2016 privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Acordului de la Paris adoptat în temeiul Convenţiei-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (JO L 282, 19.10.2016, p. 1).
(b)este construit în conformitate cu standardele minime stabilite în actele delegate menţionate la articolul 19a alineatul (2); şi
(c)activităţile referitoare la activele sale suport nu afectează în mod semnificativ alte obiective de mediu, sociale şi de guvernanţă (MSG);
233.«traiectorie de decarbonizare» înseamnă o traiectorie măsurabilă, ştiinţifică şi încadrată în timp în vederea alinierii la obiectivele Acordului de la Paris prin reducerea sferei de aplicare a emisiilor de carbon din categoriile 1, 2 şi 3, astfel cum se menţionează la punctul 1 litera (e) din anexa III.
24."indice de referinţă bazat pe date reglementate" înseamnă un indice de referinţă stabilit prin aplicare unei formule derivate din:
a)date de intrare provenite în întregime de la:
(i)un loc de tranzacţionare, astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) punctul 24 din Directiva 2014/65/UE, sau un loc de tranzacţionare într-o ţară terţă pentru care Comisia a adoptat o decizie de punere în aplicare potrivit căreia cadrul juridic şi de supraveghere al ţării respective este considerat ca având efect echivalent în înţelesul articolului 28 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 600/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului (*1) sau al articolului 25 alineatul (4) din Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European şi a Consiliului, sau o piaţă reglementată considerată a fi echivalentă în temeiul articolului 2a din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, însă, în fiecare caz, numai în ceea ce priveşte datele de tranzacţie referitoare la instrumente financiare;
(*1)Regulamentul (UE) nr. 600/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 15 mai 2014 privind pieţele instrumentelor financiare şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 173, 12.6.2014, p. 84).
[textul din Art. 3, alin. (1), punctul 24., litera A. din titlul I a fost abrogat la 13-feb-2021 de Art. 1, punctul 2., alin. (B) din Regulamentul 168/10-feb-2021]
(ii)un mecanism de publicare aprobat, astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) punctul 52 din Directiva 2014/65/UE, sau de un furnizor de sisteme centralizate de raportare, astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) punctul 53 din Directiva 2014/65/UE, în conformitate cu cerinţele obligatorii privind transparenţa post-tranzacţionare, însă numai în ceea ce priveşte datele de tranzacţie referitoare la instrumentele financiare care sunt tranzacţionate într-un loc de tranzacţionare;
(iii)un mecanism de raportare aprobat, astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) punctul 54 din Directiva 2014/65/UE, însă numai în ceea ce priveşte datele referitoare la datele de tranzacţie cu instrumente financiare care sunt tranzacţionate într-un loc de tranzacţionare şi care trebuie divulgate în conformitate cu cerinţele obligatorii privind transparenţa post-tranzacţionare;
(iv)o bursă de energie electrică, astfel cum este menţionată la articolul 37 alineatul (1) litera (j) din Directiva 2009/72/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (3);
(3)Directiva 2009/72/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piaţa internă a energiei electrice şi de abrogare a Directivei 2003/54/CE (JO L 211, 14.8.2009, p. 55).
(v)o bursă de gaze naturale, astfel cum este menţionată la articolul 41 alineatul (1) litera (j) din Directiva 2009/73/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (4);
(4)Directiva 2009/73/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piaţa internă în sectorul gazelor naturale şi de abrogare a Directivei 2003/55/CE (JO L 211, 14.8.2009, p. 94).
(vi)o platformă de licitaţie menţionată la articolul 26 sau la articolul 30 din Regulamentul (UE) nr. 1031/2010 al Comisiei (5);
(5)Regulamentul (UE) nr. 1031/2010 al Comisiei din 12 noiembrie 2010 privind calendarul, administrarea şi alte aspecte ale licitării certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră în temeiul Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunităţii (JO L 302, 18.11.2010, p. 1).
(vii)un furnizor de servicii către care administratorul indicelui de referinţă a externalizat colectarea datelor în conformitate cu articolul 10, cu excepţia dispoziţiilor de la articolul 10 alineatul (3) litera (f), cu condiţia ca respectivul furnizor de servicii să primească datele integral din partea unei entităţi menţionate la punctele (i)-(vi) de la prezentul punct;
b)valorile nete ale activelor fondurilor de investiţii;
25."indice de referinţă critic" înseamnă un indice de referinţă care nu este bazat pe date reglementate, care îndeplineşte oricare dintre condiţiile prevăzute la articolul 20 alineatul (1) şi care se găseşte pe lista stabilită de Comisie în conformitate cu articolul respectiv;
26."indice de referinţă semnificativ" înseamnă un indice de referinţă care îndeplineşte condiţiile prevăzute la articolul 24 alineatul (1);
27."indice de referinţă nesemnificativ" înseamnă un indice de referinţă care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la articolul 20 alineatul (1) şi la articolul 24 alineatul (1);
28."situată" înseamnă, în ceea ce priveşte o persoană juridică, ţara în care se află sediul social al persoanei respective sau un alt sediu oficial al acesteia, iar în ceea ce priveşte o persoană fizică, ţara în care persoana respectivă îşi are domiciliul fiscal;
29."autoritate publică" înseamnă:
a)orice guvern sau alt organ de administraţie publică, inclusiv entităţile însărcinate cu gestionarea datoriei publice sau care intervin în acest proces;
b)orice entitate sau persoană care ocupă funcţii publice administrative conform legislaţiei naţionale sau care deţine responsabilităţi sau funcţii publice sau care prestează servicii publice, inclusiv măsuri referitoare la ocuparea forţei de muncă, activitatea economică şi inflaţie, aflate sub controlul unei entităţi care intră sub incidenţa dispoziţiilor în sensul literei (a).
(2)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 49 în vederea explicitării elementelor tehnice ale definiţiilor prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol, în special în vederea furnizării de detalii cu privire la ce anume constituie punerea la dispoziţia publicului în scopul definirii unui indice.
După caz, Comisia ţine seama de piaţă sau de progresele tehnologice şi de convergenţa la nivel internaţional a practicilor de supraveghere referitoare la indicii de referinţă.
(3)Comisia adoptă acte de punere în aplicare cu scopul de a redacta şi de a revizui o listă cu autorităţile publice din Uniune care sunt vizate de definiţia de la punctul 29 din alineatul (1) din prezentul articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 50 alineatul (2).
După caz, Comisia ţine seama de piaţă sau de progresele tehnologice şi de convergenţa la nivel internaţional a practicilor de supraveghere referitoare la indicii de referinţă.
Art. 4: Cerinţe în materie de guvernantă şi de conflicte de interese
(1)Un administrator trebuie să dispună de mecanisme solide de guvernanţă, care includ o structură organizaţională clară, cu roluri şi responsabilităţi bine definite, transparente şi coerente pentru toţi participanţii implicaţi în furnizarea unui indice de referinţă.
Administratorii iau toate măsurile necesare pentru a identifica şi a preveni sau gestiona conflictele de interese între ei înşişi (inclusiv managerii şi angajaţii săi sau orice altă persoană fizică sau parte terţă cu care are legături directe sau indirecte sau se află sub controlul lor) şi contribuitori sau utilizatori şi pentru a garanta că, în cazul în care este necesară exercitarea a puterii de decizie sau a puterii discreţionare în procesul de stabilire a indicelui de referinţă, acest lucru se realizează în mod independent şi onest.
(2)Furnizarea unui indice de referinţă este separată, din punct de vedere operaţional, de orice parte a activităţii profesionale a unui administrator care ar putea crea un conflict de interese real sau potenţial.
(3)În cazul în care un administrator ar putea face obiectul unor conflicte de interese ca urmare a structurii sale de proprietate, a participaţiilor majoritare sau a altor activităţi desfăşurate de o entitate care deţine drepturi de proprietate sau de control asupra administratorului sau de o entitate deţinută sau controlată de către administrator sau de către oricare dintre afiliaţii administratorului care nu pot fi aplanate în mod corespunzător, autoritatea competentă aplicabilă îi poate cere administratorului să instituie o funcţie de supraveghere independentă, care include o reprezentare echilibrată a părţilor interesate, inclusiv utilizatori şi contribuitori.
(4)În cazul în care un astfel de conflict de interese nu poate fi aplanat în mod adecvat, autoritatea competentă aplicabilă îi poate cere administratorului să înceteze orice activitate sau relaţie care creează conflictul de interese respectiv sau să înceteze furnizarea indicelui de referinţă.
(5)Administratorul publică sau divulgă toate conflictele de interese existente sau potenţiale utilizatorilor unui indice de referinţă, autorităţii competente relevante şi, dacă este cazul, contribuitorilor, inclusiv conflictele de interese care rezultă din dreptul de proprietate sau de control asupra administratorului.
(6)Administratorul stabileşte şi aplică politici şi proceduri adecvate, precum şi mecanisme organizaţionale eficiente pentru identificarea, divulgarea, prevenirea, gestionarea şi atenuarea conflictelor de interese în scopul protejării integrităţii şi independenţei procesului de stabilire a indicelui de referinţă. Aceste politici şi proceduri sunt revizuite şi actualizate periodic. Politicile şi procedurile ţin cont de conflictele de interese, de gradul de exercitare a puterilor discreţionare în procesul de stabilire a indicelui de referinţă şi de riscurile pe care le prezintă indicele de referinţă şi le tratează în mod corespunzător. Politicile şi procedurile:
a)asigură confidenţialitatea informaţiilor la care a contribuit administratorul sau care au fost elaborate de acesta, sub rezerva obligaţiilor privind divulgarea şi transparenţa prevăzute de prezentul regulament; şi
b)aplanează în mod special conflictele de interese cauzate de dreptul de proprietate sau de control asupra administratorului sau cele cauzate de alte interese din grupul administratorului sau de alte persoane care pot exercita influenţă sau control asupra administratorului în ceea ce priveşte stabilirea indicelui de referinţă.
(7)Administratorii se asigură că angajaţii şi toate celelalte persoane fizice ale căror servicii sunt puse la dispoziţia lor sau se află sub controlul lor şi care sunt direct implicate în furnizarea unui indice de referinţă:
a)au competenţele, cunoştinţele şi experienţa necesare pentru realizarea sarcinilor ce le sunt atribuite şi sunt coordonaţi şi supravegheaţi în mod corespunzător;
b)nu fac obiectul unei influenţe necuvenite sau al unor conflicte de interese, iar remunerarea şi evaluarea performanţei persoanelor respective nu creează conflicte de interese şi nu afectează în alt mod integritatea procesului de stabilire a indicelui de referinţă;
c)nu au niciun fel de interese sau legături comerciale care să compromită activităţile administratorului în cauză;
d)nu au dreptul să contribuie la elaborarea unui indice de referinţă prin angajarea în licitaţii, oferte şi tranzacţii fie în nume propriu, fie în numele participanţilor pe piaţă, exceptând cazul când acest tip de contribuţie este cerut în mod explicit în cadrul metodologiei de elaborare a indicelui de referinţă şi face obiectul normelor specificate de aceasta; şi
e)fac obiectul unor proceduri eficace de control al schimburilor de informaţii cu alţi angajaţi implicaţi în activităţi care pot crea un risc de conflicte de interese sau cu persoane terţe sau în cazul în care informaţiile în cauză pot afecta indicele de referinţă.
(8)Administratorul stabileşte proceduri specifice de control intern pentru a garanta integritatea şi seriozitatea angajatului sau a persoanei care stabileşte indicele de referinţă, printre care se numără cel puţin aprobarea internă a conducerii înainte de difuzarea indicelui de referinţă.
(9)ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare în care precizează cerinţele care asigură faptul că mecanismele de guvernanţă menţionate la alineatul (1) sunt suficient de solide.
ESMA înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la data de 1 octombrie 2020.
Se deleagă Comisiei competenţa de a completa prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Art. 5: Cerinţe privind funcţia de supraveghere
(1)Administratorii instituie şi menţin o funcţie de supraveghere permanentă şi efectivă care să supravegheze toate aspectele legate de furnizarea indicilor lor de referinţă.
(2)Administratorii elaborează şi menţin proceduri solide în ceea ce priveşte funcţia lor de supraveghere, care sunt puse la dispoziţia autorităţilor competente responsabile.
(3)Funcţia de supraveghere funcţionează în mod integru şi cuprinde unele dintre sau toate responsabilităţile următoare, adaptate de către administrator în funcţie de complexitatea, utilizarea şi vulnerabilitatea indicelui de referinţă:
a)revizuirea cel puţin o dată pe an a definiţiei şi a metodologiei de elaborare a indicelui de referinţă;
b)supravegherea oricăror modificări aduse metodologiei de elaborare a indicelui de referinţă şi posibilitatea de a solicita administratorului să realizeze consultări cu privire la astfel de modificări;
c)supravegherea cadrului de control al administratorului, a gestionării şi exploatării indicelui de referinţă şi, în cazul în care un indice de referinţă se bazează pe date de intrare de la contribuitori, a codului de conduită menţionat la articolul 15;
d)reexaminarea şi aprobarea procedurilor de încetare a elaborării indicelui de referinţă, inclusiv orice consultare cu privire la o încetare;
e)supravegherea oricărei părţi terţe implicate în furnizarea indicelui de referinţă, inclusiv agenţii de calcul sau de difuzare;
f)evaluarea auditurilor sau a verificărilor interne şi externe şi monitorizarea punerii în practică a acţiunilor corective identificate;
g)în cazul în care indicele de referinţă se bazează pe date de intrare provenite de la contribuitori, monitorizarea datelor de intrare şi a contribuitorilor şi a acţiunilor administratorului de contestare sau validare a datelor de intrare furnizate de contribuitori;
h)în cazul în care indicele de referinţă se bazează pe date de intrare provenite de la contribuitori, luarea de măsuri eficace pentru a sancţiona orice încălcare a codului de conduită menţionat la articolul 15; şi
i)raportarea către autorităţile competente relevante a oricărei abateri din partea contribuitorilor, în cazul în care indicele de referinţă se bazează pe date de intrare provenite de la contribuitori, sau a administratorilor, identificate prin funcţia de supraveghere, precum şi a oricăror date de intrare anormale sau suspecte.
(4)Funcţia de supraveghere este îndeplinită fie de un comitet separat, fie de alte organe adecvate de guvernanţă.
(5)ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza procedurile aferente şi caracteristicile funcţiei de supraveghere, inclusiv componenţa sa, precum şi poziţionarea sa în cadrul structurii organizaţionale a administratorului, astfel încât să se asigure integritatea acestei funcţii şi lipsa conflictelor de interese. În special, ESMA întocmeşte o listă neexhaustivă a mecanismelor de guvernanţă adecvate, după cum se precizează la alineatul (4).
ESMA face distincţie între diferitele tipuri de indici de referinţă şi de sectoare, astfel cum se prevede în prezentul regulament, şi ţine seama de diferenţele existente în ceea ce priveşte structura de proprietate şi de control a administratorilor, natura, amploarea şi complexitatea procesului de furnizare a indicelui de referinţă, precum şi de riscul şi impactul acestuia, inclusiv în contextul convergenţei internaţionale a practicilor de supraveghere în ceea ce priveşte cerinţele de guvernanţă aferente indicilor de referinţă. Cu toate acestea, proiectele de standarde tehnice de reglementare elaborate de ESMA nu se referă şi nu se aplică la administratorii de indici de referinţă nesemnificativi.
ESMA înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la data de 1 aprilie 2017.
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
(6)În conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, ESMA poate publica orientări adresate administratorilor de indici de referinţă nesemnificativi, specificând elementele menţionate la alineatul (5) din prezentul articol.
Art. 6: Cerinţe privind cadrul de control
(1)Administratorii dispun de un cadru de control care garantează faptul că indicii lor de referinţă sunt furnizaţi şi publicaţi sau puşi la dispoziţie în conformitate cu prezentul regulament.
(2)Cadrul de control este proporţional cu nivelul conflictelor de interese identificate, cu puterile discreţionare exercitate în procesul de furnizare a indicelui de referinţă şi cu natura datelor de intrare ale indicelui de referinţă:
(3)Cadrul de control include:
a)gestionarea riscului operaţional;
b)o continuitate adecvată şi eficace a activităţii şi planuri de redresare în caz de dezastru;
c)procedurile pentru situaţii de urgenţă instituite în cazul unei întreruperi a procesului de furnizare a indicilor de referinţă.
(4)Administratorul stabileşte măsuri pentru:
a)a asigura faptul că contribuitorii se angajează să respecte şi respectă efectiv codul de conduită menţionat la articolul 15 şi standardele aplicabile în ceea ce priveşte datele de intrare;
b)monitorizarea datelor de intrare, inclusiv, acolo unde este fezabil, monitorizarea datelor de intrare înainte de publicarea indicelui de referinţă şi validarea datelor de intrare după publicare, în vederea identificării erorilor şi anomaliilor.
(5)Cadrul de control este documentat, revizuit şi actualizat după caz şi este pus la dispoziţia autorităţii competente responsabile şi, la cerere, a utilizatorilor.
(6)Pentru indicii de referinţă critici, administratorul dispune de proceduri administrative şi contabile sigure, de mecanisme de control intern, de proceduri eficace de evaluare a riscurilor şi de mecanisme eficiente de control şi de salvgardare pentru gestionarea sistemelor TIC în conformitate cu Regulamentul (UE) 2022/2554 al Parlamentului European şi al Consiliului (*5).
(*5)Regulamentul (UE) 2022/2554 al Parlamentului European şi al Consiliului din 14 decembrie 2022 privind rezilienţa operaţională digitală a sectorului financiar şi de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009, (UE) nr. 648/2012, (UE) nr. 600/2014, (UE) nr. 909/2014 şi (UE) 2016/1011(JO L 333, 27.12.2022, p. 1).
Art. 7: Cerinţe privind cadrul de responsabilitate
(1)Administratorul dispune de un cadru de responsabilitate în care intră ţinerea evidenţei, proceduri de audit şi de verificare, precum şi proceduri de tratare a reclamaţiilor, care oferă dovada conformităţii cu cerinţele prezentului regulament.
(2)Administratorul desemnează o funcţie internă care are capacitatea necesară de a examina respectarea de către administrator a metodologiei de elaborare a indicelui de referinţă şi a dispoziţiilor prezentului regulament şi de a prezenta rapoarte în acest sens.
(3)Pentru indicii de referinţă critici, administratorul numeşte un auditor extern independent care să facă o evaluare şi să prezinte un raport privind respectarea de către administrator a metodologiei de elaborare a indicelui de referinţă şi a dispoziţiilor prezentului regulament, cel puţin o dată pe an.
(4)La cererea autorităţii competente responsabile, administratorul pune la dispoziţia autorităţii competente aplicabile, la cererea acesteia, detaliile auditurilor şi rapoartelor menţionate la alineatul (2). La cererea autorităţii competente responsabile sau a oricărui utilizator al indicelui de referinţă, administratorul publică detaliile auditurilor menţionate la alineatul (3).
Art. 8: Cerinţe în materie de ţinere a evidenţelor
(1)Administratorul ţine evidenţa:
a)tuturor datelor de intrare şi a modului de utilizare a acestora;
b)metodologiei folosite pentru stabilirea unui indice de referinţă;
c)oricărei exercitări a puterii de decizie sau a puterii discreţionare de către administrator şi, dacă este cazul, de către evaluatori, în stabilirea indicelui de referinţă, inclusiv raţionamentul care stă la baza respectivei decizii sau aprecieri;
d)tuturor datelor de intrare neluate în considerare, în special atunci când acestea corespund cerinţelor din metodologia privind indicele de referinţă, precum şi motivele care stau la baza neluării în considerare a acestor date;
e)altor modificări ale procedurilor şi metodologiilor standard sau abateri de la acestea, inclusiv celor făcute în timpul perioadelor de criză sau perturbare a pieţei;
f)identităţilor transmiţătorilor şi a persoanelor fizice angajate de administratori pentru stabilirea indicilor de referinţă;
g)tuturor documentelor legate de orice plângere, inclusiv a celor transmise de un reclamant; şi a
h)conversaţiilor telefonice sau comunicaţiilor electronice dintre orice persoană angajată de administrator şi contribuitori sau transmiţători cu privire la indicele de referinţă.
(2)Administratorul păstrează evidenţele prevăzute la alineatul (1) timp de cel puţin cinci ani, într-o formă care să facă posibilă reproducerea şi înţelegerea integrală a stabilirii indicelui de referinţă şi care să permită efectuarea unui audit sau unei evaluări a datelor de intrare, calculelor, deciziilor luate şi a aprecierilor discreţionare făcute. Înregistrările conversaţiilor telefonice sau ale comunicaţiilor electronice înregistrate în conformitate cu alineatul (1) litera (h) sunt furnizate la cerere persoanelor implicate în conversaţiile sau comunicaţiile respective şi sunt păstrate pentru o perioadă de trei ani.
Art. 9: Mecanismul de tratare a reclamaţiilor
(1)Administratorul deţine şi publică proceduri de primire, investigare şi ţinere a evidenţelor privind plângerile formulate, inclusiv cu privire la procesul de stabilire a indicilor de referinţă al administratorului.
(2)Un astfel de mecanism de tratare a reclamaţiilor asigură faptul că:
a)administratorul pune la dispoziţie o politică de tratare a reclamaţiilor, prin care pot fi depuse reclamaţii cu privire la caracterul reprezentativ pentru valoarea de piaţă al stabilirii unui anumit indice de referinţă, la modificările propuse ale procesului de stabilire a unui indice de referinţă, la aplicarea metodologiei în cazul stabilirii unui anumit indice de referinţă şi la alte decizii legate de procesul de stabilire a indicelui de referinţă;
b)reclamaţiile sunt investigate cu promptitudine şi onestitate, iar rezultatul investigaţiei este comunicat reclamantului într-un termen rezonabil, exceptând cazul când o asemenea comunicare ar contraveni obiectivelor de politică publică sau Regulamentului (UE) nr. 596/2014; şi
c)investigaţia este desfăşurată în mod independent faţă de personalul care poate sau ar fi putut fi implicat în obiectul reclamaţiei.
Art. 10: Externalizarea
(1)Administratorii nu externalizează funcţii legate de furnizarea unui indice de referinţă astfel încât să afecteze semnificativ controlul administratorului asupra furnizării indicelui sau capacitatea autorităţii competente relevante de a supraveghea indicele de referinţă.
(2)Atunci când un administrator externalizează către un furnizor de servicii funcţii sau orice servicii sau activităţi relevante legate de furnizarea unui indice de referinţă, administratorul rămâne pe deplin răspunzător de îndeplinirea tuturor obligaţiilor care îi revin în temeiul prezentului regulament.
(3)În cazul în care are loc o externalizare, administratorul asigură îndeplinirea următoarelor condiţii:
a)furnizorul de servicii are competenţa, capacitatea şi toate autorizaţiile cerute de lege pentru a îndeplini în mod responsabil şi profesionist funcţiile, serviciile sau activităţile care îi sunt externalizate;
b)administratorul pune la dispoziţia autorităţilor competente aplicabile identitatea şi sarcinile furnizorului de servicii care participă la procesul de stabilire a indicelui de referinţă;
c)administratorul ia măsuri corespunzătoare în cazul în care se pare că furnizorul de servicii nu se poate achita de sarcinile externalizate în mod eficace şi în conformitate cu legislaţia şi cu cerinţele de reglementare aplicabile;
d)administratorul dispune în continuare de cunoştinţele de specialitate necesare pentru a supraveghea într-un mod eficace funcţiile externalizate şi pentru a gestiona riscurile aferente externalizării;
e)furnizorul de servicii îi comunică administratorului orice evoluţie care ar putea avea un impact semnificativ asupra capacităţii sale de a îndeplini sarcinile externalizate în mod eficace şi în conformitate cu legislaţia şi cu cerinţele de reglementare aplicabile;
f)furnizorul de servicii cooperează cu autoritatea competentă responsabilă în ceea ce priveşte activităţile externalizate, iar administratorul şi autoritatea competentă responsabilă au acces efectiv la datele legate de activităţile externalizate, precum şi la spaţiile comerciale ale furnizorului de servicii, şi autoritatea competentă responsabilă poate să îşi exercite aceste drepturi de acces;
g)administratorul poate rezilia acordurile de externalizare încheiate în acest sens, în cazul în care este necesar;
h)administratorul ia măsuri rezonabile, inclusiv planuri de urgenţă, pentru a evita riscuri operaţionale nejustificate legate de participarea furnizorului de servicii la procesul de stabilire a indicelui de referinţă.
Art. 11: Date de intrare
(1)Furnizarea unui indice de referinţă este reglementată de următoarele cerinţe referitoare la datele de intrare:
a)datele de intrare sunt suficiente pentru a reprezenta în mod exact şi fiabil piaţa sau realitatea economică pe care indicele de referinţă este destinat să o măsoare.
Datele de intrare sunt date de tranzacţie, dacă sunt disponibile şi concludente. Dacă datele de tranzacţie disponibile nu sunt suficiente sau nu sunt concludente pentru a reprezenta în mod exact şi fiabil piaţa sau realitatea economică pe care indicele de referinţă este destinat să o măsoare, pot fi folosite date de intrare care nu sunt date de tranzacţie, inclusiv estimări de preţ, cotaţii şi cotaţii ferme sau alte valori;
b)datele de intrare menţionate la litera (a) trebuie să poată fi verificate;
c)administratorul stabileşte şi publică orientări clare cu privire la tipul datelor de intrare, prioritatea de utilizare a diferitelor tipuri de date de intrare şi exercitarea avizului experţilor, în conformitate cu litera (a) şi metodologia;
d)în cazul în care indicele de referinţă se bazează pe date de intrare de la contribuitori, administratorul obţine, după caz, datele de intrare de la un grup sau un eşantion fiabil şi reprezentativ de contribuitori, astfel încât să garanteze faptul că indicele de referinţă rezultat este fiabil şi reprezentativ pentru piaţa sau realitatea economică pe care indicele de referinţă este destinat să o măsoare;
e)administratorul nu va folosi date de intrare de la un contribuitor dacă are informaţii că acest contribuitor nu aderă la codul de conduită menţionat la articolul 15 sau dacă ei obţin date reprezentative disponibile în mod public.
(2)Administratorul se asigură că controalele privind datele de intrare includ:
a)criterii care stabilesc cine poate contribui cu date de intrare către administrator şi o procedură de selecţie a contribuitorilor;
b)o procedură de evaluare a datelor de intrare ale contribuitorului şi de interzicere a furnizării de date de intrare de către un contribuitor sau de aplicare a altor penalităţi pentru neconformitate împotriva contribuitorului, după caz; şi
c)o procedură de validare a datelor de intrare, inclusiv în raport cu alţi indicatori sau alte date, pentru a asigura integritatea şi exactitatea acestora.
(3)În cazul în care datele de intrare ale unui indice de referinţă sunt furnizate de funcţia de front office, şi anume de un departament, diviziune, grup sau personal al contribuitorilor sau de unul dintre afiliaţii acestora care efectuează o activitate de stabilire a preţurilor, tranzacţionare, vânzare, marketing, publicitate, prospectare, structurare sau brokeraj, administratorul:
a)obţine date din alte surse care confirmă respectivele date de intrare; şi
b)se asigură că contribuitorii dispun de proceduri interne adecvate de supraveghere şi de verificare.
(4)În cazul în care administratorul consideră că datele de intrare nu reprezintă piaţa sau realitatea economică pe care indicele de referinţă este menit să o măsoare, acesta trebuie fie să modifice datele de intrare, contribuitorii sau metodologia aplicată pentru a se asigura că datele de intrare reprezintă piaţa sau realitatea economică pe care indicele de referinţă este menit să o măsoare, fie să înceteze să furnizeze indicele de referinţă respectiv.
(5)ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza mai detaliat faptul că datele de intrare sunt corespunzătoare şi verificabile, potrivit cerinţelor de la alineatul (1) literele (a) şi (b), precum şi procedurile de supraveghere şi verificare internă ale unui contribuitor, a căror existenţă trebuie să fie garantată de administrator, în conformitate cu alineatul (3) litera (b), pentru a garanta integritatea şi acurateţea datelor de intrare. Cu toate acestea, proiectele de standarde tehnice de reglementare elaborate de ESMA nu se referă şi nu se aplică la administratorii de indici de referinţă nesemnificativi.
ESMA ia în considerare diferitele tipuri de indici de referinţă şi sectoare prevăzute în prezentul regulament,natura datelor de intrare, caracteristicile pieţei sau realităţii economice subiacente şi principiul proporţionalităţii, vulnerabilitatea indicilor de referinţă la manipulare, precum şi convergenţa la nivel internaţional a practicilor de supraveghere referitoare la indicii de referinţă.
ESMA înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la data de 1 aprilie 2017.
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
(6)În conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, ESMA poate publica orientări adresate administratorilor de indici de referinţă nesemnificativi, specificând elementele menţionate la alineatul (5) din prezentul articol.
Art. 12: Metodologia
(1)Pentru stabilirea indicelui de referinţă, administratorul utilizează o metodologie care:
a)este solidă şi fiabilă;
b)cuprinde norme clare care identifică modul şi momentul când pot fi exercitate puteri discreţionare în stabilirea indicelui de referinţă respectiv;
c)este riguroasă, consecventă şi poate fi validată, incluzând, dacă este cazul, testări ex-post în raport cu datele de tranzacţionare disponibile;
d)este rezilientă şi garantează faptul că indicele de referinţă poate fi calculat în cea mai mare varietate de situaţii posibile, fără a-i compromite integritatea;
e)poate fi urmărită şi verificată.
(2)Atunci când elaborează metodologia privind indicele de referinţă, administratorul indicelui de referinţă:
a)ia în considerare factori precum dimensiunea şi lichiditatea normală a pieţei, transparenţa tranzacţiilor şi poziţiile participanţilor pe piaţă, concentrarea pieţei, dinamica pieţei şi capacitatea oricărui eşantion de a reprezenta piaţa sau realitatea economică pe care indicele de referinţă vizează să o măsoare;
b)determină ceea ce constituie o piaţă activă în sensul indicelui de referinţă respectiv; şi
c)stabileşte prioritatea acordată diferitelor tipuri de date de intrare.
(3)Administratorul adoptă şi publică dispoziţii clare care identifică circumstanţele în care cantitatea sau calitatea datelor de intrare se situează sub standardele necesare pentru ca metodologia să permită stabilirea indicelui de referinţă în mod precis şi fiabil şi care descriu dacă şi cum urmează a fi calculat indicele de referinţă în astfel de circumstanţe.
(4)ESMA elaborează proiecte de tehnice standarde de reglementare în care precizează condiţiile care asigură faptul că metodologia menţionată la alineatul (1) este conformă cu literele (a)-(e) de la alineatul respectiv.
ESMA înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la data de 1 octombrie 2020.
Se deleagă Comisiei competenţa de a completa prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Art. 13: Transparenţa metodologiei
(1)Administratorul dezvoltă, exploatează şi administrează în mod transparent datele privind indicele de referinţă şi metodele aplicate. În acest scop, administratorul publică sau pune la dispoziţie următoarele informaţii:
a)elementele-cheie ale metodologiei pe care o utilizează administratorul pentru fiecare indice de referinţă furnizat şi publicat şi, dacă este cazul, pentru fiecare familie de indici de referinţă furnizaţi şi publicaţi;
b)detalii privind procedura de evaluare internă şi de aprobare a unei anumite metodologii, precum şi frecvenţa acestei evaluări;
c)procedura de consultare în cazul oricărei propuneri de modificare substanţială a metodologiei administratorului, precum şi justificarea acestei modificări, furnizând inclusiv o definiţie a ceea ce reprezintă o modificare substanţială şi circumstanţele în care administratorul urmează să indice termenul în care va notifica utilizatorii cu privire la orice astfel de modificări.
d)o explicaţie a modului în care elementele-cheie ale metodologiei prevăzute la litera (a) reflectă factorii MSG pentru fiecare indice de referinţă sau familie de indici de referinţă, cu excepţia indicilor de referinţă ai cursului de schimb şi ai ratei dobânzii.
Administratorii de indici de referinţă respectă până la 30 aprilie 2020 cerinţa prevăzută la primul paragraf litera (d).
(2)Procedurile specificate la alineatul (1) litera (c) stabilesc:
a)o notificare prealabilă, cu un calendar clar, care oferă posibilitatea de a analiza şi de a face comentarii cu privire la impactul acestor modificări substanţiale propuse; şi
b)comentariile menţionate la litera (a) din prezentul alineat şi răspunsul administratorului la respectivele comentarii, care sunt puse la dispoziţie după fiecare consultare, cu excepţia cazului în care a fost solicitată confidenţialitatea de către autorul comentariilor.
(21)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 49 pentru a completa prezentul regulament prin stabilirea conţinutului minim al explicaţiilor menţionate la alineatul (1) primul paragraf litera (d) din prezentul articol, precum şi a formatului standard care trebuie utilizat.
(3)ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare detaliind informaţiile care trebuie furnizate de un administrator în conformitate cu cerinţele menţionate la alineatele (1) şi (2), făcând distincţia între diferitele tipuri de indici de referinţă şi sectoare astfel cum se prevede în prezentul regulament. ESMA ţine cont de necesitatea de a dezvălui acele elemente ale metodologiei care oferă suficiente detalii pentru a le permite utilizatorilor să înţeleagă cum este furnizat indicele de referinţă şi să aprecieze gradul său de reprezentativitate, relevanţa sa pentru anumiţi utilizatori şi caracterul său adecvat ca referinţă pentru instrumente şi contracte financiare, şi de principiul proporţionalităţii. Cu toate acestea, proiectele de standarde tehnice de reglementare elaborate de ESMA nu se referă şi nu se aplică la administratorii de indici de referinţă nesemnificativi.
ESMA înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la data de 1 aprilie 2017.
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 ale Regulamentului (UE) nr. 1095/2010.
(4)În conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, ESMA poate publica orientări adresate administratorilor de indici de referinţă nesemnificativi, specificând în plus elementele menţionate la alineatul (3) din prezentul articol.
Art. 14: Semnalarea încălcărilor
(1)Administratorul instituie sisteme adecvate şi controale eficiente, în măsură să asigure integritatea datelor de intrare astfel încât să poată identifica şi raporta autorităţii competente orice comportament care poate implica manipulare sau o tentativă de manipulare a indicelui de referinţă în sensul Regulamentului (UE) nr. 596/2014.
(2)Administratorul monitorizează datele de intrare şi contribuitorii pentru ca să notifice autoritatea competentă relevantă furnizând toate informaţiile relevante atunci când administratorul suspectează, în ceea ce priveşte indicele de referinţă, că a avut loc vreun comportament care poate implica manipulare sau o tentativă de manipulare a unui indice de referinţă în sensul Regulamentului (UE) nr. 596/2014, inclusiv coluziune în acest scop.
Autoritatea competentă a administratorului transmite, dacă este cazul, astfel de informaţii autorităţii relevante în sensul Regulamentului (UE) nr. 596/2014.
(3)Administratorul dispune de proceduri pentru personalul de conducere, pentru angajaţi şi pentru orice alte persoane fizice ale căror servicii sunt puse la dispoziţia acestuia sau se află sub controlul său, prin care aceştia să poată semnala la nivel intern încălcări ale prezentului regulament.
(4)ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare în care precizează caracteristicile sistemelor şi controalelor menţionate la alineatul (1).
ESMA înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la data de 1 octombrie 2020.
Se deleagă Comisiei competenţa de a completa prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Art. 15: Codul de conduită
(1)În cazul în care un indice de referinţă se bazează pe datele de intrare de la contribuitori, administratorul său elaborează un cod de conduită pentru fiecare indice de referinţă, indicând responsabilităţile contribuitorilor cu privire la contribuţiile cu date de intrare şi se asigură că un astfel de cod de conduită este în conformitate cu prezentul regulament. Pentru administrator, angajamentul contribuitorilor de a respecta permanent codul de conduită, efectuat cel puţin o dată pe an, precum şi în cazul modificării codului, reprezintă o garanţie suficientă.
(2)Codul de conduită include cel puţin următoarele elemente:
a)o descriere clară a datelor de intrare care urmează să fie furnizate şi cerinţelor necesare pentru a garanta că datele de intrare sunt furnizate în conformitate cu articolele 11 şi 14;
b)identificarea persoanelor care pot furniza date de intrare administratorului şi procedurile pentru verificarea identităţii unui contribuitor şi a oricăror transmiţători, precum şi autorizarea eventualilor transmiţători de a furniza date de intrare în numele unui contribuitor;
c)politici prin care să se asigure că contribuitorii furnizează toate datele de intrare relevante;
d)sistemele şi controalele pe care un contribuitor trebuie să le instituie inclusiv:
(i)proceduri care contribuie la transmiterea datelor de intrare, inclusiv cerinţe referitoare la obligaţia contribuitorului de a menţiona dacă datele de intrare sunt date privind tranzacţiile şi dacă datele de intrare respectă cerinţele administratorului;
(ii)politici privind exercitarea de puteri discreţionare la contribuţia cu date de intrare;
(iii)eventuale cerinţe privind validarea datelor de intrare înainte de a fi furnizate administratorului;
(iv)politici privind păstrarea evidenţelor;
(v)cerinţe de raportare privind date de intrare suspecte;
(vi)cerinţe de raportare privind gestionarea conflictelor de interese.
(3)Administratorul poate elabora un cod unic de conduită pentru fiecare categorie de indici de referinţă pe care îi furnizează.
(4)În cazul în care autoritatea competentă relevantă, în exerciţiul prerogativelor sale menţionate la articolul 41, constată că există în codul de conduită elemente care nu respectă prezentul regulament, notifică administratorul în cauză. Administratorul adaptează codul de conduită pentru a se asigura că acesta respectă prezentul regulament, în termen de 30 de zile de la primirea acestei notificări.
(5)În termen de 15 zile lucrătoare de la data aplicării deciziei de a include un indice de referinţă critic în lista menţionată la articolul 20 alineatul (1), administratorul respectivului indice de referinţă critic notifică codul de conduită autorităţii competente responsabile. Autoritatea competentă în cauză verifică, în termen de 30 de zile, dacă conţinutul codului de conduită este conform cu prezentul regulament. În cazul în care autoritatea competentă relevantă constată existenţa unor elemente care nu respectă prezentul regulament, se aplică dispoziţiile de la alineatul (4) din prezentul articol.
(6)ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare prin care oferă precizări suplimentare cu privire la elementele codului de conduită menţionate la alineatul (2) pentru diferitele tipuri de indici de referinţă, pentru a ţine seama de evoluţiile indicilor de referinţă şi ale pieţelor financiare.
ESMA ţine cont de diferitele caracteristici ale indicilor de referinţă şi ale contribuitorilor, în special în ceea ce priveşte diferenţele legate de datele de intrare şi metodologiile aplicate, riscurile de manipulare a datelor de intrare şi convergenţa la nivel internaţional a practicilor de supraveghere în ceea ce priveşte indicii de referinţă.
ESMA înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la data de 1 aprilie 2017.
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Art. 16: Cerinţe în materie de guvernanţă şi control pentru contribuitorii supravegheaţi
(1)În cazul unui contribuitor supravegheat, se aplică următoarele cerinţe în materie de guvernanţă şi control:
a)contribuitorul supravegheat se asigură că furnizarea datelor de intrare nu este afectată de niciun conflict de interese existent sau potenţial şi că, în cazul în care este necesară exercitarea de puteri discreţionare, acest lucru se realizează în mod independent şi onest, pe baza informaţiilor relevante, în conformitate cu codul de conduită menţionat la articolul 15;
b)contribuitorul supravegheat dispune de un cadru de control care să asigure integritatea, exactitatea şi fiabilitatea datelor de intrare şi să garanteze faptul că datele de intrare sunt furnizate în conformitate cu prezentul regulament şi cu codul de conduită menţionat la articolul 15.
(2)Un contribuitor supravegheat dispune de sisteme şi controale eficiente pentru a asigura integritatea şi fiabilitatea tuturor contribuţiilor cu date de intrare furnizate administratorului, inclusiv:
a)controale privind persoanele care pot să transmită date de intrare unui administrator, inclusiv, în limitele proporţionalităţii, un proces de aprobare de către o persoană fizică care deţine o poziţie superioară ierarhic transmiţătorului;
b)formare profesională adecvată pentru transmiţători, acoperind cel puţin prezentul regulament şi Regulamentul (UE) nr. 596/2014;
c)măsuri de gestionare a conflictelor de interese, inclusiv separarea organizatorică a angajaţilor, dacă este cazul, şi examinarea modalităţilor de înlăturare a factorilor, creaţi prin politici de remunerare, ce pot incita la manipularea unui indice de referinţă;
d)păstrarea pentru o perioadă de timp corespunzătoare a înregistrărilor comunicaţiilor referitoare la furnizarea datelor de intrare, a tuturor informaţiilor folosite pentru a-i permite contribuitorului să facă fiecare transmitere, precum şi a tuturor conflictelor de interese existente sau potenţiale inclusiv, fără a se limita la aceasta, expunerea contribuitorului la instrumentele financiare care folosesc indicele de referinţă ca referinţă;
e)păstrarea evidenţelor legate de auditurile interne şi externe.
(3)În cazul în care datele de intrare se bazează pe avize ale experţilor, contribuitorii care fac obiectul supravegherii stabilesc, pe lângă sistemele şi controalele menţionate la alineatul (2), politici care trebuie urmate în cazul oricărei utilizări a puterii de decizie sau a puterii discreţionare şi păstrează evidenţe privind argumentele care stau la baza oricărei astfel de decizii sau aprecieri. În limitele proporţionalităţii, contributorii supravegheaţi ţin seama de natura indicelui de referinţă şi de datele lor de intrare.
(4)Un contribuitor supravegheat cooperează pe deplin cu administratorul şi cu autoritatea competentă relevantă în ceea ce priveşte auditul şi supravegherea furnizării unui indice de referinţă şi pune la dispoziţie informaţiile şi evidenţele ţinute în conformitate cu alineatele (2) şi (3).
(5)ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a aduce precizări suplimentare referitoare la cerinţele în materie de guvernanţă, sisteme şi controale, şi politici prevăzute la alineatele (1), (2) şi (3).
ESMA ţine cont de diferitele caracteristici ale indicilor de referinţă şi ale contribuitorilor supravegheaţi, în special în ceea ce priveşte diferenţele legate de datele de intrare furnizate şi metodologiile utilizate, riscurile de manipulare a datelor de intrare şi natura activităţilor efectuate de către contribuitorii supravegheaţi, precum şi evoluţiile indicilor de referinţă şi ale pieţelor financiare având în vedere convergenţa practicilor de supraveghere în ceea ce priveşte indicii de referinţă. Cu toate acestea, proiectele de standarde tehnice de reglementare elaborate de ESMA nu se referă şi nu se aplică contribuitorilor supravegheaţi ai indicilor de referinţă nesemnificativi.
ESMA înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la data de 1 aprilie 2017.
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
(6)În conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, ESMA poate publica orientări adresate contribuitorilor supravegheaţi care contribuie la indici de referinţă nesemnificativi, specificând elementele menţionate la alineatul (5) din prezentul articol.
Art. 17: Indici de referinţă bazaţi pe date reglementate
(1)Articolul 11 alineatul (1) literele (d) şi (e), articolul 11 alineatele (2) şi (3), articolul 14 alineatele (1) şi (2) şi articolele 15 şi 16 nu se aplică în cazul furnizării de indici de referinţă bazaţi pe date reglementate şi al contribuţiilor la aceştia. Articolul 8 alineatul (1) litera (a) nu se aplică la furnizarea indicilor de referinţă bazaţi pe date reglementate cu privire la datele de intrare care sunt furnizate în totalitate şi în mod direct, conform articolului 3 alineatul (1) punctul 24.
(2)Articolele 24 şi 25 sau articolul 26 se aplică, dacă este cazul, în cazul indicilor de referinţă bazaţi pe date reglementate sau al contribuţiilor la aceştia, care sunt utilizaţi direct sau indirect în cadrul unei combinaţii de indici de referinţă pentru instrumente sau contracte financiare sau pentru măsurarea performanţei fondurilor de investiţii cu o valoare medie totală de până la 500 de miliarde EUR pe baza întregii game de scadenţe ale indicelui de referinţă.
CAPITOLUL 2:Indici de referinţă pentru rata dobânzii şi indici de referinţă pentru cursul de schimb valutar la vedere
Art. 18: Indici de referinţă bazaţi pe rata dobânzii
Cerinţele specifice precizate în anexa I se aplică furnizării de indici de referinţă bazaţi pe rata dobânzii şi contribuţiilor la aceştia, cumulat cu cerinţele de la Titlul II sau substituindu-se acestora.
Articolele 24, 25 şi 26 nu se aplică furnizării de indici de referinţă bazaţi pe rata dobânzii şi nici contribuţiei cu date la aceşti indici.
Art. 18a: Indici de referinţă pentru cursul de schimb valutar la vedere
(1)Comisia poate desemna un indice de referinţă pentru cursul de schimb valutar la vedere care este administrat de administratori situaţi în afara Uniunii atunci când sunt îndeplinite ambele criterii următoare:
a)indicele de referinţă pentru cursul de schimb valutar la vedere se raportează la cursul de schimb valutar la vedere al monedei unei ţari terţe care nu este liber convertibilă; şi
b)indicele de referinţă pentru cursul de schimb valutar la vedere este utilizat în mod frecvent, sistematic şi regulat pentru a acoperi riscul de fluctuaţii nefavorabile ale cursului de schimb.
(2)Până la 31 decembrie 2022, Comisia efectuează o consultare publică pentru a identifica indicii de referinţă pentru cursul de schimb valutar la vedere care îndeplinesc criteriile prevăzute la alineatul (1).
(3)Până la 15 iunie 2023, Comisia adoptă un act delegat în conformitate cu articolul 49 pentru a crea o listă cu indicii de referinţă pentru cursul de schimb valutar la vedere care îndeplinesc criteriile prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol. Comisia actualizează respectiva listă, după caz.
Art. 19: Indici de referinţă bazaţi pe mărfuri
(1)Cerinţele specifice stabilite în anexa II se aplică în locul cerinţelor de la titlul II, cu excepţia articolului 10, furnizării de indici de referinţă bazaţi pe mărfuri şi contribuţiei cu date la aceşti indici, cu excepţia cazului în care indicele de referinţă se bazează pe date reglementate sau pe date transmise de contribuitori dintre care majoritatea sunt entităţi supravegheate.
Articolele 24, 25 şi 26 nu se aplică furnizării de indici de referinţă bazaţi pe mărfuri şi nici contribuţiei cu date la indicii respectivi.
(2)În cazul în care un indice de referinţă bazat pe mărfuri este un indice critic, iar bunul subiacent este aurul, argintul sau platina, se aplică cerinţele de la titlul II în locul anexei II.
CAPITOLUL 3A:Indici UE de referinţă pentru activităţile de tranziţie climatică şi indici UE de referinţă aliniaţi la Acordul de la Paris
Art. 19a: Indici UE de referinţă pentru activităţile de tranziţie climatică şi indici UE de referinţă aliniaţi la Acordul de la Paris
(1)Cerinţele prevăzute în anexa III se aplică furnizării de indici UE de referinţă pentru activităţile de tranziţie climatică şi de indici UE de referinţă aliniaţi la Acordul de la Paris, şi contribuirii la aceştia, suplimentar cerinţelor prevăzute la titlurile II, III şi IV.
(2)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 49 pentru a completa prezentul regulament prin stabilirea standardelor minime privind indicii UE de referinţă pentru activităţile de tranziţie climatică şi indicii UE de referinţă aliniaţi la Acordul de la Paris care să precizeze:
a)criteriile de alegere a activelor-suport, inclusiv, dacă este cazul, orice criterii de excludere a activelor;
b)criteriile şi metoda de ponderare a activelor-suport în indicele de referinţă;
c)stabilirea traiectoriei de decarbonizare pentru indicii UE de referinţă pentru activităţile de tranziţie climatică.
(3)Administratorii de indici de referinţă care furnizează un indice UE de referinţă pentru activităţile de tranziţie climatică sau un indice UE de referinţă aliniat la Acordul de la Paris se conformează prezentului regulament până la 30 aprilie 2020.
Art. 19b: Cerinţe pentru indicii UE de referinţă pentru activităţile de tranziţie climatică
Administratorii de indici UE de referinţă pentru activităţile de tranziţie climatică trebuie să selecteze, să pondereze sau să excludă până la 31 decembrie 2022 activele suport emise de societăţi care urmează o traiectorie de decarbonizare în conformitate cu următoarele cerinţe:
(i)societăţile publică obiective cuantificabile de reducere a emisiilor de carbon care trebuie să fie îndeplinite până la termenele determinate;
(ii)societăţile publică reducerea emisiilor de carbon defalcată până la nivelul filialelor operaţionale relevante;
(iii)societăţile publică informaţii anuale cu privire la progresele înregistrate în vederea îndeplinirii acestor obiective;
(iv)activităţile legate de activele-suport nu afectează în mod semnificativ alte obiective MSG.
Art. 19c: Excluderi de la indicii UE de referinţă aliniaţi la Acordul de la Paris
(1)Comisia este împuternicită să adopte un act delegat în conformitate cu articolul 49 pentru a completa prezentul regulament prin identificarea, în ceea ce priveşte indicii UE de referinţă aliniaţi la Acordul de la Paris, sectoarele care urmează să fie excluse deoarece nu au obiective cuantificabile de reducere a emisiilor de carbon care trebuie să fie îndeplinite până la termene determinate, aliniate cu obiectivele Acordului de la Paris. Comisia adoptă respectivul act delegat până la 1 ianuarie 2021 şi îl actualizează la fiecare trei ani.
(2)La elaborarea actelor delegate menţionate la alineatul (1), Comisia ia în considerare activitatea TEG.
Art. 19d: Eforturi de a furniza indici UE de referinţă pentru activităţile de tranziţie climatică
Până la 1 ianuarie 2022, administratorii care sunt localizaţi în Uniune şi care furnizează indici de referinţă semnificativi stabiliţi pe baza valorii unuia sau mai multor active-suport sau preţuri-suport depun eforturi pentru a furniza unul sau mai mulţi indici UE de referinţă pentru activităţile de tranziţie climatică.
Art. 20: Indici de referinţă critici
(1)Comisia adoptă acte de punere în aplicare în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 50 alineatul (2) pentru a întocmi şi a revizui cel puţin o dată la doi ani o listă de indici de referinţă furnizaţi de administratori situaţi pe teritoriul Uniunii care sunt indici de referinţă critici, cu condiţia îndeplinirii uneia din condiţiile următoare:
a)indicele de referinţă este utilizat direct sau indirect într-o combinaţie de indici drept referinţă pentru instrumente financiare sau contracte financiare ori pentru măsurarea performanţei fondurilor de investiţii cu o valoare totală de cel puţin 500 de miliarde EUR pe baza întregii game de scadenţe ale indicelui de referinţă, dacă este cazul;
b)indicele de referinţă se bazează pe date furnizate de contribuitori care sunt în majoritate situaţi într-un stat membru şi este recunoscut ca fiind de importanţă critică în statul membru respectiv, în conformitate cu procedura stabilită la alineatele (2), (3), (4) şi (5) din prezentul articol;
c)indicele de referinţă îndeplineşte toate criteriile următoare:
(i)indicele de referinţă este utilizat direct sau indirect într-o combinaţie de indici drept referinţă pentru instrumente financiare sau contracte financiare ori pentru măsurarea performanţei fondurilor de investiţii cu o valoare totală de cel puţin 400 de miliarde EUR pe baza întregii game de scadenţe ale indicelui de referinţă, dacă este cazul, dar fără a se depăşi valoarea definită la litera (a);
(ii)nu există sau există foarte puţine mecanisme adecvate determinate de piaţă care ar putea să înlocuiască indicele de referinţă;
(iii)în cazul în care indicele de referinţă nu mai este furnizat sau este furnizat pe baza unor date de intrare ce nu mai sunt pe deplin reprezentative pentru piaţa sau realitatea economică sau pe baza unor date de intrare nefiabile, ar fi afectate în mod semnificativ şi cu urmări negative integritatea pieţelor, stabilitatea financiară, consumatorii, economia reală sau finanţarea gospodăriilor ori a întreprinderilor în unul sau mai multe state membre.
În cazul în care un indice de referinţă întruneşte criteriile prevăzute la litera (c) punctele (ii) şi (iii), dar nu întruneşte criteriul prevăzut la litera (c) punctul (i), autoritatea competentă din statul membru vizat împreună cu autoritatea competentă din statul membru în care îşi are sediul administratorul pot conveni că indicele de referinţă respectiv ar trebui să fie recunoscut ca fiind critic pe baza prezentului paragraf. În orice caz, autoritatea competentă a administratorului se consultă cu autorităţile competente ale statului membru vizat. În cazul unui dezacord între autorităţile competente, decizia dacă indicele de referinţă respectiv ar trebui să fie recunoscut ca fiind critic pe baza prezentului paragraf este luată de autoritatea competentă a administratorului, ţinând cont de motivele dezacordului. Autorităţile competente sau, în cazul unui dezacord, autoritatea competentă a administratorului transmit evaluarea Comisiei. După primirea evaluării, Comisia adoptă un act de punere în aplicare în conformitate cu prezentul alineat. În plus, în cazul unui dezacord, autoritatea competentă a administratorului transmite evaluarea către ESMA, care poate publica un aviz.
(11)În cazul în care ESMA consideră că un indice de referinţă îndeplineşte toate criteriile prevăzute la alineatul (1) litera (c), aceasta prezintă Comisiei o cerere de desemnare însoţită de documentaţia corespunzătoare în vederea recunoaşterii indicelui de referinţă ca fiind critic.
După primirea respectivei cereri însoţite de documentaţia corespunzătoare, Comisia adoptă un act de punere în aplicare în conformitate cu alineatul (1).
ESMA îşi revizuieşte evaluarea privind importanţa critică a unui indice de referinţă cel puţin din doi în doi ani şi aduce la cunoştinţa Comisiei şi îi transmite acesteia noua evaluare.
(2)În cazul în care autoritatea competentă a statului membru menţionat la alineatul (1) litera (b) consideră că un administrator aflat sub supravegherea sa furnizează un indice de referinţă care ar trebui recunoscut drept critic, ea notifică ESMA şi transmite acesteia o evaluare documentată.
(3)În scopul alineatului (2), autoritatea competentă evaluează dacă încetarea furnizării indicelui de referinţă sau furnizarea sa pe baza datelor de intrare sau provenite de la un grup de contribuitori care nu mai sunt reprezentativi pentru piaţa sau pentru realitatea economică la care se raportează ar avea un impact negativ asupra integrităţii pieţelor, stabilităţii financiare, consumatorilor, economiei reale sau finanţării gospodăriilor şi întreprinderilor în statul membru respectiv. În evaluarea sa, autoritatea competentă ia în calcul:
a)valoarea instrumentelor financiare şi a contractelor financiare care utilizează ca referinţă indicele respectiv şi valoarea fondurilor de investiţii care utilizează ca referinţă indicele respectiv pentru a îşi măsura performanţele în interiorul statului membru şi relevanţa acestora în ceea ce priveşte valoarea totală a instrumentelor şi contractelor financiare pendinte şi valoarea totală a fondurilor de investiţii în statul membru respectiv;
b)valoarea instrumentelor financiare şi a contractelor financiare care utilizează ca referinţă indicele respectiv şi valoarea fondurilor de investiţii care utilizează ca referinţă indicele respectiv pentru a îşi măsura performanţele în statul membru respectiv şi importanţa acestora în ceea ce priveşte produsul naţional brut al statului membru respectiv;
c)orice alt indicator pentru a evalua în mod obiectiv impactul potenţial al întreruperii sau al lipsei de fiabilitate a indicelui de referinţă asupra integrităţii pieţelor, stabilităţii financiare, consumatorilor, sau finanţării gospodăriilor şi întreprinderilor din statul membru respectiv.
Autoritatea competentă îşi revizuieşte evaluarea privind importanţa critică a unui indice de referinţă cel puţin din doi în doi ani şi notifică ESMA şi transmite acesteia noua evaluare.
(4)În termen de şase săptămâni de la primirea notificării menţionate la alineatul (2), ESMA emite un aviz precizând dacă evaluarea făcută de autoritatea competentă este conformă cu cerinţele de la alineatul (3), aviz pe care îl transmite Comisiei, împreună cu evaluarea făcută de autoritatea competentă.
(5)După primirea avizului specificat la alineatul (4), Comisia adoptă acte de punere în aplicare în conformitate cu alineatul (1).
(6)Se conferă Comisiei competenţa de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 49, pentru:
a)a specifica modul în care urmează să se evalueze valoarea nominală a instrumentelor financiare, altele decât instrumentele derivate, valoarea noţională a instrumentelor derivate şi valoarea netă a activelor fondurilor de investiţii, inclusiv în cazul unei referinţe indirecte la un indice de referinţă din cadrul unei combinaţii de indici de referinţă, pentru a se putea compara cu pragurile menţionate la alineatul (1) din prezentul articol şi la articolul 24 alineatul (1) litera (a);
b)a revizui metoda de calcul folosită pentru a stabili pragurile menţionate la alineatul (1) din prezentul articol în lumina evoluţiei pieţei, preţurilor şi cadrului de reglementare precum şi justeţea clasificării indicilor de referinţă care se raportează la o valoare totală a instrumentelor financiare, contractelor financiare sau a fondurilor de investiţii apropiată de cea a pragului; o astfel de revizuire are loc cel puţin o dată la doi ani începând cu 1 ianuarie 2018;
c)a specifica cum urmează să fie aplicate criteriile menţionate la alineatul (1) litera (c) punctul (iii) din prezentul articol ţinând cont de orice informaţie ajutătoare pentru a evalua în mod obiectiv impactul potenţial al întreruperii sau al lipsei de fiabilitate a indicelui de referinţă asupra integrităţii pieţelor, stabilităţii financiare, consumatorilor sau finanţării gospodăriilor şi întreprinderilor dintr-unul sau mai multe state membre.
Dacă este cazul, Comisia ţine cont de evoluţiile relevante ale pieţei sau tehnologiei.
Art. 21: Administrarea obligatorie a unui indice de referinţă critic
(1)În cazul în care administratorul unui indice de referinţă critic intenţionează să nu mai furnizeze indicele de referinţă critic respectiv, acesta:
a)îşi notifică imediat autoritatea competentă; şi
b)în termen de patru săptămâni de la notificarea respectivă transmite o evaluare privind modul în care indicele de referinţă:
(i)urmează a fi tranziţionat unui nou administrator; sau
(ii)urmează a-şi înceta furnizarea, ţinând cont de procedura stabilită la articolul 28 alineatul (1).
În timpul perioadei menţionate la primul paragraf litera (b), administratorul nu încetează furnizarea indicelui de referinţă.
(2)La primirea evaluării administratorului menţionată la alineatul (1), autoritatea competentă:
a)informează ESMA şi colegiul instituit în temeiul articolului 46;
b)în termen de patru săptămâni de la primirea evaluării respective, realizează propria evaluare a modului în care indicele de referinţă trebuie să fie transmis unui nou administrator sau să înceteze să mai fie furnizat, ţinând cont de procedura stabilită conform articolului 28 alineatul (1).
În perioada menţionată la primul paragraf litera (b), administratorul nu încetează să furnizeze indicele de referinţă fără consimţământul scris al ESMA sau al autorităţii competente, după caz.
(3)După finalizarea analizei prevăzute la alineatul (2) litera (b), autoritatea competentă poate obliga administratorul să continue publicarea indicelui de referinţă până la momentul în care:
a)furnizarea indicelui de referinţă a fost tranziţionată unui nou administrator;
b)se poate înceta furnizarea indicelui de referinţă fără a provoca perturbări; sau
c)indicele de referinţă încetează să mai fie critic.
În scopul primului paragraf, perioada în care autoritatea competentă îl poate obliga pe administrator să continue publicarea indicelui de referinţă nu poate depăşi 12 luni.
Până la sfârşitul perioadei respective, autoritatea competentă îşi reanalizează decizia de a-l obliga pe administrator să continue publicarea indicelui de referinţă. Dacă este necesar, autoritatea competentă poate să prelungească perioada cu o durată de timp adecvată care nu poate depăşi 12 luni. Perioada maximă de administrare obligatorie nu depăşeşte cinci ani.
(4)Fără a aduce atingere alineatului (1), în cazul în care administratorul unui indice de referinţă critic urmează a intra în lichidare din cauza unei proceduri de insolvenţă, autoritatea competentă analizează dacă şi cum poate fi tranziţionat indicele de referinţă critic către un nou administrator sau cum poate să înceteze să fie furnizat fără perturbări, ţinând cont de procedura stabilită conform articolului 28 alineatul (1).
(5)ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare în care precizează criteriile pe care trebuie să se bazeze evaluarea menţionată la alineatul (2) litera (b).
ESMA înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la data de 1 octombrie 2020.
Se deleagă Comisiei competenţa de a completa prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Art. 22: Atenuarea puterii de piaţă a administratorilor indicilor de referinţă critici
Fără a aduce atingere aplicării dreptului Uniunii în domeniul concurenţei, atunci când furnizează un indice de referinţă critic, administratorul întreprinde măsuri adecvate pentru a garanta furnizarea către toţi utilizatorii, în mod corect, rezonabil, transparent şi nediscriminatoriu, a autorizaţiilor şi informaţiilor aferente indicelui în cauză.
Art. 23: Contribuţie obligatorie la un indice de referinţă critic
(1)Prezentul articol se aplică indicilor de referinţă critici care se bazează pe date furnizate de contribuitori, majoritatea acestora reprezentând entităţi supravegheate.
(2)Administratorul unuia sau mai multor indici de referinţă critici prezintă autorităţii sale competente, o dată la doi ani, o evaluare a capacităţii fiecărui indice de referinţă critic pe care îl furnizează de a măsura piaţa subiacentă sau realitatea economică.
(3)Un contribuitor la un indice de referinţă critic care face obiectul supravegherii şi care intenţionează să înceteze să contribuie cu date de intrare notifică fără întârziere în scris administratorul în acest sens. La primirea notificării, administratorul informează fără întârziere nejustificată autoritatea sa competentă.
Autoritatea competentă a administratorului indicelui de referinţă critic informează fără întârziere nejustificată în acest sens autoritatea competentă a respectivului contribuitor supravegheat şi, după caz, ESMA. Administratorul furnizează autorităţii sale competente, cât mai curând posibil, dar în cel mult 14 zile de la notificarea efectuată de contribuitorul supravegheat, o evaluare a implicaţiilor pentru capacitatea indicelui de referinţă critic de a măsura piaţa sau realitatea economică subiacentă.
(4)La primirea evaluării menţionate la alineatele (2) şi (3) din prezentul articol, autoritatea competentă a administratorului informează, după caz şi cu promptitudine, ESMA sau colegiul instituit în temeiul articolului 46 şi, pe baza evaluării respective, realizează propria evaluare a capacităţii indicelui de referinţă de a măsura piaţa şi realitatea economică subiacentă, ţinând seama de procedura administratorului privind încetarea furnizării indicelui de referinţă stabilită în conformitate cu articolul 28 alineatul (1).
(5)Din data în care autoritatea competentă a administratorului a fost informată cu privire la intenţia contribuitorilor de a înceta să contribuie cu date de intrare şi până la în momentul în care are loc finalizarea evaluării menţionate la alineatul (4), aceasta are competenţa de a obliga contribuitorii care au transmis notificarea în conformitate cu alineatul (3) să continue contribuţiile cu date de intrare, în orice caz pentru o perioadă maximă de patru săptămâni, fără a obliga entităţile care fac obiectul supravegherii de a efectua tranzacţii sau de a se angaja să efectueze tranzacţii.
(6)În cazul în care, după perioada menţionată la alineatul (5) şi în baza propriei evaluări menţionate la alineatul (4), autoritatea competentă consideră că reprezentativitatea unui indice de referinţă critic este pusă în pericol, aceasta are competenţa:
a)de a solicita entităţilor supravegheate selectate în conformitate cu alineatul (7) din prezentul articol, inclusiv entităţilor care nu sunt încă contribuitoare la indicele de referinţă critic vizat, să contribuie cu date de intrare către administrator în conformitate cu metodologia administratorului, codul de conduită menţionat la articolul 15 şi alte norme. Această cerinţă rămâne în vigoare pentru o perioadă de timp corespunzătoare, fără însă a depăşi 12 luni de la data la care a fost luată decizia iniţială prin care se solicită contribuţiile obligatorii în conformitate cu alienatul (5) sau, pentru entităţile care nu sunt încă contribuitori, de la data la care a fost luată decizia prin care se solicită contribuţiile obligatorii în temeiul prezentei litere;
b)de a prelungi perioada de contribuţii obligatorii cu o perioadă de timp corespunzătoare, fără însă a depăşi 12 luni, în urma unei analize conform alineatului (9), a oricăror măsuri adoptate în temeiul literei (a) din prezentul alineat;
c)de a stabili forma în care şi termenul până la care trebuie furnizate datele de intrare, fără a le impune entităţilor care fac obiectul supravegherii obligaţia de a efectua tranzacţii sau de a se angaja să efectueze tranzacţii;
d)de a obliga administratorul să modifice metodologia, codul de conduită menţionat la articolul 15, sau alte norme ale indicelui de referinţă critic.
Perioada maximă pentru contribuţia obligatorie în temeiul literelor (a) şi (b) de la primul paragraf nu depăşeşte cinci ani.
(7)În conformitate cu alineatul (6), entităţile supravegheate care urmează a fi solicitate să contribuie la indicele respectiv sunt selectate de autoritatea competentă a administratorului, în strânsă cooperare cu autoritatea competentă a entităţilor supravegheate, pe baza dimensiunii participării reale şi potenţiale a entităţii supravegheate pe piaţa pe care indicele de referinţă vizează să o măsoare.
(8)Autoritatea competentă a unui contribuitor supravegheat căruia i s-a solicitat să contribuie la un indice de referinţă prin măsuri luate în conformitate cu alineatul (6) litera (a), (b) sau (c) cooperează cu autoritatea competentă a administratorului în vederea asigurării respectării acestor măsuri.
(9)Înainte de expirarea perioadei menţionate la alineatul (6) primul paragraf litera (a), autoritatea competentă a administratorului analizează măsurile adoptate în conformitate cu alineatul (6). Autoritatea competentă revocă o măsură în cazul în care consideră că:
a)este probabil ca contribuitorii să furnizeze în continuare date de intrare pentru o perioadă de cel puţin un an, dacă măsura ar fi revocată, lucru care trebuie dovedit cel puţin prin următoarele elemente:
(i)un angajament scris din partea contribuitorilor faţă de administrator şi de autoritatea competentă de a furniza în continuare date de intrare pentru indicele de referinţă critic timp de cel puţin un an, în cazul în care măsura ar fi revocată;
(ii)un raport scris al administratorului către autoritatea competentă în care să furnizeze dovezi cu privire la evaluarea sa, conform căreia viabilitatea continuă a indicelui de referinţă critic poate fi asigurată odată revocată contribuţia obligatorie;
b)indicele de referinţă poate fi menţinut şi după ce contribuitorii obligaţi să contribuie cu date de intrare încetează să mai contribuie;
c)există un substitut acceptabil al indicelui de referinţă, iar utilizatorii indicelui de referinţă critic pot adopta acest substitut cu costuri minime, lucru care trebuie dovedit cel puţin printr-un raport scris al administratorului care să prezinte în detaliu mijloacele de trecere la un substitut al indicelui de referinţă şi capacitatea utilizatorilor de a trece la acest indice şi costurile suportate de aceştia ca urmare a tranziţionării la acest nou indice de referinţă sau
d)nu pot fi identificaţi contribuitori alternativi corespunzători, iar încetarea contribuţiilor din partea entităţilor supravegheate respective ar afecta indicele de referinţă într-o asemenea măsură astfel încât să fie necesară încetarea indicelui de referinţă.
(10)În cazul în care un indice de referinţă critic urmează să înceteze să fie furnizat, fiecare contribuitor supravegheat la indicele respectiv continuă să contribuie cu date de intrare pentru o perioadă de timp stabilită de autoritatea competentă, fără însă a depăşi perioada de maximum cinci ani prevăzută la alineatul (6) al doilea paragraf.
(11)În cazul în care oricare dintre contribuitori încalcă cerinţele de la alineatul (6), administratorul informează autoritatea competentă relevantă de îndată ce acest lucru este posibil în mod rezonabil.
(12)În cazul în care un indice de referinţă este recunoscut ca fiind critic în conformitate cu procedura stabilită la articolul 20 alineatele (2)-(5), autoritatea competentă a administratorului are competenţa de a solicita contribuţia cu date de intrare în conformitate cu alineatul (5) şi cu alineatul (6) literele (a), (b) şi (c) din prezentul articol doar de la contribuitorii supravegheaţi situaţi pe teritoriul statului său membru.
Art. 23a: Domeniul de aplicare a înlocuirii statutare a unui indice de referinţă
Prezentul capitol se aplică:
(a)oricărui contract sau oricărui instrument financiar astfel cum este definit în Directiva 2014/65/UE, care se raportează la un indice de referinţă şi este supus legislaţiei unuia dintre statele membre; precum şi
(b)oricărui contract, ale cărui părţi sunt toate stabilite în Uniune, care se raportează la un indice de referinţă şi care este supus legislaţiei unei ţări terţe şi atunci când respectiva legislaţie nu prevede lichidarea ordonată a unui indice de referinţă.
Art. 23b: Înlocuirea unui indice de referinţă prin dreptul Uniunii
(1)Prezentul articol se aplică:
a)indicilor de referinţă desemnaţi ca fiind critici printr-un act de punere în aplicare adoptat în temeiul articolului 20 alineatul (1) litera (a) sau (c);
b)indicilor de referinţă bazaţi pe contribuţii cu date de intrare dacă încetarea sau lichidarea acestora ar perturba în mod semnificativ funcţionarea pieţelor financiare din Uniune; precum şi
c)indicilor de referinţă din ţări terţe, dacă încetarea sau lichidarea acestora ar perturba în mod semnificativ funcţionarea pieţelor financiare din Uniune sau ar prezenta un risc sistemic pentru sistemul financiar din Uniune.
(2)Comisia poate desemna unul sau mai mulţi indici de referinţă de înlocuire, cu condiţia să fi avut loc oricare dintre următoarele evenimente:
a)autoritatea competentă pentru administratorul indicelui de referinţă respectiv a emis o declaraţie publică sau a publicat informaţii prin care se anunţă că indicele de referinţă respectiv nu mai reflectă piaţa sau realitatea economică subiacentă; în cazul unui indice de referinţă desemnat ca fiind critic printr-un act de punere în aplicare adoptat în temeiul articolului 20 alineatul (1) litera (a) sau (c), autoritatea competentă face un astfel de anunţ numai atunci când, în urma exercitării competenţelor prevăzute la articolul 23, indicele de referinţă continuă să nu reflecte piaţa sau realitatea economică subiacentă;
b)administratorul indicelui de referinţă respectiv sau o persoană ce acţionează în numele acestui administrator a emis o declaraţie publică sau a publicat informaţii, ori o astfel de declaraţie publică a fost emisă sau astfel de informaţii au fost publicate, prin care se anunţă că administratorul respectiv va dispune lichidarea ordonată a respectivului indice de referinţă sau va înceta să furnizeze indicele de referinţă respectiv sau anumite perioade sau anumite monede pentru care se calculează respectivul indice de referinţă, fie definitiv, fie pe o durată nedeterminată, cu condiţia ca, la momentul emiterii declaraţiei sau al publicării informaţiilor, să nu existe niciun administrator succesor care să furnizeze în continuare indicele de referinţă respectiv;
c)autoritatea competentă pentru administratorul indicelui de referinţă respectiv sau orice entitate care are autoritate în materie de insolvenţă sau de rezoluţie asupra unui astfel de administrator, a emis o declaraţie publică sau a publicat informaţii prin care se anunţă că administratorul va dispune lichidarea ordonată a respectivului indice de referinţă sau va înceta să furnizeze indicele de referinţă respectiv sau anumite perioade sau anumite monede pentru care se calculează respectivul indice de referinţă, fie definitiv, fie pe o durată nedeterminată, cu condiţia ca, la momentul emiterii declaraţiei sau al publicării informaţiilor să nu existe niciun administrator succesor care să furnizeze în continuare indicele de referinţă respectiv; sau
d)autoritatea competentă pentru administratorul indicelui de referinţă respectiv retrage sau suspendă autorizaţia în conformitate cu articolul 35 sau recunoaşterea în conformitate cu articolul 32 alineatul (8) sau solicită încetarea aprobării în conformitate cu articolul 33 alineatul (6), cu condiţia ca, la momentul retragerii sau suspendării ori al încetării aprobării, să nu existe niciun administrator succesor care să furnizeze în continuare indicele de referinţă, iar administratorul acestuia va dispune lichidarea ordonată a respectivului indice de referinţă sau va înceta să furnizeze indicele de referinţă respectiv sau anumite perioade sau anumite monede pentru care se calculează respectivul indice de referinţă, fie definitiv, fie pe o durată nedeterminată.
(3)În sensul alineatului (2) de la prezentul articol, indicele de referinţă de înlocuire substituie toate raportările la indicele de referinţă respectiv din contractele şi instrumentele financiare menţionate la articolul 23a în cazul în care contractele şi instrumentele financiare respective:
a)nu conţin dispoziţii alternative; sau
b)nu conţin dispoziţii alternative adecvate.
(4)În sensul alineatului (3) litera (b), o dispoziţie alternativă este considerată inadecvată dacă:
a)nu prevede o înlocuire definitivă a unui indice de referinţă care încetează; sau
b)aplicarea sa necesită consimţământul unor terţi şi acesta a fost refuzat; sau
c)prevede o înlocuire a unui indice de referinţă care nu mai reflectă sau diferă în mod semnificativ de piaţa sau realitatea economică subiacentă pe care indicele de referinţă care încetează este menit să o măsoare şi aplicarea sa ar putea să aibă un impact negativ asupra stabilităţii financiare.
(5)Indicele de referinţă de înlocuire convenit ca rată alternativă contractuală nu mai reflectă sau diferă în mod semnificativ de piaţa sau realitatea economică subiacentă pe care indicele de referinţă care încetează este menit să o măsoare şi ar putea să aibă un impact negativ asupra stabilităţii financiare, în cazul în care:
a)acesta a fost stabilit de autoritatea naţională relevantă, pe baza unei evaluări orizontale a unui anumit tip de angajament contractual, efectuată la cererea motivată a cel puţin unei părţi interesate şi după consultarea părţilor interesate relevante;
b)în urma unei evaluări în conformitate cu litera (a), una dintre părţile la contract sau la instrumentul financiar s-a opus dispoziţiei alternative convenite contractual cu cel mult trei luni înainte de încetarea indicelui de referinţă; şi
c)în urma unei obiecţii în temeiul literei (b), părţile la contract sau la instrumentul financiar nu au convenit asupra unui indice de referinţă de înlocuire alternativ cu cel mult o zi lucrătoare înainte de încetarea indicelui de referinţă respectiv.
(6)În sensul alineatului (4) litera (c), autoritatea naţională relevantă informează fără întârzieri nejustificate Comisia şi ESMA cu privire la evaluarea sa menţionată la alineatul (5) litera (a). În cazul în care entităţi din mai multe state membre ar putea fi afectate de evaluare, autorităţile relevante din toate aceste state membre efectuează evaluarea în comun.
(7)Statele membre desemnează o autoritate relevantă care este în măsură să efectueze evaluarea menţionată la alineatul (5) litera (a). Statele membre informează Comisia şi ESMA cu privire la desemnarea autorităţilor relevante până la 14 august 2021.
(8)Comisia adoptă acte de punere în aplicare pentru a desemna unul sau mai mulţi indici de referinţă de înlocuire în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 50 alineatul (2), atunci când a avut loc oricare dintre evenimentele menţionate la alineatul (2) de la prezentul articol.
(9)Un act de punere în aplicare astfel cum este menţionat la alineatul (8) include următoarele:
a)indicele sau indicii de referinţă de înlocuire;
b)ajustarea de marjă, inclusiv metoda de determinare a acestei ajustări, care urmează să fie aplicată indicelui care înlocuieşte indicele de referinţă care încetează, la data înlocuirii pentru fiecare termen specific, pentru a ţine seama de efectele tranziţiei sau ale schimbării indicelui de referinţă care urmează să fie lichidat cu înlocuitorul său;
c)modificările de conformare esenţiale care se impun şi care sunt asociate şi în mod rezonabil sunt necesare pentru utilizarea sau aplicarea unui indice de referinţă de înlocuire; şi
d)data de la care se aplică indicele sau indicii de referinţă de înlocuire.
(10)La adoptarea unui act de punere în aplicare astfel cum este menţionat la alineatul (8), Comisia ia în considerare recomandările disponibile referitoare la indicele de referinţă de înlocuire, modificările de conformare corespunzătoare şi ajustarea de marjă formulate de banca centrală responsabilă cu zona valutară în care indicele de referinţă relevant urmează să fie lichidat sau de grupul de lucru privind rata de referinţă alternativă care funcţionează sub egida autorităţilor publice sau a băncii centrale. Înainte de a adopta actul de punere în aplicare, Comisia efectuează o consultare publică şi ia în considerare recomandările altor părţi interesate relevante, printre care autoritatea competentă a administratorului indicelui de referinţă şi ESMA.
(11)În pofida alineatului (5) litera (c) de la prezentul articol, un indice de referinţă de înlocuire desemnat de Comisie în conformitate cu alineatul (2) de la prezentul articol nu se aplică dacă toate părţile sau majoritatea necesară a părţilor la un contract sau instrument financiar menţionat la articolul 23a au convenit să aplice un indice de referinţă de înlocuire diferit, înainte sau după data de aplicare a actului de punere în aplicare menţionat la alineatul (8) de la prezentul articol.
Art. 23c: Înlocuirea unui indice de referinţă prin dreptul intern
(1)Autoritatea naţională competentă a unui stat membru în care se află majoritatea contribuitorilor poate desemna unul sau mai mulţi indici de referinţă de înlocuire astfel cum este menţionat la articolul 20 alineatul (1) litera (b), cu condiţia să fi avut loc oricare dintre următoarele evenimente:
a)autoritatea competentă pentru administratorul indicelui de referinţă respectiv a emis o declaraţie publică sau a publicat informaţii prin care se anunţă că indicele de referinţă respectiv nu mai reflectă piaţa sau realitatea economică subiacentă; autoritatea competentă face un astfel de anunţ numai atunci când, în urma exercitării competenţelor prevăzute la articolul 23, indicele de referinţă continuă să nu reflecte piaţa sau realitatea economică subiacentă;
b)administratorul indicelui de referinţă respectiv sau o persoană ce acţionează în numele respectivului administrator a emis o declaraţie publică sau a publicat informaţii, ori o astfel de declaraţie publică a fost emisă sau astfel de informaţii au fost publicate, prin care se anunţă că administratorul respectiv va dispune lichidarea ordonată a respectivului indice de referinţă sau va înceta să furnizeze respectivul indice de referinţă sau anumite perioade sau anumite monede pentru care se calculează respectivul indice de referinţă, fie definitiv, fie pe o durată nedeterminată, cu condiţia ca, la momentul emiterii declaraţiei sau al publicării informaţiilor, să nu existe niciun administrator succesor care să furnizeze în continuare respectivul indice de referinţă;
c)autoritatea competentă pentru administratorul indicelui de referinţă respectiv sau orice entitate care are autoritate în materie de insolvenţă sau de rezoluţie asupra unui astfel de administrator, a emis o declaraţie publică sau a publicat informaţii prin care a anunţat că administratorul respectiv va dispune lichidarea ordonată a respectivului indice de referinţă sau va înceta să furnizeze indicele de referinţă respectiv, anumite perioade sau anumite monede pentru care se calculează respectivul indice de referinţă, fie definitiv, fie pe o durată nedeterminată, cu condiţia ca, la momentul emiterii declaraţiei sau al publicării informaţiilor, să nu existe niciun administrator succesor care să furnizeze în continuare respectivul indice de referinţă; sau
d)autoritatea competentă pentru administratorul indicelui de referinţă respectiv retrage sau suspendă autorizaţia în conformitate cu articolul 35, cu condiţia ca, la momentul retragerii sau suspendării, să nu existe niciun administrator succesor care să furnizeze în continuare indicele de referinţă respectiv, iar administratorul acestuia va dispune lichidarea ordonată a respectivului indice de referinţă sau va înceta să furnizeze indicele de referinţă respectiv sau anumite perioade sau anumite monede pentru care se calculează respectivul indice de referinţă, fie definitiv, fie pe o durată nedeterminată.
(2)În cazul în care un stat membru desemnează unul sau mai mulţi indici de referinţă de înlocuire în conformitate cu alineatul (1), autoritatea competentă a statului membru respectiv notifică imediat Comisia şi ESMA cu privire la acest lucru.
(3)Indicele de referinţă de înlocuire substituie toate raportările la indicele de referinţă respectiv din contractele şi instrumentele financiare menţionate la articolul 23a în cazul în care sunt îndeplinite ambele condiţii următoare:
a)contractele sau instrumentele financiare respective se raportează la indicele de referinţă care încetează la data la care devine aplicabil dreptul intern care desemnează indicele de referinţă de înlocuire; şi
b)contractele sau instrumentele financiare respective nu conţin nicio dispoziţie alternativă sau conţin o dispoziţie alternativă care nu prevede o înlocuire definitivă a unui indice de referinţă care încetează.
(4)Un indice de referinţă de înlocuire desemnat de o autoritate competentă în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol nu se aplică în cazul în care toate părţile sau majoritatea necesară a părţilor la un contract sau instrument financiar astfel cum este menţionat la articolul 23a au convenit să aplice un indice de referinţă de înlocuire diferit, înainte sau după data de aplicare a dispoziţiei relevante din dreptul intern.
Art. 24: Indici de referinţă semnificativi
(1)Un indice de referinţă care nu îndeplineşte oricare dintre condiţiile prevăzute la articolul 20 alineatul (1) este semnificativ în cazul în care:
a)este utilizat direct sau indirect într-o combinaţie de indici drept referinţă pentru instrumente financiare sau contracte financiare ori pentru măsurarea performanţei fondurilor de investiţii cu o valoare medie totală de cel puţin 50 de miliarde EUR pe baza întregii game de scadenţe ale indicelui de referinţă pe o perioadă de şase luni, dacă este cazul; sau
b)nu poate fi înlocuit sau există foarte puţine mecanisme adecvate determinate de piaţă care ar putea să-l înlocuiască, iar dacă indicele de referinţă nu mai este furnizat sau este furnizat pe baza unor date de intrare ce nu mai sunt pe deplin reprezentative în raport cu piaţa subiacentă sau realitatea economică ori nu sunt fiabile, ar fi afectate în mod semnificativ şi cu urmări negative integritatea pieţelor, stabilitatea financiară, consumatorii, economia reală sau finanţarea gospodăriilor ori a afacerilor în unul sau mai multe state membre.
(2)Comisia are competenţa de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 49 în vederea revizuirii metodei de calcul utilizate pentru stabilirea pragului menţionat la alineatul (1) litera (a) din prezentul articol, având în vedere evoluţiile pieţei şi ale preţurilor şi evoluţiile normative, precum şi în vederea revizuirii gradului de adecvare al clasificării indicilor de referinţă cu o valoare totală a instrumentelor financiare, a contractelor financiare sau fondurilor de investiţii care utilizează ca referinţă aceşti indici, apropiată de valoarea pragului menţionat. O astfel de revizuire are loc cel puţin o dată la doi ani începând cu 1 ianuarie 2018.
(3)Administratorul informează de îndată autoritatea sa competentă în cazul în care indicele său de referinţă semnificativ scade sub pragul menţionat la alineatul (1) litera (a).
Art. 25: Exonerări de la cerinţele specifice legate de indicii de referinţă semnificativi
(1)Un administrator poate să decidă să nu aplice articolul 4 alineatul (2), articolul 4 alineatul (7) literele (c), (d) şi (e), articolul 11 alineatul (3) litera (b) sau articolul 15 alineatul (2) în ceea ce priveşte indici de referinţă semnificativi în cazul în care respectivul administrator consideră că aplicarea uneia sau mai multora dintre aceste dispoziţii ar fi disproporţionată având în vedere natura sau impactul indicilor de referinţă ori dimensiunea administratorului.
(2)În cazul în care administratorul decide să nu aplice una sau mai multe dintre dispoziţiile menţionate la alineatul (1), acesta îşi informează imediat autoritatea competentă şi îi pune la dispoziţie toate informaţiile pertinente care confirmă concluzia administratorului că aplicarea uneia sau mai multora dintre dispoziţiile respective ar fi disproporţionată având în vedere natura sau impactul indicelui de referinţă ori dimensiunea administratorului.
(3)Autoritatea competentă poate să decidă că administratorul indicelui de referinţă semnificativ trebuie totuşi să aplice una sau mai multe dintre cerinţele prevăzute la articolul 4 alineatul (2), articolul 4 alineatul (7) literele (c), (d) şi (e), articolul 11 alineatul (3) litera (b) şi articolul 15 alineatul (2) în cazul în care consideră că acest lucru ar fi adecvat având în vedere natura sau impactul indicilor de referinţă ori dimensiunea administratorului. În aprecierea sa, autoritatea competentă se bazează pe informaţiile puse la dispoziţie de administrator şi ţine seama de următoarele criterii:
a)vulnerabilitatea indicelui de referinţă în faţa manipulării;
b)natura datelor de intrare;
c)nivelul conflictelor de interese;
d)puterea discreţionară a administratorului;
e)impactul indicelui de referinţă asupra pieţelor;
f)natura, scara şi complexitatea procesului de furnizare a indicelui de referinţă;
g)importanţa indicelui de referinţă pentru stabilitatea financiară;
h)valoarea instrumentelor financiare, a contractelor financiare sau a fondurilor de investiţii care utilizează ca referinţă indicele respectiv;
i)dimensiunea, forma organizaţională sau structura administratorului.
(4)În termen de 30 de zile de la primirea notificării de la administrator în temeiul alineatului (2), autoritatea competentă naţională notifică administratorului decizia sa de a aplica cerinţe suplimentare în temeiul alineatului (3). În cazul în care notificarea către autoritatea competentă are loc în cadrul procedurii de autorizare sau de înregistrare, se aplică termenul prevăzut la articolul 34.
(5)În cazul în care îşi exercită competenţele de supraveghere în temeiul articolului 41, autoritatea competentă analizează periodic validitatea evaluării pe care a efectuat-o în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol.
(6)În cazul în care autoritatea competentă consideră, din motive rezonabile, că informaţiile care îi sunt prezentate în temeiul alineatului (2) din prezentul articol sunt incomplete sau sunt necesare informaţii suplimentare, termenul de 30 de zile prevăzut la alineatul (4) din prezentul articol începe să curgă de la data la care administratorul pune la dispoziţie informaţiile suplimentare, cu excepţia cazului în care termenele de la articolul 34 se aplică în conformitate cu alineatul (4) din prezentul articol.
(7)În cazul în care administratorul unor indici de referinţă semnificativi nu respectă una sau mai multe dintre cerinţele prevăzute la articolul 4 alineatul (2), articolul 4 alineatul (7) literele (c), (d) şi (e), articolul 11 alineatul (3) litera (b) şi articolul 15 alineatul (2), acesta publică şi menţine o declaraţie de conformitate în care explică clar motivul care îl îndreptăţeşte să nu respecte dispoziţiile respective.
(8)ESMA elaborează un proiect de standarde tehnice de punere în aplicare pentru elaborarea unui model pentru declaraţia de conformitate menţionată la alineatul (7).
ESMA prezintă Comisiei proiectul de standarde tehnice de punere în aplicare menţionat la primul paragraf până la 1 aprilie 2017.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
(9)ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza în plus criteriile menţionate la alineatul (3).
ESMA înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la data de 1 aprilie 2017.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Art. 26: Indici de referinţă nesemnificativi
(1)Un administrator poate să decidă să nu aplice articolul 4 alineatul (2), articolul 4 alineatul (7) literele (c), (d) şi (e), articolul 4 alineatul (8), articolul 5 alineatele (2), (3) şi (4), articolul 6 alineatele (1), (3) şi (5), articolul 7 alineatul (2), articolul 11 alineatul (1) litera (b), articolul 11 alineatul (2) literele (b) şi (c), şi articolul 11 alineatul (3), articolul 13 alineatul (2), articolul 14 alineatul (2), articolul 15 alineatul (2) şi articolul 16 alineatele (2) şi (3) cu privire la indicii săi de referinţă nesemnificativi.
(2)Un administrator informează de îndată autoritatea sa competentă în cazul în care indicele de referinţă nesemnificativ al administratorului depăşeşte pragul menţionat la articolul 24 alineatul (1) litera (a). În acest caz, acesta se conformează, în termen de trei luni, cerinţelor aplicabile indicilor de referinţă semnificativi.
(3)În cazul în care un administrator al unui indice de referinţă nesemnificativ decide să nu aplice una sau mai multe dintre dispoziţiile menţionate la alineatul (1), acesta publică şi menţine o declaraţie de conformitate în care explică clar motivul care îl îndreptăţeşte să nu respecte dispoziţiile respective. Administratorul pune la dispoziţia autorităţii sale competente declaraţia de conformitate.
(4)Autoritatea competentă responsabilă analizează declaraţia de conformitate menţionată la alineatul (3) din prezentul articol. Autoritatea competentă responsabilă poate de asemenea să solicite administratorului informaţii suplimentare referitoare la indicii săi de referinţă nesemnificativi în conformitate cu articolul 41 şi poate să solicite efectuarea unor modificări în vederea asigurării respectării prezentului regulament.
(5)ESMA elaborează un proiect de standarde tehnice de punere în aplicare pentru elaborarea unui model pentru declaraţia de conformitate menţionată la alineatul (3).
ESMA prezintă Comisiei proiectul de standarde tehnice de punere în aplicare menţionat la primul paragraf până la 1 aprilie 2017.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
(6)ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare în care precizează criteriile pe baza cărora autorităţile competente pot să solicite efectuarea unor modificări ale declaraţiei de conformitate, astfel cum se menţionează la alineatul (4).
ESMA înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la data de 1 octombrie 2020.
Se deleagă Comisiei competenţa de a completa prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Art. 27: Declaraţia privind indicele de referinţă
(1)În termen de două săptămâni de la înscrierea de către un administrator în registrul menţionat la articolul 36, acesta publică o declaraţie privind indicele de referinţă, prin mijloace care asigură un acces uşor şi echitabil, pentru fiecare indice de referinţă sau, dacă este cazul, pentru fiecare categorie de indici de referinţă care pot fi utilizaţi în Uniune în conformitate cu articolul 29.
În cazul în care administratorul respectiv începe să elaboreze un nou indice de referinţă sau o nouă familie de indici de referinţă care pot fi utilizaţi în Uniune în conformitate cu articolul 29, acesta publică în termen de două săptămâni, prin mijloace care asigură un acces uşor şi echitabil, o declaraţie privind indicele de referinţă pentru fiecare indice nou sau, dacă este cazul, pentru fiecare familie nouă de indici.
Administratorul analizează şi, dacă este necesar, actualizează declaraţia privind indicele de referinţă pentru fiecare indice de referinţă sau pentru fiecare categorie de indici de referinţă în cazul oricărei modificări aduse informaţiilor care trebuie puse la dispoziţie în temeiul prezentului articol, dar nu mai rar de o dată la doi ani.
Declaraţia privind indicele de referinţă:
a)defineşte în mod clar şi neechivoc piaţa sau realitatea economică măsurată de indicele de referinţă şi situaţiile în care această măsură poate deveni nefiabilă;
b)stabileşte specificaţii tehnice care identifică în mod clar şi neechivoc elementele de calcul al indicelui de referinţă cu privire la care ar putea fi exercitate puteri discreţionare, criteriile aplicabile exercitării acestor puteri discreţionare şi poziţia persoanelor care le pot exercita, precum şi modul în care aceste puteri pot fi evaluate ulterior;
c)prevede posibilitatea ca anumiţi factori, inclusiv factori externi care sunt în afara controlului administratorului, pot face necesară modificarea indicelui de referinţă sau încetarea furnizării acestuia; şi
d)informează utilizatorii că modificarea indicelui de referinţă sau încetarea furnizării acestuia poate afecta contractele financiare şi instrumentele financiare care se raportează la indicele de referinţă sau măsura performanţei fondurilor de investiţii.
(2)Declaraţia privind indicele de referinţă cuprinde cel puţin următoarele elemente:
a)definiţiile tuturor termenilor esenţiali legaţi de indicele de referinţă;
b)argumentele care justifică adoptarea metodologiei de elaborare a indicelui de referinţă şi a procedurilor pentru revizuirea şi aprobarea metodologiei;
c)criteriile şi procedurile utilizate pentru a stabili indicele de referinţă, inclusiv o descriere a datelor de intrare, prioritatea acordată diferitor tipuri de date de intrare, datele minime necesare pentru stabilirea unui indice de referinţă, utilizarea eventualelor modele sau metode de extrapolare şi a eventualelor proceduri de reechilibrare a elementelor unui indicator al indicelui de referinţă;
d)controalele şi normele care reglementează exercitarea puterii de decizie sau a puterii discreţionare de către administrator sau de către contribuitori, pentru a asigura coerenţa în utilizarea unei astfel de puteri de decizie sau discreţionare;
e)procedurile care reglementează stabilirea indicelui de referinţă în perioadele de criză sau în perioadele în care sursele de date privind tranzacţiile ar putea fi insuficiente, inexacte sau nefiabile şi posibilele limitări ale indicelui de referinţă în astfel de perioade;
f)procedurile pentru remedierea erorilor apărute în datele de intrare sau în stabilirea indicelui de referinţă, inclusiv cazurile în care va fi necesară recalcularea acestuia; şi
g)identificarea limitărilor potenţiale ale unui indice de referinţă, inclusiv ale funcţionării acestuia pe pieţe nelichide sau fragmentate, precum şi posibila concentrare a intrărilor.
(21)Până la 30 aprilie 2020, pentru fiecare dintre cerinţele menţionate la alineatul (2), declaraţia privind indicii de referinţă conţine o explicaţie a modului în care se reflectă factorii MSG în fiecare indice de referinţă sau pentru familia de indici de referinţă furnizaţi şi publicaţi. Pentru indicii de referinţă sau familiile de indici de referinţă care nu urmăresc obiective MSG este suficient ca administratorii de indici de referinţă să indice în mod clar în declaraţia privind indicii de referinţă faptul că nu urmăresc astfel de obiective.
În cazul în care niciun indice UE de referinţă pentru activităţile de tranziţie climatică sau niciun indice UE de referinţă aliniat la Acordul de la Paris nu este disponibil în portofoliul administratorului de indici de referinţă individual sau în care administratorul de indici de referinţă individual nu are indici de referinţă care urmăresc obiectivele MSG sau iau în considerare factorii MSG, acest lucru este menţionat în declaraţiile privind toţi indicii de referinţă furnizaţi de administratorul respectiv. Pentru indicii de referinţă semnificativi pentru acţiuni şi obligaţiuni, precum şi pentru indicii UE de referinţă pentru activităţile de tranziţie climatică şi indicii UE de referinţă aliniaţi la Acordul de la Paris, administratorii de indici de referinţă prezintă în declaraţia privind indicii de referinţă detalii privind dacă şi în ce măsură este asigurat gradul de aliniere generală cu obiectivul de reducere a emisiilor de carbon sau de atingere a obiectivelor Acordului de la Paris, în conformitate cu normele de informare pentru produsele financiare de la articolul 9 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2019/2088 al Parlamentului European şi al Consiliului (*2).
(*2)Regulamentul (UE) 2019/2088 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 noiembrie 2019 privind informaţiile privind durabilitatea în sectorul serviciilor financiare (JO L 317, 9.12.2019, p. 1).
Până la 31 decembrie 2021, administratorii de indici de referinţă trebuie să includă în declaraţia lor privind indicele de referinţă pentru fiecare indice de referinţă sau, dacă există, pentru fiecare familie de indici de referinţă, cu excepţia indicilor de referinţă ai ratei dobânzii şi ai cursului de schimb valutar, o explicaţie a modului în care metodologia se aliniază la obiectivul de reducere a emisiilor de carbon sau atinge obiectivele Acordului de la Paris.
(22)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 49 pentru a completa prezentul regulament precizând în detaliu informaţiile care urmează să fie furnizate în declaraţia privind indicii de referinţă în temeiul alineatului (2a) din prezentul articol, precum şi formatul standard care urmează a fi utilizat pentru trimiterile la factorii MSG pentru a permite participanţilor la piaţă să facă alegeri în cunoştinţă de cauză şi pentru a asigura fezabilitatea din punct de vedere tehnic pentru respectarea alineatului respectiv.
(3)ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza în detaliu conţinutul declaraţiei privind indicele de referinţă şi cazurile în care este necesară o actualizare a acestei declaraţii.
ESMA face distincţie între diferitele tipuri de indici de referinţă şi sectoare stabilite în prezentul regulament şi ţine cont de principiul proporţionalităţii.
ESMA înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la data de 1 aprilie 2017.
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Art. 28: Modificările aduse şi încetarea furnizării unui indice de referinţă
(1)Administratorul publică, alături de declaraţia privind indicele de referinţă menţionată la articolul 27, o procedură privind măsurile pe care trebuie să le întreprindă în cazul modificărilor aduse unui indice de referinţă sau al încetării furnizării unui indice de referinţă care poate fi utilizat în Uniune în conformitate cu articolul 29 alineatul (1). Procedura poate fi elaborată, dacă este cazul, pentru categorii de indici de referinţă şi este actualizată şi publicată ori de câte ori are loc o modificare semnificativă.
(2)Entităţile supravegheate, cu excepţia administratorilor menţionaţi la alineatul (1), care utilizează un indice de referinţă prezintă şi menţin planuri scrise solide, în care să prevadă măsurile pe care le-ar întreprinde în cazul în care indicele de referinţă se modifică în mod semnificativ sau încetează să mai fie furnizat. Atunci când este fezabil şi oportun, în astfel de planuri este desemnat unul sau mai mulţi indici de referinţă alternativi care ar putea fi utilizaţi în locul indicilor de referinţă ce nu ar mai fi furnizaţi, indicându-se motivul pentru care aceşti indici de referinţă constituie alternative adecvate. La cerere şi fără întârzieri nejustificate, entităţile supravegheate furnizează autorităţii competente relevante aceste planuri, precum şi eventualele actualizări, şi le reflectă în relaţia contractuală cu clienţii.
Art. 28a: Punerea la dispoziţie a informaţiilor în punctul unic de acces european
(1)De la 10 ianuarie 2028, atunci când publică orice informaţie menţionată la articolul 4 alineatul (5), la articolul 11 alineatul (1) litera (c), la articolul 12 alineatul (3), la articolul 13 alineatul (1), la articolul 25 alineatul (7), la articolul 26 alineatul (3), la articolul 27 alineatul (1) şi la articolul 28 alineatul (1) din prezentul regulament, administratorul transmite în acelaşi timp informaţiile respective organismului de colectare relevant menţionat la alineatul (3) de la prezentul articol, pentru a fi puse la dispoziţie în punctul unic de acces european (ESAP) înfiinţat în temeiul Regulamentului (UE) 2023/2859 al Parlamentului European şi al Consiliului (*12).
(*12)Regulamentul (UE) 2023/2859 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 decembrie 2023 de înfiinţare a unui punct unic de acces european care oferă acces centralizat la informaţiile puse la dispoziţia publicului relevante pentru serviciile financiare, pentru pieţele de capital şi pentru durabilitate (JO L, 2023/2859, 20.12.2023, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2023/2859/oj).
Informaţiile respective respectă următoarele cerinţe:
a)sunt prezentate într-un format care permite extragerea de date, în sensul definiţiei de la articolul 2 punctul 3 din Regulamentul (UE) 2023/2859, sau, în cazul în care acest lucru este prevăzut de dreptul Uniunii, într-un format prelucrabil automat, în sensul definiţiei de la articolul 2 punctul 4 din regulamentul respectiv;
b)sunt însoţite de următoarele metadate:
(i)toate denumirile administratorului la care se referă informaţiile;
(ii)pentru persoanele juridice, identificatorul entităţii juridice al administratorului, astfel cum este precizat în temeiul articolului 7 alineatul (4) litera (b) din Regulamentul (UE) 2023/2859;
(iii)pentru persoanele juridice, categoria de dimensiune a administratorului, astfel cum este precizată în temeiul articolului 7 alineatul (4) litera (d) din regulamentul respectiv;
(iv)tipul de informaţii, astfel cum sunt clasificate în temeiul articolului 7 alineatul (4) litera (c) din regulamentul respectiv;
(v)o menţiune care să indice dacă informaţiile conţin date cu caracter personal.
(2)În sensul alineatului (1) litera (b) punctul (ii), administratorii care sunt persoane juridice obţin un identificator al entităţii juridice.
(3)În scopul punerii la dispoziţie în ESAP a informaţiilor menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol, autoritatea competentă este organism de colectare, în sensul definiţiei de la articolul 2 punctul 2 din Regulamentul (UE) 2023/2859.
(4)De la 10 ianuarie 2028, informaţiile menţionate la articolul 45 alineatul (1) din prezentul regulament sunt puse la dispoziţie în ESAP. În acest scop, autoritatea competentă este organism de colectare, în sensul definiţiei de la articolul 2 punctul 2 din Regulamentul (UE) 2023/2859.
Informaţiile respective respectă următoarele cerinţe:
a)sunt prezentate într-un format care permite extragerea de date, în sensul definiţiei de la articolul 2 punctul 3 din Regulamentul (UE) 2023/2859;
b)sunt însoţite de următoarele metadate:
(i)toate denumirile administratorului la care se referă informaţiile;
(ii)dacă este disponibil, identificatorul entităţii juridice al administratorului, astfel cum este precizat în temeiul articolului 7 alineatul (4) litera (b) din Regulamentul (UE) 2023/2859;
(iii)tipul de informaţii, astfel cum sunt clasificate în temeiul articolului 7 alineatul (4) litera (c) din regulamentul respectiv;
(iv)o menţiune care să indice dacă informaţiile conţin date cu caracter personal.
(5)De la 10 ianuarie 2028, informaţiile menţionate la articolul 36 din prezentul regulament sunt puse la dispoziţie în ESAP. În acest scop, ESMA este organism de colectare, în sensul definiţiei de la articolul 2 punctul 2 din Regulamentul (UE) 2023/2859.
Informaţiile respective respectă următoarele cerinţe:
a)sunt prezentate într-un format care permite extragerea de date, în sensul definiţiei de la articolul 2 punctul 3 din Regulamentul (UE) 2023/2859;
b)sunt însoţite de următoarele metadate:
(i)toate denumirile administratorului la care se referă informaţiile;
(ii)dacă este disponibil, identificatorul entităţii juridice al administratorului, astfel cum este precizat în temeiul articolului 7 alineatul (4) litera (b) din regulamentul respectiv;
(iii)tipul de informaţii, astfel cum sunt clasificate în temeiul articolului 7 alineatul (4) litera (c) din regulamentul respectiv;
(iv)o menţiune care să indice dacă informaţiile conţin date cu caracter personal.
(6)În scopul colectării şi gestionării eficiente a informaţiilor transmise în conformitate cu alineatul (1), ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a preciza:
a)orice alte metadate care trebuie să însoţească informaţiile;
b)modul de structurare a datelor la nivelul informaţiilor prezentate;
c)pentru ce informaţii este necesar un format prelucrabil automat şi, în astfel de cazuri, ce format prelucrabil automat trebuie utilizat.
În sensul literei (c), ESMA evaluează avantajele şi dezavantajele diferitelor formate prelucrabile automat şi efectuează teste adecvate în condiţii reale de utilizare.
ESMA prezintă Comisiei proiectele respective de standarde tehnice de punere în aplicare.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
(7)Dacă este necesar, ESMA adoptă orientări pentru a se asigura că metadatele transmise în conformitate cu alineatul (6) primul paragraf litera (a) sunt corecte.
Art. 29: Utilizarea unui indice de referinţă
(1)O entitate supravegheată poate utiliza un indice de referinţă sau o combinaţie de indici de referinţă în Uniune în cazul în care acesta este furnizat de un administrator cu sediul în Uniune şi care este înscris în registrul menţionat la articolul 36 sau este un indice de referinţă înscris în registrul menţionat la articolul 36.
(11)O entitate supravegheată poate utiliza, de asemenea, indicele de referinţă de înlocuire desemnat în conformitate cu articolul 23b sau articolul 23c.
(2)În cazul în care un prospect care urmează să fie publicat în conformitate cu Directiva 2003/71/CE sau Directiva 2009/65/CE are ca obiect valorile mobiliare sau alte produse de investiţii care se raportează la un indice de referinţă, emitentul, ofertantul sau persoana care solicită admiterea de a tranzacţiona pe o piaţă reglementată se asigură că prospectul cuprinde, de asemenea, informaţii clare şi vizibile care să precizeze dacă indicele de referinţă este furnizat de către un administrator înregistrat în conformitate cu articolul 36 din prezentul regulament.
Art. 30: Echivalenţa
(1)Pentru ca un indice de referinţă sau o combinaţie de indici de referinţă furnizată de un administrator cu sediul într-o ţară terţă să poată fi utilizat în Uniune în conformitate cu articolul 29 alineatul (1), indicele de referinţă şi administratorul în cauză, se înscriu în registrul menţionat la articolul 36. Pentru a fi înscris în registru, se respectă următoarele condiţii:
a)o decizie de echivalare este adoptată de către Comisie, în conformitate cu alineatul (2) sau (3) din prezentul articol;
b)administratorul este autorizat sau înregistrat în ţara terţă respectivă şi este supus supravegherii în ţara terţă respectivă;
c)ESMA este informată de către administrator cu privire la consimţământul său ca indicii de referinţă pe care îi furnizează sau i-ar putea furniza să fie utilizaţi de către entităţile supravegheate din Uniune, cu privire la lista indicilor de referinţă pentru care şi-a dat consimţământul ca să fie utilizaţi în Uniune şi cu privire la autoritatea competentă responsabilă de supravegherea sa în ţara terţă respectivă; şi
d)mecanismele de cooperare menţionate la alineatul (4) din prezentul articol sunt operaţionale.
(2)Comisia poate adopta o decizie de punere în aplicare în care să declare că cadrul juridic şi practicile de supraveghere dintr-o ţară terţă garantează faptul că:
a)administratorii autorizaţi sau înregistraţi în ţara terţă respectivă respectă cerinţe obligatorii care sunt echivalente cu cerinţele din prezentul regulament, ţinând cont, în special, de cazul în care cadrul juridic şi practicile de supraveghere dintr-o ţară terţă asigură conformitatea cu principiile IOSCO privind indicii financiari de referinţă, sau, dacă este cazul, cu principiile IOSCO pentru agenţiile de raportare a preţurilor la petrol; şi
b)cerinţele obligatorii sunt supuse, în ţara terţă respectivă, unei supravegheri eficace şi unor măsuri eficace de asigurare a respectării lor.
Această decizie de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 50 alineatul (2).
Comisia poate subordona aplicarea deciziei de punere în aplicare menţionate la primul paragraf de îndeplinirea efectivă şi în permanenţă de către ţara terţă respectivă a oricărei condiţii, prin care se urmăreşte asigurarea de standarde de supraveghere şi de reglementare echivalente, stabilite în decizia de punere în aplicare respectivă şi de capacitatea ESMA de a-şi exercita efectiv responsabilităţile de monitorizare menţionate la articolul 33 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
(21)Comisia poate adopta un act delegat în conformitate cu articolul 49 pentru a preciza condiţiile menţionate la alineatul (2) primul paragraf literele (a) şi (b) de la prezentul articol.
(3)În mod alternativ, Comisia poate adopta o decizie de punere în aplicare în care precizează următoarele:
a)cerinţele obligatorii care există într-o ţară terţă şi care vizează anumiţi administratori sau anumiţi indici de referinţă ori familii de indici de referinţă sunt echivalente cu cerinţele care decurg din prezentul regulament, ţinând cont, în special, de cazul în care cadrul juridic şi practicile de supraveghere dintr-o ţară terţă asigură conformitatea cu principiile IOSCO privind indicii financiari de referinţă, sau, dacă este cazul, cu principiile IOSCO pentru agenţiile de raportare a preţurilor la petrol; şi
b)aceşti administratori sau indici de referinţă ori categorii de indici de referinţă fac permanent obiectul în ţara terţă respectivă al unei supravegheri eficace şi al unor măsuri eficace de asigurare a aplicării.
Asemenea acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 50 alineatul (2).
Comisia poate subordona aplicarea deciziei de punere în aplicare menţionate la primul paragraf de îndeplinirea efectivă şi în permanenţă de către ţara terţă respectivă a oricărei condiţii, prin care se urmăreşte asigurarea de standarde de supraveghere şi de reglementare echivalente, stabilite în decizia de punere în aplicare respectivă şi de capacitatea ESMA de a-şi exercita efectiv responsabilităţile de monitorizare menţionate la articolul 33 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
(31)Comisia poate adopta un act delegat în conformitate cu articolul 49 pentru a preciza condiţiile menţionate la alineatul (3) primul paragraf literele (a) şi (b) de la prezentul articol.
(4)ESMA stabileşte acorduri de cooperare cu autorităţile competente din ţările terţe ale căror cadre juridice şi practici de supraveghere au fost recunoscute ca fiind echivalente, în conformitate cu alineatul (2) sau alineatul (3) din prezentul articol. La stabilirea acestor acorduri, dacă ţara terţă în cauză se află, în conformitate cu un act delegat adoptat în temeiul articolului 9 din Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European şi a Consiliului (*56), pe lista jurisdicţiilor cu deficienţe strategice în regimurile lor naţionale de combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului, care prezintă ameninţări semnificative pentru sistemul financiar al Uniunii, ESMA ţine seama de acest lucru. Acordurile în cauză specifică cel puţin:
(*56)Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanţării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului şi de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi a Directivei 2006/70/CE a Comisiei (JO L 141, 5.6.2015, p. 73).
a)mecanismul utilizat pentru schimbul de informaţii dintre ESMA şi autorităţile competente din ţările terţe în cauză, inclusiv accesul la toate informaţiile pertinente solicitate de ESMA cu privire la administratorul autorizat în ţara terţă respectivă;
b)mecanismul pentru notificarea promptă a ESMA în cazul în care o autoritate competentă dintr-o ţară terţă consideră că administratorul autorizat în ţara terţă respectivă pe care îl supraveghează încalcă condiţiile în baza cărora a fost autorizat sau alte legi interne din ţara terţă respectivă;
c)procedurile referitoare la coordonarea activităţilor de supraveghere, inclusiv inspecţiile la faţa locului.
(5)ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a stabili conţinutul minim al acordurilor de cooperare menţionate la alineatul (4), astfel încât să se asigure că autorităţile competente şi ESMA îşi pot exercita toate competenţele de supraveghere în temeiul prezentului regulament.
ESMA înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la data de 1 aprilie 2017.
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Art. 31: Retragerea înregistrării unui administrator situat într-o ţară terţă
(1)ESMA şterge din registru un administrator situat într-o ţară terţă prin îndepărtarea acestuia din registru menţionat la articolul 36 în cazul în care are motive întemeiate, bazate pe dovezi documentate, să considere că administratorul:
a)acţionează într-un mod care aduce prejudicii clare intereselor utilizatorilor indicilor săi de referinţă sau bunei funcţionări a pieţelor; sau
b)a încălcat în mod grav legislaţia naţională sau alte dispoziţii care i se aplică în ţara terţă şi pe baza cărora Comisia a adoptat decizia de punere în aplicare în conformitate cu articolul 30 alineatul (2) sau alineatul (3).
(2)ESMA adoptă o decizie în temeiul alineatului (1) numai în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)ESMA a sesizat autoritatea competentă din ţara terţă, iar respectiva autoritate competentă nu a luat măsurile adecvate necesare pentru a proteja investitorii sau buna funcţionare a pieţelor din Uniune sau nu a reuşit să demonstreze că administratorul în cauză respectă cerinţele care îi sunt aplicabile în ţara terţă respectivă;
b)ESMA a informat autoritatea competentă din ţara terţă cu privire la intenţia sa de a retrage înregistrarea administratorului respectiv, cu cel puţin 30 de zile înainte de retragerea efectivă.
(3)ESMA informează fără întârziere celelalte autorităţi competente în legătură cu orice măsură adoptată în conformitate cu alineatul (1) şi îşi publică decizia pe site-ul său.
Art. 32: Recunoaşterea unui administrator dintr-o ţară terţă
(1)Până la adoptarea unei decizii de echivalenţă în conformitate cu articolul 30 alineatele (2) şi (3), indicele de referinţă furnizat de un administrator situat într-o ţară terţă poate fi utilizat de către entităţile supravegheate din Uniune, cu condiţia ca administratorul respectiv să fie recunoscut în prealabil de către ESMA în conformitate cu prezentul articol.
(2)Un administrator situat pe teritoriul unei ţări terţe, care intenţionează să obţină recunoaşterea prealabilă menţionată la alineatul (1) din prezentul articol, respectă cerinţele stabilite în prezentul regulament, cu excepţia articolului 11 alineatul (4) şi a articolelor 16, 20, 21 şi 23. Administratorul poate îndeplini aceste condiţii aplicând principiile IOSCO privind indicii financiari de referinţă sau principiile IOSCO privind agenţiile de raportare a preţurilor la petrol, după caz, cu condiţia ca această aplicare să fie echivalentă cu respectarea cerinţelor stabilite în prezentul regulament, cu excepţia articolului 11 alineatul (4) şi a articolelor 16, 20, 21 şi 23.
Pentru a stabili dacă este îndeplinită condiţia menţionată la primul paragraf şi pentru a evalua respectarea principiilor IOSCO privind indicii financiari de referinţă sau, după caz, a principiilor IOSCO privind agenţiile de raportare a preţurilor la petrol, ESMA poate ţine seama de evaluarea unui auditor extern independent sau de atestarea furnizată de autoritatea competentă a administratorului din ţara terţă în care este situat administratorul.
În cazul în care şi în măsura în care administratorul poate demonstra că indicele de referinţă pe care îl furnizează este un indice de referinţă bazat pe date reglementate sau un indice de referinţă bazat pe mărfuri care nu se bazează pe informaţii furnizate de contribuitori a căror majoritate este reprezentată de entităţi supravegheate, administratorul nu are obligaţia de a respecta cerinţele care nu se aplică furnizării de indici de referinţă bazaţi pe date reglementate şi de indici de referinţă bazaţi pe mărfuri, astfel cum se prevede la articolul 17 şi, respectiv, la articolul 19 alineatul (1).
(3)Un administrator situat într-o ţară terţă care intenţionează să obţină recunoaşterea prealabilă menţionată la alineatul (1) trebuie să aibă un reprezentant legal. Reprezentantul legal trebuie să fie o persoană fizică sau o persoană juridică situată în Uniune, care este numită în mod expres de administratorul respectiv să acţioneze în numele său în ceea ce priveşte obligaţiile care îi revin în temeiul prezentului regulament. Reprezentantul legal exercită, împreună cu administratorul, funcţia de supraveghere în raport cu furnizarea de indici de referinţă desfăşurată de administrator în temeiul prezentului regulament şi, în acest sens, răspunde în faţa ESMA.
(4)
[textul din Art. 32, alin. (4) din titlul V a fost abrogat la 01-ian-2022 de Art. 5, punctul 10., alin. (D) din Regulamentul 2175/18-dec-2019]
(5)Un administrator situat într-o ţară terţă care intenţionează să obţină recunoaşterea prealabilă menţionată la alineatul (1) depune cererea de recunoaştere la ESMA. Administratorul care solicită recunoaşterea furnizează toate informaţiile necesare pentru a demonstra ESMA că a prevăzut, la momentul recunoaşterii, toate dispoziţiile necesare pentru a îndeplini cerinţele menţionate la alineatul (2), furnizează lista indicilor de referinţă pe care îi furnizează efectiv sau i-ar putea furniza în vederea utilizării în Uniune şi indică, dacă este cazul, autoritatea competentă din ţara terţă care este responsabilă de supravegherea sa.
În termen de 90 de zile lucrătoare de la primirea cererii menţionate la primul paragraf din prezentul alineat, ESMA verifică dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alineatele (2) şi (3).
Atunci când consideră că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alineatele (2) şi (3), ESMA refuză cererea de recunoaştere, indicând motivele refuzului. În plus, recunoaşterea nu se acordă dacă nu sunt îndeplinite următoarele condiţii suplimentare:
a)în cazul în care un administrator situat într-o ţară terţă face obiectul supravegherii, există un mecanism adecvat de cooperare între ESMA şi autoritatea competentă din ţara terţă în care este situat administratorul, în conformitate cu standardele tehnice de reglementare adoptate în temeiul articolului 30 alineatul (5), pentru a se asigura un schimb eficient de informaţii care să îi permită autorităţii competente din ţara terţă respectivă să îşi îndeplinească atribuţiile în conformitate cu prezentul regulament;
b)exercitarea efectivă de către ESMA a funcţiilor sale de supraveghere în temeiul prezentului regulament nu este obstrucţionată de actele cu putere de lege sau de actele administrative ale ţării terţe în care este situat administratorul şi nici, dacă este cazul, de limitarea competenţelor de supraveghere şi de investigare ale autorităţii competente din ţara terţă în cauză.
(6)
[textul din Art. 32, alin. (6) din titlul V a fost abrogat la 01-ian-2022 de Art. 5, punctul 10., alin. (F) din Regulamentul 2175/18-dec-2019]
(7)[textul din Art. 32, alin. (7) din titlul V a fost abrogat la 01-ian-2022 de Art. 5, punctul 10., alin. (F) din Regulamentul 2175/18-dec-2019]
(8)ESMA suspendă sau, dacă este cazul, retrage recunoaşterea acordată în conformitate cu alineatul (5) dacă are motive întemeiate, bazate pe dovezi documentate, să considere că administratorul:
a)acţionează într-un mod care aduce prejudicii clare intereselor utilizatorilor indicilor săi de referinţă sau bunei funcţionări a pieţelor;
b)a încălcat în mod grav cerinţele relevante prevăzute în prezentul regulament;
c)a făcut declaraţii false sau a utilizat orice alte mijloace neregulamentare pentru a obţine recunoaşterea.
(9)ESMA poate elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a stabili forma şi conţinutul cererii menţionate la alineatul (5) şi, în special, modul de prezentare a informaţiilor prevăzute la alineatul (6).
În cazul în care un astfel de proiect de standarde tehnice de reglementare este elaborat, ESMA îl transmite Comisiei.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Art. 33: Aprobarea indicilor de referinţă furnizaţi într-o ţară terţă
(1)Un administrator situat în Uniune şi autorizat sau înregistrat în conformitate cu articolul 34 sau orice altă entitate supravegheată situată în Uniune care are un rol clar şi precis definit în mecanismul de control sau de răspundere al administratorului din ţara terţă, care este în măsură să monitorizeze efectiv furnizarea unui indice de referinţă, poate depune la autoritatea competentă relevantă o cerere pentru aprobarea unui indice de referinţă sau a unei familii de indici de referinţă furnizaţi într-o ţară terţă în scopul utilizării acestora în Uniune, cu condiţia îndeplinirii tuturor condiţiilor următoare:
a)administratorul care solicită aprobarea sau orice altă entitate supravegheată a verificat şi poate demonstra în permanenţă autorităţii sale competente că furnizarea indicelui de referinţă sau a categoriei de indici care trebuie aprobaţi îndeplineşte, în mod opţional sau obligatoriu, cerinţe care sunt cel puţin la fel de stricte precum cele din prezentul regulament;
b)administratorul care solicită aprobarea sau altă entitate supravegheată are competenţele de specialitate necesare pentru monitorizarea efectivă a activităţilor de furnizare de indici de referinţă într-o ţară terţă, precum şi pentru gestionarea riscurilor conexe;
c)există un motiv obiectiv pentru furnizarea indicelui de referinţă sau a familiei de indici de referinţă într-o ţară terţă şi aprobarea acestora în vederea utilizării lor în Uniune.
În sensul literei (a), atunci când evaluează dacă furnizarea indicelui de referinţă sau a categoriei de indici de referinţă care urmează să fie aprobaţi îndeplineşte cerinţe ce sunt cel puţin la fel de stricte ca cele din prezentul regulament, autoritatea competentă poate analiza faptul dacă respectarea în cadrul furnizării indicelui de referinţă sau a categoriei de indici de referinţă a principiilor IOSCO privind indicii financiari de referinţă sau a principiilor IOSCO privind agenţiile de raportare a preţurilor la petrol, după caz, ar fi echivalentă cu respectarea cerinţelor din prezentul regulament.
(2)Administratorul sau altă entitate supravegheată care face o cerere de aprobare în sensul alineatului (1) furnizează toate informaţiile necesare pentru a demonstra autorităţii competente că, la momentul depunerii cererii, toate condiţiile menţionate la alineatul respectiv sunt îndeplinite.
(3)În termen de 90 de zile lucrătoare de la primirea cererii de aprobare menţionate la alineatul (1), autoritatea competentă responsabilă examinează cererea şi adoptă o decizie în sensul acceptării sau respingerii acesteia. Autoritatea competentă informează ESMA cu privire la un indice de referinţă aprobat sau la o familie de indici de referinţă aprobată.
(4)Un indice de referinţă aprobat sau o familie de indici de referinţă aprobată este considerat (considerată) a fi un indice de referinţă sau o categorie de indici de referinţă furnizat (furnizată) de administratorul sau de orice altă entitate supravegheată care a solicitat aprobarea. Administratorul sau orice altă entitate supravegheată care a solicitat aprobarea nu foloseşte procedura de aprobare pentru a evita cerinţele din prezentul regulament.
(5)Administratorul sau altă entitate supravegheată care a solicitat aprobarea unui indice de referinţă sau a unei categorii de indici de referinţă furnizaţi într-o ţară terţă este pe deplin responsabil pentru indicele de referinţă sau familia de indici de referinţă în cauză, precum şi pentru îndeplinirea obligaţiilor ce decurg din prezentul regulament.
(6)Ori de câte ori are motive întemeiate să considere că cerinţele prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol nu mai sunt îndeplinite, autoritatea competentă a administratorului sau a altei entităţi supravegheate care a solicitat aprobarea dispune de competenţa de a obliga administratorul sau altă entitate supravegheată care a solicitat aprobarea să îşi retragă aprobarea şi informează ESMA în acest sens. Articolul 28 se aplică în cazul încetării aprobării.
(7)Comisia are competenţa de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 49 privind măsurile prin care se stabilesc condiţiile pe baza cărora autoritatea competentă responsabilă poate evalua dacă există motive obiective pentru furnizarea unui indice de referinţă sau a unei familii de indici de referinţă într-o ţară terţă şi pentru aprobarea acestora în vederea utilizării lor în Uniune. Comisia ţine seama de elemente precum specificitatea pieţei sau a realităţii economice subiacente pe care încearcă să le măsoare indicele de referinţă, nevoia ca furnizarea indicelui de referinţă să aibă loc în apropierea pieţei sau a realităţii economice respective, nevoia ca furnizarea indicelui de referinţă să aibă loc în apropierea contribuitorilor, disponibilitatea efectivă a datelor de intrare din cauza diferenţelor de fus orar şi nevoia de aptitudini specifice în furnizarea indicelui de referinţă.
Art. 34: Autorizarea şi înregistrarea administratorilor
(1)O persoană fizică sau juridică situată în Uniune, care intenţionează să desfăşoare o activitate de administrator, depune o cerere la autoritatea competentă desemnată în conformitate cu articolul 40 pentru statul membru în care este situată persoana în cauză, pentru a obţine următoarele:
a)o autorizaţie în cazul în care furnizează sau intenţionează să furnizeze indici care sunt utilizaţi sau sunt meniţi să fie utilizaţi în sensul prezentului regulament;
b)o înregistrare, în cazul în care o entitate supravegheată, alta decât un administrator, este cea care furnizează sau intenţionează să furnizeze indici care sunt utilizaţi sau sunt meniţi să fie utilizaţi în sensul prezentului regulament, cu condiţia ca activitatea de furnizare a unui indice de referinţă să nu fie împiedicată de normele sectoriale care se aplică entităţii supravegheate şi ca niciunul dintre indicii furnizaţi să nu fie calificat drept un indice de referinţă critic; sau
c)o înregistrare în cazul în care furnizează sau intenţionează să furnizeze numai indici care ar fi calificaţi drept indici de referinţă nesemnificativi.
(11)În cazul în care unul sau mai mulţi indici furnizaţi de persoana menţionată la alineatul (1) s-ar califica drept indici de referinţă critici, astfel cum sunt menţionaţi la articolul 20 alineatul (1) literele (a) şi (c), cererea se depune la ESMA.
(2)Un administrator autorizat sau înregistrat respectă în orice moment condiţiile stabilite în prezentul regulament şi informează autoritatea competentă cu privire la orice modificare importantă a acestora.
(3)Cererea prevăzută la alineatul (1) se depune în termen de 30 de zile lucrătoare de la orice acord încheiat de o entitate supravegheată de utilizare a unui indice furnizat de solicitant pentru a raporta la acesta un instrument financiar sau un contract financiar sau pentru a măsura performanţele unui fond de investiţii.
(4)Solicitantul furnizează toate informaţiile necesare pentru a-i demonstra autorităţii competente că a instituit, la momentul autorizării sau al înregistrării, toate dispoziţiile necesare pentru a îndeplini obligaţiile prevăzute în prezentul regulament.
(5)În termen de 15 zile lucrătoare de la primirea cererii, autoritatea competentă relevantă evaluează dacă cererea este completă şi informează administratorul cu privire la constatările sale. În cazul în care cererea este incompletă, solicitantul trebuie să furnizeze informaţiile suplimentare solicitate de autoritatea competentă relevantă. Termenul menţionat în prezentul alineat se aplică începând din data în care solicitantul pune la dispoziţie informaţiile suplimentare în cauză.
(6)Autoritatea competentă responsabilă:
a)examinează cererea de autorizare şi adoptă o decizie prin care autorizează sau refuză autorizaţia solicitantului, în termen de patru luni de la primirea unei cereri complete;
b)examinează cererea de înregistrare şi adoptă decizia de a înregistra solicitantul sau de a-i refuza înregistrarea în termen de 45 de zile lucrătoare de la primirea unei cereri complete.
În termen de cinci zile lucrătoare de la adoptarea unei decizii menţionate la primul paragraf, autoritatea competentă informează solicitantul în cauză cu privire la decizia sa. În cazul în care autoritatea competentă refuză să îl autorizeze pe administratorul solicitant sau să îl înregistreze, aceasta trebuie să îşi motiveze decizia.
(7)Autoritatea competentă notifică ESMA orice decizie de autorizare sau de înregistrare a unui solicitant în termen de cinci zile lucrătoare de la data adoptării deciziei respective.
(8)ESMA elaborează un proiect de standarde tehnice de reglementare în vederea unei precizări suplimentare a informaţiilor care trebuie furnizate în cererea de autorizare şi în cererea de înregistrare, ţinând seama de faptul că autorizarea şi înregistrarea reprezintă procese diferite, autorizarea impunând o evaluare mai aprofundată a cererii administratorului, a principiului proporţionalităţii, a naturii entităţilor supravegheate care solicită înregistrarea în temeiul alineatului (1) litera (b) şi a costurilor pe care le implică acest lucru pentru solicitanţi şi pentru autorităţile competente.
ESMA înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la data de 1 aprilie 2017.
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Art. 35: Retragerea sau suspendarea autorizării sau înregistrării
(1)O autoritate competentă poate retrage sau suspenda autorizaţia sau înregistrarea unui administrator în cazul în care acesta:
a)renunţă în mod expres la autorizaţie ori la înregistrare sau nu a mai furnizat indici de referinţă în ultimele 12 luni;
b)a obţinut autorizaţia sau înregistrarea ori a solicitat aprobarea unui indice de referinţă prin declaraţii false sau prin orice altă modalitate incorectă;
c)nu mai îndeplineşte condiţiile în temeiul cărora a primit autorizaţia sau a fost înregistrat; sau
d)a încălcat grav sau în mod repetat dispoziţiile prezentului regulament.
(2)Autoritatea competentă notifică ESMA cu privire la decizia sa în termen de cinci zile lucrătoare de la data adoptării deciziei respective.
ESMA actualizează prompt registrul prevăzut la articolul 36.
(3)În urma adoptării unei decizii de suspendare a autorizaţiei sau înregistrării unui administrator şi în cazul în care încetarea furnizării indicelui de referinţă ar avea drept rezultat un caz de forţă majoră sau ar afecta sau ar încălca în alt mod termenii unui contract financiar sau instrument financiar sau regulile unui fond de investiţii care se raportează la indicele de referinţă în cauză, astfel cum se prevede în actul delegat adoptat în temeiul articolului 51 alineatul (6), furnizarea indicelui de referinţă respectiv poate fi permisă de autoritatea competentă responsabilă din statul membru în care este situat administratorul până în momentul retragerii deciziei de suspendare. În această perioadă, utilizarea acestui indice de referinţă de către entităţile supravegheate este permisă numai pentru contractele financiare, instrumentele financiare şi fondurile de investiţii care se raportează deja la respectivul indice de referinţă.
(4)În urma adoptării unei decizii de retragere a autorizaţiei sau înregistrării unui administrator se aplică articolul 28 alineatul (2).
Art. 36: Registrul administratorilor şi al indicilor de referinţă
(1)ESMA întocmeşte şi menţine un registru public ce conţine următoarele informaţii:
a)identităţile administratorilor autorizaţi sau înregistraţi în temeiul articolului 34 şi autorităţile competente responsabile de supravegherea acestora;
b)identităţile administratorilor care îndeplinesc condiţiile prevăzute la articolul 30 alineatul (1), lista indicilor de referinţă menţionată la articolul 30 alineatul (1) litera (c) şi autorităţile competente din ţara terţă responsabile de supraveghere;
c)identităţile administratorilor care au fost recunoscuţi în conformitate cu articolul 32, lista indicilor de referinţă menţionată la articolul 32 alineatul (7) şi, după caz, autorităţile competente din ţara terţă responsabile de supraveghere;
d)indicii de referinţă aprobaţi în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 33, identităţile administratorilor acestora şi identităţile administratorilor care aprobă sau ale entităţilor supravegheate care aprobă.
(2)Registrul menţionat la alineatul (1) este pus la dispoziţia publicului pe pagina de internet a ESMA şi se actualizează prompt, atunci când este necesar.
Art. 37: Delegarea atribuţiilor între autorităţile competente
(1)În conformitate cu articolul 28 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, o autoritate competentă poate să îşi delege sarcinile care îi revin în temeiul prezentului regulament unei autorităţi competente dintr-un alt stat membru, cu acordul prealabil al acesteia.
Autorităţile competente notifică ESMA cu privire la orice propunere de delegare cu 60 de zile înainte de intrarea în vigoare a unei astfel de delegări.
(2)O autoritate competentă poate delega ESMA o parte din sarcinile care îi revin în temeiul prezentului regulament, sub rezerva acordului ESMA.
(3)ESMA informează statele membre cu privire la o propunere de delegare în termen de şapte zile. ESMA publică detalii cu privire la orice acord de delegare în termen de cinci zile lucrătoare de la data notificării.
Art. 38: Divulgarea informaţiilor primite de la un alt stat membru
O autoritate competentă poate să divulge informaţii primite de la o altă autoritate competentă numai dacă:
(a)a obţinut acordul scris al autorităţii competente respective, iar informaţiile sunt divulgate doar în scopurile pentru care respectiva autoritate competentă şi-a dat acordul; sau
(b)divulgarea este necesară în cadrul procedurilor judiciare.
Art. 39: Cooperarea cu privire la inspecţiile la faţa locului şi la investigaţii
(1)O autoritate competentă poate solicita sprijinul unei alte autorităţi competente cu privire la inspecţiile la faţa locului sau la investigaţii. Autoritatea competentă care primeşte solicitarea cooperează în măsura posibilului şi în măsura în care acest lucru este adecvat.
(2)O autoritate competentă care formulează cererea menţionată la alineatul (1) informează ESMA cu privire la aceasta. În cazul unei investigaţii sau inspecţii cu impact transfrontalier, autorităţile competente pot solicita ESMA să coordoneze inspecţia la faţa locului sau investigaţia.
(3)În cazul în care o autoritate competentă primeşte o cerere din partea altei autorităţi competente de a efectua o inspecţie la faţa locului sau o investigaţie, aceasta poate:
a)să efectueze ea însăşi inspecţia la faţa locului sau investigaţia;
b)să permită participarea autorităţii competente care a formulat cererea la inspecţia la faţa locului sau la investigaţie;
c)să numească auditori sau experţi care să sprijine sau să efectueze inspecţia la faţa locului sau investigaţia.
Art. 40: Autorităţile competente
(1)În sensul prezentului regulament, ESMA este autoritatea competentă pentru:
a)administratorii de indici de referinţă critici menţionaţi la articolul 20 alineatul (1) literele (a) şi (c);
b)administratorii de indici de referinţă menţionaţi la articolul 32.
(2)Fiecare stat membru desemnează autoritatea competentă relevantă responsabilă de îndeplinirea sarcinilor care decurg din prezentul regulament şi informează Comisia şi ESMA în acest sens.
(3)Un stat membru care desemnează mai multe autorităţi competente în conformitate cu alineatul (2) defineşte clar rolurile care îi revin fiecăreia dintre autorităţile competente respective şi desemnează o singură autoritate responsabilă de coordonarea cooperării şi a schimbului de informaţii cu Comisia, cu ESMA şi cu autorităţile competente ale celorlalte state membre.
(4)ESMA publică pe site-ul său lista autorităţilor competente desemnate în conformitate cu alineatele (2) şi (3).
Art. 41: Atribuţiile autorităţilor competente
(1)Pentru a-şi îndeplini atribuţiile în conformitate cu prezentul regulament, autorităţile competente menţionate la articolul 40 alineatul (2) trebuie să aibă, în conformitate cu dreptul intern, cel puţin următoarele competenţe de supraveghere şi de investigare:
a)de a avea acces la orice document şi orice alte date, sub orice formă, şi de a primi sau a face o copie a acestora;
b)de a solicita sau a cere informaţii de la orice persoană implicată în furnizarea unui indice de referinţă sau care contribuie la un indice de referinţă, inclusiv de la orice furnizor de servicii a căror funcţii, servicii sau activităţi de furnizare a indicilor de referinţă au fost externalizate în temeiul articolului 10, precum şi de la mandatarii acestora şi, dacă este necesar, de a cita şi a audia orice astfel de persoană în vederea obţinerii de informaţii;
c)de a solicita informaţii referitoare la indicii de referinţă bazaţi pe mărfuri, de la contribuitori cu privire la pieţele la vedere (spot) conexe în conformitate cu, acolo unde este cazul, formatele standardizate, precum şi rapoarte privind tranzacţiile şi de a avea acces direct la sistemele traderilor;
d)de a efectua inspecţii sau investigaţii la faţa locului, cu excepţia reşedinţelor private ale persoanelor fizice;
e)de a pătrunde în sedii ale persoanelor juridice, fără a aduce atingere Regulamentului (UE) nr. 596/2014, pentru a confisca documente şi alte date sub orice formă, în cazul în care există o suspiciune rezonabilă că există documente şi alte date legate de scopul inspecţiei sau al investigaţiei care pot fi relevante pentru a dovedi un caz de încălcare a prezentului regulament. În cazul în care este necesară autorizarea prealabilă din partea autorităţii judiciare a statului membru în cauză, în conformitate cu legislaţia naţională, o astfel de competenţă este utilizată numai după ce s-a obţinut autorizaţia prealabilă respectivă;
f)de a solicita înregistrările existente ale convorbirilor telefonice, ale comunicaţiilor electronice sau alte înregistrări ale schimburilor de date deţinute de entităţile supravegheate;
g)de a solicita blocarea sau punerea sub sechestru a activelor sau ambele;
h)de a solicita încetarea temporară a oricărei practici pe care autoritatea competentă o consideră contrară dispoziţiilor prezentului regulament;
i)de a impune o interdicţie temporară a exercitării activităţii profesionale;
j)de a lua toate măsurile necesare pentru a se asigura că publicul este corect informat cu privire la furnizarea unui indice de referinţă, inclusiv prin impunerea obligaţiei ca administratorul vizat sau persoana care a publicat sau care a difuzat indicele de referinţă, sau ambele, să publice o declaraţie de rectificare cu privire la contribuţiile anterioare la elaborarea indicelui de referinţă sau la valorile acestuia.
(2)Autorităţile competente menţionate la articolul 40 alineatul (2) îşi exercită funcţiile şi competenţele menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol şi competenţele de a aplica sancţiuni menţionate la articolul 42, în conformitate cu cadrul lor juridic naţional, în oricare dintre următoarele moduri:
a)direct;
b)în colaborare cu alte autorităţi sau cu întreprinderi de pe piaţă;
c)prin delegare către alte autorităţi sau întreprinderi de pe piaţă, pe proprie răspundere;
d)prin sesizarea autorităţilor judiciare competente.
Pentru exercitarea competenţelor respective, autorităţile competente dispun de garanţii adecvate şi eficace în ceea ce priveşte dreptul la apărare şi drepturile fundamentale.
(3)Statele membre se asigură că sunt în vigoare măsuri corespunzătoare astfel încât autorităţile competente să fie învestite cu toate competenţele necesare de supraveghere şi de investigare pentru a-şi îndeplini atribuţiile.
(4)Atunci când un administrator sau orice altă entitate supravegheată pune la dispoziţia autorităţii competente informaţii în conformitate cu alineatul (1), nu se consideră că aceasta încalcă vreo restricţie cu privire la divulgarea informaţiilor prevăzută de un contract, un act legislativ, de reglementare sau administrativ.
Art. 42: Sancţiuni administrative şi alte măsuri administrative
(1)Fără a aduce atingere atribuţiilor de supraveghere care revin autorităţilor competente în conformitate cu articolul 41 şi nici dreptului statelor membre de a stabili şi aplica sancţiuni penale, statele membre asigură, în conformitate cu dreptul intern, competenţa autorităţilor competente de a aplica sancţiuni administrative adecvate şi alte măsuri administrative cel puţin în ceea ce priveşte:
a)orice încălcare a articolului 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 19a, 19b, 19c, 21, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29 sau 34, atunci când se aplică; şi
b)orice refuz de a coopera în cadrul unei investigaţii sau de a respecta o inspecţie sau o solicitare care intră sub incidenţa articolului 41.
Respectivele sancţiuni administrative şi alte măsuri administrative sunt efective, proporţionate şi cu efect de descurajare.
(2)În cazul unei încălcări menţionate la alineatul (1), statele membre, în conformitate cu legislaţia naţională, prevăd ca autorităţile competente să aibă competenţa de a impune cel puţin următoarele sancţiuni administrative şi alte măsuri administrative:
a)un ordin prin care se impune administratorului sau entităţii supravegheate răspunzătoare de încălcare să pună capăt respectivului comportament şi să se abţină de la repetarea acestuia;
b)restituirea profiturilor obţinute din încălcare sau a pierderilor evitate prin aceasta, în măsura în care acestea pot fi stabilite;
c)un avertisment public care să indice administratorul sau entitatea supravegheată răspunzătoare şi natura încălcării;
d)retragerea sau suspendarea autorizaţiei sau înregistrării unui administrator;
e)o interdicţie temporară adresată oricărei persoane fizice care este considerată răspunzătoare de o asemenea încălcare de a exercita funcţii de conducere în cadrul administratorilor sau al contribuitorilor supravegheaţi;
f)impunerea de sancţiuni pecuniare administrative maxime cu un cuantum de cel puţin triplul profiturilor câştigate sau al pierderilor evitate ca urmare a încălcării, în cazurile în care acestea pot fi stabilite;
g)în ceea ce priveşte persoanele fizice, sancţiuni pecuniare administrative maxime de cel puţin:
(i)pentru încălcări ale articolelor 4, 5, 6, 7, 8, 9 şi 10, ale articolului 11 alineatul (1) literele (a), (b), (c) şi (e), ale articolului 11 alineatele (2) şi (3) şi ale articolelor 12, 13, 14, 15, 16, 21, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29 şi 34, 500 000 EUR sau, în statele membre în care euro nu este moneda oficială, valoarea echivalentă în moneda naţională la cursul de schimb din 30 iunie 2016; sau
(ii)pentru încălcări ale articolului 11 alineatul (1) litera (d) sau ale articolului 11 alineatul (4), 100 000 EUR sau, în statele membre în care euro nu este moneda oficială, valoarea echivalentă în moneda naţională la cursul de schimb din 30 iunie 2016;
h)în ceea ce priveşte persoanele juridice, sancţiuni pecuniare administrative maxime de cel puţin:
(i)pentru încălcări ale articolelor 4, 5, 6, 7, 8, 9 şi 10, ale articolului 11 alineatul (1) literele (a), (b), (c) şi (e), ale articolului 11 alineatele (2) şi (3) şi ale articolelor 12, 13, 14, 15, 16, 21, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29 şi 34, valoarea mai ridicată dintre fie 1 000 000 EUR, sau în statele membre în care euro nu este moneda oficială, valoarea echivalentă în moneda naţională la cursul de schimb din 30 iunie 2016, fie 10 % din totalul cifrei de afaceri anuale conform ultimelor situaţii financiare disponibile aprobate de către organul de conducere; sau
(ii)pentru încălcări ale articolului 11 alineatul (1) litera (d) sau ale articolului 11 alineatul (4), valoarea mai ridicată dintre fie 250 000 EUR, sau în statele membre în care euro nu este moneda oficială, valoarea echivalentă în moneda naţională la cursul de schimb din 30 iunie 2016, fie 2 % din cifra de afaceri anuală totală conform ultimelor situaţii financiare disponibile aprobate de către organul de conducere.
În sensul literei (h) punctele (i) şi (ii), în cazul în care persoana juridică este o întreprindere-mamă sau o filială a unei întreprinderi-mamă care trebuie să elaboreze situaţii financiare consolidate în conformitate cu Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (1), cifra de afaceri anuală totală relevantă este cifra de afaceri anuală totală sau tipul corespunzător de venit în conformitate cu Directiva 86/635/CEE a Consiliului (2) pentru bănci şi cu Directiva 91/674/CEE a Consiliului (3) pentru societăţile de asigurare, în conformitate cu ultimele situaţii consolidate disponibile, aprobate de către organul de conducere al întreprinderii-mamă principale sau, dacă persoana juridică este o asociaţie, 10 % din totalul cifrelor de afaceri ale membrilor săi.
(1)Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situaţiile financiare anuale, situaţiile financiare consolidate şi rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi de abrogare a Directivelor 78/660/CEE şi 83/349/CEE ale Consiliului, (JO L 182, 29.6.2013, p. 19).
(2)Directiva 86/635/CEE a Consiliului din 8 decembrie 1986 privind conturile anuale şi conturile consolidate ale băncilor şi ale altor instituţii financiare (JO L 372, 31.12.1986, p. 1).
(3)Directiva 91/674/CEE a Consiliului din 19 decembrie 1991 privind situaţiile financiare anuale şi situaţiile financiare consolidate ale întreprinderilor de asigurare (JO L 374, 31.12.1991, p. 7).
(3)Până la 1 ianuarie 2018, statele membre notifică normele menţionate la alineatele (1) şi (2) Comisiei şi ESMA.
Statele membre pot decide să nu prevadă norme privind sancţiuni administrative astfel cum se menţionează la alineatul (1) atunci când încălcările menţionate la respectivul alineat fac obiectul unor sancţiuni penale în temeiul dreptului lor intern. În acest caz, statele membre transmit Comisiei şi ESMA dispoziţiile corespunzătoare de drept penal, precum şi notificarea menţionată la primul paragraf din prezentul alineat.
Acestea notifică fără întârziere Comisia şi ESMA cu privire la orice modificare ulterioară a normelor.
(4)Statele membre pot conferi autorităţilor competente, în conformitate cu legislaţia naţională, şi alte competenţe de a impune sancţiuni, în plus faţă de cele menţionate la alineatul (1), şi pot stabili un nivel mai ridicat al sancţiunilor decât cel stabilit la alineatul (2).
Art. 43: Exercitarea competenţelor de supraveghere şi impunerea de sancţiuni
(1)Statele membre se asigură că, atunci când stabilesc tipul şi nivelul sancţiunilor administrative şi ale altor măsuri administrative, autorităţile competente pe care le-au desemnat în conformitate cu articolul 40 alineatul (2) iau în considerare toate circumstanţele relevante, inclusiv, după caz:
a)gravitatea şi durata încălcării;
b)importanţa indicelui de referinţă pentru stabilitatea financiară şi economia reală;
c)gradul de răspundere al persoanei răspunzătoare;
d)puterea financiară a persoanei răspunzătoare, astfel cum este indicată în special de cifra de afaceri anuală totală a persoanei juridice răspunzătoare sau de venitul anual al persoanei fizice răspunzătoare;
e)importanţa profiturilor obţinute sau a pierderilor evitate de către persoana răspunzătoare, în măsura în care acestea pot fi stabilite;
f)nivelul de cooperare al persoanei răspunzătoare cu autoritatea competentă, fără a aduce atingere necesităţii de a asigura confiscarea profiturilor obţinute sau a pierderilor evitate de persoana respectivă;
g)încălcările anterioare comise de persoana în cauză;
h)măsurile luate, după încălcare, de către o persoană răspunzătoare pentru a preveni repetarea încălcării.
(2)În exercitarea competenţelor de a impune sancţiuni administrative şi alte măsuri administrative în temeiul articolului 42, autorităţile competente cooperează îndeaproape pentru a se asigura că aceste competenţe de supraveghere şi de investigare şi sancţiunile administrative şi alte măsuri administrative produc rezultatele dorite în conformitate cu prezentul regulament. De asemenea, autorităţile competente îşi coordonează acţiunile pentru a evita eventuale repetări şi suprapuneri atunci când îşi exercită competenţele de supraveghere şi de investigare şi aplică sancţiuni administrative şi alte măsuri administrative pentru cazurile transfrontaliere.
Art. 44: Obligaţia de cooperare
(1)Statele membre care au ales să prevadă sancţiuni penale pentru încălcarea dispoziţiilor menţionate la articolul 42 se asigură că sunt instituite măsuri adecvate pentru ca autorităţile competente desemnate în conformitate cu articolul 40 alineatele (2) şi (3) să dispună de toate competenţele necesare pentru a păstra legătura cu autorităţile judiciare din jurisdicţia lor, astfel încât să primească informaţii specifice legate de anchete sau proceduri penale iniţiate pentru posibile încălcări ale prezentului regulament. Autorităţile competente respective comunică aceste informaţii altor autorităţi competente şi ESMA.
(2)Autorităţile competente desemnate în conformitate cu articolul 40 alineatele (2) şi (3) acordă asistenţă altor autorităţi competente şi ESMA. În special, acestea fac schimb de informaţii şi cooperează în cadrul activităţilor de investigare şi de supraveghere. Autorităţile competente pot coopera, de asemenea, cu alte autorităţi competente pentru a facilita recuperarea sancţiunilor pecuniare.
Art. 45: Publicarea deciziilor
(1)Sub rezerva alineatului (2), autorităţile competente publică pe site-ul lor web oficial deciziile de impunere a unei sancţiuni administrative sau a altei măsuri administrative pentru încălcări ale prezentului regulament imediat după ce persoana la care se referă decizia este informată cu privire la decizia respectivă. Publicarea respectivă cuprinde cel puţin informaţii privind tipul şi natura încălcării şi identitatea persoanelor la care se referă decizia.
Primul paragraf nu se aplică deciziilor care instituie măsuri care au caracter de investigare.
(2)În cazul în care autoritatea competentă consideră că publicarea identităţii persoanelor juridice sau a datelor cu caracter personal ale persoanelor fizice ar fi disproporţionată în urma unei evaluări de la caz la caz cu privire la proporţionalitatea publicării acestor date sau în cazul în care publicarea respectivă pune în pericol stabilitatea pieţelor financiare sau o investigaţie aflată în desfăşurare, autorităţile competente:
a)amână publicarea deciziei până în momentul în care motivele pentru respectiva amânare încetează să mai existe;
b)publică decizia în mod anonim, în conformitate cu legislaţia naţională, în cazul în care o astfel de publicare anonimă asigură o protecţie eficace a datelor cu caracter personal în cauză;
c)nu publică deloc decizia, în cazul în care opţiunile prevăzute la literele (a) sau (b) sunt considerate insuficiente pentru a se asigura:
(i)că nu va fi pusă în pericol stabilitatea pieţelor financiare; sau
(ii)că va fi garantată proporţionalitatea publicării unor astfel de decizii în cazurile în care măsurile respective sunt considerate a fi de natură minoră.
În cazul în care autoritatea competentă decide să publice o decizie în mod anonim, astfel cum se prevede la primul paragraf litera (b), poate amâna publicarea datelor relevante pentru o perioadă rezonabilă de timp, dacă se prevede că în perioada respectivă motivele pentru publicarea anonimă vor înceta să existe.
(3)În cazul în care decizia face obiectul unei căi de atac în faţa autorităţilor naţionale judiciare, administrative sau a altor autorităţi relevante, autorităţile competente publică, de asemenea, imediat, pe site-ul lor web oficial aceste informaţii şi orice informaţii ulterioare cu privire la rezultatul acestei căi de atac. Se publică de asemenea orice decizie de anulare a unei decizii anterioare de impunere a unei sancţiuni sau a unei măsuri.
(4)Autorităţile competente se asigură că orice decizie care este publicată în conformitate cu prezentul articol rămâne accesibilă pe site-ul lor web oficial pentru o perioadă de cel puţin cinci ani de la data publicării. Datele cu caracter personal conţinute în publicare se păstrează pe site-ul web oficial al autorităţii competente numai pe perioada necesară în conformitate cu normele aplicabile privind protecţia datelor.
(5)Statele membre transmit ESMA informaţii agregate privind toate sancţiunile administrative şi alte măsuri administrative impuse în temeiul articolului 42 pe bază anuală. Această obligaţie nu se aplică în cazul măsurilor care au caracter de investigare. ESMA publică într-un raport anual aceste informaţii, alături de informaţii agregate privind toate sancţiunile administrative şi alte măsuri administrative pe care le-a impus în temeiul articolului 48f.
În cazul în care statele membre au ales, în conformitate cu articolul 42, să prevadă sancţiuni penale pentru încălcarea dispoziţiilor menţionate la respectivul articol, autorităţile lor competente furnizează ESMA anual date cu caracter anonim şi agregat cu privire la toate anchetele penale desfăşurate şi la sancţiunile penale aplicate. ESMA publică într-un raport anual datele privind sancţiunile penale aplicate.
Art. 46: Colegiile
(1)În termen de 30 de zile lucrătoare de la includerea unui indice de referinţă prevăzut la articolul 20 alineatul (1) literele (a) şi (c) în lista indicilor de referinţă critici, cu excepţia indicilor de referinţă în cazul cărora majoritatea contribuitorilor sunt entităţi nesupravegheate, autoritatea competentă a administratorului instituie un colegiu şi conduce colegiul.
(2)Colegiul este alcătuit din reprezentanţi ai autorităţii competente a administratorului, din ESMA, cu excepţia cazului în care aceasta este autoritatea competentă a administratorului, şi din autorităţile competente ale contribuitorilor supravegheaţi.
(3)Autorităţile competente ale altor state membre au dreptul de a fi membre ale colegiului dacă, în cazul în care respectivul indice de referinţă critic ar înceta să fie furnizat, acest lucru ar avea un impact negativ semnificativ asupra integrităţii pieţei, stabilităţii financiare, a consumatorilor, a economiei reale sau finanţării gospodăriilor şi întreprinderilor din statele membre respective.
În cazul în care o autoritate competentă intenţionează să devină membră a unui colegiu, aceasta trebuie să depună la autoritatea competentă a administratorului o cerere care să conţină dovezi că cerinţele de la primul paragraf din prezentul alineat sunt îndeplinite. Autoritatea competentă relevantă a administratorului examinează cererea şi informează autoritatea solicitantă în termen de 20 de zile lucrătoare de la primirea cererii respective dacă consideră că aceste cerinţe sunt îndeplinite sau nu. În cazul în care consideră că respectivele cerinţe nu sunt îndeplinite, autoritatea solicitantă poate sesiza ESMA în conformitate cu alineatul (9).
(4)ESMA contribuie la promovarea şi monitorizarea funcţionării eficiente, eficace şi consecvente a colegiilor menţionate la prezentul articol, în conformitate cu articolul 21 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010. În acest scop, ESMA participă în cadrul acestor colegii dacă este cazul şi este considerată ca fiind o autoritate competentă în acest sens.
În cazul în care acţionează în conformitate cu articolul 17 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 cu privire la un indice de referinţă critic, ESMA asigură un schimb de informaţii şi o cooperare adecvate cu ceilalţi membri ai colegiului.
(5)Autoritatea competentă a administratorului prezidează reuniunile colegiului, coordonează acţiunile colegiului şi asigură schimbul eficient de informaţii între membrii colegiului.
În cazul în care administratorul furnizează mai mulţi indici de referinţă critici, autoritatea competentă a administratorului poate institui un singur colegiu cu privire la toţi indicii de referinţă furnizaţi de administratorul în cauză.
(6)Autoritatea competentă a administratorului stabileşte proceduri scrise în cadrul colegiului cu privire la următoarele aspecte:
a)informaţiile care trebuie schimbate între autorităţile competente;
b)procesul de luare a deciziilor între autorităţile competente şi termenele pentru luarea fiecărei decizii;
c)cazurile în care autorităţile competente trebuie să se consulte reciproc;
d)cooperarea care urmează să aibă loc în conformitate cu articolul 23 alineatele (7) şi (8).
(7)Autoritatea competentă a administratorului ia în considerare în mod corespunzător orice aviz al ESMA cu privire la procedurile scrise prevăzute la alineatul (6) înainte de a accepta textul final al acestora. Procedurile scrise sunt stabilite într-un document unic care conţine motivaţia completă a oricărei abateri semnificative de la avizul ESMA. Autoritatea competentă a administratorului transmite acordurile scrise membrilor colegiului şi ESMA.
(8)Înainte de adoptarea oricăror măsuri prevăzute la articolul 23 alineatele (6), (7) şi (9) şi la articolele 34, 35 şi 42, autoritatea competentă a administratorului consultă membrii colegiului. Membrii colegiului depun toate eforturile posibile, în limitele competenţelor lor, pentru a ajunge la un acord în termenul stabilit în cadrul procedurilor scrise menţionate la alineatul (6) din prezentul articol.
Orice decizie a autorităţii competente a administratorului de a lua astfel de măsuri ţine cont de impactul asupra celorlalte state membre implicate, în special de impactul potenţial asupra stabilităţii sistemelor lor financiare.
În ceea ce priveşte decizia de a retrage autorizaţia sau înregistrarea unui administrator în conformitate cu articolul 35, ori de câte ori încetarea furnizării unui indice de referinţă ar genera un caz de forţă majoră, ar afecta sau ar încălca în alt mod termenii unui contract financiar sau instrument financiar sau regulile unui fond de investiţii care se raportează la indicele de referinţă respectiv în Uniune, în sensul specificat de Comisie în orice acte delegate adoptate în temeiul articolului 51 alineatul (6), autorităţile competente din cadrul colegiului analizează posibilitatea de a adopta măsuri de reducere a efectelor menţionate la acest alineat, inclusiv:
a)modificarea codului de conduită menţionat la articolul 15, a metodologiei sau a altor norme referitoare la indicele de referinţă;
b)o perioadă de tranziţie în care să se aplice procedurile preconizate la articolul 28 alineatul (2).
(9)În absenţa unui acord între membrii colegiului, autorităţile competente pot sesiza ESMA în privinţa următoarelor situaţii:
a)în cazul în care o autoritate competentă nu a transmis informaţii esenţiale;
b)în cazul în care, în urma unei cereri prezentate în conformitate cu alineatul (3), autoritatea competentă a administratorului a informat autoritatea solicitantă că cerinţele de la alineatul respectiv nu sunt îndeplinite sau în cazul în care aceasta nu a luat o hotărâre pe baza cererii respective într-un termen rezonabil de timp;
c)în cazul în care autorităţile competente nu au reuşit să ajungă la un acord cu privire la aspectele prevăzute la alineatul (6);
d)în cazul în care există un dezacord cu privire la măsura care trebuie luată în conformitate cu articolele 34, 35 şi 42;
e)în cazul în care există un dezacord cu privire la măsura care trebuie luată în conformitate cu articolul 23 alineatul (6);
f)în cazul în care există un dezacord cu privire la măsura care trebuie luată în conformitate cu alineatul (8) al treilea paragraf din prezentul articol.
(10)În situaţiile prevăzute la alineatul (9) literele (a), (b), (c), (d) şi (f), în cazul în care chestiunea nu este soluţionată în termen de 30 de zile de la sesizarea ESMA, autoritatea competentă a administratorului ia decizia finală şi furnizează autorităţilor competente menţionate la alineatul respectiv şi ESMA o explicaţie detaliată a deciziei sale, în scris.
Termenul menţionat la articolul 34 alineatul (6) litera (a) se suspendă de la data sesizării ESMA până la luarea unei decizii în conformitate cu primul paragraf din prezentul alineat.
În cazul în care consideră că autoritatea competentă a administratorului a luat măsuri menţionate la alineatul (8) din prezentul articol care ar putea contraveni legislaţiei Uniunii, ESMA acţionează în conformitate cu articolul 17 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
(11)În situaţia menţionată la alineatul (9) litera (e) din prezentul articol, şi fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 258 din TFUE, ESMA poate acţiona în conformitate cu competenţele care îi sunt atribuite în temeiul articolului 19 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Competenţa conferită autorităţii competente a administratorului în temeiul articolului 23 alineatul (6) poate fi exercitată până când ESMA îşi publică decizia.
Art. 47: Cooperarea cu ESMA
(1)Autorităţile competente menţionate la articolul 40 alineatul (2) cooperează cu ESMA în sensul prezentului regulament, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
(2)Autorităţile competente menţionate la articolul 40 alineatul (2) comunică ESMA, fără întârziere nejustificată, toate informaţiile necesare pentru ca aceasta să îşi îndeplinească atribuţiile, în conformitate cu articolul 35 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
(3)ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a stabili procedurile şi formularele aferente schimburilor de informaţii, astfel cum se menţionează la alineatul (2).
ESMA prezintă Comisiei proiectul de standarde tehnice de punere în aplicare menţionat la primul paragraf până la 1 aprilie 2017.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la primul paragraf în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Art. 48: Secretul profesional
(1)Informaţiile confidenţiale primite, schimbate sau transmise în temeiul prezentului regulament sunt supuse cerinţelor secretului profesional prevăzute la alineatul (2).
(2)Obligaţia secretului profesional se aplică tuturor persoanelor care lucrează sau au lucrat pentru autoritatea competentă sau pentru orice autoritate, întreprindere de pe piaţă sau persoană fizică sau juridică căreia autoritatea competentă i-a delegat competenţe ale sale, inclusiv auditorilor şi experţilor contractaţi de autoritatea competentă.
(3)Informaţiile care intră sub incidenţa secretului profesional nu pot fi comunicate niciunei alte persoane sau autorităţi decât în temeiul dispoziţiilor dreptului Uniunii sau ale dreptului intern.
(4)Toate informaţiile care fac obiectul unor schimburi între autorităţile competente în conformitate cu prezentul regulament şi care privesc condiţiile comerciale sau operaţionale şi alte chestiuni economice sau personale sunt considerate confidenţiale şi intră sub incidenţa obligaţiei secretului profesional, cu excepţia cazului în care autoritatea competentă precizează, la momentul comunicării, că informaţiile respective pot fi divulgate sau a cazului în care divulgarea acestora este necesară pentru proceduri judiciare.
Art. 48a: Exercitarea competenţelor de către ESMA
Competenţele conferite ESMA, oricărui funcţionar al ESMA sau oricărei persoane autorizate de ESMA prin articolele 48b-48d nu se utilizează pentru a solicita publicarea unor informaţii sau a unor documente care fac obiectul unui privilegiu juridic profesional.
Art. 48b: Solicitarea de informaţii
(1)Printr-o cerere simplă sau printr-o decizie, ESMA poate solicita următoarelor persoane să furnizeze toate informaţiile necesare pentru ca ESMA să îşi îndeplinească sarcinile în temeiul prezentului regulament:
a)persoanelor implicate în furnizarea indicilor de referinţă, astfel cum se menţionează la articolul 40 alineatul (1);
b)părţilor terţe cărora persoanele menţionate la litera (a) le-au externalizat funcţii sau activităţi în conformitate cu articolul 10;
c)altor persoane implicate sau având legături apropiate şi substanţiale cu persoanele menţionate la litera (a).
În conformitate cu articolul 35 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 şi în urma unei solicitări în acest sens care le este adresată de ESMA, autorităţile competente transmit această cerere de informaţii contribuitorilor la indici de referinţă critici menţionaţi la articolul 20 alineatul (1) literele (a) şi (c) din prezentul regulament şi pun fără întârziere nejustificată informaţiile primite la dispoziţia ESMA.
(2)Orice cerere simplă de informaţii menţionată la alineatul (1):
a)face trimitere la prezentul articol ca temei juridic al cererii respective;
b)menţionează scopul cererii respective;
c)specifică informaţiile care se solicită;
d)cuprinde un termen pentru furnizarea informaţiilor;
e)include o menţiune conform căreia persoana de la care se solicită informaţiile nu este obligată să furnizeze informaţiile, dar, în cazul unui răspuns voluntar la cerere, informaţiile furnizate nu trebuie să fie incorecte sau să inducă în eroare;
f)precizează cuantumul amenzii care urmează să fie aplicată în conformitate cu articolul 48f în cazul în care informaţiile furnizate sunt incorecte sau induc în eroare.
(3)Atunci când solicită furnizarea de informaţii în temeiul alineatului (1) prin intermediul unei decizii, ESMA:
a)face trimitere la prezentul articol ca temei juridic al cererii respective;
b)menţionează scopul cererii respective;
c)specifică informaţiile care se solicită;
d)stabileşte un termen pentru furnizarea informaţiilor;
e)indică penalităţile cu titlu cominatoriu prevăzute la articolul 48g aplicabile în cazul în care informaţiile solicitate sunt incomplete;
f)indică amenda prevăzută la articolul 48f în cazul în care răspunsurile la întrebările adresate sunt incorecte sau induc în eroare;
g)menţionează dreptul de a contesta decizia în faţa comisiei de apel a ESMA şi de a solicita controlul judiciar al deciziei de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (Curtea de Justiţie), în conformitate cu articolul 48k din prezentul regulament şi cu articolele 60 şi 61 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
(4)Persoanele menţionate la alineatul (1) sau reprezentanţii acestora şi, în cazul persoanelor juridice sau al asociaţiilor fără personalitate juridică, persoanele autorizate prin lege sau prin statut să le reprezinte furnizează informaţiile solicitate. Avocaţii autorizaţi în mod corespunzător să acţioneze pot furniza informaţiile în numele clienţilor lor. Aceştia din urmă au în continuare întreaga responsabilitate în cazul în care informaţiile furnizate sunt incomplete, incorecte sau induc în eroare.
(5)ESMA transmite fără întârziere nejustificată o copie a cererii simple sau a deciziei sale autorităţii competente a statului membru al persoanelor menţionate la alineatul (1).
Art. 48c: Investigaţii generale
(1)Pentru a-şi îndeplini sarcinile în temeiul prezentului regulament, ESMA poate efectua investigaţiile necesare cu privire la persoanele menţionate la articolul 48b alineatul (1). În acest scop, funcţionarii şi alte persoane autorizate de ESMA sunt împuternicite:
a)să examineze toate evidenţele, datele, procedurile şi orice alte materiale relevante pentru executarea atribuţiilor lor, indiferent de suportul pe care sunt stocate;
b)să facă sau să obţină copii certificate ale acestor evidenţe, date, proceduri sau alte materiale sau extrase din acestea;
c)să convoace oricare dintre aceste persoane sau reprezentanţii acestora sau membrii personalului lor şi să le solicite explicaţii verbale sau scrise cu privire la fapte sau documente referitoare la obiectul şi scopul inspecţiei şi să înregistreze răspunsurile;
d)să chestioneze orice altă persoană fizică sau juridică ce îşi dă acordul în acest sens, în scopul colectării de informaţii referitoare la obiectul unei investigaţii;
e)să solicite înregistrări ale convorbirilor telefonice şi ale schimburilor de date.
(2)Funcţionarii şi alte persoane autorizate de ESMA pentru efectuarea investigaţiilor menţionate la alineatul (1) îşi exercită competenţele pe baza prezentării unei autorizaţii scrise în care se specifică obiectul şi scopul investigaţiei. Autorizaţia respectivă indică penalităţile cu titlu cominatoriu prevăzute la articolul 48g aplicabile în cazul în care evidenţele, datele, procedurile sau orice alte materiale solicitate sau răspunsurile la întrebările adresate persoanelor menţionate la articolul 48b alineatul (1) nu sunt furnizate sau sunt incomplete, precum şi amenzile prevăzute la articolul 48f aplicabile în cazul furnizării unor răspunsuri incorecte sau care induc în eroare la întrebările adresate persoanelor respective.
(3)Persoanele menţionate la articolul 48b alineatul (1) sunt obligate să se supună investigaţiilor lansate pe baza unei decizii a ESMA. Decizia specifică obiectul şi scopul investigaţiei, penalităţile cu titlu cominatoriu prevăzute la articolul 48g, căile de atac disponibile în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1095/2010, precum şi dreptul de a solicita controlul legalităţii deciziei de către Curtea de Justiţie.
(4)În timp util înainte de o investigaţie menţionată la alineatul (1), ESMA informează autoritatea competentă din statul membru pe al cărui teritoriu urmează să se desfăşoare investigaţia cu privire la investigaţia preconizată şi la identitatea persoanelor autorizate. La solicitarea ESMA, funcţionarii autorităţii competente în cauză oferă asistenţă respectivelor persoane autorizate în îndeplinirea sarcinilor lor. Funcţionarii autorităţii competente în cauză pot, la cerere, să participe la investigaţii.
(5)În cazul în care o solicitare a înregistrărilor convorbirilor telefonice sau ale schimburilor de date prevăzută la alineatul (1) litera (e) necesită o autorizare din partea unei autorităţi judiciare naţionale în conformitate cu dreptul intern aplicabil, se solicită această autorizaţie. Autorizaţia poate fi solicitată şi ca măsură de precauţie.
(6)Atunci când o autoritate judiciară naţională primeşte o cerere de autorizaţie pentru solicitarea înregistrărilor convorbirilor telefonice sau ale schimburilor de date prevăzută la alineatul (1) litera (e), autoritatea respectivă verifică dacă:
a)decizia menţionată la alineatul (3) este autentică;
b)toate măsurile care trebuie luate sunt proporţionale şi nu sunt arbitrare sau excesive.
În sensul literei (b), autoritatea judiciară naţională poate solicita ESMA explicaţii detaliate referitoare, în special, la motivele pentru care ESMA suspectează că a avut loc o încălcare a prezentului regulament, la gravitatea presupusei încălcări şi la natura implicării persoanei care face obiectul măsurilor coercitive. Cu toate acestea, autoritatea judiciară naţională nu pune în discuţie necesitatea investigaţiei şi nici nu solicită să i se furnizeze informaţiile din dosarul ESMA. Controlul legalităţii deciziei ESMA relevă strict de competenţa Curţii de Justiţie în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 61 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Art. 48d: Inspecţii la faţa locului
(1)Pentru a-şi îndeplini sarcinile în temeiul prezentului regulament, ESMA poate efectua toate inspecţiile necesare la faţa locului în orice incinte destinate activităţilor economice ale persoanelor menţionate la articolul 48b alineatul (1).
(2)Funcţionarii şi alte persoane autorizate de ESMA să efectueze o inspecţie la faţa locului pot intra în orice incinte destinate activităţilor economice ale persoanelor care fac obiectul unei decizii de investigaţie adoptate de ESMA şi deţin toate competenţele stipulate la articolul 48c alineatul (1). Aceştia au competenţa să sigileze orice incinte destinate activităţilor economice şi orice registre sau evidenţe pe perioada inspecţiei şi în măsura necesară inspecţiei.
(3)Cu suficient timp înainte de inspecţie, ESMA notifică inspecţia autorităţii competente a statului membru pe teritoriul căruia urmează să se desfăşoare aceasta. Atunci când desfăşurarea corespunzătoare şi eficienţa inspecţiei impun acest lucru, ESMA, după informarea autorităţii competente relevante, poate desfăşura inspecţia la faţa locului fără o notificare prealabilă. Inspecţiile lansate în conformitate cu prezentul articol se desfăşoară cu condiţia ca autoritatea relevantă să fi confirmat că nu are obiecţii cu privire la aceste inspecţii.
(4)Funcţionarii şi alte persoane autorizate de ESMA să efectueze o inspecţie la faţa locului îşi exercită competenţele pe baza prezentării unei autorizaţii scrise în care se specifică obiectul şi scopul inspecţiei, precum şi penalităţile cu titlu cominatoriu prevăzute la articolul 48g aplicabile în cazul în care persoanele vizate nu se supun inspecţiei.
(5)Persoanele menţionate la articolul 48b alineatul (1) se supun inspecţiilor la faţa locului dispuse printr-o decizie a ESMA. Decizia respectivă specifică obiectul şi scopul inspecţiei, data la care inspecţia urmează să înceapă şi indică penalităţile cu titlu cominatoriu prevăzute la articolul 48g, căile de atac disponibile în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1095/2010, precum şi dreptul de a solicita controlul judiciar al deciziei de către Curtea de Justiţie.
(6)La solicitarea ESMA, funcţionarii autorităţii competente a statului membru pe teritoriul căruia urmează să se desfăşoare inspecţia, precum şi persoanele autorizate sau desemnate de respectiva autoritate competentă acordă asistenţă în mod activ funcţionarilor şi altor persoane autorizate de ESMA. De asemenea, funcţionarii autorităţii competente în cauză pot, la cerere, să participe la inspecţiile la faţa locului.
(7)De asemenea, ESMA poate solicita autorităţilor competente să efectueze în numele său sarcini de investigare specifice şi inspecţii la faţa locului, conform dispoziţiilor prezentului articol şi ale articolului 48c alineatul (1). În acest scop, autorităţile competente deţin aceleaşi competenţe ca şi ESMA, în conformitate cu prezentul articol şi cu articolul 48c alineatul (1).
(8)Atunci când funcţionarii şi alte persoane autorizate de ESMA care îi însoţesc constată că o persoană se opune inspecţiei dispuse în temeiul prezentului articol, autoritatea competentă a statului membru în cauză le acordă asistenţa necesară, solicitând, dacă este cazul, intervenţia poliţiei sau a unei autorităţi echivalente de aplicare a legii, astfel încât să le permită efectuarea inspecţiei la faţa locului.
(9)În cazul în care inspecţia la faţa locului prevăzută la alineatul (1) sau asistenţa prevăzută la alineatul (7) necesită o autorizare din partea unei autorităţi judiciare naţionale în conformitate cu dreptul intern aplicabil, se solicită această autorizaţie. Autorizaţia poate fi solicitată şi ca măsură de precauţie.
(10)Atunci când o autoritate judiciară naţională primeşte o cerere de autorizaţie pentru inspecţia la faţa locului prevăzută la alineatul (1) sau pentru asistenţa prevăzută la alineatul (7), autoritatea respectivă verifică dacă:
a)decizia adoptată de ESMA menţionată la alineatul (5) este autentică;
b)toate măsurile care trebuie luate sunt proporţionale şi nu sunt arbitrare sau excesive.
În sensul literei (b), autoritatea judiciară naţională poate solicita ESMA explicaţii detaliate referitoare, în special, la motivele pentru care ESMA suspectează că a avut loc o încălcare a prezentului regulament, la gravitatea presupusei încălcări şi la natura implicării persoanei care face obiectul măsurilor coercitive. Cu toate acestea, autoritatea judiciară naţională nu pune în discuţie necesitatea investigaţiei şi nici nu solicită să i se furnizeze informaţiile din dosarul ESMA. Controlul legalităţii deciziei ESMA relevă strict de competenţa Curţii de Justiţie în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 61 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Art. 48e: Măsuri de supraveghere adoptate de ESMA
(1)Atunci când constată, în conformitate cu articolul 48i alineatul (5), că o persoană a săvârşit una dintre încălcările enumerate la articolul 42 alineatul (1) litera (a), ESMA întreprinde una sau mai multe dintre următoarele acţiuni:
a)adoptă o decizie prin care să îi solicite persoanei în cauză să pună capăt încălcării;
b)adoptă o decizie de impunere a unor amenzi în temeiul articolului 48f;
c)emite anunţuri publice.
(2)Atunci când întreprinde acţiunile menţionate la alineatul (1), ESMA ţine seama de natura şi gravitatea încălcării, având în vedere următoarele criterii:
a)durata şi frecvenţa încălcării;
b)dacă încălcarea a facilitat sau a dat naştere unor infracţiuni de natură financiară sau dacă acestea din urmă sunt imputabile în alt mod respectivei încălcări;
c)dacă încălcarea a fost săvârşită în mod intenţionat sau din neglijenţă;
d)gradul de răspundere al persoanei responsabile de încălcare;
e)puterea financiară a persoanei responsabile de încălcare, astfel cum este indicată de cifra de afaceri totală a persoanei juridice responsabile sau de venitul anual şi de activele nete ale persoanei fizice responsabile;
f)impactul încălcării asupra intereselor investitorilor de retail;
g)cuantumul profiturilor obţinute, al pierderilor evitate de către persoana responsabilă de încălcare sau al pierderilor suferite de terţi ca urmare a încălcării, în măsura în care acestea pot fi calculate;
h)măsura în care persoana responsabilă de încălcare cooperează cu ESMA, fără a aduce atingere necesităţii de a asigura recuperarea profiturilor obţinute sau a pierderilor evitate de persoana respectivă;
i)încălcările săvârşite anterior de persoana responsabilă de încălcare;
j)măsurile ulterioare încălcării luate de persoana responsabilă de încălcare pentru a împiedica repetarea acesteia.
(3)ESMA notifică fără întârziere orice acţiune întreprinsă în temeiul alineatului (1) persoanei răspunzătoare de încălcare şi comunică acţiunea respectivă autorităţilor competente ale statelor membre şi Comisiei. ESMA publică orice astfel de acţiune pe site-ul său în termen de 10 zile lucrătoare de la data adoptării acesteia.
Publicarea menţionată la primul paragraf include următoarele:
a)o declaraţie în care se afirmă dreptul persoanei responsabile de încălcare de a contesta decizia;
b)dacă este cazul, o declaraţie din care să reiasă că s-a introdus o cale de atac şi care să precizeze că o astfel de cale de atac nu are efect suspensiv;
c)o declaraţie din care să reiasă posibilitatea comisiei de apel a ESMA de a suspenda aplicarea deciziei contestate, în conformitate cu articolul 60 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Art. 48f: Amenzi
(1)Atunci când constată, în conformitate cu articolul 48i alineatul (5), că o persoană a săvârşit, cu intenţie sau din neglijenţă, una sau mai multe dintre încălcările enumerate la articolul 42 alineatul (1) litera (a), ESMA adoptă o decizie de aplicare a unei amenzi în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol.
Se consideră că o încălcare a fost săvârşită cu intenţie dacă ESMA descoperă factori obiectivi care demonstrează faptul că o persoană a acţionat în mod deliberat pentru a săvârşi încălcarea respectivă.
(2)Cuantumul maxim al amenzii menţionate la alineatul (1) se ridică la:
a)în cazul unei persoane juridice, 1 000 000 EUR sau, în statele membre a căror monedă nu este euro, valoarea echivalentă în moneda naţională la 30 iunie 2016 sau 10 % din cifra de afaceri anuală totală a persoanei juridice respective conform ultimelor situaţii financiare disponibile aprobate de organul de conducere, aplicându-se cuantumul cel mai ridicat;
b)în cazul unei persoane fizice, 500 000 EUR sau, în statele membre a căror monedă nu este euro, valoarea echivalentă în moneda naţională la 30 iunie 2016.
În pofida primului paragraf, cuantumul maxim al amenzii aplicate pentru încălcări ale articolului 11 alineatul (1) litera (d) sau ale articolului 11 alineatul (4) este, în cazul persoanelor juridice, de 250 000 EUR sau, în statele membre în care euro nu este moneda oficială, valoarea echivalentă în moneda naţională la 30 iunie 2016 sau 2 % din cifra de afaceri anuală totală a persoanei juridice respective conform ultimelor situaţii financiare disponibile aprobate de organul de conducere, aplicându-se valoarea cea mai ridicată, şi, în cazul persoanelor fizice, de 100 000 EUR sau, în statele membre în care euro nu este moneda oficială, valoarea echivalentă în moneda naţională la 30 iunie 2016.
În sensul literei (a), în cazul în care persoana juridică este o întreprindere-mamă sau o filială a întreprinderii-mamă care are obligaţia să întocmească situaţii financiare consolidate în conformitate cu Directiva 2013/34/UE, cifra de afaceri anuală totală relevantă este cifra de afaceri anuală totală sau tipul de venit corespunzător conform dreptului relevant al Uniunii din domeniul contabilităţii, potrivit celei mai recente situaţii financiare consolidate disponibile aprobate de organul de conducere al întreprinderii-mamă de cel mai înalt rang.
(3)La stabilirea nivelului amenzii în temeiul alineatului (1), ESMA ţine seama de criteriile stabilite la articolul 48e alineatul (2).
(4)În pofida alineatului (3), în cazul în care persoana juridică a obţinut, în mod direct sau indirect, beneficii de natură financiară de pe urma încălcării, cuantumul amenzii trebuie să fie cel puţin egal cu beneficiul obţinut.
(5)În cazul în care o faptă sau o omisiune a unei persoane constituie mai mult de o încălcare dintre cele enumerate la articolul 42 alineatul (1) litera (a), se aplică numai cuantumul cel mai ridicat al amenzii, calculat în conformitate cu alineatul (2) de la prezentul articol, pentru una dintre încălcările respective.
Art. 48g: Penalităţi cu titlu cominatoriu
(1)ESMA impune, prin decizie, penalităţi cu titlu cominatoriu pentru a obliga:
a)o persoană să pună capăt unei încălcări, în conformitate cu o decizie adoptată în temeiul articolului 48e alineatul (1) litera (a);
b)persoanele menţionate la articolul 48b alineatul (1):
(i)să furnizeze informaţiile complete care au fost solicitate prin intermediul unei decizii adoptate în temeiul articolului 48b;
(ii)să se supună unei investigaţii şi, în special, să prezinte evidenţe, date şi proceduri complete sau orice alte materiale solicitate şi să completeze şi să rectifice alte informaţii furnizate în cadrul unei investigaţii lansate printr-o decizie adoptată în temeiul articolului 48c;
(iii)să se supună unei inspecţii la faţa locului dispuse printr-o decizie adoptată în temeiul articolului 48d.
(2)Penalităţile cu titlu cominatoriu trebuie să fie eficace şi proporţionale. Penalităţile cu titlu cominatoriu se aplică pentru fiecare zi de întârziere.
(3)În pofida alineatului (2), cuantumul penalităţilor cu titlu cominatoriu este de 3 % din cifra de afaceri medie zilnică din exerciţiul financiar precedent sau, în cazul persoanelor fizice, 2 % din venitul zilnic mediu din anul calendaristic precedent. Acesta se calculează începând cu data prevăzută în decizia de impunere a penalităţilor cu titlu cominatoriu.
(4)Se impun penalităţi cu titlu cominatoriu pentru o perioadă de maximum şase luni de la data notificării deciziei ESMA. La sfârşitul acestei perioade, ESMA reexaminează măsura.
Art. 48h: Publicarea, natura, executarea şi alocarea amenzilor şi a penalităţilor cu titlu cominatoriu
(1)ESMA face publice toate amenzile şi penalităţile cu titlu cominatoriu aplicate în temeiul articolelor 48f şi 48g, cu excepţia cazurilor în care publicarea lor ar perturba grav pieţele financiare sau ar aduce un prejudiciu disproporţionat părţilor implicate. Informaţiile astfel publicate nu conţin date cu caracter personal în sensul Regulamentului (UE) 2018/1725 al Parlamentului European şi al Consiliului (*57).
(*57)Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 octombrie 2018 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile Uniunii şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 şi a Deciziei nr. 1247/2002/CE (JO L 295, 21.11.2018, p. 39).
(2)Amenzile şi penalităţile cu titlu cominatoriu aplicate în temeiul articolelor 48f şi 48g sunt de natură administrativă.
(3)În cazul în care decide să nu impună amenzi sau penalităţi cu titlu cominatoriu, ESMA informează în acest sens Parlamentul European, Consiliul, Comisia şi autorităţile competente ale statului membru în cauză, prezentând argumente în sprijinul deciziei sale.
(4)Amenzile şi penalităţile cu titlu cominatoriu aplicate în temeiul articolelor 48f şi 48g sunt executorii.
Executarea silită este reglementată de normele de procedură aflate în vigoare în statul membru sau ţara terţă pe teritoriul căreia aceasta are loc.
(5)Cuantumurile amenzilor şi ale penalităţilor cu titlu cominatoriu se alocă bugetului general al Uniunii Europene.
Art. 48i: Norme procedurale pentru luarea măsurilor de supraveghere şi impunerea amenzilor
(1)Atunci când constată, în îndeplinirea sarcinilor care îi revin în temeiul prezentului regulament, că există indicii clare privind posibila existenţă a unor fapte care pot constitui una sau mai multe dintre încălcările enumerate la articolul 42 alineatul (1) litera (a), ESMA numeşte un agent de investigaţii independent din cadrul său pentru a cerceta chestiunea respectivă. Agentul numit nu poate să fie sau să fi fost implicat, direct sau indirect, în supravegherea indicilor de referinţă la care se referă încălcarea şi îşi îndeplineşte funcţiile independent de consiliul supraveghetorilor ESMA.
(2)Agentul de investigaţii menţionat la alineatul (1) cercetează presupusele încălcări, ţinând seama de orice observaţii transmise de persoanele care fac obiectul investigaţiei şi prezintă consiliului supraveghetorilor ESMA un dosar complet cuprinzând constatările sale.
(3)Pentru a-şi îndeplini sarcinile, agentul de investigaţii are competenţa de a solicita informaţii în conformitate cu articolul 48b şi de a efectua investigaţii şi inspecţii la faţa locului în conformitate cu articolele 48c şi 48d.
(4)În îndeplinirea acestor sarcini, agentul de investigaţii are acces la toate documentele şi informaţiile care au fost colectate de ESMA în cadrul activităţilor sale de supraveghere.
(5)După încheierea investigaţiei sale şi înainte de a înainta dosarul cuprinzând constatările sale consiliului supraveghetorilor ESMA, agentul de investigaţii le oferă persoanelor care fac obiectul investigaţiei posibilitatea de a fi ascultate pe tema aspectelor cercetate. Agentul de investigaţii îşi întemeiază constatările numai pe fapte cu privire la care persoanele vizate au avut ocazia să formuleze observaţii.
(6)Drepturile la apărare ale persoanelor care fac obiectul investigaţiei sunt pe deplin respectate pe parcursul investigaţiilor efectuate în temeiul prezentului articol.
(7)Atunci când înaintează consiliului supraveghetorilor ESMA dosarul cuprinzând constatările sale, agentul de investigaţii transmite o notificare persoanelor care fac obiectul investigaţiei. Persoanele care fac obiectul investigaţiei au drept de acces la dosar, sub rezerva interesului legitim al altor persoane de a-şi proteja secretele de afaceri. Dreptul de acces la dosar nu se aplică în cazul informaţiilor confidenţiale care afectează părţi terţe.
(8)Pe baza dosarului cuprinzând constatările agentului de investigaţii şi după ascultarea persoanelor vizate în conformitate cu articolul 48j, dacă persoanele respective solicită acest lucru, ESMA decide dacă una sau mai multe dintre încălcările enumerate la articolul 42 alineatul (1) litera (a) au fost săvârşite de persoanele care fac obiectul investigaţiei şi, dacă este cazul, ia o măsură de supraveghere în conformitate cu articolul 48e şi impune o amendă în conformitate cu articolul 48f.
(9)Agentul de investigaţii nu participă la deliberările consiliului supraveghetorilor ESMA şi nu intervine în niciun alt mod în procesul decizional din cadrul consiliului supraveghetorilor ESMA.
(10)Până la 1 octombrie 2021, Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 49 în care precizează normele procedurale pentru exercitarea competenţei de a impune amenzi sau penalităţi cu titlu cominatoriu, inclusiv normele referitoare la dreptul la apărare şi dispoziţiile temporale, precum şi normele privind colectarea amenzilor sau a penalităţilor cu titlu cominatoriu şi termenele de prescripţie pentru impunerea şi executarea amenzilor şi a penalităţilor cu titlu cominatoriu.
(11)ESMA sesizează autorităţile naţionale de resort în vederea urmăririi penale atunci când constată, în îndeplinirea sarcinilor care îi revin în temeiul prezentului regulament, că există indicii clare privind posibila existenţă a unor fapte care pot constitui infracţiuni. În plus, ESMA se abţine de la aplicarea unor amenzi sau a unor penalităţi cu titlu cominatoriu în cazul în care o achitare sau o condamnare prealabilă în temeiul unor fapte identice sau al unor fapte în esenţă identice a dobândit autoritate de lucru judecat în urma unor proceduri penale în temeiul dreptului intern.
Art. 48j: Audierea persoanelor care fac obiectul investigaţiilor
(1)Înainte de a lua orice decizie în temeiul articolelor 48f, 48g şi 48e, ESMA acordă persoanelor care fac obiectul procedurilor posibilitatea de a fi ascultate pe tema constatărilor sale. ESMA îşi întemeiază deciziile numai pe constatările asupra cărora persoanele care fac obiectul procedurilor au avut posibilitatea să formuleze observaţii.
Primul paragraf nu se aplică dacă este necesară adoptarea de acţiuni urgente în temeiul articolului 48e pentru a preveni aducerea unor prejudicii grave şi iminente sistemului financiar. Într-o asemenea situaţie, ESMA poate adopta o decizie provizorie şi acordă persoanelor în cauză posibilitatea de a fi ascultate cât mai curând posibil după adoptarea deciziei.
(2)Drepturile la apărare ale persoanelor care fac obiectul procedurilor sunt pe deplin garantate pe durata investigaţiilor. Aceste persoane au drept de acces la dosarul ESMA, sub rezerva interesului legitim al altor persoane de a-şi proteja secretele de afaceri. Dreptul de acces la dosar nu se aplică în cazul informaţilor confidenţiale sau al documentelor pregătitoare interne ale ESMA.
Art. 48k: Controlul Curţii de Justiţie
Curtea de Justiţie are competenţă nelimitată de a exercita controlul judiciar asupra deciziilor prin care ESMA impune o amendă sau penalităţi cu titlu cominatoriu. Curtea de Justiţie poate anula, reduce sau majora amenda sau penalităţile cu titlu cominatoriu aplicate.
Art. 48l: Taxe de supraveghere
(1)ESMA percepe taxe de la administratorii menţionaţi la articolul 40 alineatul (1) în conformitate cu actele delegate adoptate în temeiul alineatului (3) din prezentul articol. Taxele respective acoperă integral cheltuielile ESMA necesare supravegherii administratorilor, precum şi rambursarea oricăror costuri pe care le pot suporta autorităţile competente care desfăşoară activităţi în temeiul prezentului regulament, în special ca urmare a delegării unor sarcini în conformitate cu articolul 48m.
(2)Cuantumul taxei individuale aplicate unui administrator trebuie să acopere toate costurile administrative suportate de ESMA pentru activităţile pe care le-a desfăşurat în legătură cu supravegherea şi trebuie să fie proporţional cu cifra de afaceri a administratorului.
(3)Până la 1 octombrie 2021, Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 49 pentru a completa prezentul regulament prin precizarea tipurilor de taxe, cazurile în care se percep taxe, cuantumul taxelor şi modalitatea de plată a acestora.
Art. 48m: Delegarea de sarcini autorităţilor competente de către ESMA
(1)Atunci când este necesar pentru îndeplinirea corespunzătoare a unei sarcini de supraveghere, ESMA poate delega sarcini de supraveghere specifice autorităţii competente a unui stat membru în conformitate cu ghidurile emise de ESMA în temeiul articolului 16 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010. Aceste sarcini de supraveghere specifice pot include, în special, competenţa de a formula cereri de informaţii în conformitate cu articolul 48b şi de a efectua investigaţii şi inspecţii la faţa locului în conformitate cu articolele 48c şi 48d.
Prin derogare de la primul paragraf, autorizarea indicilor de referinţă critici nu se deleagă.
(2)Înainte de delegarea unei sarcini în conformitate cu alineatul (1), ESMA consultă autoritatea competentă relevantă în legătură cu:
a)sfera de aplicare a sarcinii care urmează să fie delegată;
b)calendarul pentru îndeplinirea sarcinii; şi
c)transmiterea informaţiilor necesare de către ESMA şi în atenţia ESMA.
(3)În conformitate cu actul delegat privind taxele adoptat de Comisie în temeiul articolului 48l alineatul (3), ESMA rambursează autorităţii competente costurile suportate de aceasta ca urmare a îndeplinirii sarcinilor delegate.
(4)ESMA revizuieşte, la intervale corespunzătoare, delegarea de sarcini efectuată în conformitate cu alineatul (1). Delegarea unei sarcini poate fi revocată în orice moment.
(5)Delegarea sarcinilor nu afectează responsabilitatea ESMA şi nu limitează capacitatea acesteia de a efectua şi de a supraveghea activitatea delegată.
Art. 48n: Măsuri tranzitorii privind ESMA
(1)Toate competenţele şi sarcinile legate de activitatea de supraveghere şi de asigurare a respectării legislaţiei în ceea ce priveşte administratorii menţionaţi la articolul 40 alineatul (1) care sunt conferite autorităţilor competente menţionate la articolul 40 alineatul (2) iau sfârşit la 1 ianuarie 2022. Competenţele şi sarcinile respective sunt preluate de ESMA la aceeaşi dată.
(2)Toate dosarele şi documentele de lucru referitoare la activitatea de supraveghere şi de asigurare a respectării legislaţiei în ceea ce priveşte administratorii menţionaţi la articolul 40 alineatul (1), inclusiv orice examinări în curs şi măsuri de asigurare a respectării legislaţiei sau copiile certificate ale acestora sunt preluate de ESMA la data prevăzută la alineatul (1) de la prezentul articol.
Cu toate acestea, cererile de autorizare depuse de administratorii indicilor de referinţă critici menţionaţi la articolul 20 alineatul (1) literele (a) şi (c) şi cererile de recunoaştere în conformitate cu articolul 32 care au fost primite de autorităţile competente înainte de 1 octombrie 2021 nu se transferă către ESMA, iar decizia de autorizare sau de recunoaştere se ia de către autoritatea competentă relevantă.
(3)Autorităţile competente se asigură că toate evidenţele şi documentele de lucru existente sau copiile certificate ale acestora sunt transferate către ESMA cât mai curând posibil şi, în orice caz, până la 1 ianuarie 2022. De asemenea, autorităţile competente respective acordă asistenţa şi consultanţa necesară ESMA pentru a facilita transferul şi preluarea efectivă şi eficientă a activităţii de supraveghere şi de asigurare a respectării legislaţiei în ceea ce priveşte administratorii menţionaţi la articolul 40 alineatul (1).
(4)ESMA acţionează ca succesor legal al autorităţilor competente menţionate la alineatul (1) în cadrul oricăror proceduri administrative sau judiciare rezultate din activitatea de supraveghere şi de asigurare a respectării legislaţiei desfăşurată de autorităţile competente respective în legătură cu aspecte reglementate prin prezentul regulament.
(5)Orice autorizare a administratorilor unui indice de referinţă critic, astfel cum este menţionat la articolul 20 alineatul (1) literele (a) şi (c), şi orice recunoaştere în conformitate cu articolul 32 acordată de o autoritate competentă menţionată la alineatul (1) din prezentul articol rămâne valabilă după transferul de competenţe către ESMA.
Art. 49: Exercitarea delegării de competenţe
(1)Competenţa de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condiţiile prevăzute la prezentul articol.
(2)Competenţa de a adopta acte delegate menţionată la articolul 3 alineatul (2), articolul 13 alineatul (2a), articolul 19a alineatul (2), articolul 19c alineatul (1), articolul 20 alineatul (6), articolul 24 alineatul (2), articolul 27 alineatul (2b), articolul 33 alineatul (7), articolul 51 alineatul (6) şi articolul 54 alineatul (3) se conferă Comisiei pentru o perioadă de cinci ani de la 10 decembrie 2019. Comisia elaborează un raport privind delegarea de competenţe cu cel puţin nouă luni înainte de 11 martie 2024. Delegarea de competenţe se prelungeşte tacit cu perioade de timp identice, cu excepţia cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cu cel puţin trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.
(21)Competenţa de a adopta acte delegate menţionată la articolul 30 alineatele (2a) şi (3a), articolul 48i alineatul (10) şi articolul 48l alineatul (3) se conferă Comisiei pe o perioadă nedeterminată de la 30 decembrie 2019.
(22)Competenţa de a adopta acte delegate, menţionată la articolul 18a alineatul (3) şi la articolul 54 alineatul (7), se conferă Comisiei pentru o perioadă nedeterminată de la 13 februarie 2021.
(3)Delegarea de competenţe menţionată la articolul 3 alineatul (2), articolul 13 alineatul (2a), articolul 19a alineatul (2), articolul 19c alineatul (1), articolul 20 alineatul (6), articolul 24 alineatul (2), articolul 27 alineatul (2b), articolul 30 alineatele (2a) şi (3a), articolul 33 alineatul (7), articolul 48i alineatul (10), articolul 48l alineatul (3), articolul 51 alineatul (6) şi articolul 54 alineatul (3) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competenţe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menţionată în decizie. Decizia nu afectează valabilitatea actelor delegate care sunt deja în vigoare.
(31)Delegarea de competenţe menţionată la articolul 18a alineatul (3) şi la articolul 54 alineatul (7) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competenţe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menţionată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.
(4)Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experţii desemnaţi de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituţional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.
(5)De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European şi Consiliului.
(6)Un act delegat adoptat în temeiul articolului 3 alineatul (2), articolului 13 alineatul (2a), articolului 19a alineatul (2), articolului 19c alineatul (1), articolului 20 alineatul (6), articolului 24 alineatul (2), articolului 27 alineatul (2b), articolului 30 alineatele (2a) şi (3a), articolului 33 alineatul (7), articolului 48i alineatul (10), articolului 48l alineatul (3), articolului 51 alineatul (6) sau articolului 54 alineatul (3) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European şi nici Consiliul nu au formulat obiecţiuni în termen de trei luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European şi Consiliu sau în cazul în care, înainte de expirarea termenului respectiv, Parlamentul European şi Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecţiuni. Termenul respectiv se prelungeşte cu trei luni la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului.
(61)Un act delegat adoptat în temeiul articolului 18a alineatul (3) sau al articolului 54 alineatul (7) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European, nici Consiliul nu au formulat obiecţii în termen de trei luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European şi Consiliu, sau în cazul în care, înainte de expirarea termenului respectiv, Parlamentul European şi Consiliul au informat Comisia cu privire la faptul că nu vor formula obiecţii. Termenul respectiv se prelungeşte cu trei luni la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului.
Art. 50: Procedura comitetelor
(1)Comisia este asistată de Comitetul european pentru valori mobiliare. Acesta este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.
(2)Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011, ţinându-se seama de dispoziţiile articolului 8 din acesta.
Art. 51: Dispoziţii tranzitorii
(1)Un furnizor de indici ce furnizează un indice de referinţă la 30 iunie 2016 solicită autorizarea sau înregistrarea în conformitate cu articolul 34 până la 1 ianuarie 2020.
(2)Până la 1 ianuarie 2020, autoritatea competentă a statului membru în care se află furnizorul de indici ce solicită autorizarea în conformitate cu articolul 34 are competenţa de a decide să înregistreze respectivul furnizor de indici ca administrator chiar dacă nu este o entitate supravegheată, în următoarele condiţii:
a)furnizorul de indici nu furnizează un indice de referinţă critic;
b)autoritatea competentă are cunoştinţă, în mod rezonabil, de faptul că indicele sau indicii furnizaţi de furnizorul de indici nu sunt utilizaţi pe scară largă, în sensul prezentului regulament, nici în statul membru în care este situat furnizorul de indici, şi nici într-un alt stat membru.
Autoritatea competentă notifică ESMA decizia adoptată în conformitate cu primul paragraf.
Autoritatea competentă ţine evidenţa motivelor care au stat la baza deciziei adoptate în conformitate cu primul paragraf, într-o formă care permite înţelegerea deplină a evaluărilor pe care autoritatea competentă le-a făcut dacă indexul sau indicii furnizaţi de furnizorul de indici nu sunt folosiţi pe scară largă, inclusiv eventualele date privind piaţa, hotărâri sau informaţii de altă natură, precum şi informaţiile primite de la furnizorul de indici.
(3)Furnizorul de indici poate continua să furnizeze un indice de referinţă existent care poate fi utilizat de entităţile supravegheate până la 1 ianuarie 2020 sau, în cazul în care furnizorul de indici înaintează o cerere de autorizare sau înregistrare în conformitate cu alineatul (1), cu excepţia cazului şi până în momentul în care autorizaţia sau înregistrarea respectivă este refuzată.
(4)În cazul în care un indice de referinţă existent nu îndeplineşte cerinţele prezentului regulament, însă încetarea furnizării sau modificarea acestuia pentru îndeplinirea cerinţelor prezentului regulament ar avea ca rezultat un eveniment de forţă majoră, ar afecta sau ar încălca în alt mod termenii oricărui contract financiar sau instrument financiar sau regulile unui fond de investiţii care se raportează la indicele de referinţă respectiv, utilizarea indicelui de referinţă este permisă de autoritatea competentă a statului membru unde este situat furnizorul de indici. După 1 ianuarie 2020, niciun instrument financiar, contract financiar sau măsurare a performanţei unui fond de investiţii nu va adăuga o referire la un astfel de indice de referinţă existent.
(41)Un furnizor de indici poate continua să furnizeze un indice de referinţă existent care a fost recunoscut ca indice critic printr-un act de punere în aplicare adoptat de Comisie în conformitate cu articolul 20, până la 31 decembrie 2021 sau, în cazul în care furnizorul de indici prezintă o cerere de autorizare sau înregistrare în conformitate cu alineatul (1), cu excepţia cazului şi până în momentul în care autorizaţia sau înregistrarea respectivă este refuzată.
(42)Un indice de referinţă existent care a fost recunoscut ca indice critic printr-un act de punere în aplicare adoptat de Comisie în conformitate cu articolul 20 poate fi utilizat pentru instrumente financiare existente şi noi, contracte financiare sau pentru a măsura performanţele unui fond de investiţii până la 31 decembrie 2021 sau, în cazul în care furnizorul de indici prezintă o cerere de autorizare sau înregistrare în conformitate cu alineatul (1), cu excepţia cazului şi până în momentul în care autorizaţia sau înregistrarea respectivă este refuzată.
(5)Cu excepţia cazului în care Comisia a adoptat o decizie de echivalare menţionată la articolul 30 alineatul (2) sau (3), un administrator a fost recunoscut în temeiul articolului 32 sau un indice de referinţă a fost aprobat în temeiul articolului 33, utilizarea în Uniune de către entităţile supravegheate a unui indice de referinţă dintr-o ţară terţă este permisă numai pentru instrumente financiare, contracte financiare şi măsurarea performanţei unui fond de investiţii care se raportau deja la indicele de referinţă respectiv sau care adaugă o trimitere la un astfel de indice de referinţă înainte de 31 decembrie 2023.
Primul paragraf nu se aplică indicilor de referinţă furnizaţi de administratorii care se mută din Uniune într-o ţară terţă în cursul perioadei de tranziţie. Autoritatea competentă notifică în acest sens ESMA în conformitate cu articolul 35. ESMA întocmeşte o listă a indicilor de referinţă din ţări terţe cărora nu li se aplică primul paragraf.
(6)Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 49, acte delegate privind măsuri prin care se stabilesc condiţiile pe baza cărora autoritatea competentă relevantă poate evalua dacă încetarea furnizării sau modificarea unui indice de referinţă pentru a se conforma prezentului regulament ar avea ca rezultat, în mod rezonabil, un eveniment de forţă majoră, ar afecta sau ar încălca în alt mod termenii oricărui contract financiar sau instrument financiar sau regulile unui fond de investiţii care se raportează la indicele de referinţă respectiv.
Art. 52: Termenul de actualizare a prospectelor şi a documentelor cu informaţii-cheie
- Articolul 29 alineatul (2) nu aduce atingere prospectelor existente aprobate în temeiul Directivei 2003/71/CE înainte de 1 ianuarie 2018. În cazul prospectelor aprobate înainte de 1 ianuarie 2018 în temeiul Directivei 2009/65/CE, documentele justificative se actualizează cu prima ocazie sau cel târziu în termen de 12 luni de la data respectivă.
Art. 53: Reexaminarea de către ESMA
(1)ESMA depune eforturi pentru a crea o cultură europeană comună a supravegherii şi practici de supraveghere consecvente, precum şi pentru a asigura abordări consecvente la nivelul autorităţilor competente în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor de la articolul 33. În acest sens, aprobările autorizate în conformitate cu articolul 33 sunt reexaminate de ESMA din doi în doi ani.
ESMA adresează un aviz fiecărei autorităţi competente care a aprobat un indice de referinţă dintr-o ţară terţă, care evaluează modul în care autoritatea în cauză aplică cerinţele stabilite la articolul 33 şi cerinţele stabilite prin orice act delegat şi orice standard tehnic de reglementare sau de punere în aplicare relevant adoptat în temeiul prezentului regulament.
(2)ESMA are competenţa de a-i solicita autorităţii competente documentele justificative pentru oricare dintre deciziile adoptate în conformitate cu articolul 51 alineatul (2) primul paragraf şi cu articolul 25 alineatul (2), precum şi pentru acţiunile întreprinse în vederea asigurării respectării articolului 24 alineatul (1).
Art. 54: Reexaminare
(1)Până la 1 ianuarie 2020, Comisia reexaminează prezentul regulament şi prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport cu privire la acesta, referindu-se în special la:
a)funcţionarea şi eficacitatea indicelui de referinţă critic, administrarea obligatorie şi regimul de contribuţii obligatorii în conformitate cu articolele 20, 21 şi 23, precum şi definiţia indicelui de referinţă critic de la articolul 3 alineatul (1) punctul 25;
b)eficacitatea regimului de autorizare, înregistrare şi supraveghere a administratorilor prevăzute la titlul VI şi colegiile prevăzute la articolul 46, precum şi oportunitatea supravegherii anumitor indici de referinţă de către un organ al Uniunii;
c)funcţionarea şi eficacitatea articolului 19 alineatul (2), în special domeniul său de aplicare.
(2)Comisia analizează evoluţia principiilor internaţionale aplicabile indicilor de referinţă şi a cadrelor juridice şi a practicilor de supraveghere din ţările terţe în ceea ce priveşte furnizarea de indici de referinţă şi transmite Parlamentului şi Consiliului un raport în acest sens o dată la cinci ani începând cu 1 ianuarie 2018. Raportul respectiv analizează în special necesitatea de a modifica prezentul regulament şi este însoţit de o propunere legislativă, dacă este cazul.
(3)Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 49, acte delegate cu scopul de a prelungi termenul de 42 de luni menţionat la articolul 51 alineatul (2) cu 24 de luni, dacă raportul menţionat la alineatul (1) litera (b) din prezentul articol arată că regimul tranzitoriu de înregistrare prevăzut la articolul 51 alineatul (2) nu aduce prejudicii unei culturi europene comune de supraveghere şi unor practici şi abordări de supraveghere consecvente în rândul autorităţilor competente.
(4)Până la 31 decembrie 2022, Comisia revizuieşte standardele minime pentru indicii UE de referinţă pentru activităţile de tranziţie climatică şi pentru indicii UE de referinţă aliniaţi la Acordul de la Paris pentru a se asigura că selectarea activelor-suport este coerentă cu investiţiile durabile din punctul de vedere al mediului, astfel cum sunt definite într-un cadru la nivelul Uniunii.
(5)Înainte de 31 decembrie 2022, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport privind impactul prezentului regulament şi fezabilitatea unui «indice de referinţă MSG», ţinând seama de natura evolutivă a indicatorilor de durabilitate şi de metodele utilizate pentru măsurarea acestora. Raportul respectiv este însoţit, atunci când este cazul, de o propunere legislativă.
(6)Până la 15 iunie 2023, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport privind domeniul de aplicare al prezentului regulament, în special în ceea ce priveşte utilizarea în continuare de către entităţile supravegheate a indicilor de referinţă din ţări terţe şi potenţialele deficienţe ale actualului cadru. În respectivul raport se analizează în special dacă este necesară modificarea prezentului regulament pentru a reduce domeniul său de aplicare la furnizarea anumitor tipuri de indici de referinţă sau a anumitor indici de referinţă utilizaţi pe scară largă în Uniune şi este însoţit, după caz, de o propunere legislativă.
(7)Comisia este împuternicită să adopte un act delegat în conformitate cu articolul 49 până la 15 iunie 2023 pentru a prelungi perioada de tranziţie menţionată la articolul 51 alineatul (5) până cel târziu la 31 decembrie 2025 în cazul în care raportul menţionat la alineatul (6) de la prezentul articol demonstrează că, în caz contrar, utilizarea în continuare în Uniune a anumitor indici de referinţă din ţări terţe de către entităţile supravegheate ar fi afectată în mod semnificativ sau ar reprezenta o ameninţare la adresa stabilităţii financiare.
Art. 55: Notificarea indicilor utilizaţi pentru raportare şi a administratorilor lor
Atunci când un instrument financiar care intră sub incidenţa articolului 4 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 596/2014 se raportează la un indice de referinţă, notificările prevăzute la articolul 4 alineatul (1) din regulamentul în cauză includ denumirea indicelui de referinţă utilizat pentru raportare şi administratorul său.
Art. 56: Modificări aduse Regulamentului (UE) nr. 596/2014
Regulamentul (UE) nr. 596/2014 se modifică după cum urmează:
1.Articolul 19 se modifică după cum urmează:
(a)se introduce următorul alineat:
"(1a) Obligaţia de notificare prevăzută la alineatul (1) nu se aplică tranzacţiilor cu instrumente financiare conexe unor acţiuni sau titluri de creanţă ale emitentului menţionate la alineatul respectiv, dacă în momentul tranzacţiei oricare din condiţiile următoare este îndeplinită:
a) instrumentul financiar reprezintă o unitate sau o acţiune la un organism de plasament colectiv în cadrul căruia expunerea faţă de acţiunile sau titlurile de creanţă ale emitentului nu depăşeşte 20 % din activele deţinute de organismul de plasament colectiv;
b) instrumentul financiar implică expunerea la un portofoliu de active în care expunerea faţă de acţiunile sau titlurile de creanţă ale emitentului nu depăşeşte 20 % din activele portofoliului;
c) instrumentul financiar reprezintă o unitate sau o acţiune la un organism de plasament colectiv sau implică expunerea la un portofoliu de active, iar persoana care exercită responsabilităţi de conducere, precum şi persoanele care au o legătură strânsă cu aceasta nu cunosc sau nu ar putea cunoaşte componenţa investiţiei sau a expunerii organismului de plasament colectiv sau a portofoliului de active în raport cu acţiunile sau titlurile de creanţă ale emitentului şi, în plus, nu au niciun motiv să creadă că acţiunile sau instrumentele de datorie ale emitentului depăşesc plafoanele de la litera (a) sau (b).
Dacă sunt disponibile informaţii privind componenţa investiţiei în organismul de plasament colectiv sau expunerea la portofoliul de active, persoana care exercită responsabilităţi de conducere, precum şi persoanele care au o legătură strânsă cu aceasta depun toate eforturile rezonabile pentru a obţine informaţiile respective."
(b)la alineatul (7), se introduce următorul paragraf după al doilea paragraf:
"În sensul literei (b), nu trebuie notificate tranzacţiile cu acţiuni sau titluri de creanţă ale unui emitent sau cu instrumente financiare derivate sau alte instrumente financiare conexe acestora realizate de personalul de conducere al unui organism de plasament colectiv în care au investit persoana care exercită responsabilităţi de conducere sau persoanele care au o legătură strânsă cu aceasta, în cazul în care administratorul organismului de plasament colectiv acţionează în deplină libertate, ce exclude posibilitatea ca acesta din urmă să primească, direct sau indirect, instrucţiuni sau sugestii privind componenţa portofoliului din partea investitorilor în organismul de plasament colectiv."
2.Articolul 35 se modifică după cum urmează:
(a)la alineatele (2) şi (3), cuvintele "şi articolul 19 alineatele (13) şi (14)" se înlocuiesc cu "articolul 19 alineatele (13) şi (14) şi articolul 38"
(b)alineatul (5) se înlocuieşte cu următorul text:
"(5) Un act delegat adoptat în conformitate cu articolul 6 alineatele (5) şi (6), articolul 12 alineatul (5), articolul 17 alineatul (2) al treilea paragraf, articolul 17 alineatul (3) sau articolul 19 alineatele (13) sau (14) sau articolul 38, intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European şi nici Consiliul nu au formulat obiecţiuni în termen de trei luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European şi Consiliu sau dacă, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European şi Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecţiuni. Respectivul termen se prelungeşte cu trei luni la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului."
3.La articolul 38 se adaugă următoarele paragrafe:
"Până la 3 iulie 2019 şi după consultarea ESMA, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport privind nivelul plafoanelor prevăzute la articolul 19 alineatul (1a) literele (a) şi (b) în legătură cu tranzacţiile personalului de conducere în cazurile în care acţiunile sau titlurile de creanţă ale emitentului fac parte dintr-un organism de plasament colectiv sau implică o expunere la un portofoliu de active, pentru a evalua dacă respectivul nivel este adecvat sau ar trebui ajustat.
Comisia este competentă să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 35 privind ajustarea pragurilor prevăzute la articolul 19 alineatul (1a) literele (a) şi (b), în cazul în care, în raportul menţionat, ajunge la concluzia că pragurile respective ar trebui ajustate."
Art. 57: Modificări aduse Directivei 2008/48/CE
Directiva 2008/48/CE se modifică după cum urmează:
1.La articolul 5 alineatul (1), următorul paragraf se introduce după al doilea paragraf:
"În cazul în care un acord de credit se raportează la un indice de referinţă în sensul definiţiei de la articolul 3 alineatul (1) punctul 3 din Regulamentul (UE) 2016/1011 al Parlamentului European şi al Consiliului (*), creditorul sau, dacă este cazul, intermediarul creditului îi precizează consumatorului denumirea şi administratorul indicelui de referinţă, precum şi potenţialele implicaţii asupra consumatorului, într-un document separat ce poate fi anexat la formularul Informaţii standard la nivel european privind creditul de consum.
(*)Regulamentul (UE) 2016/101 al Parlamentului European şi al Consiliului din 8 iunie 2016 privind indicii utilizaţi ca indici de referinţă în cadrul instrumentelor financiare şi al contractelor financiare sau pentru a măsura performanţele fondurilor de investiţii şi de modificare a Directivelor 2008/48/CE şi 2014/17/UE şi a Regulamentului (UE) nr. 596/2014 (JO L 171,29.6.2016, p. 1)."
2.La articolul 27 alineatul (1) se introduc următoarele paragrafe după paragraful al doilea:
"Până la 1 iulie 2018, statele membre adoptă şi publică dispoziţiile necesare pentru a se conforma articolului 5 alineatul (1) al treilea paragraf şi le comunică Comisiei. Ele aplică dispoziţiile în cauză începând cu 1 iulie 2018."
Art. 58: Modificări aduse Directivei 2014/17/UE
Directiva 2014/17/UE se modifică după cum urmează:
1.La articolul 13 alineatul (1) al doilea paragraf se introduce următoarea literă:
"(ea) în cazul în care sunt disponibile contracte care se raportează la un indice de referinţă astfel cum se defineşte la articolul 3 alineatul (1) punctul 3 din Regulamentul (UE) 2016/1011 al Parlamentului European şi al Consiliului (*), denumirile indicelor de referinţă şi administratorii acestora, precum şi potenţialele implicaţii asupra consumatorului;
(*)Regulamentul (UE) 2016/1011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 8 iunie 2016 privind indicii utilizaţi ca indici de referinţă în cadrul instrumentelor financiare şi al contractelor financiare sau pentru a măsura performanţele fondurilor de investiţii şi de modificare a Directivelor 2008/48/CE şi 2014/17/UE şi a Regulamentului (UE) nr. 596/2014 (JO L 171, 29.6.2016, p. 1)."
2.La articolul 42 alineatul (2) se introduce următorul paragraf după primul paragraf:
"Până la 1 iulie 2018, statele membre adoptă şi publică dispoziţiile necesare pentru a se conforma articolului 13 alineatul (1) al doilea paragraf litera (ea) şi le comunică Comisiei. Ele aplică dispoziţiile în cauză de la 1 iulie 2018."
3.La articolul 43 alineatul (1) se adaugă următorul paragraf:
"- Articolul 13 alineatul (1) al doilea paragraf litera (ea) nu se aplică acordurilor de credit existente înainte de 1 iulie 2018."
Art. 59: Intrarea în vigoare
Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Se aplică începând cu 1 ianuarie 2018.
În pofida celui de al doilea paragraf din prezentul articol, articolul 3 alineatul (2), articolul 5 alineatul (5), articolul 11 alineatul (5), articolul 13 alineatul (3), articolul 15 alineatul (6), articolul 16 alineatul (5), articolul 20 [excluzând alineatul (6) litera (b)], articolele 21 şi 23, articolul 25 alineatele (8) şi (9), articolul 26 alineatul (5), articolul 27 alineatul (3), articolul 30 alineatul (5), articolul 32 alineatul (9), articolul 33 alineatul (7), articolul 34 alineatul (8), articolul 46, articolul 47 alineatul (3) şi articolul 51 alineatul (6) se aplică începând cu 30 iunie 2016.
În pofida celui de al doilea paragraf din prezentul articol, articolul 56 se aplică începând cu 3 iulie 2016.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre.
-****-
Adoptat la Strasbourg, 8 iunie 2016.
Pentru Parlamentul European Preşedintele M. SCHULZ Pentru Consiliu Preşedintele A.G. KOENDERS |
ANEXA I:INDICI DE REFERINŢĂ AI RATEI DOBÂNZII
I.Date exacte şi suficiente
1.În sensul articolului 11 alineatul (1) literele (a) şi (c), în general prioritatea în utilizarea datelor de intrare este după cum urmează:
(a)tranzacţiile unui contribuitor de pe piaţa subiacentă pe care indicele de referinţă intenţionează să le măsoară sau, dacă sunt insuficiente, tranzacţiile sale pe pieţe conexe, precum:
- piaţa depozitelor interbancare negarantate;
- alte pieţe ale depozitelor negarantate, inclusiv pe pieţele certificatelor de depozit şi ale efectelor de comerţ; şi
- alte pieţe precum cele ale swap-urilor pe indicii ratei dobânzii overnight, ale contractelor repo, ale contractelor forward pe cursul de schimb, ale contractelor futures şi ale opţiunilor pe rata dobânzii, cu condiţia ca aceste tranzacţii fie conforme cu cerinţele privind datele de intrare din codul de conduită;
(b)observaţiile unui contribuitor cu privire la tranzacţiile unor părţi terţe în cadrul pieţelor descrise la litera (a);
(c)oferte ferme de preţ;
(d)oferte orientative de preţ şi avizele experţilor.
2.În sensul articolului 11 alineatul (1) litera (a) şi alineatul (4), datele de intrare pot fi ajustate:
În mod concret, datele de intrare pot fi ajustate prin aplicarea următoarelor criterii:
(a)proximitatea tranzacţiilor de momentul furnizării datelor de intrare şi impactul oricăror evenimente de pe piaţă în intervalul dintre momentul realizării tranzacţiilor şi momentul furnizării datelor de intrare;
(b)interpolarea sau extrapolarea pornind de la datele privind tranzacţiile;
(c)ajustări care să reflecte modificările aduse bonităţii contribuitorilor şi a altor participanţi pe piaţă.
II.Funcţia de supraveghere
3.Următoarele cerinţe se aplică în locul cerinţelor de la articolul 5 alineatele (4) şi (5):
(a)administratorii unor indici de referinţă ai ratei dobânzii dispun de un comitet de supraveghere independent. Detaliile privind componenţa comitetului respectiv sunt făcute publice, împreună cu orice declaraţii privind orice conflictele de interese şi procedurile de alegere sau numire a membrilor săi;
(b)comitetul de supraveghere se întruneşte cel puţin o dată la patru luni şi întocmeşte procese-verbale ale fiecărei astfel de reuniuni;
(c)comitetul de supraveghere acţionează cu integritate şi are responsabilităţile prevăzute la articolul 5 alineatul (3).
III.Audit
4.Administratorii unor indici de referinţă ai ratei dobânzii numesc un auditor extern independent care să examineze şi să prezinte un raport privind respectarea de către administrator a metodologiei de elaborare a indicelui de referinţă şi a dispoziţiilor prezentului regulament. Auditul extern al administratorului se efectuează pentru prima dată la şase luni de la adoptarea codului de conduită, şi ulterior o dată la doi ani.
Comitetul de supraveghere poate solicita un audit extern al contribuitorilor la indici de referinţă ai ratei dobânzii în cazul în care este nemulţumit de orice aspect al conduitei acestora.
IV.Sistemele şi controalele contribuitorilor
5.În cazul contribuitorilor la indici de referinţă ai ratei dobânzii, în plus faţă de cerinţele prevăzute la articolul 16, se aplică următoarele cerinţe. Articolul 16 alineatul (5) nu se aplică.
6.Transmiţătorii fiecărui contribuitor şi superiorii ierarhici direcţi ai acestora confirmă în scris că au citit codul de conduită şi că vor respecta dispoziţiile acestuia.
7.Sistemele şi controalele unui contribuitor includ:
(a)o prezentare generală a responsabilităţilor din cadrul fiecărei firme, inclusiv liniile ierarhice interne şi răspunderea, inclusiv localizarea transmiţătorilor şi a superiorilor lor şi numele persoanelor relevante şi ale înlocuitorilor;
(b)proceduri interne pentru aprobarea contribuţiilor cu date de intrare;
(c)proceduri disciplinare cu privire la tentativele de manipulare sau la orice neraportare a unei manipulări efective sau a unei tentative de manipulare din partea unor părţi din afara procesului de contribuţie;
(d)proceduri de gestionare eficace a conflictelor de interese şi de control al comunicării, atât în rândul contribuitorilor, cât şi între contribuitori şi alte părţi terţe, pentru a evita orice influenţă externă necuvenită asupra responsabililor cu transmiterea ratelor. Transmiţătorii lucrează în locaţii separate din punct de vedere fizic de traderii de instrumente derivate pe rata dobânzii;
(e)proceduri eficace pentru prevenirea sau controlul schimburilor de informaţii între persoanele angajate în activităţi care implică un risc de conflict de interese, atunci când respectivele schimburi de informaţii pot afecta datele furnizate privind indicii de referinţă;
(f)norme pentru evitarea coluziunii între contribuitori, precum şi între contribuitori şi administratorii indicilor de referinţă;
(g)măsuri pentru a preveni sau pentru a limita exercitarea de către orice persoană a unei influenţe necuvenite asupra modului în care persoanele implicate în furnizarea de date de intrare efectuează activităţile respective;
(h)înlăturarea oricărei legături directe dintre remunerarea angajaţilor implicaţi în furnizarea de date de intrare şi remunerarea sau veniturile generate de persoanele angajate în altă activitate, în situaţiile în care ar putea apărea un conflict de interese în legătură cu activităţile respective;
(i)controale pentru a identifica orice tranzacţie inversă ulterioară furnizării de date de intrare.
8.Contribuitorul la indici de referinţă ai ratei dobânzii ţine evidenţa detaliată a:
(a)tuturor aspectelor relevante ale contribuţiilor cu date de intrare;
(b)procedurii de stabilire a datelor de intrare şi de aprobare a datelor de intrare;
(c)numelor transmiţătorilor şi a responsabilităţilor acestora;
(d)oricăror comunicaţii dintre transmiţători şi alte persoane, inclusiv traderi şi brokeri interni şi externi, în legătură cu stabilirea sau furnizarea de date de intrare;
(e)oricărei interacţiuni a transmiţătorilor cu administratorul sau cu orice agent de calcul;
(f)oricăror întrebări referitoare la datele de intrare şi a răspunsului dat întrebărilor respective;
(g)rapoartelor de sensibilitate pentru portofoliile de tranzacţionare cu swap-uri pe rata dobânzii şi orice alte portofolii de tranzacţionare derivate cu o expunere semnificativă la fixările de rate ale dobânzii cu privire la datele de intrare.
9.Evidenţele se păstrează pe un suport care permite ca informaţiile stocate să fie accesibile pentru referinţe ulterioare, cu o pistă de audit documentată.
10.În baza funcţiei sale de verificare a conformităţii, contribuitorul la indici de referinţă ai ratei dobânzii raportează în mod regulat structurii de conducere orice constatări, inclusiv tranzacţiile inverse.
11.Datele de intrare şi procedurile fac, în mod regulat, obiectul unor reexaminări interne.
12.Un audit extern privind datele de intrare ale contribuitorului la indici de referinţă ai ratei dobânzii, conformitatea cu codul de conduită şi cu dispoziţiile prezentului regulament se efectuează, pentru prima dată, la şase luni de la adoptarea codului de conduită, şi ulterior o dată la doi ani.
ANEXA II:INDICI DE REFERINŢĂ BAZAŢI PE MĂRFURI
I.Metodologie
1.Administratorul unui indice de referinţă bazat pe mărfuri adoptă, documentează şi face publică orice metodologie pe care o utilizează pentru calcularea unui indice de referinţă. O astfel de metodologie include şi descrie cel puţin:
(a)toate criteriile şi procedurile care sunt utilizate pentru elaborarea indicelui de referinţă, inclusiv modul în care administratorul utilizează datele de intrare, inclusiv volumul specific, tranzacţiile încheiate şi raportate, ofertele şi orice alte informaţii de piaţă în evaluarea sa sau în perioadele sau intervalele de evaluare, de ce este utilizată o anumită unitate de referinţă, modul în care administratorul colectează astfel de date de intrare, orientările care controlează exercitarea puterii de decizie de către evaluatori şi orice alte informaţii, precum ipoteze, modele sau extrapolarea pornind de la datele colectate care sunt luate în considerare în momentul realizării unei evaluări;
(b)procedurile şi practicile aferente care sunt concepute să asigure coerenţa între evaluatorii acesteia în exercitarea puterii lor de decizie;
(c)importanţa relativă care este atribuită fiecărui criteriu utilizat în calculul indicelui de referinţă, în special tipul de date de intrare utilizate şi tipul de criteriu utilizat pentru a orienta exercitarea puterii de decizie astfel încât să se asigure calitatea şi integritatea calculului indicelui de referinţă;
(d)criteriile care precizează cantitatea minimă de date privind tranzacţiile necesare pentru calculul unui anumit indice de referinţă. În cazul în care nu se prevede un astfel de prag, trebuie explicate motivele pentru care nu s-a stabilit un prag minim, inclusiv procedurile care urmează a fi utilizate în cazul în care nu există date privind tranzacţiile;
(e)criteriile privind perioadele de evaluare în cazul în care datele prezentate se situează sub pragul recomandat în metodologie referitor la datele privind tranzacţiile sau sub standardele de calitate impuse de administrator, inclusiv eventualele metode alternative de evaluare, printre care modelele de estimare teoretică. Aceste criterii explică procedurile ce urmează a fi utilizate în cazul în care nu există date privind tranzacţiile;
(f)criteriile privind caracterul oportun al contribuţiilor cu date de intrare şi mijloacele de transmitere a acestor contribuţii cu date de intrare, fie pe cale electronică, fie prin telefon sau în alt mod;
(g)criteriile şi procedurile aplicabile perioadelor de evaluare în cazul în care unul sau mai mulţi contribuitori prezintă date de intrare care constituie o proporţie semnificativă din totalul datelor de intrare pentru respectivul indice de referinţă. Administratorul defineşte, de asemenea, în cadrul criteriilor şi procedurilor respective, ceea ce constituie o proporţie semnificativă pentru calculul fiecărui indice de referinţă;
(h)criteriile potrivit cărora datele privind tranzacţiile pot fi excluse din calculul unui indice de referinţă.
2.Administratorul unui indice de referinţă bazat pe mărfuri publică sau pune la dispoziţie elementele-cheie ale metodologiei pe care o utilizează administratorul pentru fiecare indice de referinţă bazat pe mărfuri furnizat şi publicat şi, dacă este cazul, pentru fiecare familie de indici de referinţă furnizaţi şi publicaţi.
3.Împreună cu metodologia menţionată la punctul 2, administratorul unui indice de referinţă bazat pe mărfuri descrie şi publică, de asemenea toate elementele următoare:
(a)argumentele care justifică adoptarea unei anumite metodologii, inclusiv orice tehnici de ajustare a preţurilor şi o justificare a motivului pentru care perioada de timp sau intervalul de evaluare în care sunt acceptate date de intrare reprezintă un indicator fiabil al valorilor pieţei fizice;
(b)procedura de reexaminare internă şi de aprobare a unei anumite metodologii, precum şi frecvenţa acestei reexaminări;
(c)procedura de revizuire externă a unei anumite metodologii, inclusiv procedurile pentru obţinerea acceptării pe piaţă a metodologiei prin consultări cu utilizatorii cu privire la modificările importante aduse procedurilor acestora de calculare a indicelui de referinţă.
II.Modificări aduse metodologiei
4.Administratorul unui indice de referinţă bazat pe mărfuri adoptă şi face publice pentru utilizatori proceduri clare în caz de modificare şi argumentele care stau la baza oricărei propuneri de modificare semnificativă a metodologiei sale. Procedurile respective trebuie să fie în concordanţă cu obiectivul primordial conform căruia un administrator trebuie să asigure integritatea permanentă a calculelor sale referitoare la indicele de referinţă şi să efectueze modificările necesare în vederea bunei funcţionări a pieţei respective la care se referă astfel de modificări. Astfel de proceduri prevăd:
(a)notificarea prealabilă într-un termen clar, care le oferă utilizatorilor suficiente posibilităţi de a analiza şi de a face observaţii cu privire la impactul acestor propuneri de modificări, având în vedere aprecierea administratorului cu privire la circumstanţele generale;
(b)ca observaţiile utilizatorilor şi răspunsul administratorului la observaţiile respective să fie accesibile tuturor utilizatorilor pieţei după orice perioadă de consultare prevăzută, cu excepţia cazului în care cel care a făcut observaţiile a solicitat confidenţialitatea.
5.Administratorul unui indice de referinţă bazat pe mărfuri examinează în mod regulat metodologiile sale în scopul asigurării faptului că acestea reflectă în mod fiabil piaţa fizică evaluată şi prevede proceduri pentru luarea în considerare a opiniilor utilizatorilor relevanţi.
III.Calitatea şi integritatea calculelor indicelui de referinţă
6.Administratorul unui indice de referinţă bazat pe mărfuri:
(a)precizează criteriile care definesc marfa fizică care face obiectul unei anumite metodologii;
(b)acordă prioritate datelor de intrare în următoarea ordine, în cazul în care acestea sunt în concordanţă cu metodologiile sale:
(i)tranzacţii încheiate şi raportate;
(ii)oferte;
(iii)alte informaţii.
Dacă nu se acordă prioritate tranzacţiilor încheiate şi raportate, ar trebui să fie explicate motivele, astfel cum se cere la punctul 7 litera (b);
(c)adoptă măsuri suficiente destinate utilizării datelor de intrare prezentate şi avute în vedere în calculul unui indice de referinţă, care sunt de bună credinţă, ceea ce înseamnă că părţile care au transmis datele de intrare au executat sau sunt pregătite să execute tranzacţii care generează astfel de date de intrare şi tranzacţiile încheiate au fost executate în baza principiului deplinei concurenţe, iar o atenţie deosebită este acordată tranzacţiilor între întreprinderile afiliate;
(d)stabileşte şi utilizează proceduri pentru identificarea datelor anormale sau suspecte privind tranzacţiile şi ţine o evidenţă a deciziilor de a exclude datele privind tranzacţiile din procesul său de calcul al indicelui de referinţă;
(e)încurajează contribuitorii să transmită toate datele de intrare de care dispun care se încadrează în criteriile administratorului pentru calculul respectiv. Administratorii urmăresc, în măsura în care pot face acest lucru şi este rezonabil, să se asigure că datele de intrare transmise sunt reprezentative pentru tranzacţiile încheiate efectiv ale contribuitorilor; şi
(f)utilizează un sistem de măsuri adecvate pentru a se asigura că standardele aplicabile de calitate şi integritate ale administratorului cu privire la datele de intrare sunt respectate de contribuitori.
7.Administratorul unui indice de referinţă bazat pe mărfuri descrie şi publică pentru fiecare calcul, în măsura în care este rezonabil şi fără a aduce atingere obligaţiei de publicare a indicelui de referinţă:
(a)o explicaţie concisă, suficientă pentru a facilita capacitatea abonatului la indicele de referinţă sau a autorităţii competente de a înţelege modul de elaborare a calculelor, incluzând, cel puţin, dimensiunea şi lichiditatea pieţei fizice evaluate (cum ar fi numărul şi volumul tranzacţiilor transmise), intervalul de volume şi volumul mediu şi gama de preţuri şi preţul mediu, precum şi procentele orientative ale fiecărui tip de date de intrare care au fost luate în considerare în cadrul unui calcul; termenii referitori la metodologia de stabilire a preţului, precum "pe bază de tranzacţii", "pe bază de marjă" sau "interpolat sau extrapolat"; şi
(b)o explicaţie concisă a măsurii în care şi a oricăror argumente pe baza cărora a fost folosită la calcule puterea de decizie care a presupus excluderi de date care, altfel, erau conforme cu cerinţele prevăzute în metodologia relevantă pentru calculul respectiv, fundamentarea preţurilor pe marje sau pe interpolare, extrapolare sau ponderarea ofertelor la un nivel mai ridicat decât cel al tranzacţiilor încheiate, dacă este cazul.
IV.Integritatea procesului de raportare
8.Administratorul unui indice de referinţă bazat pe mărfuri:
(a)precizează criteriile care definesc cine poate transmite date de intrare administratorului;
(b)dispune de proceduri de control al calităţii pentru a evalua identitatea unui contribuitor şi a persoanei care raportează date de intrare, precum şi autorizaţia unei astfel de persoane de a raporta date de intrare în numele unui contribuitor;
(c)precizează criteriile aplicate angajaţilor unui contribuitor care sunt autorizaţi să transmită date de intrare unui administrator în numele unui contribuitor; încurajează contribuitorii să transmită date privind tranzacţiile provenind de la funcţiile administrative (back office) şi urmăreşte coroborarea datelor din alte surse în cazul în care datele privind tranzacţiile sunt primite în mod direct de la un trader; şi
(d)instituie controale interne şi proceduri scrise pentru identificarea comunicărilor dintre contribuitori şi evaluatori care încearcă să influenţeze un calcul în beneficiul oricărei poziţii de tranzacţionare (fie aceasta a contribuitorului, a angajaţilor acestuia sau a oricărei părţi terţe), care încearcă să determine un evaluator să încalce normele sau orientările administratorului sau să identifice contribuitorii care transmit în mod sistematic date anormale sau suspecte privind tranzacţiile. Procedurile respective includ, în măsura în care este posibil, dispoziţii prin care administratorul să poată ajunge la un nivel superior investigaţia efectuată în cadrul societăţii contribuitorului. Controalele includ verificarea încrucişată a indicatorilor de piaţă pentru validarea informaţiilor transmise.
V.Evaluatori
9.În ceea ce priveşte rolul unui evaluator, administratorul unui indice de referinţă bazat pe mărfuri:
(a)adoptă şi dispune de norme interne şi de orientări clare privind selectarea evaluatorilor, care includ nivelul minim de formare profesională, de experienţă şi de competenţă al acestora, precum şi o procedură de reexaminare periodică a competenţelor lor;
(b)dispune de proceduri pentru a asigura realizarea uniformă şi regulată a calculelor;
(c)asigură continuitatea evaluatorilor şi planificarea înlocuirii cu privire la evaluatorii săi pentru a se asigura că calculele sunt realizate în mod uniform şi de către angajaţi care deţin un nivel relevant de cunoştinţe de specialitate; şi
(d)stabileşte proceduri de control intern pentru a asigura integritatea şi fiabilitatea calculelor. Astfel de controale interne şi proceduri prevăd cel puţin supravegherea continuă a evaluatorilor pentru a se asigura că metodologia a fost aplicată în mod corespunzător şi proceduri pentru aprobarea internă de către un supraveghetor a transmiterii preţurilor pentru a fi diseminate pe piaţă.
VI.Piste de audit
10.Administratorul unui indice de referinţă bazat pe mărfuri dispune de norme şi proceduri pentru a consemna simultan informaţiile relevante, inclusiv:
(a)toate datele de intrare;
(b)deciziile care sunt luate de către evaluatori pentru calcularea fiecărui indice de referinţă;
(c)dacă un calcul a exclus o anumită tranzacţie, care în rest era conformă cu cerinţele metodologiei relevante pentru calculul respectiv, şi argumentele care au justificat o astfel de excludere;
(d)identitatea fiecărui evaluator şi cea a oricărei alte persoane care a transmis sau a generat în alt mod oricare dintre informaţiile de la literele (a), (b) sau (c).
11.Administratorul unui indice de referinţă bazat pe mărfuri dispune de norme şi proceduri pentru a garanta păstrarea unei piste de audit a informaţiilor relevante timp de cel puţin cinci ani în vederea documentării elaborării calculelor sale.
VII.Conflicte de interese
12.Administratorul unui indice de referinţă bazat pe mărfuri stabileşte politici şi proceduri adecvate pentru identificarea, divulgarea, gestionarea sau atenuarea şi evitarea oricăror conflicte de interese şi protejarea integrităţii şi independenţei calculelor. Aceste politici şi proceduri sunt reexaminate şi actualizate periodic şi:
(a)garantează faptul că calculele indicelui de referinţă nu sunt influenţate de existenţa sau de eventuala existenţă a unei relaţii comerciale cu caracter profesional sau personal sau a unui interes între administrator sau entităţile afiliate ale acestuia, personalul său, clienţii săi, orice participant pe piaţă sau persoane aflate în legătură cu acestea;
(b)garantează faptul că interesele personale şi legăturile comerciale ale personalului administratorului nu compromit funcţiile administratorului, inclusiv în afara locului de muncă, în contextul deplasărilor şi al acceptării de servicii de divertisment, de cadouri şi de ospitalitate oferite de clienţii administratorului sau de alţi participanţi pe piaţa de mărfuri;
(c)asigură, cu privire la conflictele identificate, separarea adecvată a funcţiilor în cadrul administratorului prin intermediul supravegherii, compensării, accesului la sisteme şi fluxurilor de informaţii;
(d)protejează confidenţialitatea informaţiilor transmise administratorului sau elaborate de acesta, sub rezerva obligaţiilor administratorului în materie de divulgare;
(e)interzic personalului de conducere, evaluatorilor şi altor angajaţi ai administratorului să contribuie la calculul unui indice de referinţă prin implicarea în oferte şi tranzacţii, fie în nume personal, fie în numele participanţilor pe piaţă; şi
(f)gestionează în mod eficace orice conflict de interese identificat care ar putea exista între furnizarea de către administrator a indicelui referinţă (care îi include pe toţi angajaţii care efectuează calculul indicelui de referinţă sau participă în alt fel la responsabilităţile legate de acesta) şi orice altă activitate a administratorului.
13.Administratorul unui indice de referinţă bazat pe mărfuri se asigură că celelalte operaţiuni comerciale ale sale dispun, de asemenea, de proceduri şi mecanisme adecvate concepute astfel încât să reducă la minimum probabilitatea ca vreun conflict de interese să afecteze integritatea calculelor indicelui de referinţă.
14.Administratorul unui indice de referinţă bazat pe mărfuri se asigură că dispune de linii ierarhice separate în rândul personalului său de conducere, al evaluatorilor şi al altor angajaţi, precum şi de la personalul de conducere către nivelul cel mai înalt de conducere al administratorului şi consiliul de administraţie al acestuia, pentru a se asigura:
(a)că administratorul pune în aplicare în mod satisfăcător cerinţele prezentului regulament; şi
(b)faptul că responsabilităţile sunt în mod clar definite şi nu intră în conflict sau nu dau impresia unui conflict.
15.Administratorul unui indice de referinţă bazat pe mărfuri divulgă utilizatorilor săi existenţa unui conflict de interese care decurge din dreptul de proprietate al administratorului, de îndată ce ia cunoştinţă de acesta.
VIII.Plângeri
16.Administratorul unui indice de referinţă bazat pe mărfuri deţine şi publică politica privind modul de soluţionare al plângerilor care stabileşte proceduri scrise de primire, investigare şi ţinere a evidenţelor privind plângerile formulate cu privire la procesul de calcul al administratorului. Astfel de mecanisme privind plângerile asigură faptul că:
(a)abonaţii indicelui de referinţă pot depune plângeri cu privire la caracterul reprezentativ pentru valoarea de piaţă al calculului unui anumit indice de referinţă, propuneri de modificări ale calculului unui indice de referinţă, aplicarea metodologiei în legătură cu calculul unui anumit indice de referinţă şi alte decizii editoriale legate de procedeele de calcul al indicelui de referinţă;
(b)există un calendar vizat pentru soluţionarea plângerilor;
(c)plângerile formale formulate împotriva unui administrator şi a personalului acestuia sunt cercetate de către administratorul respectiv în timp util şi în mod imparţial;
(d)investigaţia este derulată în mod independent faţă de personalul care ar putea fi implicat în obiectul plângerii;
(e)administratorul vizează finalizarea rapidă a investigaţiei sale;
(f)administratorul informează în scris reclamantul şi oricare alte părţi relevante cu privire la rezultatul investigaţiei într-un termen rezonabil;
(g)există posibilitatea recurgerii, în termen de cel mult şase luni de la data plângerii iniţiale, la o parte terţă independentă numită de administrator, în cazul în care reclamantul este nemulţumit de modul în care a fost soluţionată o plângere de către administratorul relevant sau de decizia administratorului în situaţia respectivă; şi
(h)toate documentele referitoare la o plângere, inclusiv cele transmise de către reclamant, precum şi evidenţele proprii ale unui administrator se păstrează pentru o perioadă de minimum cinci ani.
17.Litigiile cu privire la stabilirea zilnică a preţurilor, care nu constituie plângeri formale, sunt soluţionate de către administratorul unui indice de referinţă bazat pe mărfuri prin trimitere la procedurile sale standard adecvate. În cazul în care o plângere determină o modificare a preţului, detaliile respectivei modificări a preţului se comunică pe piaţă cât mai curând posibil.
IX.Auditurile externe
18.Administratorul unui indice de referinţă bazat pe mărfuri numeşte un auditor extern independent, având o experienţă şi capacităţi adecvate, care să examineze şi să prezinte un raport privind respectarea de către administrator a criteriilor metodologice declarate şi a dispoziţiilor prezentului regulament. Auditurile au loc anual şi se publică la trei luni de la finalizarea fiecărui audit; dacă este cazul se realizează alte audituri intermediare.
ANEXA III:Indici UE de referinţă pentru activităţile de tranziţie climatică şi indici UE de referinţă aliniaţi la Acordul de la Paris
Metodologia aplicabilă indicilor UE de referinţă pentru activităţile de tranziţie climatică
1.Administratorul unui indice UE de referinţă pentru activităţile de tranziţie climatică oficializează, documentează şi face publică orice metodologie utilizată pentru calcularea indicelui de referinţă, prezentând următoarele informaţii şi asigurând în acelaşi timp confidenţialitatea şi protecţia know-how-ului şi a informaţiilor de afaceri nedivulgate (secrete comerciale), astfel cum sunt definite în Directiva (UE) 2016/943 a Parlamentului European şi a Consiliului (*1):
(*1)Directiva (UE) 2016/943 a Parlamentului European şi a Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecţia know-how-ului şi a informaţiilor de afaceri nedivulgate (secrete comerciale) împotriva dobândirii, utilizării şi divulgării ilegale (JO L 157, 15.6.2016, p. 1).»
(a)lista principalelor componente ale indicelui de referinţă;
(b)toate criteriile şi metodele, inclusiv factorii de selecţie şi ponderare, metrica şi substituenţii utilizaţi în metodologia de calculare a indicelui de referinţă;
(c)criteriile aplicate pentru a exclude activele sau întreprinderile care sunt asociate cu un nivel al amprentei de carbon sau cu un nivel al rezervelor de combustibili fosili incompatibil cu includerea în indicele de referinţă;
(d)criteriile pentru stabilirea traiectoriei de decarbonizare;
(e)tipul şi sursa datelor utilizate pentru stabilirea traiectoriei de decarbonizare, pentru:
(i)emisiile de carbon din categoria 1, şi anume emisiile generate din surse controlate de întreprindere care emite activele-suport;
(ii)emisiile de carbon din categoria 2, şi anume emisiile provenite din consumul de electricitate cumpărată, de aburi sau alte surse de energie generate în amonte de întreprindere care emite activele-suport;
(iii)emisiile de carbon din categoria 3, şi anume toate emisiile indirecte care nu sunt menţionate la subpunctele (i) şi (ii) care au loc în lanţul valoric al societăţii care efectuează raportarea, inclusiv emisiile din amonte şi din aval, în special pentru sectoarele care au efecte semnificative asupra schimbărilor climatice şi atenuării efectelor acestora;
(iv)dacă datele utilizează Metodele privind amprenta de mediu a produselor şi a organizaţiilor, astfel cum sunt definite la punctul 2 literele (a) şi (b) din Recomandarea 2013/179/UE a Comisiei sau standarde globale ca cele ale Grupului operativ al Consiliului pentru Stabilitate Financiară privind informaţiile financiare legate de climă;
(f)expunerea totală legată de emisiile de carbon a portofoliului de indici;
În cazul în care un indice «mamă» este utilizat pentru construirea unui indice UE de referinţă pentru activităţile de tranziţie climatică, se face cunoscută eroarea de traiectorie între indicele UE de referinţă pentru activităţile de tranziţie climatică şi indicele «mamă».
Când un indice «mamă» este folosit pentru realizarea unui indice UE de referinţă pentru activităţile de tranziţie climatică, raportul dintre valoarea de piaţă a titlurilor de valoare care sunt incluse în indicele de referinţă pentru activităţile de tranziţie climatică şi valoarea de piaţă a titlurilor de valoare în indicele «mamă» se face cunoscut.
Metodologia aplicabilă indicilor UE de referinţă aliniaţi la Acordul de la Paris
2.În plus faţă de punctul 1 literele (a), (b) şi (c), administratorul unui indice UE de referinţă aliniat la Acordul de la Paris specifică formula sau calculul care este utilizat pentru a stabili dacă emisiile sunt în conformitate cu obiectivele Acordului de la Paris, asigurând în acelaşi timp confidenţialitatea şi protecţia know-how-ului şi a informaţiilor de afaceri nedivulgate (secrete comerciale), astfel cum sunt definite în Directiva (UE) 2016/943.
Modificări aduse metodologiei
3.Administratorii de indici UE de referinţă pentru activităţile de tranziţie climatică şi de indici UE de referinţă aliniaţi la Acordul de la Paris adoptă procedurile pentru introducerea de modificări metodologiei lor. Aceştia fac publice respectivele proceduri şi orice propuneri de modificare substanţială a metodologiei lor precum şi raţionamentele care stau la baza acestor modificări. Aceste proceduri trebuie să fie în concordanţă cu obiectivul imperativ potrivit căruia calculele indicelui de referinţă trebuie să fie în concordanţă cu articolul 3 alineatul (1) punctele 23a şi 23b. Aceste proceduri prevăd:
(a)notificarea prealabilă într-un termen clar, care le oferă utilizatorilor de indici de referinţă suficiente posibilităţi de a analiza şi de a formula observaţii cu privire la impactul acestor propuneri de modificări, având în vedere aprecierea administratorilor cu privire la circumstanţele globale;
(b)posibilitatea utilizatorilor de indici de referinţă de a formula observaţii cu privire la aceste modificări şi a administratorilor de a răspunde la aceste observaţii, şi accesibilitatea comentariilor respective după fiecare perioada de consultare în parte, cu excepţia cazului în care persoana care a formulat observaţia a solicitat confidenţialitatea.
4.Administratorii de indici UE de referinţă pentru activităţile de tranziţie climatică şi de indici UE de referinţă aliniaţi la Acordul de la Paris îşi examinează în mod regulat metodologiile cel puţin o dată pe an pentru a se asigura că indicii lor de referinţă reflectă în mod fiabil obiectivele declarate şi prevăd o procedură pentru a lua în considerare opiniile tuturor utilizatorilor relevanţi.
Publicat în Jurnalul Oficial cu numărul 171L din data de 29 iunie 2016