Directiva 2004/39/CE/21-apr-2004 privind pieţele instrumentelor financiare, de modificare a Directivelor 85/611/CEE şi 93/6/CEE ale Consiliului şi a Directivei 2000/12/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi de abrogare a Directivei 93/22/CEE a Consiliului

Acte UE

Editia Speciala a Jurnalului Oficial

Ieşit din vigoare

Versiune de la: 15 Noiembrie 2017

Dată act: 21-apr-2004

Emitent: Parlamentul European;Consiliul Uniunii Europene

(1)Directiva 93/22/CEE a Consiliului din 10 mai 1993 privind serviciile de investiţii în domeniul valorilor mobiliare ⁽⁵⁾ urmărea crearea unui mediu în care întreprinderile de investiţii şi băncile autorizate ar putea, pe baza autorizaţiei eliberate şi a supravegherii exercitate de statul lor membru de origine, furniza anumite servicii sau stabili sucursale în alte state membre. În acest sens, directiva menţionată anterior încerca să armonizeze condiţiile iniţiale de autorizare şi de funcţionare aplicabile întreprinderilor de investiţii, inclusiv normele de conduită. De asemenea, prevedea armonizarea anumitor norme aferente funcţionării pieţelor reglementate.

(2)În ultimii ani, investitorii apelează din ce în ce mai mult la pieţele financiare, în care găsesc o gamă largă de servicii şi instrumente, a căror complexitate a crescut. Această evoluţie justifică o extindere a cadrului juridic comunitar, care trebuie să includă toate activităţile oferite investitorilor. În acest sens, se cuvine a se ajunge la nivelul de armonizare necesar pentru a oferi investitorilor un nivel ridicat de protecţie şi pentru a permite întreprinderilor de investiţii să îşi furnizeze serviciile în întreaga Comunitate, care reprezintă o piaţă unică, pe baza supravegherii exercitate în statul membru de origine. Prin urmare, Directiva 93/22/CEE ar trebui să fie înlocuită cu o nouă directivă.

(5)Este necesară instaurarea unui cadru de reglementare global care să reglementeze executarea tranzacţiilor cu instrumente financiare, oricare ar fi metodele de tranzacţionare utilizate în acest scop, pentru a garanta o calitate sporită de efectuare a operaţiunilor investitorilor şi pentru a păstra integritatea şi eficienţa globală a sistemului financiar. Prin urmare, se impune a adopta un cadru de reglementare coerent şi adaptat riscului, aplicabil principalelor tipuri de sisteme de executare a ordinelor valabile în prezent pe piaţa financiară europeană. Pentru aceasta, este indispensabil a recunoaşte apariţia, în paralel cu pieţele reglementate, a unei noi generaţii de sisteme de tranzacţionare organizată, care trebuie supuse anumitor obligaţii vizând menţinerea funcţionării eficiente şi ordonate a pieţelor financiare. în scopul echilibrării cadrului de reglementare, se cuvine a include un nou serviciu de investiţii, aferent exploatării unui MTF (sistem multilateral de tranzacţionare).

(6)Termenii de "piaţă reglementată" şi "MTF" ar trebui definiţi şi aceste definiţii ar trebui să fie strâns legate una de cealaltă, astfel încât să reiasă că acoperă aceleaşi funcţii de tranzacţionare organizată. Acestea ar trebui să excludă sistemele bilaterale în cadrul cărora o întreprindere de investiţii intervine, pentru fiecare tranzacţionare în cont propriu şi nu ca intermediar, fără a-şi asuma riscuri, între cumpărător şi vânzător. Termenul "sisteme" include toate pieţele care sunt alcătuite dintr-un ansamblu de norme şi dintr-o platformă de tranzacţionare, precum şi cele a căror funcţionare se bazează numai pe un ansamblu de norme. Pieţele reglementate şi MTF nu sunt obligate să gestioneze un sistem "tehnic" pentru compararea ordinelor. O piaţă care se compune doar dintr-un ansamblu de norme care reglementează aspectele legate de acceptarea de membri, de acceptarea instrumentelor la tranzacţionări, de tranzacţionările între membri, de notificarea tranzacţiilor şi, după caz, de obligaţiile de transparenţă este o piaţă reglementată sau un MTF în sensul prezentei directive, iar tranzacţiile încheiate în conformitate cu aceste norme sunt considerate ca fiind încheiate în temeiul unui sistem de piaţă reglementată sau al unui MTF. Expresia "interese ale cumpărătorilor şi ale vânzătorilor" trebuie înţeleasă în sensul larg, ca incluzând ordinele, preţul şi indicarea interesului. Condiţia potrivit căreia interesele sunt aduse împreună în sistem în conformitate cu norme nediscreţionare stabilite de operatorul sistemului implică faptul că această întâlnire a lor se efectuează în cadrul normelor sistemului sau în cadrul protocoalelor sau procedurilor sale operaţionale interne (inclusiv procedurile informatice). Prin "norme nediscreţionare" se înţelege că aceste norme nu lasă întreprinderii de investiţii care utilizează sistemul nici o marjă de intervenţie discreţionară asupra interacţiunii intereselor exprimate. Definiţiile necesită ca aceste interese să fie aduse împreună astfel încât confruntarea lor să conducă la un contract, a cărui executare are loc în conformitate cu normele sistemului sau cu protocoalele sau procedurile sale operaţionale interne.

(8)Persoanele care îşi administrează propriile active şi întreprinderi, care nu furnizează nici un serviciu de investiţii şi/sau nu exercită nici o activitate de investiţii alta decât tranzacţionarea în cont propriu, cu excepţia cazului în care sunt formatori de piaţă sau tranzacţionează în cont propriu în mod organizat, frecvent şi sistematic în afara unei pieţe reglementate sau a unui MTF, furnizând un sistem accesibil terţilor pentru a intra în tranzacţionări cu aceştia, nu ar trebui incluse în sfera de aplicare a prezentei directive.

(10)Se impune a exclude întreprinderile de asigurări ale căror activităţi fac obiectul unei supravegheri adecvate de către autorităţile competente în materie de control prudenţial şi care sunt reglementate de Directiva 64/225/CEE a Consiliului din 25 februarie 1964 privind eliminarea restricţiilor cu privire la libertatea de stabilire şi libertatea de a presta servicii în domeniul reasigurărilor şi al retrocedărilor (¹), de prima Directivă 73/239/CEE a Consiliului din 24 iulie 1973 de coordonare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative privind iniţierea şi exercitarea activităţii de asigurare directă generală (²), alta decât asigurarea de viaţă, precum şi de Directiva 2002/83/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 noiembrie 2002 privind asigurarea directă de viaţă (³).

(16)Pentru a beneficia de exonerările prevăzute de prezenta directivă, persoana în cauză trebuie să îndeplinească în permanenţă condiţiile aferente. În special, în cazul în care o persoană furnizează servicii de investiţii sau exercită activităţi de investiţii şi este exceptată de la măsurile prevăzute de prezenta directivă întrucât aceste servicii sau activităţi, considerate la nivelul grupului, sunt auxiliare în raport cu activitatea sa principală, aceasta nu ar trebui să mai fie exceptată în cazul în care furnizarea serviciilor respective sau exercitarea activităţilor respective ar înceta să mai fie auxiliară în raport cu activitatea sa principală.

(18)Instituţiile de credit care sunt autorizate în temeiul Directivei 2000/12/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 martie 2000 privind iniţierea şi exercitarea activităţii instituţiilor de credit (¹) nu ar trebui să aibă nevoie de o altă autorizaţie în temeiul prezentei directive pentru a furniza servicii de investiţii sau a exercita activităţi de investiţii de aceeaşi natură. În cazul în care o instituţie de credit decide să furnizeze astfel de servicii sau să exercite asemenea activităţi, autorităţile competente ar trebui să se asigure, înainte de a acorda autorizaţia, că ea respectă dispoziţiile pertinente ale prezentei directive.

(22)Principiile recunoaşterii reciproce şi ale supravegherii exercitate de statul membru de origine reclamă ca autorităţile competente ale statelor membre să nu acorde autorizaţia, sau să o retragă, în cazul în care anumite elemente, precum conţinutul programului de activitate, distribuirea geografică sau activităţile exercitate efectiv, indică faptul că, în mod evident, întreprinderea de investiţii a optat pentru sistemul juridic al unui stat membru pentru a se sustrage de la normele mai stricte în vigoare într-un alt stat membru pe teritoriul căruia ea intenţionează să îşi exercite sau îşi exercită majoritatea activităţilor. O întreprindere de investiţii care este persoană juridică ar trebui să fie autorizată în statul membru în care se află sediul social al acesteia. O întreprindere de investiţii care nu este persoană juridică ar trebui să fie autorizată în statul membru în care este situată administraţia sa centrală. În plus, statele membre ar trebui să solicite ca administraţia centrală a unei întreprinderi de investiţii să fie întotdeauna situată în statul său membru de origine şi să funcţioneze efectiv în acest stat.

(24)Întreprinderile de investiţii care sunt exonerate de la anumite obligaţii prevăzute de Directiva 93/6/CEE a Consiliului din 15 martie 1993 privind rata de adecvare a capitalului întreprinderilor de investiţii şi al instituţiilor de credit (²) sunt obligate să deţină fie un capital minim, fie o asigurare de responsabilitate civilă profesională, fie o combinaţie a acestor două obligaţii. Orice adaptare a valorilor acestei asigurări ar trebui să ţină seama de revizuirea efectuată în cadrul Directivei 2002/92/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 9 decembrie 2002 privind intermedierea de asigurări (³). Acest regim special în materie de adecvare a capitalului propriu ar trebui să nu aducă atingere nici unei decizii legate de tratamentul aplicat întreprinderilor respective în cadrul revizuirilor viitoare ale legislaţiei comunitare privind adecvarea capitalului.

(25)Deoarece sfera de aplicare a reglementării prudenţiale ar trebui să fie limitată doar la entităţile care reprezintă un risc de contrapartidă pentru alţi participanţi de pe piaţă datorită faptului că acestea gestionează un portofoliu de tranzacţionare cu titlu profesional, se cuvine a exclude din această sferă de aplicare nu numai entităţile care tranzacţionează instrumente financiare în cont propriu, inclusiv instrumentele derivate pe materii prime reglementate de prezenta directivă, ci şi cele care furnizează, în mod auxiliar la nivelul grupului, servicii de investiţii legate de aceste instrumente derivate clienţilor activităţii lor principale, cu condiţia ca această activitate principală să nu reprezinte furnizarea de servicii de investiţii în sensul prezentei directive.

(26)Pentru a proteja drepturile de proprietate şi drepturile similare ale unui investitor asupra valorilor mobiliare, precum şi drepturile sale asupra fondurilor încredinţate unei întreprinderi, se cuvine a face distincţie între aceste drepturi şi cele ale întreprinderii respective. Cu toate acestea, acest principiu nu ar trebui să împiedice o întreprindere să funcţioneze în nume propriu dar în interesul unui investitor, în cazul în care însăşi natura operaţiunii o cere şi investitorul îşi exprimă acordul în acest sens, de exemplu apelând la împrumutul de titluri.

(27)În cazul în care, în conformitate cu legislaţia comunitară şi în special cu Directiva 2002/47/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 6 iunie 2002 privind contractele de garanţie financiară (¹), un client transferă întreaga proprietate de instrumente financiare sau de fonduri unei întreprinderi de investiţii cu titlu de asigurări de obligaţii prezente sau viitoare, fie că sunt reale, condiţionale sau potenţiale, sau pentru a le garanta în alt mod, se cuvine, de asemenea, a considera că aceste instrumente sau fonduri nu trebuie să mai aparţină clientului.

(28)Sucursalele întreprinderilor de investiţii deja autorizate în ţări terţe ar trebui să aibă posibilitatea de a continua să beneficieze de procedurile de autorizare aflate în vigoare în Comunitate. Dimpotrivă, aceste sucursale nu ar trebui să aibă libertatea de a presta servicii prevăzută la articolul 49 al doilea paragraf din tratat, şi nici de libertatea de stabilire într-un alt stat membru decât cel în care sunt stabilite. În cazurile în care Comunitatea nu este legată prin nici o obligaţie bilaterală sau multilaterală, se cuvine a prevedea o procedură vizând să asigure faptul că întreprinderile de investiţii comunitare beneficiază de un tratament echivalent în ţările terţe respective.

(30)Un serviciu ar trebui considerat ca fiind furnizat la iniţiativa unui client, în afara cazurilor în care acesta solicită serviciul respectiv în urma unei comunicări personalizate care i-a fost transmisă de întreprindere sau în numele acesteia şi care îl invită sau este menită să îl invite să se intereseze de un instrument financiar sau de o anumită tranzacţie. Un serviciu poate fi considerat ca fiind furnizat la iniţiativa clientului chiar dacă acesta solicită serviciul în urma unei comunicări oarecare conţinând o promovare sau o ofertă privind instrumente financiare, efectuată într-un mod oarecare şi care, prin însăşi natura sa, are un caracter general şi se adresează publicului, sau unui grup sau unei categorii mai largi de clienţi sau de clienţi potenţiali.

(32)Prin derogare de la principiul conform căruia statul membru de origine eliberează autorizaţia, exercită supravegherea şi îşi asumă controlul îndeplinirii obligaţiilor prevăzute în scopul exploatării unei sucursale, se cuvine a încredinţa autorităţii competente a statului membru gazdă a sucursalei responsabilitatea de a controla îndeplinirea anumitor obligaţii prevăzute de prezenta directivă pentru orice operaţiune efectuată de o sucursală pe teritoriul statului membru în care este stabilită; această din urmă autoritate este, de fapt, cea mai apropiată de sucursală şi, prin urmare, cea mai bine plasată pentru a detecta şi a stopa infracţiuni împotriva normelor aplicabile operaţiunilor efectuate de aceasta.

(39)Autorităţile competente ale statelor membre nu ar trebui să elibereze certificatul de înmatriculare sau ar trebui să îl retragă în cazul în care activităţile exercitate efectiv indică în mod clar faptul că un agent afiliat a optat pentru sistemul juridic al unui stat membru cu scopul de a se sustrage de la normele mai stricte în vigoare într-un alt stat membru pe teritoriul căruia acest agent afiliat intenţionează să îşi exercite sau îşi exercită efectiv majoritatea activităţilor.

(44)În cadrul dublului obiectiv de protejare a investitorilor şi de asigurare a bunei funcţionări a pieţelor valorilor mobiliare, se cuvine a garanta transparenţa tranzacţiilor şi a veghea ca normele prevăzute în acest scop să se aplice întreprinderilor de investiţii în cazul în care acestea operează pe aceste pieţe. Pentru a permite investitorilor sau participanţilor de pe piaţă să evalueze, în orice moment, condiţiile unei tranzacţii cu acţiuni pe care intenţionează s-o efectueze şi să verifice, a posteriori, condiţiile în conformitate cu care aceasta a fost executată, se cuvine a stabili norme comune în ceea ce priveşte publicarea detaliilor aferente tranzacţiilor cu acţiuni deja efectuate şi divulgarea detaliilor privind posibilităţile actuale de tranzacţii cu acţiuni. Aceste norme sunt necesare pentru a garanta integrarea reală a pieţelor naţionale ale acţiunilor, pentru a spori eficacitatea procesului global de formare a preţurilor acestor instrumente şi pentru a favoriza respectarea efectivă a obligaţiilor de bună executare. Realizarea acestor obiective presupune instituirea unui regim global de transparenţă aplicabil tuturor tranzacţiilor cu acţiuni, indiferent dacă sunt executate de o întreprindere de investiţii pe o bază bilaterală sau prin intermediul unei pieţe reglementate sau al unui MTF. Obligaţia întreprinderilor de investiţii în temeiul prezentei directive de a afişa un preţ de cumpărare şi de vânzare şi de a executa un ordin la preţul afişat nu exonerează întreprinderile de investiţii de obligaţia de a plasa un ordin către un alt sistem de executare în cazul în care internalizarea ar fi de natură să împiedice întreprinderea să îndeplinească obligaţiile de bună executare.

(46)Un stat membru poate decide să aplice cerinţele de transparenţă înainte şi după tranzacţionare prevăzute de prezenta directivă la alte instrumente financiare decât acţiunile. În acest caz, cerinţele respective ar trebui să se aplice tuturor întreprinderilor de investiţii pentru care acest stat este statul membru de origine pentru operaţiunile realizate pe teritoriul său şi pentru operaţiunile transfrontali-ere, în conformitate cu principiul libertăţii de a presta servicii. Aceste cerinţe ar trebui să se aplice, de asemenea, operaţiunilor realizate pe teritoriul statului membru respectiv de sucursale, stabilite pe teritoriul său, ale unor întreprinderi de investiţii autorizate într-un alt stat membru.

(48)Pentru a facilita finalizarea tranzacţiilor transfrontaliere, se cuvine a prevedea ca întreprinderile de investiţii să poate avea acces la sistemele de compensare şi de regularizare în întreaga Comunitate, indiferent dacă tranzacţia respectivă a fost sau nu încheiată pe o piaţă reglementată a statului membru în cauză. Întreprinderile de investiţii care doresc să adere direct la sistemele de regularizare ale altor state membre ar trebui să se conformeze cerinţelor operaţionale şi comerciale care condiţionează calitatea de membru, precum şi măsurilor prudenţiale vizând menţinerea funcţionării armonioase şi ordonate a pieţelor financiare.

(49)Autorizaţia referitoare la exploatarea unei pieţe reglementate ar trebui să includă orice activitate care are legătură directă cu afişarea, prelucrarea, executarea, confirmarea şi notificarea ordinelor, din momentul în care acestea sunt primite de piaţa reglementată şi până în momentul în care sunt transmise pentru finalizare ulterioară, precum şi orice activitate aferentă admiterii de instrumente financiare la tranzacţionare. Autorizaţia ar trebui să includă, de asemenea, tranzacţiile încheiate prin intermediul formatorilor de piaţă la care apelează piaţa reglementată, în cazul în care aceste tranzacţii se efectuează în cadrul sistemelor sale şi în conformitate cu normele care le reglementează. Tranzacţiile încheiate de membri sau de către participanţi ai pieţei reglementate sau ai MTF nu trebuie considerate toate ca efectuate în cadrul sistemelor unei pieţe reglementate sau ale unui MTF. Tranzacţiile pe care membrii sau participanţii le încheie în mod bilateral şi care nu îndeplinesc toate obligaţiile stabilite pentru o piaţă reglementată sau un MTF în temeiul prezentei directive ar trebui considerate ca tranzacţii încheiate în afara unei pieţe reglementate sau a unui MTF în scopul definirii internalizatorilor sistematici. În astfel de cazuri, obligaţia întreprinderilor de investiţii de a-şi face publice preţurile ferme ar trebui să se aplice în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de prezenta directivă.

(53)Prezenta directivă nu îşi propune să solicite aplicarea de norme de transparenţă înainte de tranzacţionare în cazul tranzacţiilor extrabursiere (OTC), care, prin natura lor, sunt ocazionale şi nu au caracter regulat, se efectuează cu contrapartide en gros şi fac parte dintr-o relaţie comercială care se caracterizează ea însăşi prin tranzacţii ce depăşesc mărimea normală a pieţei şi se efectuează în afara sistemelor utilizate în mod obişnuit de întreprinderea respectivă pentru a-şi desfăşura activitatea de internalizator sistematic.

(57)Dispoziţiile prezentei directive referitoare la admiterea de instrumente la tranzacţionare în conformitate cu normele aplicate de o piaţă reglementată nu ar trebui să aducă atingere aplicării Directivei 2001/34/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 28 mai 2001 privind admiterea valorilor mobiliare la cota oficială a unei burse de valori şi informaţiile care trebuie publicate cu privire la aceste valori mobiliare ⁽¹⁾. O piaţă reglementată nu ar trebui împiedicată să aplice cerinţe mai stricte decât cele prevăzute de prezenta directivă emitenţilor de valori mobiliare sau de instrumente pe care intenţionează să le admită la tranzacţionare.

(58)Statele membre ar trebui să poată însărcina mai multe autorităţi competente cu aplicarea gamei variate de obligaţii prevăzute de prezenta directivă. Aceste autorităţi ar trebui să aibă un caracter public, care să le poată garanta independenţa în raport cu agenţii economici şi să asigure evitarea conflictelor de interese. Statele membre ar trebui să garanteze o finanţare adecvată a autorităţii competente, în conformitate cu dreptul lor intern. Desemnarea autorităţilor publice nu ar trebui să împiedice delegarea de funcţii, sub responsabilitatea autorităţii competente.

(61)Pentru a proteja clienţii şi fără a se aduce atingere dreptului acestora de a-şi prezenta litigiile în faţa instanţelor, se cuvine ca statele membre să încurajeze organismele publice sau private însărcinate cu soluţionarea acestor litigii pe cale extrajudiciară să coopereze în scopul soluţionării litigiilor transfrontaliere, ţinând seama de Recomandarea 98/257/CE a Comisiei din 30 martie 1998 privind principiile aplicabile organelor responsabile cu soluţionarea extrajudiciară a litigiilor privind furnizarea de servicii consumatorilor (¹). Atunci când aplică dispoziţiile privind procedurile extrajudiciare de depunere a reclamaţiilor şi de căi de atac, statele membre ar trebui încurajate să utilizeze mecanismele de cooperare transfrontaliere existente, în special reţeaua privind căile de atac în materie de servicii financiare FIN-Net (Financial Services Complaints Network - Reţeaua de reclamaţii privind serviciile financiare).

(63)Este necesar a consolida dispoziţiile privind schimbul de informaţii între autorităţile competente ale diferitelor state membre, precum şi obligaţiile reciproce ale acestor autorităţi în materie de asistenţă şi cooperare. În contextul unei activităţi transfrontaliere crescânde, autorităţile competente ar trebui să îşi furnizeze reciproc informaţiile necesare pentru exercitarea funcţiilor lor, astfel încât să garanteze aplicarea efectivă a prezentei directive, inclusiv în cazul în care o infracţiune sau o infracţiune suspectată poate fi de resortul autorităţilor competente ale mai multor state membre. În cadrul acestui schimb de informaţii, secretul profesional se impune întotdeauna, pentru a asigura transmiterea fără piedici a informaţiilor respective, precum şi protecţia drepturilor persoanelor în cauză.

(64)Cu ocazia şedinţei sale din 17 iulie 2000, Consiliul a instituit Comitetul înţelepţilor privind reglementarea pieţelor europene ale valorilor mobiliare. În raportul său final, acest comitet propunea introducerea unor noi tehnici legislative, bazate pe o abordare pe patru niveluri: principii esenţiale, măsuri de executare, cooperare şi control al aplicării. La nivelul 1, directiva ar trebui să se limiteze la a enunţa principii generale largi; la nivelul 2, măsurile tehnice de executare ar trebui să fie adoptate de Comisie, sprijinită de un comitet.

(67)Rezoluţia adoptată de Parlamentul European la 5 februarie 2002 privind aplicarea legislaţiei în cadrul serviciilor financiare a sprijinit, de asemenea, raportul final al Comitetului înţelepţilor, pe baza declaraţiei solemne făcute în aceeaşi zi de Comisie în faţa Parlamentului şi a scrisorii adresate, la 2 octombrie 2001, de Comisarul pentru Piaţa Internă preşedintelui Comisiei economice şi monetare a Parlamentului pe tema garanţiilor care ar fi furnizate acestuia din urmă referitor la rolul său în acest proces.

(69)Parlamentul European ar trebui să dispună de un termen de trei luni de la prima transmitere a proiectelor de modificare şi a măsurilor de punere în aplicare pentru a-i permite examinarea acestora şi exprimarea avizului. Cu toate acestea, în cazuri urgente şi justificate corespunzător, ar trebui să fie posibilă reducerea acestei perioade. În cazul în care, în perioada respectivă,

(71)Obiectivul care constă în crearea unei pieţe financiare integrate în care investitorii s-ar bucura de o protecţie suficientă şi în care eficienţa şi integritatea pieţei în general sunt salvgardate necesită stabilirea unor norme comune aplicabile întreprinderilor de investiţii oriunde ar fi acestea autorizate în Comunitate şi care să reglementeze funcţionarea pieţelor reglementate şi a altor sisteme de tranzacţionare, cu scopul de a evita ca opacitatea unei singure pieţe sau o blocare a acesteia să compromită funcţionarea eficientă a sistemului financiar european în ansamblul său. Dat fiind faptul că acest obiectiv poate fi mai bine realizat la nivelul comunitar, Comunitatea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporţionalităţii prevăzut la articolul menţionat anterior, prezenta directivă nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv,

TITLUL I:DEFINIŢII ŞI DOMENIUL DE APLICARE

Art. 1: Domeniul de aplicare

2.Următoarele dispoziţii se aplică şi instituţiilor de credit autorizate în temeiul Directivei 2000/12/CE în cazul în care acestea furnizează unul sau mai multe servicii de investiţii şi exercită una sau mai multe activităţi de investiţii:

Art. 2: Exceptări

1.Prezenta directivă nu se aplică:

(i)persoanelor care tranzacţionează instrumente financiare în cont propriu sau care furnizează servicii de investiţii privind instrumentele derivate pe materii prime sau contractele derivate menţionate la anexa I secţiunea C punctul 10 clienţilor activităţii lor principale cu condiţia ca aceste prestări să fie auxiliare în raport cu activitatea lor principală, în cazul în care această activitate principală este luată în considerare la nivelul grupului şi nu constă în furnizarea de servicii de investiţii în sensul prezentei directive sau de servicii bancare în sensul Directivei 2000/12/CE;

(k)persoanelor a căror activitate principală constă în tranzacţionarea în cont propriu a materiilor prime şi instrumentelor derivate pe aceste materii prime. Prezenta exonerare nu se aplică în cazul în care persoanele care tranzacţionează în cont propriu materii prime şi instrumente derivate pe materii prime fac parte dintr-un grup a cărui activitate principală este furnizarea de servicii de investiţii în sensul prezentei directive sau de servicii bancare în conformitate cu Directiva 2000/12/CE;

(l)întreprinderilor ale căror servicii şi activităţi de investiţii constau exclusiv în tranzacţionarea în cont propriu pe pieţe ale instrumentelor financiare la termen sau pe pieţe ale opţiunilor sau pe alte pieţe derivate şi pe pieţe la vedere doar cu scopul de a obţine poziţii pe pieţele derivate sau care tranzacţionează sau asigură formarea preţurilor în contul altor membri ai acestor pieţe şi sunt, prin urmare, acoperiţi de garanţia unui membru de compensare al acestor pieţe, în cazul în care responsabilitatea contractelor încheiate de aceste întreprinderi este asumată de un membru de compensare al aceloraşi pieţe;

3.Pentru a ţine seama de evoluţia pieţelor financiare şi a asigura aplicarea uniformă a prezentei directive, Comisia poate defini, în ceea ce priveşte exonerările prevăzute la alineatul (1) literele (c), (i) şi (k), criteriile care permit a stabili dacă o activitate trebuie considerată ca auxiliară în raport cu activitatea principală la nivelul grupului şi dacă o activitate este exercitată ocazional.

Art. 3: Exceptări opţionale

1.Statele membre pot opta să nu aplice prezenta directivă persoanelor pentru care reprezintă statul membru de origine şi care:

(v)întreprinderilor de investiţii cu capital fix, prevăzute la articolul 15 alineatul (4) din a doua Directivă 77/91/CEE a Consiliului din 13 decembrie 1976 de coordonare, în vederea echivalării, a garanţiilor impuse întreprinderilor în statele membre, în sensul articolului 58 al doilea paragraf din tratat, pentru protejarea intereselor asociaţilor sau terţilor, în ceea ce priveşte constituirea întreprinderilor anonime şi menţinerea şi modificarea capitalului acestora (¹), ale căror titluri sunt cotate sau tranzacţionate pe piaţa reglementată a unui stat membru;

Art. 4: Definiţii

(1)În sensul prezentei directive, prin următorii termeni se înţelege:

1."întreprindere de investiţii" înseamnă orice persoană juridică a cărei ocupaţie sau activitate obişnuită constă în furnizarea unuia sau mai multor servicii de investiţii terţilor şi în exercitarea uneia sau mai multor activităţi de investiţii cu titlu profesional;

2."servicii şi activităţi de investiţii" înseamnă orice serviciu şi orice activitate enumerate în anexa I secţiunea A şi referitoare la orice instrument menţionat la secţiunea C din aceeaşi anexă;

14."piaţă reglementată" înseamnă un sistem multilateral, exploatat şi gestionat de un operator, care asigură sau facilitează confruntarea - chiar în interiorul său şi în conformitate cu norme nediscreţionare - a unor interese multiple de vânzare şi de cumpărare exprimate de terţi pentru instrumente financiare, într-un mod care conduce la încheierea de contracte privind instrumente financiare admise la tranzacţionare în cadrul normelor sale şi al sistemelor sale, şi care este autorizat şi funcţionează în mod regulat în conformitate cu dispoziţiile titlului III;

18."valori mobiliare" înseamnă categoriile de titluri care pot fi tranzacţionate pe piaţa capitalurilor (cu excepţia instrumentelor de plată), precum:

20."stat membru de origine" înseamnă

25."agent afiliat" înseamnă orice persoană fizică sau juridică care, sub responsabilitatea deplină şi necondiţionată a unei singure şi unice întreprinderi de investiţii în contul căreia acţionează, promovează clienţilor sau clienţilor potenţiali servicii de investiţii şi servicii auxiliare, primeşte şi transmite instrucţiunile sau ordinele de la clienţi referitoare la instrumente financiare sau servicii de investiţii, plasează instrumente financiare şi furnizează clienţilor sau clienţilor potenţiali servicii de consiliere privind aceste instrumente sau servicii;

26."sucursală" înseamnă un sediu de exploatare altul decât administraţia centrală care reprezintă o parte, lipsită de personalitate juridică, a unei întreprinderi de investiţii şi care furnizează servicii de investiţii şi exercită activităţi de investiţii şi poate, de asemenea, furniza servicii auxiliare pentru care a obţinut o autorizaţie; toate sediile de exploatare stabilite în acelaşi stat membru de o întreprindere de investiţii al cărei sediu se află într-un alt stat membru sunt considerate ca fiind o singură sucursală;

27."participaţie calificată" înseamnă deţinerea, directă sau indirectă, într-o societate de investiţii, a unei participaţii care reprezintă cel puţin 10 % din capital sau din drepturile de vot, astfel cum este prevăzut la articolele 9 şi 10 din Directiva 2004/109/CE (*), având în vedere condiţiile de cumulare stabilite la articolul 12 alineatele (4) şi (5) din directiva respectivă sau care permite exercitarea unei influenţe semnificative asupra administrării societăţii de investiţii în care este deţinută participaţia respectivă;

31."legături strânse" înseamnă o situaţie în care cel puţin două persoane fizice sau juridice sunt legate prin:

b)un "control", şi anume relaţia între o întreprindere mamă şi o filială, în toate cazurile prevăzute la articolul 1 alineatele (1) şi (2) din Directiva 83/349/CEE sau o relaţie similară între orice persoană fizică sau juridică şi o întreprindere, orice filială a unei întreprinderi filiale fiind considerată, de asemenea, ca filială a întreprinderii mamă care le conduce.

TITLUL II:CONDIŢII DE AUTORIZARE ŞI DE FUNCŢIONARE APLICABILE ÎNTREPRINDERILOR DE INVESTIŢII

CAPITOLUL I:CONDIŢII ŞI PROCEDURI DE AUTORIZARE

Art. 5: Condiţii de autorizare

3.Statele membre înregistrează toate societăţile de investiţii. Registrul este accesibil publicului şi conţine informaţii privind serviciile sau activităţile pentru care societatea de investiţii este autorizată. Acest registru se actualizează în mod regulat. Fiecare autorizaţie se notifică Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea pentru valori mobiliare şi pieţe) (denumită în continuare «AEVMP»), înfiinţată prin Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului (^*).

4.Fiecare stat membru solicită ca:

Art. 6: Sferă de aplicare a autorizaţiei

Art. 7: Proceduri de eliberare şi de respingere a cererilor de autorizare

4.În vederea asigurării armonizării consecvente a prezentului articol şi a articolului 9 alineatele (2)-(4), a articolului 10 alineatele (1) şi (2), AEVMP poate elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza:

c)cerinţele aplicabile acţionarilor şi membrilor care deţin participaţii calificate, precum şi obstacolele care ar putea împiedica exercitarea efectivă a funcţiilor de supraveghere ale autorităţii competente, în temeiul articolului 10 alineatele (1) şi (2).

Art. 8: Retragerea autorizaţiei

Art. 9: Persoane care conduc efectiv activitatea

1.Statele membre solicită ca persoanele care conduc efectiv activitatea unei întreprinderi de investiţii să aibă o bună reputaţie şi o experienţă suficiente pentru a garanta gestionarea corectă şi prudentă a acestei întreprinderi.

4.Statele membre solicită ca gestionarea întreprinderilor de investiţii să fie asigurată de cel puţin două persoane care îndeplinesc cerinţele prevăzute la alineatul (1).

Art. 10: Acţionari şi asociaţi care deţin participări calificate

1.Autorităţile competente nu acordă autorizaţia care să îi permită unei întreprinderi de investiţii să furnizeze servicii de investiţii sau să exercite activităţi de investiţii înainte de a li se comunica identitatea acţionarilor şi a asociaţilor, direcţi sau indirecţi, persoane fizice sau juridice, care deţin o participare calificată, şi valoarea acestei participări.

3.Statele membre impun oricărei persoane fizice sau juridice sau unor astfel de persoane care acţionează concertat (denumite în continuare «potenţialul achizitor»), care a decis să achiziţioneze, direct sau indirect, o participaţie calificată într-o societate de investiţii, sau să majoreze, direct sau indirect, o astfel de participaţie calificată într-o societate de investiţii astfel încât proporţia drepturilor de vot sau a capitalului deţinut să fie egală sau mai mare decât 20 %, 30 % sau 50 % sau astfel încât întreprinderea de asigurare să devină filiala lor (denumită în continuare «proiect de achiziţie»), să notifice mai întâi în scris autorităţile competente ale societăţii de investiţii în cadrul căreia intenţionează să achiziţioneze ori să majoreze o participaţie calificată, indicând valoarea participaţiei vizate şi informaţiile relevante, astfel cum se prevede la articolul 10 b alineatul (4).

Statele membre impun oricărei persoane fizice sau juridice care a decis să cedeze, direct sau indirect, o participaţie calificată într-o societate de investiţii, să notifice mai întâi în scris autorităţile competente, indicând mărimea participaţiei vizate. O astfel de persoană trebuie, de asemenea, să notifice autorităţile competente în cazul în care a decis să îşi reducă participaţia calificată, astfel încât proporţia drepturilor de vot sau a capitalului deţinut să scadă sub 20 %, 30 % sau 50 % sau astfel încât societatea de investiţii să înceteze să mai fie filiala acesteia.

Pentru a stabili dacă au fost respectate criteriile privind participaţia calificată prevăzute de prezentul articol, statele membre nu ţin seama de drepturile de vot sau de acţiunile deţinute de societăţi de investiţii sau de instituţii de credit ca urmare a subscrierii de instrumente financiare şi/sau a plasării instrumentelor financiare în baza unui angajament ferm prevăzute în anexa I secţiunea A punctul 6, cu condiţia ca drepturile respective să nu fie exercitate sau utilizate în vreun alt mod pentru a interveni în administrarea activităţii emitentului, pe de o parte, şi cedate în termen de un an de la data achiziţiei, pe de altă parte.

4.Autorităţile competente implicate acţionează consultându-se reciproc pe deplin atunci când efectuează evaluarea prevăzută la articolul 10 b alineatul (1) (denumită în continuare «evaluarea»), în cazul în care potenţialul achizitor este:

c)o persoană fizică sau juridică ce controlează o instituţie de credit, o întreprindere de asigurare, o întreprindere de reasigurare, o societate de investiţii sau o societate de administrare a OPCVM, autorizată într-un alt stat membru sau într-un alt sector decât cel vizat de achiziţie.

Autorităţile competente îşi furnizează reciproc informaţii esenţiale sau relevante pentru evaluare, fără întârzieri nejustificate. Astfel, acestea îşi comunică, la cerere, orice informaţie relevantă şi, din oficiu, orice informaţie esenţială. Orice decizie a autorităţii competente care a autorizat societatea de investiţii vizată de proiectul de achiziţie indică eventualele opinii sau rezerve formulate de autoritatea competentă responsabilă pentru potenţialul achizitor.

5.Statele membre solicită întreprinderilor de investiţii care sunt informate cu privire la orice achiziţie sau cedare de participări deţinute în capitalul lor care ar face ca participările respective să depăşească sau să scadă sub unul dintre pragurile prevăzute la alineatul (3) primul paragraf să anunţe de îndată autorităţile competente.

Cel puţin o dată pe an, întreprinderile de investiţii transmit autorităţilor competente, de asemenea, numele acţionarilor şi ale asociaţilor care deţin participări calificate şi valoarea acestor participări, aşa cum rezultă, de exemplu, din informaţiile comunicate adunării generale anuale a acţionarilor şi asociaţilor sau în conformitate cu actele cu putere de lege aplicabile întreprinderilor ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată.

6.Statele membre solicită ca, în cazul în care influenţa exercitată de persoanele menţionate la alineatul (1) primul paragraf poate dăuna gestionării corecte şi prudente a unei întreprinderi de investiţii, autorităţile competente să ia măsurile care se impun pentru a stopa această situaţie.

Măsuri similare se aplică persoanelor care nu respectă obligaţia de a furniza informaţiile solicitate în prealabil cu privire la achiziţionarea sau creşterea unei participări calificate. În cazul în care o astfel de participare este achiziţionată în ciuda opoziţiei autorităţilor competente, statele membre prevăd, în mod independent de orice altă sancţiune care poate fi aplicată, fie suspendarea drepturilor de vot corespunzătoare, fie nulitatea voturilor exprimate sau posibilitatea anulării lor.

Art. 10^a: Termenul de evaluare

(1)Autorităţile competente transmit potenţialului achizitor, imediat şi, în orice caz, în termen de două zile lucrătoare de la primirea notificării prevăzute la articolul 10 alineatul (3) primul paragraf, precum şi la eventuala primire ulterioară a informaţiilor menţionate la alineatul (2) din prezentul articol, confirmarea de primire în scris.

(2)În cursul termenului de evaluare, dar nu mai târziu de cea de-a cincizecea zi lucrătoare a termenului respectiv, autorităţile competente pot, dacă este necesar, să solicite informaţiile suplimentare necesare pentru finalizarea evaluării. O astfel de solicitare se face în scris, precizându-se informaţiile suplimentare necesare.

(3)Autorităţile competente pot prelungi perioada de întrerupere menţionată la alineatul (2) paragraful al doilea cu până la treizeci de zile lucrătoare în cazul în care potenţialul achizitor este:

b)o persoană fizică sau juridică care nu face obiectul supravegherii în temeiul prezentei directive sau al Directivelor 85/611/CEE, 92/49/CEE (^*) 2002/83/CE, 2005/68/CE (^**) sau 2006/48/CE (^***).

(4)În cazul în care autorităţile competente, la finalizarea evaluării, decid să se opună proiectului de achiziţie, acestea informează în scris potenţialul achizitor în termen de două zile lucrătoare şi fără a depăşi termenul de evaluare, indicând motivele care au stat la baza acestei decizii. În conformitate cu legislaţia internă, la cererea potenţialului achizitor, se poate pune la dispoziţia publicului o motivare corespunzătoare a deciziei. Aceasta nu împiedică un stat membru să permită autorităţii competente să facă publică motivarea respectivă, fără a fi necesară cererea potenţialului achizitor.

(8)În vederea asigurării unei armonizări consecvente a prezentului articol, AEVMP elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare, pentru a stabili o listă exhaustivă a informaţiilor, menţionate la articolul 10^b alineatul (4), care urmează să fie incluse de potenţialii achizitori în notificarea lor, fără a aduce atingere alineatului (2).

Art. 10^b: Evaluarea

(1)La examinarea notificării prevăzute la articolul 10 alineatul (3) şi a informaţiilor menţionate la articolul 10 a alineatul (2), autorităţile competente evaluează, pentru a asigura administrarea sănătoasă şi prudentă a societăţii de investiţii vizată de achiziţie şi ţinând seama de posibila influenţă a potenţialului achizitor asupra societăţii de investiţii, caracterul adecvat al potenţialului achizitor, precum şi soliditatea financiară a proiectului de achiziţie, pe baza tuturor criteriilor următoare:

d)capacitatea societăţii de investiţii de a respecta şi de a continua să respecte cerinţele prudenţiale care îi revin în temeiul prezentei directive şi, după caz, în temeiul altor directive, şi anume Directivele 2002/87/CE (4)* şi 2006/49/CE (5)*, în special condiţia ca grupul din care va face parte să aibă o structură care să permită exercitarea unei supravegheri efective, schimbul real de informaţii între autorităţile competente şi împărţirea responsabilităţilor între autorităţile competente;

e)existenţa unor motive rezonabile de a suspecta că o operaţiune sau o tentativă de spălare de bani sau de finanţare a unor acte de terorism în înţelesul articolului 1 din Directiva 2005/60/CE (6)* a fost sau este săvârşită în legătură cu proiectul de achiziţie sau că proiectul de achiziţie ar putea creşte un astfel de risc.

Art. 12: Dotarea iniţială de capital

Art. 13: Cerinţe organizatorice

5.Orice întreprindere de investiţii adoptă, în cazul în care încredinţează unei terţe părţi executarea sarcinilor operaţionale esenţiale pentru furnizarea unui serviciu continuu şi satisfăcător pentru clienţi şi pentru exercitarea de activităţi de investiţii în mod continuu şi satisfăcător, măsurile rezonabile pentru a evita o agravare nejustificată a riscului operaţional. Externalizarea funcţiilor operaţionale importante nu trebuie realizată într-un mod care să dăuneze semnificativ calităţii controlului intern al întreprinderii de investiţii şi care să împiedice autoritatea de supraveghere să controleze respectarea corespunzătoare a tuturor obligaţiilor sale.

10.Pentru a ţine seama de evoluţia pieţelor financiare pe plan tehnic şi pentru a asigura aplicarea uniformă a alineatelor (2)-(9), Comisia adoptă măsuri de punere în aplicare care precizează cerinţele organizatorice concrete ce trebuie impuse întreprinderilor de investiţii care furnizează diferite servicii de investiţii şi servicii auxiliare şi exercită diferite activităţi de investiţii sau oferă o combinaţie a acestor activităţi.

Art. 14: Procesul de tranzacţionare şi finalizarea tranzacţiilor în MTF

2.Statele membre solicită întreprinderilor de investiţii sau operatorilor care gestionează un MTF să stabilească norme transparente privind criteriile care permit stabilirea instrumentelor financiare ce pot fi tranzacţionate în cadrul sistemelor lor.

3.Statele membre se asigură că articolele 19, 21 şi 22 nu se aplică tranzacţiilor încheiate în temeiul normelor care reglementează un MTF între membrii sau participanţii săi sau între MTF şi membrii sau participanţii săi cu privire la utilizarea MTF. Cu toate acestea, membrii sau participanţii la MTF respectă obligaţiile prevăzute la articolele 19, 21 şi 22 în ceea ce priveşte clienţii lor în cazul în care, acţionând în contul clienţilor lor, execută ordinele lor prin intermediul sistemelor unui MTF.

5.Statele membre solicită întreprinderilor de investiţii sau operatorilor care exploatează un MTF să informeze în mod clar utilizatorii în legătură cu responsabilităţile lor respective referitoare la regularizarea tranzacţiilor executate pe acest MTF. Statele membre solicită întreprinderilor de investiţii sau operatorilor care exploatează un MTF să fi adoptat dispoziţiile necesare pentru a favoriza regularizarea eficientă a tranzacţiilor efectuate prin intermediul sistemelor din cadrul MTF.

Art. 15: Relaţii cu ţările terţe

2.În cazul în care Comisia constată, pe baza informaţiilor care îi sunt comunicate în conformitate cu alineatul (1), că o ţară terţă nu acordă societăţilor de investiţii din Uniune un acces efectiv la piaţă comparabil cu cel oferit de Uniune întreprinderilor de investiţii din ţara terţă respectivă, Comisia, ţinând seama de orientările elaborate de AEVMP prezintă Consiliului propuneri pentru a-i fi încredinţat un mandat de negociere adecvat în vederea obţinerii unor posibilităţi de concurenţă comparabile pentru întreprinderile de investiţii din Uniune. Consiliul hotărăşte cu majoritate calificată.

3.În cazul în care Comisia constată, pe baza informaţiilor care îi sunt comunicate în conformitate cu alineatul (1), că întreprinderile de investiţii din Comunitate nu beneficiază, într-o ţară terţă, de un tratament naţional care acordă aceleaşi posibilităţi de concurenţă cu cele oferite întreprinderilor de investiţii din această ţară terţă şi că nu sunt îndeplinite condiţiile de acces efectiv la piaţă, Comisia poate angaja tranzacţionări în vederea remedierii situaţiei.

În condiţiile menţionate la primul paragraf, Comisia poate decide, în conformitate cu procedura de reglementare menţionată la articolul 64 alineatul (3), în orice moment şi în paralel cu angajarea de tranzacţionări, că autorităţile competente ale statelor membre trebuie să îşi limiteze sau să îşi suspende deciziile privind cererile de autorizare nesoluţionate sau viitoare şi achiziţia de participări la întreprinderile mamă, directe sau indirecte, care sunt reglementate de dreptul ţării terţe respective. Aceste limitări sau suspendări nu pot fi aplicate creării de filiale de către întreprinderile de investiţii autorizate corespunzător în Comunitate sau de către filialele acestora, nici achiziţionării de participări de către aceste întreprinderi de investiţii sau filiale într-o întreprindere de investiţii din Comunitate. Durata măsurilor menţionate nu poate depăşi 3 luni.

4.În cazul în care Comisia constată una dintre situaţiile menţionate la alineatele (2) şi (3), statele membre o informează la cererea acesteia cu privire la:

(b)orice proiect, în legătură cu care acestea sunt informate în temeiul articolului 10 alineatul (3), de achiziţionare de participări de către o astfel de întreprindere mamă într-o întreprindere de investiţii comunitară care ar transforma-o pe aceasta în filiala sa.

CAPITOLUL II:CONDIŢII DE FUNCŢIONARE APLICABILE ÎNTREPRINDERILOR DE INVESTIŢII

Secţiunea 1:Dispoziţii generale

Art. 16: Supravegherea regulată a respectării condiţiilor autorizării iniţiale

Art. 17: Obligaţia generală de supraveghere continuă

Art. 18: Conflicte de interese

2.În cazul în care dispoziţiile organizatorice sau administrative adoptate de o întreprindere de investiţii în conformitate cu articolul 13 alineatul (3) pentru a gestiona conflictele de interese nu sunt suficiente pentru a garanta, cu o certitudine rezonabilă, că riscul de a afecta interesele clienţilor va fi evitat, întreprinderea de investiţii îi informează în mod clar pe aceştia, înainte de a acţiona în numele lor, în legătură cu natura generală şi sursa acestor conflicte de interese.

3.Pentru a ţine seama de evoluţia pieţelor financiare pe plan tehnic şi pentru a asigura aplicarea uniformă a alineatelor (1) şi (2), Comisia adoptă măsuri de executare în vederea:

Secţiunea 2:Dispoziţii vizând garantarea protecţiei investitorilor

Art. 19: Norme de conduită pentru furnizarea de servicii de investiţii clienţilor

3.Clienţilor sau clienţilor potenţiali le sunt comunicate informaţii adecvate sub o formă comprehensibilă privind:

4.În cazul în care furnizează servicii de consiliere în investiţii sau servicii de gestionare de portofoliu, întreprinderea de investiţii obţine informaţiile necesare privind cunoştinţele şi experienţa clientului sau ale clientului potenţial în materie de investiţii, în raport cu tipul specific de produs sau de serviciu, situaţia sa financiară şi obiectivele sale de investiţii, astfel încât să îi poată recomanda serviciile de investiţii şi instrumentele financiare care îi convin.

5.În cazul în care întreprinderile de investiţii furnizează alte servicii de investiţii decât cele menţionate la alineatul (4), statele membre veghează ca acestea să solicite clientului sau clientului potenţial furnizarea de informaţii privind cunoştinţele şi experienţa sa în materie de investiţii în raport cu tipul specific de produs sau de serviciu propus sau solicitat, pentru a fi în măsură să stabilească dacă serviciul sau produsul de investiţii avut în vedere convine clientului.

6.Statele membre autorizează întreprinderile de investiţii, în cazul în care acestea furnizează servicii de investiţii care cuprind doar executarea şi primirea şi transmiterea ordinelor clienţilor, cu sau fără servicii auxiliare, să furnizeze aceste servicii de investiţii clienţilor lor fără necesitatea de a obţine informaţiile şi a proceda la evaluarea prevăzute la alineatul (5), în cazul în care sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:

- serviciile menţionate în partea introductivă se referă la acţiuni admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată sau pe o piaţă echivalentă a unei ţări terţe, instrumente ale pieţei monetare, obligaţiuni şi alte titluri de creanţă (cu excepţia obligaţiunilor şi a altor titluri de creanţă care presupun un instrument derivat), OPCVM şi alte instrumente financiare care nu sunt complexe. O piaţă a unei ţări terţe este considerată ca fiind echivalentă cu o piaţă reglementată în cazul în care respectă cerinţe echivalente cu cele prevăzute la titlul III. Comisia şi AEVMP publică pe site-urile lor internet o listă a acestor pieţe considerate ca fiind echivalente. Lista respectivă este actualizată periodic. AEVMP asistă Comisia în evaluarea pieţelor ţărilor terţe.

10.Pentru a asigura protecţia necesară a investitorilor şi aplicarea uniformă a alineatelor (1)-(8), Comisia adoptă măsuri de punere în aplicare care vizează a garanta că întreprinderile de investiţii respectă principiile prevăzute la alineatele menţionate anterior cu ocazia furnizării de servicii de investiţii sau de servicii auxiliare clienţilor lor. Aceste măsuri de punere în aplicare iau în considerare:

Art. 20: Furnizarea de servicii prin intermediul unei alte întreprinderi de investiţii

Art. 21: Obligaţia de a executa ordinele în condiţiile cele mai favorabile pentru client

1.Statele membre solicită întreprinderilor de investiţii să ia toate măsurile rezonabile pentru a obţine, la executarea ordinelor, cel mai bun rezultat posibil pentru clienţii lor ţinând seama de preţul, costurile, rapiditatea, probabilitatea de executare şi de soluţionare, mărimea, natura ordinului sau de orice alte considerente privind executarea ordinului. Cu toate acestea, de fiecare dată când există o instrucţiune specifică furnizată de clienţi, întreprinderea de investiţii execută ordinul respectând această instrucţiune.

3.Politica de executare a ordinelor include, în ceea ce priveşte fiecare categorie de instrumente, informaţii privind diferitele sisteme în care întreprinderea de investiţii execută ordinele clienţilor lor şi factorii care influenţează alegerea sistemului de executare. Aceasta include cel puţin sistemele care permit întreprinderii de investiţii să obţină, în majoritatea cazurilor, cel mai bun rezultat posibil pentru executarea ordinelor clienţilor.

Statele membre solicită ca, în cazul în care politica de executare a ordinelor prevede posibilitatea executării ordinelor clienţilor în afara unei pieţe reglementate sau a unui MTF, întreprinderea de investiţii să îşi informeze în special clienţii sau clienţii potenţiali în legătură cu această posibilitate. Statele membre solicită întreprinderilor de investiţii să obţină consimţământul prealabil expres al clienţilor lor înainte de a începe executarea ordinelor lor în afara unei pieţe reglementate sau a unui MTF. Întreprinderile de investiţii pot obţine acest consimţământ fie sub forma unui acord general, fie pentru anumite tranzacţii.

4.Statele membre solicită întreprinderilor de investiţii să supravegheze eficienţa dispoziţiilor lor în materie de executare a ordinelor şi a politicii lor în acest domeniu pentru a identifica lacunele şi a le remedia, după caz. În special, întreprinderile de investiţii examinează în mod regulat dacă sistemele de executare prevăzute de politica lor de executare a ordinelor permit obţinerea celui mai bun rezultat posibil pentru client sau dacă trebuie să opereze modificări ale dispoziţiilor lor în materie de executare. Statele membre solicită întreprinderilor de investiţii să semnaleze clienţilor orice modificare importantă a dispoziţiilor lor în materie de executare a ordinelor sau a politicii lor în acest domeniu.

6.Pentru a asigura necesitatea protecţiei investitorilor, funcţionarea echitabilă şi ordonată a pieţelor şi aplicarea uniformă a alineatelor (1), (3 şi (4), Comisia adoptă măsuri de punere în aplicare privind:

Art. 22: Norme de prelucrare a ordinelor clienţilor

2.Statele membre solicită ca, în cazul unui ordin limită al unui client privind acţiuni admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată, care nu este executat imediat în condiţiile de pe piaţă, întreprinderile de investiţii să adopte, în afara cazurilor în care clientul dă o instrucţiune contrară în mod expres, măsuri care să faciliteze executarea cât mai rapidă a acestui ordin, făcându-l public de îndată sub o formă uşor accesibilă celorlalţi participanţi de pe piaţă. Statele membre pot decide ca întreprinderile de investiţii să respecte această obligaţie transferând ordinul limită al unui client unei pieţe reglementate sau unui MTF. Statele membre prevăd că autorităţile competente pot să nu aplice această obligaţie în cazul ordinelor limită de o mărime neobişnuit de ridicată, în conformitate cu articolul 44 alineatul (2).

3.Pentru a se asigura că măsurile vizând garantarea protecţiei investitorilor şi funcţionarea echitabilă şi ordonată a pieţelor financiare ţin seama de evoluţia acestora pe plan tehnic şi pentru a asigura aplicarea uniformă a alineatelor (1) şi (2), Comisia adoptă măsuri de punere în aplicare care definesc:

Art. 23: Obligaţii ce revin întreprinderilor de investiţii care apelează la agenţi afiliaţi

2.Statele membre solicită ca, în cazul în care o întreprindere de investiţii decide să apeleze la un agent afiliat, aceasta să îşi asume responsabilitatea totală şi necondiţionată a oricărei acţiuni efectuate sau a oricărei omisiuni comise de acest agent afiliat în cazul în care acţionează în contul său. În plus, statele membre solicită ca întreprinderea de investiţii să se asigure că agentul afiliat respectiv comunică calitatea în care acţionează şi întreprinderea pe care o reprezintă atunci când contactează orice client sau client potenţial sau înainte de a tranzacţiona cu acesta.

3.Statele membre care decid să autorizeze societăţile de investiţii să apeleze la agenţi afiliaţi întocmesc un registru public. Agenţii afiliaţi sunt înregistraţi în registru public din statul membru în care aceştia sunt stabiliţi. AEVMP publică pe site-ul său internet trimiterile sau legăturile hipertext către toate registrele publice înfiinţate în temeiul prezentului articol de către statele membre care hotărăsc să permită societăţilor de investiţii să apeleze la agenţi afiliaţi.

4.Statele membre solicită întreprinderilor de investiţii care apelează la agenţi afiliaţi să adopte măsurile adecvate pentru a evita ca activităţile agenţilor afiliaţi care nu intră în sfera de aplicare a prezentei directive să aibă un impact negativ asupra activităţilor exercitate de agenţii afiliaţi în contul întreprinderii de investiţii.

Statele membre pot permite autorităţilor competente să colaboreze cu întreprinderile de investiţii şi cu instituţiile de credit, asociaţiile lor şi alte entităţi pentru înmatricularea agenţilor afiliaţi şi controlul respectării de către aceştia din urmă a cerinţelor prevăzute la alineatul (3). În special, agenţii afiliaţi pot fi înmatriculaţi de o întreprindere de investiţii, o instituţie de credit, asociaţiile acestora şi alte entităţi sub supravegherea autorităţii competente.

Art. 24: Tranzacţii cu contrapartide eligibile

1.Statele membre se asigură că întreprinderile de investiţii autorizate să execute ordine în numele clienţilor, şi să tranzacţioneze în cont propriu, şi să primească şi să transmită ordine pot antrena tranzacţii între contrapartidele eligibile sau încheia tranzacţii cu aceste contrapartide fără a trebui să respecte obligaţiile prevăzute la articolul 19, articolul 21 şi articolul 22 alineatul (1), în ceea ce priveşte tranzacţiile respective sau orice serviciu auxiliar legat direct de aceste tranzacţii.

2.Statele membre recunosc ca şi contrapartide eligibile în sensul prezentului articol întreprinderile de investiţii, instituţiile de credit, întreprinderile de asigurări, OPCVM şi întreprinderile lor de gestionare, fondurile de pensii şi întreprinderile lor de gestionare, celelalte instituţii financiare autorizate şi reglementate în conformitate cu legislaţia comunitară sau cu dreptul intern al unui stat membru, întreprinderile exceptate de la aplicarea prezentei directive în temeiul articolului 2 alineatul (1) literele (k) şi (l), guvernele naţionale şi serviciile lor, inclusiv organismele publice însărcinate cu gestionarea datoriei publice, băncile centrale şi organizaţiile supranaţionale.

3.De asemenea, statele membre pot recunoaşte ca şi contrapartide eligibile alte întreprinderi care îndeplinesc cerinţe proporţionale stabilite în prealabil, inclusiv praguri cantitative. În cazul unei tranzacţii în care contrapartida potenţială este stabilită într-un alt stat membru, întreprinderea de investiţii ţine seama de statutul celeilalte întreprinderi, definit de dreptul sau de măsurile în vigoare în statul membru în care este stabilită.

5.Pentru a asigura aplicarea uniformă a alineatelor (2), (3) şi (4), ţinând seama de evoluţia practicilor de piaţă, şi pentru a favoriza funcţionarea eficientă a pieţei unice, Comisia poate adopta măsuri de punere în aplicare care definesc:

Secţiunea 3:Transparenţa şi integritatea pieţei

Art. 25: Obligaţia de menţinere a integrităţii pieţei, de declarare a tranzacţiilor încheiate şi de păstrare a unei înregistrări a acestora

1.Fără a aduce atingere repartizării responsabilităţilor aferente asigurării respectării dispoziţiilor Directivei 2003/6/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind delictele de iniţiat şi manipulările de piaţă (abuzul de piaţă) (^*), statele membre coordonate de AEVMP în conformitate cu articolul 31 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 se asigură că sunt luate măsuri adecvate pentru ca autorităţile competente să poată controla activitatea societăţilor de investiţii pentru a se asigura că acestea o exercită într-un mod onest, echitabil şi profesional, care să favorizeze integritatea pieţei.

2.Statele membre solicită societăţilor de investiţii să menţină la dispoziţia autorităţii competente, pe o perioadă de minimum 5 ani, datele pertinente referitoare la toate tranzacţiile cu instrumente financiare pe care le-au încheiat, fie în cont propriu, fie în numele clientului. În cazul tranzacţiilor încheiate în numele unui client, aceste înregistrări conţin toate informaţiile privind identitatea acestui client, precum şi informaţiile necesare în temeiul Directivei 2005/60/CE a Consiliului.

3.Statele membre solicită întreprinderilor de investiţii care efectuează tranzacţii cu orice instrument financiar admis la tranzacţionare pe o piaţă reglementată să declare autorităţii competente detaliile acestor tranzacţii cât mai repede posibil şi până la închiderea zilei lucrătoare următoare. Această obligaţie se aplică fără deosebiri, indiferent dacă tranzacţiile în cauză au fost efectuate sau nu pe o piaţă reglementată.

5.Statele membre prevăd că declaraţiile sunt prezentate autorităţilor competente de către înseşi întreprinderile de investiţii, de o terţă parte care acţionează în numele lor, de un sistem de confruntare a ordinelor sau de declarare autorizat de autoritatea competentă sau de piaţa reglementată sau de MTF ale căror sisteme au permis încheierea tranzacţiei. În cazul în care tranzacţiile sunt declarate direct autorităţii competente de către o piaţă reglementată, un MTF sau un sistem de confruntare a ordinelor sau de declarare autorizat de autoritatea competentă, se poate face derogare de la obligaţia întreprinderilor de investiţii prevăzută la alineatul (3).

7.Pentru a se asigura că măsurile vizând menţinerea integrităţii sunt modificate astfel încât să ţină seama de evoluţia pieţelor financiare pe plan tehnic şi pentru a asigura aplicarea uniformă a alineatelor (1)-(5), Comisia poate adopta măsuri de punere în aplicare care definesc metodele şi normele care trebuie aplicate pentru declararea tranzacţiilor financiare, forma şi conţinutul acestor declaraţii, precum şi criteriile care permit definirea unei pieţe relevante în conformitate cu alineatul (3).

Art. 26: Controlul respectării normelor unui MTF şi a altor obligaţii legale

1.Statele membre solicită întreprinderilor de investiţii şi operatorilor care exploatează un MTF să instituie şi să menţină dispoziţii şi proceduri eficiente, în ceea ce priveşte MTF, pentru a controla în mod regulat că utilizatorii acestui sistem îi respectă normele. întreprinderile de investiţii şi operatorii care exploatează un MTF controlează tranzacţiile efectuate de utilizatorii lor în cadrul sistemului acestuia pentru a identifica încălcările normelor, orice condiţie de tranzacţionare de natură să perturbe stabilitatea pieţei sau orice comportament care poate sugera un abuz de piaţă.

2.Statele membre solicită întreprinderilor de investiţii şi operatorilor care exploatează un MTF să semnaleze autorităţii competente încălcările grave ale acestor norme, orice condiţie de tranzacţionare de natură să perturbe stabilitatea pieţei sau orice comportament care poate sugera un abuz de piaţă. De asemenea, statele membre solicită întreprinderilor de investiţii şi operatorilor care exploatează un MTF să transmită fără întârziere informaţiile relevante autorităţii competente pentru cercetarea şi urmărirea în justiţie a abuzurilor de piaţă şi să îi acorde acesteia tot ajutorul necesar pentru cercetarea şi urmărirea în justiţie a abuzurilor de piaţă comise în sistemele sale sau prin intermediul acestora.

Art. 27: Obligaţia întreprinderilor de investiţii de a-şi face publice preţurile ferme

1.Statele membre solicită internalizatorilor sistematici în acţiuni să publice un preţ ferm în ceea ce priveşte acţiunile admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată pentru care sunt internalizatori sistematici şi pentru care există o piaţă lichidă. În ceea ce priveşte acţiunile pentru care nu există piaţă lichidă, internalizatorii sistematici comunică preţurile clienţilor lor la cerere.

3.Internalizatorii sistematici îşi fac publice preţurile în mod regulat şi continuu în timpul orelor normale de tranzacţionare. Aceştia au dreptul să îşi actualizeze preţurile în orice moment. De asemenea, aceştia sunt autorizaţi, în condiţii de piaţă excepţionale, să le retragă.

Internalizatorii sistematici execută la preţul afişat în momentul primirii ordinului ordinele pe care le primesc de la clienţii lor profesionali referitoare la acţiunile pentru care sunt internalizatori sistematici. Cu toate acestea, aceştia pot executa aceste ordine la un preţ mai bun în cazul în care acest lucru este justificat, cu condiţia ca acest preţ să se înscrie într-un interval făcut public şi apropiat condiţiilor de piaţă şi ca aceste ordine să aibă o mărime superioară celei solicitate în mod normal de un investitor obişnuit.

În cazul în care un intemalizator sistematic care nu stabileşte un preţ decât pentru o singură mărime sau a cărui cotaţie cea mai ridicată este mai mică decât mărimea normală a pieţei primeşte de la un client un ordin de o mărime mai mare decât mărimea pentru care este stabilit preţul, dar mai mică decât mărimea normală a pieţei, el poate decide să execute partea de ordin care depăşeşte mărimea pentru care este stabilit preţul, în măsura în care o execută la preţul fixat, cu excepţiile prevăzute la cele două paragrafe anterioare. În cazurile în care internalizatorul sistematic stabileşte un preţ pentru diferite mărimi şi primeşte un ordin care se situează între aceste mărimi, pe care se decide să îl execute, îl execută la unul din preţurile stabilite, în conformitate cu dispoziţiile articolului 22, cu excepţiile prevăzute la cele două paragrafe anterioare.

5.Internalizatorii sistematici sunt autorizaţi să selecteze, în funcţie de politica lor comercială şi în mod obiectiv şi nediscrimina-toriu, investitorii cărora le permit accesul la preţurile lor. Aceştia dispun în acest scop de norme clare care reglementează accesul la preţurile lor. Internalizatorii sistematici pot refuza stabilirea unei relaţii comerciale sau pot înceta această relaţie cu investitorii pe baza unor consideraţii de ordin comercial precum solvabilitatea investitorului, riscul de contrapartidă şi regularizarea definitivă a tranzacţiei.

6.Pentru a limita riscul de a fi expuşi unor tranzacţii multiple din partea aceluiaşi client, internalizatorii sistematici sunt autorizaţi să restrângă în mod nediscriminatoriu numărul de tranzacţii ale aceluiaşi client pe care se angajează să le încheie în condiţiile publicate. De asemenea, aceştia sunt autorizaţi să restrângă, în mod nediscriminatoriu şi în conformitate cu dispoziţiile articolului 22, numărul total de tranzacţii simultane ale diferiţilor clienţi, însă doar în măsura în care numărul şi volumul ordinelor depuse de clienţi depăşeşte semnificativ norma.

7.Pentru a asigura aplicarea uniformă a alineatelor (1)-(6), astfel încât să permită evaluarea eficientă a acţiunilor şi optimizarea posibilităţii pe care o au întreprinderile de investiţii de a obţine cea mai bună tranzacţie pentru clienţii lor, Comisia adoptă măsuri de punere în aplicare care:

Art. 28: Transparenţa asigurată de întreprinderile de investiţii după tranzacţionare

1.Statele membre solicită cel puţin întreprinderilor de investiţii care încheie tranzacţii cu acţiuni admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată, fie în cont propriu, fie în numele clienţilor, în afara unei pieţe reglementate sau a unui MTF să facă publice volumul, preţul şi momentul încheierii acestor tranzacţii. Aceste informaţii sunt făcute publice, în măsura posibilului, în timp real, în condiţii comerciale rezonabile şi într-o formă uşor accesibilă celorlalţi participanţi de pe piaţă.

3.Pentru a asigura funcţionarea transparentă şi ordonată a pieţelor şi aplicarea uniformă a alineatului (1), Comisia adoptă măsuri de punere în aplicare care:

(b)precizează modalităţile de aplicare a obligaţiilor prevăzute la alineatul (1) în cazul tranzacţiilor care implică utilizarea de acţiuni în scopul garantării, împrumutării sau în alte scopuri, în cazul în care schimbul de astfel de acţiuni este determinat de alţi factori decât o evaluare a preţului lor de piaţă.

Art. 29: Cerinţe de transparenţă aplicabile în cazul MTF înainte de tranzacţionare

2.Statele membre abilitează autorităţile competente să exonereze întreprinderile de investiţii sau operatorii care exploatează un MTF de obligaţia de a face publice informaţiile menţionate la alineatul (1) în funcţie de modelul de piaţă sau de tipul şi mărimea ordinelor în cazurile definite în conformitate cu alineatul (3). Autorităţile competente au în special competenţa de a renunţa la această obligaţie în cazul în care tranzacţiile se referă la o mărime ridicată în raport cu mărimea normală a pieţei pentru acţiunile sau categoriile de acţiuni respective.

3.Pentru a asigura aplicarea uniformă a alineatelor (1) şi (2), Comisia adoptă măsuri de punere în aplicare privind:

(c)modelele de piaţă pentru care exonerarea de la obligaţia de publicitate înainte de tranzacţionare poate fi acordată în temeiul alineatului (2), în special aplicabilitatea obligaţiei în cazul metodelor de tranzacţionare utilizate de un MTF care încheie tranzacţii în conformitate cu normele sale, în raport cu preţuri stabilite în afara sistemelor din MTF sau prin licitaţii periodice.

Art. 30: Cerinţe de transparenţă aplicabile în cazul MTF după tranzacţionare

1.Statele membre solicită, cel puţin, întreprinderilor de investiţii şi operatorilor care exploatează un MTF să facă publice preţul, volumul şi momentul tranzacţiilor executate în cadrul sistemelor lor şi referitoare la acţiuni admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată. Statele membre solicită ca detaliile tuturor tranzacţiilor să fie făcute publice în condiţii comerciale rezonabile şi, în măsura posibilului, în timp real. Această cerinţă nu se aplică detaliilor tranzacţiilor efectuate pe un MTF care sunt făcute publice în cadrul sistemelor unei pieţe reglementate.

2.Statele membre îşi abilitează autorităţile competente să permită întreprinderilor de investiţii sau operatorilor care exploatează un MTF să decaleze publicarea caracteristicilor tranzacţiilor menţionate anterior în funcţie de tipul şi de mărimea lor. Autorităţile competente pot autoriza, în special, publicarea decalată în cazul tranzacţiilor privind mărimi ridicate în raport cu mărimea normală a pieţei pentru acţiunile sau categoriile de acţiuni tran-zacţionate. Statele membre solicită MTF să obţină autorizarea prealabilă a autorităţilor competente privind dispoziţiile propuse pentru organizarea acestei publicităţi decalate şi solicită ca aceste dispoziţii să fie comunicate în mod clar participanţilor de pe piaţă şi investitorilor în general.

3.Pentru a asigura funcţionarea eficientă şi ordonată a pieţelor financiare, precum şi aplicarea uniformă a alineatelor (1) şi (2), Comisia adoptă măsuri de punere în aplicare privind:

(b)condiţiile în care întreprinderile de investiţii sau operatorii care exploatează un MTF pot prevedea publicarea decalată a tranzacţiilor, precum şi criteriile care trebuie aplicate pentru a desemna tranzacţiile pentru care, în funcţie de mărimea lor şi de categoria de acţiuni respective, această publicare decalată este autorizată.

CAPITOLUL III:DREPTURILE ÎNTREPRINDERILOR DE INVESTIŢII

Art. 31: Libertatea de a presta servicii şi de a exercita activităţi de investiţii

1.Statele membre veghează ca fiecare întreprindere de investiţii autorizată şi supravegheată de autorităţile competente ale unui alt stat în conformitate cu prezenta directivă, şi cu Directiva 2000/12/CE în cazul instituţiilor de credit, să poată furniza în mod liber servicii de investiţii şi servicii auxiliare şi să exercite activităţi de investiţii pe teritoriul lor, cu condiţia ca aceste servicii şi activităţi să fie reglementate de autorizaţie. Serviciile auxiliare pot fi furnizate doar împreună cu un serviciu de investiţii şi/sau o activitate de investiţii.

2.Orice întreprindere de investiţii care doreşte să furnizeze servicii sau să exercite activităţi pe teritoriul unui alt stat membru pentru prima dată sau care doreşte să modifice gama de servicii furnizate sau de activităţi exercitate comunică următoarele informaţii autorităţilor competente ale statului său membru de origine:

(b)un program de activitate care menţionează, în special, serviciile şi/sau activităţile de investiţii, precum şi serviciile auxiliare pe care intenţionează să le furnizeze sau să le exercite şi care prevede apelarea la agenţi afiliaţi pe teritoriul statului membru în care intenţionează să furnizeze servicii.

În cazul în care societatea de investiţii intenţionează să apeleze la agenţi afiliaţi, autoritatea competentă a statului membru de origine al societăţii de investiţii comunică, la cererea autorităţii competente a statului membru gazdă şi într-un termen rezonabil, identitatea agenţilor afiliaţi la care societatea de investiţii intenţionează să apeleze în acest stat membru. Statul membru gazdă poate face publică această informaţie. AEVMP poate solicita acces la informaţiile respective, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 35 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 şi în condiţiile prevăzute la articolul respectiv.

6.Întreprinderea de investiţii sau operatorul care exploatează un MTF comunică autorităţii competente a statului său membru de origine numele statului membru în care intenţionează să furnizeze aceste facilităţi. În termen de o lună, autoritatea competentă a statului membru de origine a MTF comunică această informaţie statului membru în care MTF intenţionează să furnizeze asemenea facilităţi.

7.În vederea asigurării unei armonizări consecvente a prezentului articol, AEVMP poate elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza informaţiile care trebuie notificate în conformitate cu alineatele (2), (4) şi (6).

Art. 32: Stabilirea unei sucursale

1.Statele membre se asigură că serviciile şi/sau activităţile de investiţii şi serviciile auxiliare pot fi furnizate pe teritoriul lor în conformitate cu prezenta directivă şi cu Directiva 2000/12/CE prin stabilirea unei sucursale, cu condiţia ca aceste servicii şi activităţi să fie reglementate de autorizaţia acordată acestei întreprinderi de investiţii sau instituţiei de credit în statul membru de origine. Serviciile auxiliare pot fi furnizate doar împreună cu un serviciu de investiţii şi/sau o activitate de investiţii.

2.Statele membre solicită ca orice întreprindere de investiţii care doreşte să îşi stabilească o sucursală pe teritoriul unui alt stat membru să informeze în prealabil autoritatea competentă a statului său membru de origine şi să îi comunice acesteia informaţiile următoare:

3.În afara cazurilor în care are motive să se îndoiască de caracterul adecvat al structurii administrative sau de situaţia financiară a întreprinderii de investiţii, ţinând seama de activităţile avute în vedere, autoritatea competentă a statului membru de origine comunică toate aceste informaţii, în termen de 3 luni de la primirea lor, autorităţii competente a statului membru gazdă desemnate ca punct de contact în conformitate cu articolul 56 alineatul (1) şi informează întreprinderea de investiţii respectivă cu privire la aceasta.

4.Pe lângă informaţiile menţionate la alineatul (2), autoritatea competentă a statului membru de origine comunică autorităţii competente a statului membru gazdă informaţii detaliate privind sistemul acreditat de compensare pentru investitori la care întreprinderea de investiţii este afiliată în conformitate cu Directiva 97/9/CE. În caz de modificare a acestor informaţii, autoritatea competentă a statului membru de origine avizează autoritatea competentă a statului membru gazdă în legătură cu aceasta.

7.Autorităţii competente a statului membru în care se găseşte sucursala îi revine sarcina de a se asigura că serviciile furnizate de sucursală pe teritoriul său respectă obligaţiile prevăzute la articolele 19, 21, 22, 25, 27 şi 28 şi de măsurile adoptate în conformitate cu aceste dispoziţii.

Autoritatea competentă a statului membru în care se găseşte sucursala este abilitată să examineze facilităţile create de sucursală şi să solicite modificarea lor, în cazul în care o asemenea modificare este strict necesară pentru a-i permite să aplice obligaţiile prevăzute la articolele 19, 21, 22, 25, 27 şi 28 şi de măsurile adoptate în conformitate cu aceste dispoziţii, în ceea ce priveşte serviciile furnizate şi/sau activităţile exercitate de sucursală pe teritoriul său.

10.În vederea asigurării unei armonizări consecvente a prezentului articol, AEVMP poate elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza informaţiile care trebuie notificate în conformitate cu alineatele (2), (4) şi (9).

Art. 33: Accesul la pieţele reglementate

1.Statele membre solicită întreprinderilor de investiţii ale altor state membre autorizate pentru executarea ordinelor clienţilor sau tranzacţionarea în cont propriu să aibă dreptul de a deveni membre ale pieţelor reglementate stabilite pe teritoriul lor sau să aibă acces la aceste pieţe, în conformitate cu una dintre următoarele modalităţi:

Art. 34: Accesul la sistemele de contrapartidă centrală, de compensare şi de regularizare şi dreptul de a desemna un sistem de regularizare

1.Statele membre solicită întreprinderilor de investiţii ale altor state membre să aibă dreptul de a avea acces la sistemele de contrapartidă centrală, de compensare şi de regularizare existente pe teritoriul lor în scopul finalizării sau al organizării finalizării tranzacţiilor cu instrumente financiare.

2.Statele membre solicită ca fiecare piaţă reglementată stabilită pe teritoriul lor să ofere tuturor membrilor săi sau tuturor participanţilor săi dreptul de a desemna sistemul de regularizare a tranzacţiilor cu instrumente financiare efectuate pe piaţa respectivă, cu condiţia:

(b)confirmării, de către autoritatea competentă responsabilă cu supravegherea pieţei reglementate, a faptului că toate condiţiile tehnice de regularizare a tranzacţiilor încheiate pe această piaţă reglementată prin intermediul unui alt sistem de regularizare decât cel pe care l-a desemnat sunt de natură să permită funcţionarea armonioasă şi ordonată a pieţelor financiare.

Art. 35: Dispoziţii privind mecanismele de contrapartidă centrală, de compensare şi de regularizare în ceea ce priveşte MTF

2.Autoritatea competentă a întreprinderilor de investiţii şi a operatorilor care exploatează un MTF nu poate interzice apelarea la o contrapartidă centrală, la un organism de compensare şi/sau la un sistem de regularizare din alt stat membru, decât în cazul în care poate dovedi că această interdicţie este necesară pentru a menţine funcţionarea ordonată a MTF respectiv şi ţinând seama de condiţiile impuse sistemelor de regularizare la articolul 34 alineatul (2).

TITLUL III:PIEŢELE REGLEMENTATE

Art. 36: Autorizarea şi legea aplicabilă

1.Statele membre rezervă autorizarea ca piaţă reglementată pentru sistemele care respectă dispoziţiile prezentului titlu.

2.Statele membre solicită operatorului pieţei reglementate să desfăşoare activităţile aferente organizării şi exploatării pieţei reglementate sub supravegherea autorităţii competente. Acestea acţionează astfel încât autorităţile competente să se asigure în mod regulat că pieţele reglementate respectă dispoziţiile prezentului titlu. De asemenea, statele membre veghează ca autorităţile competente să verifice dacă pieţele reglementate îndeplinesc în orice moment condiţiile impuse pentru autorizarea iniţială, stabilite de prezentul titlu.

5.Autoritatea competentă poate retrage autorizaţia eliberată unei pieţe reglementate în cazul în care:

Art. 37: Cerinţe aplicabile gestionării unei pieţe reglementate

1.Statele membre solicită oricărei persoane care conduce în mod efectiv activităţile şi exploatarea unei pieţe reglementate să aibă o bună reputaţie şi o experienţă suficientă pentru a garanta gestionarea şi funcţionarea corecte şi prudente ale pieţei reglementate respective. De asemenea, statele membre impun operatorului pieţei reglementate să informeze autoritatea competentă în legătură cu identitatea persoanelor care conduc efectiv activităţile şi operaţiunile pieţei reglementate şi în legătură cu orice schimbare ulterioară a acestor persoane.

Art. 38: Cerinţe aplicabile persoanelor care exercită o influenţă semnificativă asupra gestionării unei pieţe reglementate

2.Statele membre solicită operatorului pieţei reglementate:

Art. 39: Cerinţe organizatorice

Art. 40: Admiterea instrumentelor financiare la tranzacţionare

3.Pe lângă obligaţiile prevăzute la alineatele (1) şi (2), statele membre solicită pieţelor reglementate să instituie şi să menţină facilităţi eficiente care să le permită a verifica dacă emitenţii valorilor mobiliare care sunt admise la tranzacţionare pe piaţa reglementată respectă prevederile dreptului comunitar privind obligaţiile în materie de informare iniţială, periodică şi specifică.

5.O valoare mobiliară care a fost admisă la tranzacţionare pe o piaţă reglementată poate fi admisă ulterior la tranzacţionare pe alte pieţe reglementate, chiar şi fără consimţământul emitentului şi cu respectarea dispoziţiilor pertinente din Directiva 2003/71/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind prospectul care trebuie publicat în caz de ofertă de valori mobiliare adresată publicului sau în vederea admiterii valorilor mobiliare la tranzacţionare şi de modificare a Directivei 2001/34/CE^(1). Această a doua piaţă reglementată informează emitentul că valoarea mobiliară respectivă este tranzacţionată pe această piaţă. Un emitent nu este obligat să furnizeze direct informaţia solicitată în temeiul alineatului (3) unei pieţe reglementate care a admis valorile sale mobiliare la tranzacţionare fără consimţământul său.

6.Pentru a asigura aplicarea uniformă a alineatelor (1)-(5), Comisia adoptă măsuri de punere în aplicare care precizează:

(c)măsurile pe care trebuie să le adopte piaţa reglementată în conformitate cu alineatul (3) în vederea facilitării accesului membrilor sau participanţilor săi la informaţiile care au fost făcute publice în condiţiile stabilite de dreptul comunitar.

Art. 41: Suspendarea şi retragerea instrumentelor de la tranzacţionare

1.Fără a aduce atingere dreptului autorităţilor competente de a solicita suspendarea sau retragerea unui instrument de la tranzacţionare în conformitate cu articolul 50 alineatul (2) literele (j) şi (k), operatorul de piaţă reglementată poate suspenda sau retrage de la tranzacţionare orice instrument financiar care nu mai respectă normele pieţei reglementate, în afara cazurilor în care o astfel de măsură poate afecta în mod semnificativ interesele investitorilor sau compromite funcţionarea ordonată a pieţei.

2.Autoritatea competentă care solicită suspendarea sau retragerea unui instrument financiar de la tranzacţionare pe una sau mai multe pieţe reglementate comunică de îndată decizia sa publicului, AEVMP şi autorităţilor competente ale celorlalte state membre. Cu excepţia situaţiilor în care interesele investitorilor sau funcţionarea ordonată a pieţei interne ar putea fi afectate în mod semnificativ, autorităţile competente ale celorlalte state membre solicită suspendarea sau retragerea instrumentului financiar respectiv de la tranzacţionare pe pieţele reglementate şi MTF care funcţionează sub supravegherea lor.

Art. 42: Accesul la pieţele reglementate

2.Aceste norme stabilesc toate obligaţiile care revin membrilor sau participanţilor în temeiul:

3.Pieţele reglementate pot admite ca membri sau participanţi întreprinderile de investiţii şi instituţiile de credit autorizate în temeiul Directivei 2000/12/CE, precum şi alte persoane care:

4.Statele membre se asigură că membrii şi participanţii nu sunt obligaţi să îşi impună reciproc obligaţiile prevăzute la articolele 19, 21 şi 22 în ceea ce priveşte tranzacţiile încheiate pe o piaţă reglementată. Cu toate acestea, membrii sau participanţii pieţei reglementate aplică obligaţiile prevăzute la articolele 19, 21 şi 22 în ceea ce priveşte clienţii lor în cazul în care, acţionând în contul clienţilor lor, execută ordinele acestora pe o piaţă reglementată.

6.Fiecare stat membru autorizează, fără nici o altă cerinţă juridică sau administrativă, pieţele reglementate din alte state membre să adopte, pe teritoriul său, dispoziţiile necesare pentru a permite membrilor şi participanţilor care s-au stabilit pe teritoriul său să aibă acces la distanţă la aceste pieţe şi să tranzacţioneze pe acestea.

Piaţa reglementată comunică autorităţii competente a statului său membru de origine numele statului membru în care intenţionează să ofere astfel de facilităţi. În termen de o lună, autoritatea competentă a statului membru de origine comunică această informaţie statului membru în care piaţa reglementată intenţionează să ofere astfel de facilităţi. AEVMP poate solicita acces la informaţiile respective, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 35 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 şi în condiţiile prevăzute la articolul respectiv.

Art. 43: Controlul respectării normelor pieţelor reglementate şi a altor obligaţii legale

1.Statele membre solicită pieţelor reglementate să instituie şi să menţină măsuri şi proceduri eficiente pentru controlul regulat al respectării normelor lor de către membrii sau participanţii lor. Pieţele reglementate supraveghează tranzacţiile efectuate de membrii sau participanţii lor în cadrul sistemelor lor, în vederea identificării oricărei încălcări a normelor respective, a oricărei condiţii de tranzacţionare de natură să perturbe stabilitatea pieţei sau a oricărui comportament care poate sugera un abuz de piaţă.

2.Statele membre solicită operatorilor pieţelor reglementate să semnaleze autorităţii competente a pieţei reglementate orice încălcare semnificativă a normelor lor sau orice condiţie de tranzacţionare de natură să perturbe stabilitatea pieţei şi care poate antrena un abuz de piaţă. De asemenea, statele membre solicită operatorilor pieţelor reglementate să furnizeze fără întârziere informaţiile pertinente autorităţii competente în materie de investigaţii şi urmăriri în justiţie privind abuzurile de piaţă pe pieţele reglementate şi să acorde acesteia întregul sprijin necesar pentru investigarea şi urmărirea în justiţie a abuzurilor de piaţă comise în sistemele pieţei reglementate sau prin intermediul acestora.

Art. 44: Cerinţe de transparenţă înainte de tranzacţionare aplicabile pieţelor reglementate

1.Statele membre solicită pieţelor reglementate, cel puţin, să facă publice preţurile de cumpărare şi de vânzare, precum şi importanţa poziţiilor de tranzacţionare exprimate la aceste preţuri, afişate de sistemele lor pentru acţiunile admise la tranzacţionare. Statele membre solicită ca aceste informaţii să fie puse la dispoziţia publicului în condiţii comerciale rezonabile şi în mod continuu, în cadrul programului normal de tranzacţionare.

2.Statele membre abilitează autorităţile competente să exonereze pieţele reglementate de obligaţia de a face publice informaţiile menţionate la alineatul (1), în funcţie de modelul de piaţă sau de tipul şi mărimea ordinelor în cazurile definite în conformitate cu alineatul (3). Autorităţile competente au în special dreptul de a renunţa la această obligaţie în ceea ce priveşte tranzacţiile a căror mărime este neobişnuit de mare în raport cu mărimea normală a pieţei pentru acţiunile sau categoriile de acţiuni tranzacţionate.

3.Pentru a asigura aplicarea uniformă a alineatelor (1) şi (2), Comisia adoptă măsuri de punere în aplicare care precizează:

(c)modelele de piaţă pentru care exonerarea de la obligaţia de publicitate înainte de tranzacţionare poate fi acordată în temeiul alineatului (2), în special aplicabilitatea obligaţiei în cazul metodelor de tranzacţionare utilizate de pieţele reglementate care încheie tranzacţii în conformitate cu normele lor, în raport cu preţuri stabilite în afara pieţelor reglementate sau prin licitaţii periodice.

Art. 45: Cerinţe de transparenţă după tranzacţionare aplicabile pieţelor reglementate

1.Statele membre solicită pieţelor reglementate cel puţin să facă publice preţul, volumul şi momentul tranzacţiilor executate în ceea ce priveşte acţiuni admise la tranzacţionare. Statele membre solicită ca detaliile tuturor acestor tranzacţii să fie făcute publice în condiţii comerciale rezonabile şi, în măsura posibilului, în timp real.

2.Statele membre îşi abilitează autorităţile competente să permită pieţelor reglementate să decaleze publicarea informaţiilor detaliate menţionate anterior în funcţie de tipul şi de mărimea lor. Autorităţile competente pot autoriza în special publicarea decalată în cazul tranzacţiilor a căror mărime este ridicată în raport cu mărimea normală a pieţei pentru acţiunile sau categoriile de acţiuni tranzacţionate. Statele membre solicită pieţelor reglementate să obţină autorizarea prealabilă a autorităţilor competente privind dispoziţiile propuse pentru organizarea acestei publicităţi decalate şi solicită ca aceste dispoziţii să fie comunicate în mod clar participanţilor de pe aceste pieţe şi investitorilor în general.

3.Pentru a asigura funcţionarea eficientă şi ordonată a pieţelor financiare, precum şi aplicarea uniformă a alineatelor (1) şi (2), Comisia adoptă măsuri de punere în aplicare privind:

(b)condiţiile în care o piaţă reglementată poate prevedea publicarea decalată a tranzacţiilor, precum şi criteriile care trebuie aplicate pentru a desemna tranzacţiile pentru care, în funcţie de mărimea lor şi de categoria de acţiuni respective, această publicare decalată este autorizată.

Art. 46: Dispoziţii privind mecanismele de contrapartidă centrală, de compensare şi de regularizare

2.Autoritatea competentă a unei pieţe reglementate nu poate interzice apelarea la o contrapartidă centrală, la un organism de compensare şi la un sistem de regularizare din alt stat membru, decât în cazul în care poate dovedi că această interdicţie este necesară pentru a menţine funcţionarea ordonată a pieţei reglementate respective şi ţinând seama de condiţiile impuse sistemelor de regularizare la articolul 34 alineatul (2).

TITLUL IV:AUTORITĂŢI COMPETENTE

CAPITOLUL I:DESEMNARE, COMPETENŢE ŞI PROCEDURI PRIVIND CĂILE DE ATAC

Art. 48: Desemnarea autorităţilor competente

2.Autorităţile competente menţionate la alineatul (1) sunt autorităţi publice, fără a se aduce atingere unei eventuale delegări a sarcinilor lor către alte entităţi, în cazurile în care această posibilitate este prevăzută în mod expres la articolul 5 alineatul (5), articolul 16 alineatul (3), articolul 17 alineatul (2) şi articolul 23 alineatul (4) din prezenta directivă.

Nici o delegare de sarcini către alte entităţi decât cele menţionate la alineatul (1) nu se poate referi la exercitarea autorităţii publice şi nici la utilizarea de competenţe discreţionare de decizie. Statele membre solicită autorităţilor competente ca, înainte de a proceda la delegare, să ia toate măsurile rezonabile pentru a se asigura că delegatarii potenţiali au capacităţile şi resursele necesare pentru executarea efectivă a tuturor misiunilor lor şi că delegarea se înscrie în mod imperativ într-un cadru clar definit şi documentat, care reglementează exercitarea sarcinilor delegate şi care enunţă misiunile ce trebuie întreprinse şi condiţiile în care acestea trebuie executate. Aceste condiţii presupun o clauză care constrânge entitatea respectivă să acţioneze şi să se organizeze astfel încât să evite orice conflict de interese şi să se asigure că informaţiile obţinute în exercitarea sarcinilor delegate nu sunt utilizate în mod neloial sau într-un mod care poate afecta concurenţa. În toate cazurile, autorităţilor competente desemnate în conformitate cu alineatul (1) le revine, în ultimă instanţă, sarcina de a se asigura de respectarea prezentei directive şi a măsurilor sale de aplicare.

Art. 49: Cooperare între autorităţile din acelaşi stat membru

Art. 50: Competenţe pe care trebuie să le aibă autorităţile competente

1.Autorităţile competente sunt investite cu toate competenţele de supraveghere şi de investigare necesare pentru exercitarea funcţiilor lor. În limitele prevăzute de cadrul legislativ intern, acestea exercită aceste competenţe:

2.Competenţele menţionate la alineatul (1) sunt exercitate în conformitate cu dreptul intern şi cuprind cel puţin următoarele drepturi:

Art. 51: Sancţiuni administrative

1.Fără a aduce atingere procedurilor privind retragerea unei autorizaţii şi dreptului lor de a aplica sancţiuni penale, statele membre se asigură, în conformitate cu dreptul lor intern, că pot fi adoptate măsurile adecvate sau că pot fi aplicate sancţiuni administrative adecvate împotriva persoanelor responsabile de o încălcare a dispoziţiilor adoptate în temeiul prezentei directive. Acestea acţionează astfel încât aceste măsuri să fie eficiente, proporţionale şi cu efect de descurajare.

Art. 52: Dreptul la o cale de atac

1.Statele membre se asigură că orice decizie luată în temeiul actelor cu putere de lege şi a actelor administrative adoptate în conformitate cu prezenta directivă este justificată în mod corespunzător şi poate face obiectul unui drept la o cale de atac jurisdicţională. Dreptul la o cale de atac jurisdicţională se aplică şi în cazul în care nu s-a luat nici o hotărâre, în termen de 6 luni de la depunerea sa, în privinţa unei cereri de autorizare care cuprinde toate informaţiile necesare.

2.Statele membre prevăd ca unul sau mai multe din organismele următoare, în conformitate cu dreptul intern, să poată intenta, în interesul consumatorilor şi în conformitate cu dreptul intern, o acţiune în faţa tribunalelor sau a autorităţilor administrative competente pentru a aplica dispoziţiile interne referitoare la punerea în aplicare a prezentei directive:

Art. 53: Mecanismul extrajudiciar de soluţionare a reclamaţiilor investitorilor

Art. 54: Secretul profesional

1.Statele membre se asigură că autorităţile competente, orice persoană care lucrează sau a lucrat pentru autorităţile competente sau pentru entităţile delegatare ale sarcinilor acestora în conformitate cu articolul 48 alineatul (2), precum şi auditorii sau experţii mandataţi de autorităţile competente respectă secretul profesional. Nici o informaţie confidenţială pe care au primit-o de la aceste persoane în exercitarea funcţiilor lor nu poate fi divulgată nici unei persoane sau autorităţi, decât într-o formă rezumată sau agregată care împiedică identificarea întreprinderilor de investiţii, a operatorilor, a pieţelor reglementate sau a oricărei persoane în cauză, fără a se aduce atingere cazurilor reglementate de dreptul penal sau de alte dispoziţii ale prezentei directive.

3.Fără a aduce atingere cazurilor reglementate de dreptul penal, autorităţile competente, organismele sau persoanele fizice sau juridice altele decât autorităţile competente, care primesc informaţii confidenţiale în temeiul prezentei directive, le pot utiliza doar în executarea sarcinilor lor şi pentru exercitarea funcţiilor lor în cazul autorităţilor competente în cadrul sferei de aplicare a prezentei directive sau, în cazul celorlalte autorităţi, organisme sau persoane fizice sau juridice, în scopurile pentru care aceste informaţii le-au fost comunicate şi în cadrul procedurilor administrative şi judiciare specific legate de exercitarea funcţiilor lor. Cu toate acestea, în cazul în care autoritatea competentă sau orice altă autoritate, organism sau persoană care comunică informaţia îşi exprimă consimţământul în acest sens, autoritatea care a primit informaţia o poate utiliza în alte scopuri.

4.Orice informaţie confidenţială primită, schimbată sau transmisă în temeiul prezentei directive este supusă cerinţelor secretului profesional prevăzute de prezentul articol. Cu toate acestea, prezentul articol nu împiedică autorităţile competente să transmită sau să facă schimb de informaţii confidenţiale în conformitate cu prezenta directivă sau cu alte directive aplicabile în special întreprinderilor de investiţii, instituţiilor de credit, fondurilor de pensii, OPCVM, intermediarilor de asigurări şi reasigurări, pieţelor reglementate sau operatorilor, cu acordul autorităţii competente, al unei alte autorităţi, al unui alt organism sau al unei alte persoane fizice sau juridice care a comunicat aceste informaţii.

Art. 55: Relaţiile cu auditorii

1.Statele membre prevăd cel puţin că orice persoană autorizată în temeiul celei de-a opta Directive 84/253/CEE a Consiliului din 10 aprilie 1984 privind autorizarea persoanelor responsabile de controlul legal al documentelor contabile ⁽¹⁾, care se achită într-o întreprindere de investiţii de misiunile prevăzute la articolul 51 din a patra Directivă 78/660/CEE a Consiliului din 25 iulie 1978 privind conturile anuale ale anumitor tipuri de întreprinderi ⁽²⁾, la articolul 37 din Directiva 83/349/CEE sau la articolul 31 din Directiva 85/611/CEE sau de orice altă misiune legală, este obligată să semnaleze fără întârziere autorităţii competente orice fapt sau orice decizie privind întreprinderea de investiţii respectivă, de care a luat cunoştinţă în exercitarea misiunilor respective şi care ar putea:

CAPITOLUL II:Cooperarea dintre autorităţile competente din statele membre şi AEVMP

Art. 56: Obligaţia de cooperare

1.Autorităţile competente din mai multe state membre cooperează între ele de fiecare dată când acest lucru este necesar pentru realizarea misiunilor prevăzute de prezenta directivă, utilizând competenţele care le sunt conferite fie de prezenta directivă, fie de dreptul intern.

Pentru a facilita şi a accelera cooperarea şi, în special, schimbul de informaţii, statele membre desemnează o autoritate competentă unică, pentru a servi ca punct de contact în sensul prezentei directive. Statele membre comunică Comisiei, AEVMP şi celorlalte state membre numele autorităţilor însărcinate să primească cererile de schimb de informaţii sau de cooperare în temeiul prezentului alineat. AEVMP publică o listă a acestor autorităţi pe site-ul său internet şi asigură actualizarea acesteia.

4.În cazul în care autoritatea competentă are motive întemeiate să bănuiască faptul că anumite acte care încalcă dispoziţiile prezentei directive sunt comise sau au fost comise pe teritoriul unui alt stat membru de către entităţi care nu sunt supuse supravegherii sale, ea informează autoritatea competentă a celuilalt stat membru şi AEVMP într-un mod cât mai detaliat posibil. Autoritatea competentă notificată adoptă măsurile necesare. Ea comunică rezultatele intervenţiei sale autorităţii competente care a informat-o şi AEVMP şi, în măsura posibilului, le comunică elementele importante apărute între timp. Prezentul alineat nu aduce atingere competenţei autorităţii competente notificatoare.

5.Pentru a garanta o aplicare uniformă a alineatului (2), Comisia poate adopta măsuri de punere în aplicare pentru a stabili criteriile în funcţie de care funcţionarea unei pieţe reglementate într-un stat membru gazdă ar putea fi considerată ca având o importanţă considerabilă pentru funcţionarea pieţelor valorilor mobiliare şi pentru protecţia investitorilor în statul membru gazdă respectiv.

Art. 57: Cooperarea în cadrul activităţilor de supraveghere, de verificare la faţa locului şi al investigaţiilor

(1)Autoritatea competentă a unui stat membru poate solicita cooperarea autorităţii competente a unui alt stat membru în cadrul unei activităţi de supraveghere sau în scopul unei verificări la faţa locului sau în cadrul unei investigaţii. În cazul întreprinderilor de investiţii care sunt membre la distanţă ale unei pieţe reglementate, autoritatea competentă a acestei pieţe reglementate poate alege să se adreseze direct lor, caz în care informează autoritatea competentă a statului membru de origine a membrului la distanţă respectiv în legătură cu aceasta.

(3)În vederea asigurării unei armonizări consecvente a alineatului (1), AEVMP poate elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare, pentru a preciza informaţiile care trebuie furnizate autorităţilor competente atunci când cooperează în cadrul activităţilor de supraveghere, al activităţilor de verificare la faţa locului şi al investigaţiilor.

Art. 58: Schimb de informaţii

1.Autorităţile competente ale statelor membre care au fost desemnate ca puncte de contact în sensul prezentei directive, în conformitate cu articolul 56 alineatul (1), îşi comunică reciproc fără întârziere informaţiile necesare în scopul îndeplinirii misiunilor atribuite autorităţilor competente desemnate în conformitate cu articolul 48 alineatul (1) şi prevăzute de dispoziţiile adoptate în temeiul prezentei directive.

2.Autoritatea competentă desemnată ca punct de contact poate transmite informaţiile primite în temeiul alineatului (1) şi al articolelor 55 şi 63 către autorităţile prevăzute la articolul 49. Acestea transmit informaţiile altor organisme sau persoane fizice sau juridice numai cu consimţământul expres al autorităţilor competente care le-au comunicat şi doar în scopurile pentru care autorităţile competente şi-au dat consimţământul, excepţie făcând cazurile justificate. În aceste din urmă cazuri, punctul de contact informează de îndată omologul său care a trimis informaţiile.

3.Autorităţile menţionate la articolul 49 şi celelalte organisme sau persoane fizice sau juridice care primesc informaţii confidenţiale în temeiul alineatului (1) sau al articolelor 55 şi 6 3 le pot utiliza numai în exercitarea funcţiilor lor, în special:

5.Dispoziţiile prezentului articol şi dispoziţiile articolelor 54 şi 63 nu împiedică autoritatea competentă să transmită AEVMP, Comitetului european pentru risc sistemic (denumit în continuare «CERS»), băncilor centrale, Sistemului European al Băncilor Centrale şi Băncii Centrale Europene care acţionează în calitate de autorităţi monetare şi, după caz, altor autorităţi publice însărcinate cu supervizarea sistemelor de plăţi şi de decontare informaţii confidenţiale destinate îndeplinirii atribuţiilor acestora; de asemenea, nu li se interzice acestor autorităţi sau organisme să comunice autorităţilor competente orice informaţie de care acestea ar putea avea nevoie în scopul exercitării funcţiilor prevăzute în prezenta directivă.

Art. 58^a: Medierea cu caracter obligatoriu

Art. 59: Refuzul de a coopera

Art. 60: Consultarea între autorităţile competente înainte de acordarea unei autorizări

1.Autoritatea competentă a unui stat membru este consultată înainte de acordarea unei autorizări unei întreprinderi de investiţii care este:

2.Autoritatea competentă a unui stat membru însărcinată cu supravegherea instituţiilor de credit sau a întreprinderilor de asigurări este consultată înainte de a acorda o autorizare unei întreprinderi de investiţii care este:

3.Autorităţile competente menţionate la alineatele (1) şi (2) se consultă în special în scopul evaluării calităţii acţionarilor sau asociaţilor şi onorabilităţii şi experienţei persoanelor care conduc efectiv activitatea şi care sunt asociate în gestionarea unei alte entităţi din acelaşi grup. Acestea îşi comunică reciproc orice informaţii care privesc calitatea acţionarilor sau membrilor şi buna reputaţie şi experienţa persoanelor care conduc efectiv activitatea şi care pot interesa celelalte autorităţi competente, în scopul eliberării unei autorizaţii sau al controlului permanent al respectării condiţiilor de exercitare.

4.În vederea asigurării unor condiţii uniforme de aplicare a alineatelor (1) şi (2), AEVMP poate elabora proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare în vederea elaborării de formulare standard, modele şi proceduri pentru consultarea altor autorităţi competente înainte de acordarea unei autorizaţii.

Art. 61: Competenţele statelor membre gazdă

2.În exercitarea responsabilităţilor conferite de prezenta directivă, orice stat membru gazdă poate solicita sucursalelor întreprinderilor de investiţii să furnizeze informaţiile necesare pentru a verifica dacă respectă normele care le sunt aplicabile pe teritoriul său, pentru cazurile prevăzute la articolul 32 alineatul (7). Obligaţiile astfel impuse acestor sucursale nu pot fi, cu toate acestea, mai stricte decât cele pe care acest stat membru le impune întreprinderilor stabilite pe teritoriul său pentru monitorizarea conformării acestora la aceleaşi standarde.

Art. 62: Măsuri conservatoare care trebuie adoptate de statele membre gazdă

1.În cazul în care autoritatea competentă a statului membru gazdă are motive clare şi demonstrabile să estimeze că o întreprindere de investiţii care operează în cadrul regimului libertăţii de a presta servicii pe teritoriul său sau care deţine o sucursală pe teritoriul său încalcă obligaţiile care îi revin în temeiul dispoziţiilor adoptate în conformitate cu prezenta directivă, care nu conferă prerogative autorităţii competente a statului membru gazdă, ea comunică aceste aspecte autorităţii competente a statului membru de origine.

2.În cazul în care autorităţile competente ale statului membru gazdă constată că o întreprindere de investiţii având o sucursală pe teritoriul său nu respectă actele cu putere de lege adoptate în acest stat în temeiul dispoziţiilor prezentei directive care conferă prerogative autorităţilor competente ale statului membru gazdă, acestea solicită acestei întreprinderi să pună capăt acestei situaţii necorespunzătoare.

3.În cazul în care autoritatea competentă a statului membru gazdă a unei pieţe reglementate sau a unui MTF are motive clare şi demonstrabile să estimeze că această piaţă reglementată sau acest MTF încalcă obligaţiile care îi revin în temeiul dispoziţiilor adoptate în conformitate cu prezenta directivă, comunică acest lucru autorităţii competente a statului membru de origine a pieţei reglementate respective sau a MTF respectiv.

a)după ce a informat autoritatea competentă a statului membru de origine, autoritatea competentă a statului membru gazdă ia toate măsurile adecvate necesare pentru a proteja investitorii sau pentru a menţine buna funcţionare a pieţelor, ceea ce include posibilitatea de a împiedica piaţa reglementată menţionată sau MTF să îşi pună facilităţile la dispoziţia membrilor la distanţă sau a participanţilor stabiliţi în statul membru gazdă. Comisia şi AEVMP sunt informate fără întârziere cu privire la aceste măsuri;

CAPITOLUL III:COOPERARE CU ŢĂRILE TERŢE

Art. 63: Schimb de informaţii cu ţările terţe

1.Statele membre şi, în conformitate cu articolul 33 din Regulamentul(UE) nr. 1095/2010, AEVMP pot încheia acorduri de cooperare care prevăd schimbul de informaţii cu autorităţile competente din ţări terţe, cu condiţia ca informaţiile comunicate să beneficieze de garanţii ale secretului profesional cel puţin echivalente cu cele solicitate în temeiul articolului 54. Acest schimb de informaţii trebuie să fie destinat îndeplinirii sarcinilor autorităţilor competente respective.

(e)supravegherea persoanelor însărcinate cu auditul legal al conturilor întreprinderilor de asigurări, al instituţiilor de credit, al societăţilor de investiţii şi al altor instituţii financiare.

TITLUL V:DISPOZIŢII FINALE

Art. 64: Comitet

4.Până la 31 decembrie 2010 şi, ulterior, cel puţin o dată la trei ani, Comisia reexaminează dispoziţiile referitoare la competenţele sale de executare şi prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport cu privire la modul în care aceste competenţe au fost exercitate. Raportul analizează, în special, necesitatea propunerii de modificări la prezenta directivă de către Comisie, pentru a asigura un domeniu de aplicare adecvat al competenţelor de executare conferite Comisiei. Concluzia cu privire la faptul că sunt sau nu necesare modificări este însoţită de o expunere de motive detaliată. Raportul este însoţit, dacă este necesar, de o propunere legislativă de modificare a dispoziţiilor prin care se conferă Comisiei competenţe de executare.

Art. 64^a: Clauza privind încetarea de drept a efectelor juridice

Până la 1 decembrie 2011, Comisia reexaminează articolele 2, 4, 10b, 13, 15, 18, 19, 21, 22, 24 şi 25, articolele 27-30 şi articolele 40, 44, 45, 56 şi 58 şi prezintă orice propunere legislativă adecvată pentru a permite aplicarea deplină a actelor delegate în temeiul articolului 290 din TFUE şi a actelor de punere în aplicare în temeiul articolului 291 din TFUE în ceea ce priveşte prezenta directivă. Fără a aduce atingere măsurilor de punere în aplicare deja adoptate, competenţele conferite Comisiei la articolul 64 de adoptare a măsurilor de executare rămase după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona la 1 decembrie 2009, încetează să se mai aplice de la 1 decembrie 2012.

Art. 65: Rapoarte şi revizuire

(3)Până la 30 aprilie 2008, pe baza consultărilor publice şi având în vedere discuţiile cu autorităţile competente, Comisia raportează Parlamentului European şi Consiliului cu privire la:

Art. 70: Transpunere

Art. 71: Dispoziţii tranzitorii

5.Orice sistem existent care intră sub incidenţa definiţiei unui MTF (sistem multilateral de tranzacţionare) exploatat de un operator de piaţă dintr-o piaţă reglementată, se autorizează ca MTF la solicitarea operatorului de piaţă al pieţei reglementate, cu condiţia respectării unor norme echivalente cu cele impuse prin prezenta directivă pentru autorizarea şi exploatarea unui MTF şi cu condiţia ca solicitarea în cauză să fie formulată în termen de optsprezece luni de la 1 noiembrie 2007.

6.Întreprinderile de investiţii sunt autorizate să continue să considere clienţii profesionali existenţi ca atare, cu condiţia ca această clasificare să fi fost efectuată de întreprinderea de investiţii pe baza unei evaluări adecvate a competenţei, experienţei şi cunoştinţelor clientului oferind o asigurare rezonabilă, în lumina naturii tranzacţiilor sau serviciilor considerate, că acesta este în măsură să ia decizii proprii în materie de investiţii şi înţelege riscurile implicate. Aceste întreprinderi de investiţii îşi informează clienţii în legătură cu condiţiile prevăzute de directivă pentru clasificarea clienţilor.

ANEXA I:LISTA SERVICIILOR, ACTIVITĂŢILOR ŞI INSTRUMENTELOR FINANCIARE

Secţiunea A:Servicii şi activităţi de investiţii

Secţiunea B:Servicii auxiliare

Secţiunea C:Instrumente financiare

7.Contractele de opţiuni, contractele la termen, contractele swap, contractele la termen fix ("forwards") şi orice alte contracte derivate referitoare la materii prime care pot fi regularizate prin livrare fizică, care nu au fost menţionate în alt mod în secţiunea C punctul 6 şi neavând scopuri comerciale, care prezintă caracteristicile altor instrumente financiare derivate ţinând seama dacă, în special, sunt compensate şi regularizate prin intermediul unor organisme de compensare recunoscute sau fac obiectul unor apeluri în marjă regulate.

10.Contractele de opţiuni, contractele la termen, contractele swap, contractele la termen pe rata dobânzii şi orice alte contracte derivate referitoare la variabile climatice, la taxe de navlu, la autorizaţii de emisiuni sau la rate ale inflaţiei sau alte statistici economice oficiale care trebuie regularizate în numerar sau pot fi regularizate în numerar la cererea uneia dintre părţi (altfel decât în caz de încălcare a obligaţiilor sau de alt incident care conduce la reziliere), precum şi orice alte contracte derivate privind active, drepturi, obligaţii, indici şi măsuri care nu au fost menţionate în alt mod în prezenta secţiune C, care prezintă caracteristicile altor instrumente financiare derivate ţinând seama dacă, în special, sunt tranzacţionate pe o piaţă reglementată sau un MTF, sunt compensate şi regularizate prin intermediul unor organisme de compensare recunoscute sau fac obiectul unor apeluri în marjă regulate.

ANEXA II:"CLIENŢI PROFESIONALI" ÎN SENSUL PREZENTEI DIRECTIVE

I.Categorii de clienţi consideraţi clienţi profesionali

1.Entităţile care trebuie autorizate sau reglementate pentru a opera pe pieţele financiare. Lista următoare se înţelege ca incluzând toate entităţile autorizate care exercită activităţi caracteristice entităţilor menţionate, fie că sunt autorizate de un stat membru în temeiul unei directive, fie autorizate sau reglementate de un stat membru fără raportare la o directivă, fie autorizate sau reglementate de o ţară terţă:

4.Alţi investitori instituţionali a căror activitate principală constă în investiţii în instrumente financiare, în special entităţile care se ocupă cu obţinerea de capital prin valorificarea de valori mobiliare în active sau alte operaţiuni de finanţare.

Entităţile menţionate anterior sunt considerate profesionale. Cu toate acestea, acestea trebuie să poată solicita tratamentul rezervat entităţilor neprofesionale, iar întreprinderile de investiţii pot accepta să le acorde un nivel de protecţie mai ridicat. În cazul în care clientul unei întreprinderi de investiţii este o întreprindere în sensul dispoziţiilor menţionate anterior, întreprinderea de investiţii trebuie să îl informeze, înainte de a-i furniza vreun serviciu, că este considerat, pe baza informaţiilor de care dispune, client profesional şi că va fi tratat ca atare, în afara cazurilor în care se convine altfel. De asemenea, întreprinderea trebuie să informeze clientul că poate solicita o modificare a contractului, pentru a beneficia de o mai mare protecţie.

II.Clienţi care pot fi consideraţi profesionali la cererea lor

1.Criterii de identificare

2.Procedură

- totalul bilanţului:	20 milioane euro,
- cifra de afaceri netă:	40 milioane euro,
- capitaluri proprii:	2 milioane euro;