Titlul ii - CONDIŢII DE AUTORIZARE ŞI DE FUNCŢIONARE APLICABILE ÎNTREPRINDERILOR DE INVESTIŢII - Directiva 2004/39/CE/21-apr-2004 privind pieţele instrumentelor financiare, de modificare a Directivelor 85/611/CEE şi 93/6/CEE ale Consiliului şi a Directivei 2000/12/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi de abrogare a Directivei 93/22/CEE a Consiliului
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
Ieşit din vigoare Versiune de la: 15 Noiembrie 2017
TITLUL II:CONDIŢII DE AUTORIZARE ŞI DE FUNCŢIONARE APLICABILE ÎNTREPRINDERILOR DE INVESTIŢII
Art. 5: Condiţii de autorizare
1.Fiecare stat membru solicită ca furnizarea de servicii de investiţii sau exercitarea activităţilor de investiţii ca ocupaţie sau activitate obişnuită cu titlu profesional să facă obiectul unei autorizări prealabile în conformitate cu dispoziţiile prezentului capitol. O astfel de autorizaţie este acordată de autoritatea competentă a statului membru de origine desemnată în conformitate cu articolul 48.
2.Prin derogare de la dispoziţiile alineatului (1), statele membre permit tuturor operatorilor să exploateze un MTF, cu condiţia să se fi verificat în prealabil că aceşti operatori respectă dispoziţiile prezentului capitol, cu excepţia articolelor 11 şi 15.
3.Statele membre înregistrează toate societăţile de investiţii. Registrul este accesibil publicului şi conţine informaţii privind serviciile sau activităţile pentru care societatea de investiţii este autorizată. Acest registru se actualizează în mod regulat. Fiecare autorizaţie se notifică Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea pentru valori mobiliare şi pieţe) (denumită în continuare «AEVMP»), înfiinţată prin Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului (*).
(*)JO L 331, 15.12.2010, p. 84.
AEVMP întocmeşte o listă a tuturor societăţilor de investiţii din Uniune. Lista conţine informaţii privind serviciile şi activităţile pentru care societatea de investiţii este autorizată şi este actualizată în mod regulat. AEVMP publică lista respectivă şi asigură actualizarea acesteia pe site-ul său internet.
În cazul în care o autoritate competentă retrage o autorizaţie în conformitate cu articolul 8 literele (b)-(d), respectiva retragere se publică pe listă timp de cinci ani.
4.Fiecare stat membru solicită ca:
- orice întreprindere de investiţii care este persoană juridică să aibă administraţia centrală în acelaşi stat membru în care are sediul social,
- orice întreprindere de investiţii care nu este persoană juridică sau orice întreprindere de investiţii care este persoană juridică, dar care, în conformitate cu dreptul său intern, nu are sediu social să aibă administraţia centrală în statul membru în care îşi exercită efectiv activitatea.
5.În cazul întreprinderilor de investiţii exclusiv prestatoare de servicii de consiliere în investiţii sau a unui serviciu de recepţie şi transmitere a ordinelor în condiţiile stabilite la articolul 3, statele membre pot autoriza autoritatea competentă să delege sarcinile administrative, pregătitoare şi auxiliare privind eliberarea autorizaţiei, în conformitate cu condiţiile prevăzute la articolul 48 alineatul (2).
Art. 6: Sferă de aplicare a autorizaţiei
1.Statul membru de origine veghează ca autorizaţia să precizeze serviciile sau activităţile de investiţii pe care întreprinderea de investiţii respectivă este autorizată să le furnizeze. Autorizaţia poate acoperi unul sau mai multe dintre serviciile prevăzute la anexa I secţiunea B. Cu toate acestea, în nici un caz, ea nu poate fi eliberată doar pentru prestarea exclusivă a serviciilor auxiliare.
2.Orice întreprindere de investiţii care intenţionează să îşi extindă activitatea la alte servicii sau activităţi de investiţii sau la alte servicii auxiliare neincluse în momentul autorizării iniţiale înaintează o cerere de extindere a acestei autorizaţii.
3.Autorizaţia este valabilă pe întreg teritoriul Comunităţii şi permite unei întreprinderi de investiţii să furnizeze serviciile sau să exercite activităţile pentru care a fost autorizată în întreaga Comunitate, fie prin stabilirea unei sucursale, fie prin prestarea liberă a serviciilor.
Art. 7: Proceduri de eliberare şi de respingere a cererilor de autorizare
1.Autorităţile competente nu eliberează nici o autorizaţie înainte de a se asigura pe deplin că solicitantul îndeplineşte toate cerinţele prevăzute de dispoziţiile adoptate în temeiul prezentei directive.
2.Întreprinderile de investiţii furnizează toate informaţiile -inclusiv un program de activitate care prezintă în special tipul de operaţiuni avute în vedere şi structura organizatorică reţinută - de care au nevoie autorităţile competente pentru a se asigura că aceste întreprinderi au luat toate măsurile necesare, în momentul autorizării iniţiale, pentru respectarea obligaţiilor prevăzute de dispoziţiile prezentului capitol.
3.Orice solicitant este informat, în termen de 6 luni de la prezentarea unei cereri complete, în cazul în care autorizaţia solicitată îi este acordată sau nu.
4.În vederea asigurării armonizării consecvente a prezentului articol şi a articolului 9 alineatele (2)-(4), a articolului 10 alineatele (1) şi (2), AEVMP poate elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza:
a)informaţiile ce urmează a fi furnizate autorităţilor competente, în temeiul articolului 7 alineatul (2), inclusiv programul operaţiunilor;
b)cerinţele aplicabile gestionării societăţilor de investiţii în temeiul articolului 9 alineatul (4) şi informaţiile pentru notificarea în temeiul articolului 9 alineatul (2);
c)cerinţele aplicabile acţionarilor şi membrilor care deţin participaţii calificate, precum şi obstacolele care ar putea împiedica exercitarea efectivă a funcţiilor de supraveghere ale autorităţii competente, în temeiul articolului 10 alineatele (1) şi (2).
Se delegă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
În vederea asigurării unor condiţii uniforme de aplicare a articolului 7 alineatul (2) şi a articolului 9 alineatul (2), AEVMP elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a stabili formularele, modelele şi procedurile standard pentru notificarea sau furnizarea de informaţii prevăzută în articolele respective.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la al treilea paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Art. 8: Retragerea autorizaţiei
Autorităţile competente pot retrage autorizaţia oricărei întreprinderi de investiţii care:
(a)nu o utilizează în termen de 12 luni, renunţă la ea în mod expres, nu a furnizat nici un serviciu de investiţii sau nu a exercitat nici o activitate de investiţii în ultimele 6 luni, în afara cazurilor în care statul membru respectiv prevede caducitatea autorizaţiei în asemenea situaţii;
(b)a obţinut-o prin declaraţii false sau prin orice altă modalitate incorectă;
(c)nu mai îndeplineşte condiţiile în care a fost acordată autorizaţia, precum respectarea condiţiilor prevăzute de Directiva 93/6/CEE;
(d)a încălcat grav şi sistematic dispoziţiile adoptate în temeiul prezentei directive în ceea ce priveşte condiţiile de funcţionare aplicabile întreprinderilor de investiţii;
(e)se încadrează în oricare dintre cazurile în care dreptul intern prevede retragerea autorizaţiei, pentru aspecte care ies din sfera de aplicare a prezentei directive.
Orice retragere a unei autorizaţii se notifică AEVMP.
Art. 9: Persoane care conduc efectiv activitatea
1.Statele membre solicită ca persoanele care conduc efectiv activitatea unei întreprinderi de investiţii să aibă o bună reputaţie şi o experienţă suficiente pentru a garanta gestionarea corectă şi prudentă a acestei întreprinderi.
În cazul în care operatorul care solicită o autorizaţie privind exploatarea unui MTF şi persoanele care conduc efectiv activitatea MTF sunt aceleaşi cu cele care conduc efectiv activitatea pieţei reglementate, se consideră că aceste persoane respectă cerinţele prevăzute la primul paragraf.
2.Statele membre solicită tuturor întreprinderilor de investiţii să semnaleze autorităţii competente orice schimbare în conducerea sa şi să îi comunice, de asemenea, toate informaţiile necesare pentru a aprecia dacă noua echipă de conducere are o bună reputaţie şi o experienţă suficiente.
3.Autoritatea competentă refuză autorizarea în cazul în care nu este convinsă că persoanele care vor conduce efectiv activitatea întreprinderii de investiţii au o bună reputaţie şi o experienţă suficiente sau în care există motive obiective şi demonstrabile de a crede că propunerile de schimbare a conducerii ar risca să compromită gestionarea corectă şi prudentă a întreprinderii de investiţii.
4.Statele membre solicită ca gestionarea întreprinderilor de investiţii să fie asigurată de cel puţin două persoane care îndeplinesc cerinţele prevăzute la alineatul (1).
Prin derogare de la primul paragraf, statele membre pot autoriza întreprinderi de investiţii care sunt persoane fizice sau juridice, conduse de o singură persoană fizică, în conformitate cu statutul lor şi cu dreptul intern aplicabil. Cu toate acestea, statele membre solicită luarea de alte măsuri care să garanteze gestionarea corectă şi prudentă a acestor întreprinderi de investiţii.
Art. 10: Acţionari şi asociaţi care deţin participări calificate
1.Autorităţile competente nu acordă autorizaţia care să îi permită unei întreprinderi de investiţii să furnizeze servicii de investiţii sau să exercite activităţi de investiţii înainte de a li se comunica identitatea acţionarilor şi a asociaţilor, direcţi sau indirecţi, persoane fizice sau juridice, care deţin o participare calificată, şi valoarea acestei participări.
Autorităţile competente refuză autorizarea în cazul în care, ţinând seama de necesitatea de a garanta gestionarea corectă şi prudentă a unei întreprinderi de investiţii, nu sunt convinse că acţionarii sau asociaţii care deţin o participare calificată au calităţile necesare.
În cazul în care există legături strânse între întreprinderea de investiţii şi alte persoane fizice sau juridice, autoritatea competentă nu eliberează autorizaţia decât în cazul în care aceste legături nu o împiedică să îşi exercite efectiv funcţiile prudenţiale.
2.Autoritatea competentă refuză autorizarea în cazul în care actele cu putere de lege şi actele administrative ale unei ţări terţe aplicabile uneia sau mai multor persoane fizice sau juridice cu care întreprinderea de investiţii are legături strânse, sau anumite dificultăţi legate de aplicarea actelor menţionate anterior o împiedică să îşi exercite efectiv funcţiile prudenţiale.
3.Statele membre impun oricărei persoane fizice sau juridice sau unor astfel de persoane care acţionează concertat (denumite în continuare «potenţialul achizitor»), care a decis să achiziţioneze, direct sau indirect, o participaţie calificată într-o societate de investiţii, sau să majoreze, direct sau indirect, o astfel de participaţie calificată într-o societate de investiţii astfel încât proporţia drepturilor de vot sau a capitalului deţinut să fie egală sau mai mare decât 20 %, 30 % sau 50 % sau astfel încât întreprinderea de asigurare să devină filiala lor (denumită în continuare «proiect de achiziţie»), să notifice mai întâi în scris autorităţile competente ale societăţii de investiţii în cadrul căreia intenţionează să achiziţioneze ori să majoreze o participaţie calificată, indicând valoarea participaţiei vizate şi informaţiile relevante, astfel cum se prevede la articolul 10 b alineatul (4).
Statele membre impun oricărei persoane fizice sau juridice care a decis să cedeze, direct sau indirect, o participaţie calificată într-o societate de investiţii, să notifice mai întâi în scris autorităţile competente, indicând mărimea participaţiei vizate. O astfel de persoană trebuie, de asemenea, să notifice autorităţile competente în cazul în care a decis să îşi reducă participaţia calificată, astfel încât proporţia drepturilor de vot sau a capitalului deţinut să scadă sub 20 %, 30 % sau 50 % sau astfel încât societatea de investiţii să înceteze să mai fie filiala acesteia.
Nu este necesar ca statele membre să aplice pragul de 30 % în cazurile în care, în conformitate cu articolul 9 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2004/109/CE, aplică un prag de o treime.
Pentru a stabili dacă au fost respectate criteriile privind participaţia calificată prevăzute de prezentul articol, statele membre nu ţin seama de drepturile de vot sau de acţiunile deţinute de societăţi de investiţii sau de instituţii de credit ca urmare a subscrierii de instrumente financiare şi/sau a plasării instrumentelor financiare în baza unui angajament ferm prevăzute în anexa I secţiunea A punctul 6, cu condiţia ca drepturile respective să nu fie exercitate sau utilizate în vreun alt mod pentru a interveni în administrarea activităţii emitentului, pe de o parte, şi cedate în termen de un an de la data achiziţiei, pe de altă parte.
4.Autorităţile competente implicate acţionează consultându-se reciproc pe deplin atunci când efectuează evaluarea prevăzută la articolul 10 b alineatul (1) (denumită în continuare «evaluarea»), în cazul în care potenţialul achizitor este:
a)o instituţie de credit, o întreprindere de asigurare, o întreprindere de reasigurare, o societate de investiţii sau o societate de administrare a OPCVM, autorizată într-un alt stat membru sau într-un alt sector decât cel vizat de achiziţie;
b)întreprinderea-mamă a unei instituţii de credit, a unei întreprinderi de asigurare, a unei întreprinderi de reasigurare, a unei societăţi de investiţii sau a unei societăţi de administrare a OPCVM, autorizată într-un alt stat membru sau într-un alt sector decât cel vizat de achiziţie; sau
c)o persoană fizică sau juridică ce controlează o instituţie de credit, o întreprindere de asigurare, o întreprindere de reasigurare, o societate de investiţii sau o societate de administrare a OPCVM, autorizată într-un alt stat membru sau într-un alt sector decât cel vizat de achiziţie.
Autorităţile competente îşi furnizează reciproc informaţii esenţiale sau relevante pentru evaluare, fără întârzieri nejustificate. Astfel, acestea îşi comunică, la cerere, orice informaţie relevantă şi, din oficiu, orice informaţie esenţială. Orice decizie a autorităţii competente care a autorizat societatea de investiţii vizată de proiectul de achiziţie indică eventualele opinii sau rezerve formulate de autoritatea competentă responsabilă pentru potenţialul achizitor.
5.Statele membre solicită întreprinderilor de investiţii care sunt informate cu privire la orice achiziţie sau cedare de participări deţinute în capitalul lor care ar face ca participările respective să depăşească sau să scadă sub unul dintre pragurile prevăzute la alineatul (3) primul paragraf să anunţe de îndată autorităţile competente.
Cel puţin o dată pe an, întreprinderile de investiţii transmit autorităţilor competente, de asemenea, numele acţionarilor şi ale asociaţilor care deţin participări calificate şi valoarea acestor participări, aşa cum rezultă, de exemplu, din informaţiile comunicate adunării generale anuale a acţionarilor şi asociaţilor sau în conformitate cu actele cu putere de lege aplicabile întreprinderilor ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată.
6.Statele membre solicită ca, în cazul în care influenţa exercitată de persoanele menţionate la alineatul (1) primul paragraf poate dăuna gestionării corecte şi prudente a unei întreprinderi de investiţii, autorităţile competente să ia măsurile care se impun pentru a stopa această situaţie.
Aceste măsuri pot consta în cereri de hotărâri judecătoreşti şi sancţiuni împotriva administratorilor şi a persoanelor responsabile cu gestionarea sau, de asemenea, în suspendarea drepturilor de vot aferente acţiunilor deţinute de acţionarii sau asociaţii respectivi.
Măsuri similare se aplică persoanelor care nu respectă obligaţia de a furniza informaţiile solicitate în prealabil cu privire la achiziţionarea sau creşterea unei participări calificate. În cazul în care o astfel de participare este achiziţionată în ciuda opoziţiei autorităţilor competente, statele membre prevăd, în mod independent de orice altă sancţiune care poate fi aplicată, fie suspendarea drepturilor de vot corespunzătoare, fie nulitatea voturilor exprimate sau posibilitatea anulării lor.
Art. 10a: Termenul de evaluare
(1)Autorităţile competente transmit potenţialului achizitor, imediat şi, în orice caz, în termen de două zile lucrătoare de la primirea notificării prevăzute la articolul 10 alineatul (3) primul paragraf, precum şi la eventuala primire ulterioară a informaţiilor menţionate la alineatul (2) din prezentul articol, confirmarea de primire în scris.
Autorităţile competente au la dispoziţie un termen de cel mult şaizeci de zile lucrătoare de la data confirmării scrise de primire a notificării şi a tuturor documentelor pe care statele membre solicită să fie anexate notificării în baza listei menţionate la articolul 10 b alineatul (4) (denumit în continuare «termen de evaluare»), pentru a realiza evaluarea.
În momentul transmiterii confirmării de primire, autorităţile competente comunică potenţialului achizitor data de expirare a termenului de evaluare.
(2)În cursul termenului de evaluare, dar nu mai târziu de cea de-a cincizecea zi lucrătoare a termenului respectiv, autorităţile competente pot, dacă este necesar, să solicite informaţiile suplimentare necesare pentru finalizarea evaluării. O astfel de solicitare se face în scris, precizându-se informaţiile suplimentare necesare.
Termenul de evaluare se întrerupe între data solicitării de informaţii de către autorităţile competente şi data primirii răspunsului potenţialului achizitor la această solicitare. Întreruperea nu poate depăşi douăzeci de zile lucrătoare. Orice solicitări suplimentare formulate de autorităţile competente în vederea completării sau clarificării informaţiilor sunt la discreţia autorităţilor competente, dar nu pot conduce la întreruperea termenului de evaluare.
(3)Autorităţile competente pot prelungi perioada de întrerupere menţionată la alineatul (2) paragraful al doilea cu până la treizeci de zile lucrătoare în cazul în care potenţialul achizitor este:
a)stabilit şi face obiectul unor reglementări din afara Comunităţii; sau
b)o persoană fizică sau juridică care nu face obiectul supravegherii în temeiul prezentei directive sau al Directivelor 85/611/CEE, 92/49/CEE (*) 2002/83/CE, 2005/68/CE (**) sau 2006/48/CE (***).
(*)Directiva 92/49/CEE a Consiliului din 18 iunie 1992 de coordonare a actelor cu putere de lege şi actelor administrative privind asigurarea generală directă (a treia directivă privind «asigurarea generală») (JO L 228, 11.8.1992, p. 1). Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2007/44/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 247, 21.9.2007, p. 1).
(**)Directiva 2005/68/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 noiembrie 2005 privind reasigurarea (JO L 323, 9.12.2005, p. 1). Directivă, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2007/44/CE.
(***)Directiva 2006/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 iunie 2006 privind iniţierea şi exercitarea activităţii instituţiilor de credit (reformare) (JO L 177, 30.6.2006, p. 1). Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2007/44/CE.
(4)În cazul în care autorităţile competente, la finalizarea evaluării, decid să se opună proiectului de achiziţie, acestea informează în scris potenţialul achizitor în termen de două zile lucrătoare şi fără a depăşi termenul de evaluare, indicând motivele care au stat la baza acestei decizii. În conformitate cu legislaţia internă, la cererea potenţialului achizitor, se poate pune la dispoziţia publicului o motivare corespunzătoare a deciziei. Aceasta nu împiedică un stat membru să permită autorităţii competente să facă publică motivarea respectivă, fără a fi necesară cererea potenţialului achizitor.
(5)În cazul în care autorităţile competente nu se opun proiectului de achiziţie, în cursul termenului de evaluare, aceasta se consideră aprobată.
(6)Autorităţile competente pot stabili un termen maxim pentru finalizarea proiectului de achiziţie şi îl pot prelungi, atunci când este necesar.
(7)Statele membre nu pot impune cerinţe mai stricte decât cele prevăzute de prezenta directivă pentru notificarea autorităţilor competente şi pentru aprobarea de către acestea a unor achiziţii directe sau indirecte de capital sau de drepturi de vot.
(8)În vederea asigurării unei armonizări consecvente a prezentului articol, AEVMP elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare, pentru a stabili o listă exhaustivă a informaţiilor, menţionate la articolul 10b alineatul (4), care urmează să fie incluse de potenţialii achizitori în notificarea lor, fără a aduce atingere alineatului (2).
AEVMP înaintează aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare Comisiei până la data de 1 ianuarie 2014.
Se delegă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
În vederea asigurării unor condiţii uniforme de aplicare a articolelor 10, 10a şi 10b, AEVMP elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare, în scopul stabilirii unor formulare, modele comune şi proceduri, pentru procesele de consultare între autorităţile competente relevante, aşa cum se menţionează la articolul 10 alineatul (4).
AEVMP înaintează aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare Comisiei până la data de 1 ianuarie 2014.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la al patrulea paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Art. 10b: Evaluarea
(1)La examinarea notificării prevăzute la articolul 10 alineatul (3) şi a informaţiilor menţionate la articolul 10 a alineatul (2), autorităţile competente evaluează, pentru a asigura administrarea sănătoasă şi prudentă a societăţii de investiţii vizată de achiziţie şi ţinând seama de posibila influenţă a potenţialului achizitor asupra societăţii de investiţii, caracterul adecvat al potenţialului achizitor, precum şi soliditatea financiară a proiectului de achiziţie, pe baza tuturor criteriilor următoare:
a)reputaţia potenţialului achizitor;
b)reputaţia şi experienţa oricărei persoane care va conduce activitatea societăţii de investiţii în urma proiectului de achiziţie;
c)soliditatea financiară a potenţialului achizitor, în special în ceea ce priveşte tipul de activitate desfăşurată şi prevăzută a se desfăşura în cadrul societăţii de investiţii vizate de proiectul de achiziţie;
d)capacitatea societăţii de investiţii de a respecta şi de a continua să respecte cerinţele prudenţiale care îi revin în temeiul prezentei directive şi, după caz, în temeiul altor directive, şi anume Directivele 2002/87/CE (4)* şi 2006/49/CE (5)*, în special condiţia ca grupul din care va face parte să aibă o structură care să permită exercitarea unei supravegheri efective, schimbul real de informaţii între autorităţile competente şi împărţirea responsabilităţilor între autorităţile competente;
(4)*Directiva 2002/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 2002 privind supravegherea suplimentară a instituţiilor de credit, a întreprinderilor de asigurare şi a întreprinderilor de investiţii care aparţin unui conglomerat financiar (JO L 35, 11.2.2003, p. 1). Directivă, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2005/1/CE (JO L 79, 24.3.2005, p. 9).
(5)*Directiva 2006/49/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 iunie 2006 privind rata de adecvare a capitalului întreprinderilor de investiţii şi al instituţiilor de credit (reformare) (JO L 177, 30.6.2006, p. 201).
e)existenţa unor motive rezonabile de a suspecta că o operaţiune sau o tentativă de spălare de bani sau de finanţare a unor acte de terorism în înţelesul articolului 1 din Directiva 2005/60/CE (6)* a fost sau este săvârşită în legătură cu proiectul de achiziţie sau că proiectul de achiziţie ar putea creşte un astfel de risc.
(6)*Directiva 2005/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor şi finanţării terorismului (JO L 309, 25.11.2005, p. 15).
Pentru a lua în considerare evoluţiile viitoare şi pentru a asigura aplicarea uniformă a prezentei directive, Comisia, acţionând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 64 alineatul (2), poate adopta măsuri de punere în aplicare care să adapteze criteriile prudenţiale stabilite la primul paragraf din prezentul alineat.
(2)Autorităţile competente se pot opune proiectului de achiziţie numai în cazul în care există motive rezonabile în acest sens, în conformitate cu criteriile stabilite la alineatul (1), sau în cazul în care informaţiile furnizate de potenţialul achizitor sunt incomplete.
(3)Statele membre nu impun condiţii prealabile în ceea ce priveşte cota de participaţie care trebuie să fie achiziţionată şi nici nu permit autorităţilor lor competente să examineze proiectul de achiziţie în termenii nevoilor economice ale pieţei.
(4)Statele membre fac publică o listă cu informaţiile necesare pentru a efectua evaluarea şi care trebuie furnizată autorităţilor competente în momentul notificării menţionate la articolul 10 alineatul (3). Informaţiile solicitate sunt proporţionale cu şi adaptate naturii potenţialului achizitor şi proiectului de achiziţie. Statele membre nu solicită informaţii care nu prezintă relevanţă pentru o evaluare prudenţială.
(5)Fără a aduce atingere articolului 10 a alineatele (1), (2) şi (3), în cazul în care autoritatea competentă este notificată în legătură cu două sau mai multe proiecte de achiziţie sau de majorare de participaţii calificate pentru aceeaşi societate de investiţii, aceasta din urmă tratează potenţialii achizitori în mod nediscriminatoriu.
Art. 11: Aderarea la un sistem acreditat de compensare pentru investitori
Autorităţile competente veghează ca orice entitate care solicită autorizarea ca întreprindere de investiţii să respecte, în momentul eliberării autorizaţiei respective, obligaţiile prevăzute de Directiva 97/9/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 3 martie 1997 privind sistemele de compensare pentru investitori (1).
(1)JOL 84, 26.3.1997, p. 22.
Art. 12: Dotarea iniţială de capital
Statele membre veghează ca autorităţile competente să elibereze autorizaţia doar în cazul în care întreprinderea de investiţii în cauză justifică o dotare iniţială de capital conformă cu cerinţele Directivei 93/6/CEE, ţinând seama de natura serviciului sau a activităţii de investiţii.
În aşteptarea revizuirii Directivei 93/6/CEE, întreprinderile de investiţii menţionate la articolul 67 se supun cerinţelor în materie de capital stabilite la articolul menţionat anterior.
Art. 13: Cerinţe organizatorice
1.Statul membru de origine impune întreprinderilor de investiţii să îndeplinească cerinţele organizatorice prevăzute la alineatele (2)-(8).
2.Orice întreprindere de investiţii instituie politici şi proceduri care să permită garantarea că întreprinderea însăşi, precum şi directorii, salariaţii şi agenţii săi afiliaţi respectă obligaţiile stabilite de dispoziţiile prezentei directive, precum şi normele adecvate aplicabile tranzacţiilor personale efectuate de aceste persoane.
3.Orice întreprindere de investiţii menţine şi aplică dispoziţii organizatorice şi administrative eficiente, în vederea adoptării tuturor măsurilor rezonabile destinate să evite ca interesele clienţilor săi să fie afectate de conflictele de interese menţionate la articolul 18.
4.Orice întreprindere de investiţii adoptă măsurile rezonabile pentru a garanta continuitatea şi regularitatea furnizării serviciilor sale de investiţii şi a exercitării activităţilor sale de investiţii. În acest scop, ea utilizează sisteme, resurse şi proceduri adecvate şi proporţionale.
5.Orice întreprindere de investiţii adoptă, în cazul în care încredinţează unei terţe părţi executarea sarcinilor operaţionale esenţiale pentru furnizarea unui serviciu continuu şi satisfăcător pentru clienţi şi pentru exercitarea de activităţi de investiţii în mod continuu şi satisfăcător, măsurile rezonabile pentru a evita o agravare nejustificată a riscului operaţional. Externalizarea funcţiilor operaţionale importante nu trebuie realizată într-un mod care să dăuneze semnificativ calităţii controlului intern al întreprinderii de investiţii şi care să împiedice autoritatea de supraveghere să controleze respectarea corespunzătoare a tuturor obligaţiilor sale.
Orice întreprindere de investiţii dispune de proceduri contabile şi administrative sigure, de mecanisme de control intern, de tehnici eficiente de evaluare a riscurilor şi de dispozitive eficiente de control şi de salvgardare a sistemelor sale informatice.
6.Orice întreprindere de investiţii veghează să menţină o înregistrare a tuturor serviciilor furnizate şi a tuturor tranzacţiilor pe care le-a efectuat, care să permită autorităţii competente să controleze respectarea obligaţiilor prevăzute de prezenta directivă, în special a tuturor obligaţiilor întreprinderii respective în ceea ce priveşte clienţii sau clienţii potenţiali.
7.Orice întreprindere de investiţii adoptă, în cazul în care deţine instrumente financiare aparţinând clienţilor, dispoziţii adecvate pentru a salvgarda drepturile de proprietate ale clienţilor respectivi, în special în caz de insolvabilitate a acestei întreprinderi, şi pentru a împiedica utilizarea instrumentelor financiare în cauză în cont propriu, exceptând cazurile în care există un consimţământ expres al clienţilor.
8.Orice întreprindere de investiţii adoptă, în cazul în care deţine fonduri aparţinând clienţilor, dispoziţii adecvate pentru a salvgarda drepturile clienţilor respectivi şi, cu excepţia instituţiilor de credit, pentru a împiedica utilizarea fondurilor în cauză în cont propriu.
9.Pentru orice sucursală a unei întreprinderi de investiţii, autoritatea competentă a statului membru în care este stabilită această sucursală aplică obligaţia prevăzută la alineatul (6) în ceea ce priveşte tranzacţiile efectuate de sucursală, fără a aduce atingere posibilităţii de acces direct al autorităţii competente a statului membru de origine a întreprinderii de investiţii la înregistrările în cauză.
10.Pentru a ţine seama de evoluţia pieţelor financiare pe plan tehnic şi pentru a asigura aplicarea uniformă a alineatelor (2)-(9), Comisia adoptă măsuri de punere în aplicare care precizează cerinţele organizatorice concrete ce trebuie impuse întreprinderilor de investiţii care furnizează diferite servicii de investiţii şi servicii auxiliare şi exercită diferite activităţi de investiţii sau oferă o combinaţie a acestor activităţi.
Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 64 alineatul (2).
Art. 14: Procesul de tranzacţionare şi finalizarea tranzacţiilor în MTF
1.Pe lângă obligaţiile prevăzute la articolul 13, statele membre solicită întreprinderilor de investiţii sau operatorilor care exploatează un MTF să stabilească norme şi proceduri transparente şi nediscreţionare pentru a garanta un proces de tranzacţionare echitabil şi ordonat şi să stabilească criterii obiective pentru o executare eficientă a ordinelor.
2.Statele membre solicită întreprinderilor de investiţii sau operatorilor care gestionează un MTF să stabilească norme transparente privind criteriile care permit stabilirea instrumentelor financiare ce pot fi tranzacţionate în cadrul sistemelor lor.
Statele membre solicită întreprinderilor de investiţii sau operatorilor care gestionează un MTF să furnizeze, după caz, informaţii suficiente publicului sau să se asigure că există un acces la astfel de informaţii pentru a permite utilizatorilor să îşi formeze o opinie în ceea ce priveşte investiţiile, ţinând seama în acelaşi timp de natura utilizatorilor şi de tipurile de instrumente tranzacţionate.
3.Statele membre se asigură că articolele 19, 21 şi 22 nu se aplică tranzacţiilor încheiate în temeiul normelor care reglementează un MTF între membrii sau participanţii săi sau între MTF şi membrii sau participanţii săi cu privire la utilizarea MTF. Cu toate acestea, membrii sau participanţii la MTF respectă obligaţiile prevăzute la articolele 19, 21 şi 22 în ceea ce priveşte clienţii lor în cazul în care, acţionând în contul clienţilor lor, execută ordinele lor prin intermediul sistemelor unui MTF.
4.Statele membre solicită întreprinderilor de investiţii sau operatorilor care exploatează un MTF să stabilească şi să menţină norme transparente, pe baza unor criterii obiective, care să reglementeze accesul la sistemul lor. Aceste norme sunt conforme cu condiţiile prevăzute la articolul 42 alineatul (3).
5.Statele membre solicită întreprinderilor de investiţii sau operatorilor care exploatează un MTF să informeze în mod clar utilizatorii în legătură cu responsabilităţile lor respective referitoare la regularizarea tranzacţiilor executate pe acest MTF. Statele membre solicită întreprinderilor de investiţii sau operatorilor care exploatează un MTF să fi adoptat dispoziţiile necesare pentru a favoriza regularizarea eficientă a tranzacţiilor efectuate prin intermediul sistemelor din cadrul MTF.
6.În cazul în care o valoare mobiliară admisă la tranzacţionare pe o piaţă reglementată este tranzacţionată în acelaşi timp pe un MTF fără consimţământul emitentului, acesta nu trebuie supus nici unei obligaţii de informare financiară iniţială, periodică sau specifică în privinţa acestui MTF.
7.Statele membre solicită tuturor întreprinderilor de investiţii sau tuturor operatorilor care gestionează un MTF să se conformeze imediat oricărei instrucţiuni date de autoritatea competentă în conformitate cu articolul 50 alineatul (1), în vederea suspendării sau retragerii unui instrument financiar de la tranzacţionare.
Art. 15: Relaţii cu ţările terţe
1.Statele membre informează Comisia şi AEVMP despre dificultăţile de ordin general cu care se confruntă societăţile lor de investiţii în a se stabili sau în a furniza servicii de investiţii şi a exercita activităţi de investiţii într-o ţară terţă.
2.În cazul în care Comisia constată, pe baza informaţiilor care îi sunt comunicate în conformitate cu alineatul (1), că o ţară terţă nu acordă societăţilor de investiţii din Uniune un acces efectiv la piaţă comparabil cu cel oferit de Uniune întreprinderilor de investiţii din ţara terţă respectivă, Comisia, ţinând seama de orientările elaborate de AEVMP prezintă Consiliului propuneri pentru a-i fi încredinţat un mandat de negociere adecvat în vederea obţinerii unor posibilităţi de concurenţă comparabile pentru întreprinderile de investiţii din Uniune. Consiliul hotărăşte cu majoritate calificată.
Parlamentul European este informat imediat şi pe deplin la toate stadiile procedurii, în conformitate cu articolul 217 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE).
AEVMP sprijină Comisia în sensul prezentului articol.
3.În cazul în care Comisia constată, pe baza informaţiilor care îi sunt comunicate în conformitate cu alineatul (1), că întreprinderile de investiţii din Comunitate nu beneficiază, într-o ţară terţă, de un tratament naţional care acordă aceleaşi posibilităţi de concurenţă cu cele oferite întreprinderilor de investiţii din această ţară terţă şi că nu sunt îndeplinite condiţiile de acces efectiv la piaţă, Comisia poate angaja tranzacţionări în vederea remedierii situaţiei.
În condiţiile menţionate la primul paragraf, Comisia poate decide, în conformitate cu procedura de reglementare menţionată la articolul 64 alineatul (3), în orice moment şi în paralel cu angajarea de tranzacţionări, că autorităţile competente ale statelor membre trebuie să îşi limiteze sau să îşi suspende deciziile privind cererile de autorizare nesoluţionate sau viitoare şi achiziţia de participări la întreprinderile mamă, directe sau indirecte, care sunt reglementate de dreptul ţării terţe respective. Aceste limitări sau suspendări nu pot fi aplicate creării de filiale de către întreprinderile de investiţii autorizate corespunzător în Comunitate sau de către filialele acestora, nici achiziţionării de participări de către aceste întreprinderi de investiţii sau filiale într-o întreprindere de investiţii din Comunitate. Durata măsurilor menţionate nu poate depăşi 3 luni.
Înainte de expirarea termenului de 3 luni menţionat la al doilea paragraf şi în lumina rezultatului tranzacţionărilor, Comisia poate decide, în conformitate cu procedura de reglementare menţionată la articolul 64 alineatul (3), să extindă aceste măsuri.
4.În cazul în care Comisia constată una dintre situaţiile menţionate la alineatele (2) şi (3), statele membre o informează la cererea acesteia cu privire la:
(a)orice cerere de autorizare a unei filiale directe sau indirecte a unei întreprinderi mamă care este reglementată de dreptul ţării terţe în cauză;
(b)orice proiect, în legătură cu care acestea sunt informate în temeiul articolului 10 alineatul (3), de achiziţionare de participări de către o astfel de întreprindere mamă într-o întreprindere de investiţii comunitară care ar transforma-o pe aceasta în filiala sa.
Această obligaţie de informare încetează de îndată ce se încheie un acord cu ţara terţă în cauză sau în cazul în care măsurile prevăzute la alineatul (3) al doilea şi al treilea paragraf încetează să se aplice.
5.Măsurile adoptate în conformitate cu prezentul articol sunt conforme cu obligaţiile care revin Comunităţii în temeiul unor acorduri internaţionale, bilaterale şi multilaterale, care reglementează accesul la activitatea întreprinderilor de investiţii sau exercitarea acesteia.
Art. 16: Supravegherea regulată a respectării condiţiilor autorizării iniţiale
1.Statele membre solicită unei întreprinderi de investiţii autorizate pe teritoriul lor să se conformeze în permanenţă condiţiilor autorizării iniţiale prevăzute la capitolul I din prezentul titlu.
2.Statele membre solicită autorităţilor competente să stabilească procedurile adecvate pentru a controla dacă întreprinderile de investiţii îşi respectă obligaţia prevăzută la alineatul (1). Acestea solicită întreprinderilor de investiţii să semnaleze autorităţilor competente orice modificare importantă a condiţiilor autorizării iniţiale.
AEVMP poate elabora orientări referitoare la metodele de supraveghere menţionate în prezentul alineat.
3.În cazul întreprinderilor de investiţii exclusiv prestatoare de servicii de consiliere în investiţii, statele membre pot autoriza autoritatea competentă să delege sarcini administrative, pregătitoare sau auxiliare, privind supravegherea respectării condiţiilor autorizării iniţiale, în conformitate cu condiţiile prevăzute la articolul 48 alineatul (2).
Art. 17: Obligaţia generală de supraveghere continuă
1.Statele membre se asigură că autorităţile competente controlează activitatea întreprinderilor de investiţii pentru a se asigura că acestea îndeplinesc condiţiile de funcţionare prevăzute de prezenta directivă. Acestea se asigură că sunt adoptate măsurile adecvate pentru a permite autorităţilor competente să obţină informaţiile necesare pentru a controla respectarea acestor obligaţii de către întreprinderile de investiţii.
2.În cazul întreprinderilor de investiţii exclusiv prestatoare de servicii de consiliere în investiţii, statele membre pot autoriza autoritatea competentă să delege sarcini administrative, pregătitoare sau auxiliare privind supravegherea regulată a respectării condiţiilor de exercitare, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 48 alineatul (2).
Art. 18: Conflicte de interese
1.Statele membre solicită întreprinderilor de investiţii să adopte toate măsurile rezonabile pentru a detecta conflictele de interese care apar între ele, inclusiv între directorii, salariaţii sau agenţii lor afiliaţi, sau orice persoană direct sau indirect legată de ele printr-o relaţie de control şi de clienţii lor sau între doi clienţi cu ocazia prestării oricărui serviciu de investiţii şi a oricărui serviciu auxiliar sau a unei combinaţii a acestor servicii.
2.În cazul în care dispoziţiile organizatorice sau administrative adoptate de o întreprindere de investiţii în conformitate cu articolul 13 alineatul (3) pentru a gestiona conflictele de interese nu sunt suficiente pentru a garanta, cu o certitudine rezonabilă, că riscul de a afecta interesele clienţilor va fi evitat, întreprinderea de investiţii îi informează în mod clar pe aceştia, înainte de a acţiona în numele lor, în legătură cu natura generală şi sursa acestor conflicte de interese.
3.Pentru a ţine seama de evoluţia pieţelor financiare pe plan tehnic şi pentru a asigura aplicarea uniformă a alineatelor (1) şi (2), Comisia adoptă măsuri de executare în vederea:
(a)definirii măsurilor pe care întreprinderile de investiţii le pot adopta în mod rezonabil pentru a detecta, a preveni, a gestiona şi a face cunoscute conflictele de interese care apar cu ocazia prestării de servicii de investiţii şi de activităţi auxiliare sau a unei combinaţii între aceste servicii;
(b)definirii criteriilor pertinente pentru a stabili tipurile de conflicte de interese a căror existenţă poate aduce atingere intereselor clienţilor sau ale clienţilor potenţiali ai întreprinderii de investiţii.
Măsurile menţionate la primul paragraf, destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 64 alineatul (2).
Art. 19: Norme de conduită pentru furnizarea de servicii de investiţii clienţilor
1.Statele membre solicită ca, în cazul în care furnizează clienţilor servicii de investiţii şi, după caz, servicii auxiliare, întreprinderile de investiţii să acţioneze într-un mod onest, echitabil şi profesionist care să corespundă cel mai bine intereselor clienţilor respectivi şi să respecte, în special, principiile enunţate la alineatele (2)-(8).
2.Toate informaţiile, inclusiv publicitare, adresate de întreprinderea de investiţii clienţilor sau clienţilor potenţiali sunt corecte, clare şi neînşelătoare. Informaţiile publicitare sunt clar identificabile ca atare.
3.Clienţilor sau clienţilor potenţiali le sunt comunicate informaţii adecvate sub o formă comprehensibilă privind:
- întreprinderea de investiţii şi serviciile sale,
- instrumentele financiare şi strategiile de investiţii propuse, care ar trebui să includă orientări şi avertizări adecvate privind riscurile inerente investiţiei în aceste instrumente sau anumitor strategii de investiţii,
- sistemele de executare şi
- costurile şi cheltuielile aferente,
pentru a permite în mod rezonabil acestora să înţeleagă natura serviciului de investiţii sau a tipului specific de instrument financiar propus, precum şi riscurile aferente acestora şi, prin urmare, să adopte decizii în materie de investiţii în cunoştinţă de cauză. Aceste informaţii pot fi furnizate sub o formă standardizată.
4.În cazul în care furnizează servicii de consiliere în investiţii sau servicii de gestionare de portofoliu, întreprinderea de investiţii obţine informaţiile necesare privind cunoştinţele şi experienţa clientului sau ale clientului potenţial în materie de investiţii, în raport cu tipul specific de produs sau de serviciu, situaţia sa financiară şi obiectivele sale de investiţii, astfel încât să îi poată recomanda serviciile de investiţii şi instrumentele financiare care îi convin.
5.În cazul în care întreprinderile de investiţii furnizează alte servicii de investiţii decât cele menţionate la alineatul (4), statele membre veghează ca acestea să solicite clientului sau clientului potenţial furnizarea de informaţii privind cunoştinţele şi experienţa sa în materie de investiţii în raport cu tipul specific de produs sau de serviciu propus sau solicitat, pentru a fi în măsură să stabilească dacă serviciul sau produsul de investiţii avut în vedere convine clientului.
În cazul în care întreprinderea de investiţii estimează, pe baza informaţiilor primite în conformitate cu paragraful anterior, că produsul sau serviciul nu convine clientului sau clientului potenţial, ea îl avertizează în legătură cu acest aspect. Acest avertisment poate fi transmis sub o formă standardizată.
În cazul în care clientul sau clientul potenţial alege să nu furnizeze informaţiile prevăzute la primul paragraf sau în care informaţiile furnizate privind cunoştinţele şi experienţa sa sunt insuficiente, întreprinderea de investiţii avertizează clientul sau clientul potenţial că nu poate stabili, din cauza acestei decizii, dacă serviciul sau produsul avut în vedere îi convine. Acest avertisment poate fi transmis sub o formă standardizată.
6.Statele membre autorizează întreprinderile de investiţii, în cazul în care acestea furnizează servicii de investiţii care cuprind doar executarea şi primirea şi transmiterea ordinelor clienţilor, cu sau fără servicii auxiliare, să furnizeze aceste servicii de investiţii clienţilor lor fără necesitatea de a obţine informaţiile şi a proceda la evaluarea prevăzute la alineatul (5), în cazul în care sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:
- serviciile menţionate în partea introductivă se referă la acţiuni admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată sau pe o piaţă echivalentă a unei ţări terţe, instrumente ale pieţei monetare, obligaţiuni şi alte titluri de creanţă (cu excepţia obligaţiunilor şi a altor titluri de creanţă care presupun un instrument derivat), OPCVM şi alte instrumente financiare care nu sunt complexe. O piaţă a unei ţări terţe este considerată ca fiind echivalentă cu o piaţă reglementată în cazul în care respectă cerinţe echivalente cu cele prevăzute la titlul III. Comisia şi AEVMP publică pe site-urile lor internet o listă a acestor pieţe considerate ca fiind echivalente. Lista respectivă este actualizată periodic. AEVMP asistă Comisia în evaluarea pieţelor ţărilor terţe.
- serviciul este furnizat la iniţiativa clientului sau a clientului potenţial;
- clientul sau clientul potenţial a fost informat în mod clar că, la furnizarea acestui serviciu, întreprinderea de investiţii nu este obligată să evalueze dacă instrumentul sau serviciul furnizat sau propus este adaptat şi că, prin urmare, el nu beneficiază de protecţia corespunzătoare a normelor de conduită pertinente. Acest avertisment poate fi transmis sub o formă standardizată;
- întreprinderea de investiţii îşi respectă obligaţiile prevăzute la articolul 18.
7.Întreprinderea de investiţii întocmeşte un dosar incluzând documentul sau documentele aprobate de întreprinderea de investiţii şi de client, în care sunt enunţate drepturile şi obligaţiile părţilor, precum şi celelalte condiţii în care întreprinderea de investiţii furnizează servicii clientului. Drepturile şi obligaţiile părţilor la contract pot fi incluse prin trimiteri la alte documente sau texte juridice.
8.Clientul trebuie să primească de la întreprinderea de investiţii rapoarte adecvate privind serviciul pe care aceasta îl furnizează clienţilor săi. Aceste rapoarte includ, după caz, costurile legate de tranzacţiile efectuate şi de serviciile furnizate în numele clientului.
9.În cazul în care un serviciu de investiţii este propus în cadrul unui produs financiar care este deja supus altor dispoziţii ale legislaţiei comunitare sau unor norme comune europene privind instituţiile de credit şi creditele de consum în privinţa evaluării riscurilor clienţilor şi exigenţele în materie de informaţii, acest serviciu nu este supus şi obligaţiilor prevăzute de prezentul articol.
10.Pentru a asigura protecţia necesară a investitorilor şi aplicarea uniformă a alineatelor (1)-(8), Comisia adoptă măsuri de punere în aplicare care vizează a garanta că întreprinderile de investiţii respectă principiile prevăzute la alineatele menţionate anterior cu ocazia furnizării de servicii de investiţii sau de servicii auxiliare clienţilor lor. Aceste măsuri de punere în aplicare iau în considerare:
(a)natura serviciului sau a serviciilor propuse sau furnizate clientului sau clientului potenţial, ţinând seama de tipul, obiectul, amploarea şi frecvenţa tranzacţiilor;
(b)natura instrumentelor financiare propuse sau avute în vedere;
(c)tipul de client sau de client potenţial (client obişnuit sau profesional).
Măsurile menţionate la primul paragraf, destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 64 alineatul (2).
Art. 20: Furnizarea de servicii prin intermediul unei alte întreprinderi de investiţii
Statele membre permit oricărei întreprinderi de investiţii care primeşte, prin intermediul unei alte întreprinderi de investiţii, instrucţiunea de a furniza servicii de investiţii sau servicii auxiliare în numele unui client, să se bazeze pe informaţiile referitoare la acest client comunicate de această din urmă întreprindere. Întreprinderea de investiţii care a transmis instrucţiunea rămâne răspunzătoare de caracterul exhaustiv şi exact al informaţiilor transmise.
Întreprinderea de investiţii care primeşte în acest mod instrucţiunea de a furniza servicii în numele unui client se poate baza, de asemenea, pe orice recomandare aferentă serviciului sau tranzacţiei în cauză oferită clientului de o altă întreprindere de investiţii. Întreprinderea de investiţii care a transmis instrucţiunea rămâne răspunzătoare de caracterul adecvat al recomandărilor sau sfaturilor furnizate clientului respectiv.
Întreprinderea de investiţii care primeşte instrucţiunea sau ordinul unui client prin intermediul altei întreprinderi de investiţii rămâne răspunzătoare de prestarea serviciului sau de executarea tranzacţiei în cauză, pe baza informaţiilor sau recomandărilor menţionate anterior, în conformitate cu dispoziţiile pertinente din prezentul titlu.
Art. 21: Obligaţia de a executa ordinele în condiţiile cele mai favorabile pentru client
1.Statele membre solicită întreprinderilor de investiţii să ia toate măsurile rezonabile pentru a obţine, la executarea ordinelor, cel mai bun rezultat posibil pentru clienţii lor ţinând seama de preţul, costurile, rapiditatea, probabilitatea de executare şi de soluţionare, mărimea, natura ordinului sau de orice alte considerente privind executarea ordinului. Cu toate acestea, de fiecare dată când există o instrucţiune specifică furnizată de clienţi, întreprinderea de investiţii execută ordinul respectând această instrucţiune.
2.Statele membre solicită întreprinderilor de investiţii să instituie şi să aplice dispoziţii eficiente pentru a respecta prevederile alineatului (1). Statele membre solicită întreprinderilor de investiţii în special să instituie şi să aplice o politică de executare a ordinelor care să le permită să obţină, pentru ordinele clienţilor lor, cel mai bun rezultat posibil în conformitate cu alineatul (1).
3.Politica de executare a ordinelor include, în ceea ce priveşte fiecare categorie de instrumente, informaţii privind diferitele sisteme în care întreprinderea de investiţii execută ordinele clienţilor lor şi factorii care influenţează alegerea sistemului de executare. Aceasta include cel puţin sistemele care permit întreprinderii de investiţii să obţină, în majoritatea cazurilor, cel mai bun rezultat posibil pentru executarea ordinelor clienţilor.
Statele membre solicită întreprinderilor de investiţii să furnizeze clienţilor lor informaţii adecvate privind politica lor de executare a ordinelor. Statele membre solicită întreprinderilor de investiţii să obţină consimţământul prealabil al clienţilor lor privind politica de executare.
Statele membre solicită ca, în cazul în care politica de executare a ordinelor prevede posibilitatea executării ordinelor clienţilor în afara unei pieţe reglementate sau a unui MTF, întreprinderea de investiţii să îşi informeze în special clienţii sau clienţii potenţiali în legătură cu această posibilitate. Statele membre solicită întreprinderilor de investiţii să obţină consimţământul prealabil expres al clienţilor lor înainte de a începe executarea ordinelor lor în afara unei pieţe reglementate sau a unui MTF. Întreprinderile de investiţii pot obţine acest consimţământ fie sub forma unui acord general, fie pentru anumite tranzacţii.
4.Statele membre solicită întreprinderilor de investiţii să supravegheze eficienţa dispoziţiilor lor în materie de executare a ordinelor şi a politicii lor în acest domeniu pentru a identifica lacunele şi a le remedia, după caz. În special, întreprinderile de investiţii examinează în mod regulat dacă sistemele de executare prevăzute de politica lor de executare a ordinelor permit obţinerea celui mai bun rezultat posibil pentru client sau dacă trebuie să opereze modificări ale dispoziţiilor lor în materie de executare. Statele membre solicită întreprinderilor de investiţii să semnaleze clienţilor orice modificare importantă a dispoziţiilor lor în materie de executare a ordinelor sau a politicii lor în acest domeniu.
5.Statele membre solicită întreprinderilor de investiţii să poată demonstra clienţilor lor, la cererea acestora, că le-au executat ordinele în conformitate cu politica de executare a întreprinderii.
6.Pentru a asigura necesitatea protecţiei investitorilor, funcţionarea echitabilă şi ordonată a pieţelor şi aplicarea uniformă a alineatelor (1), (3 şi (4), Comisia adoptă măsuri de punere în aplicare privind:
(a)criteriile care permit a stabili importanţa relativă a diferiţilor factori care, în conformitate cu alineatul (1), pot fi luaţi în considerare la determinarea celui mai bun rezultat posibil ţinând seama de mărimea şi de natura ordinului, precum şi de tipul clientului (client obişnuit sau profesional);
(b)factorii care pot fi luaţi în considerare de o întreprindere de investiţii în cazul în care aceasta îşi revizuieşte dispoziţiile în materie de executare şi condiţiile în care poate fi oportună modificarea acestor dispoziţii. Este vorba, în special, de factorii pe baza cărora se pot stabili sistemele care permit întreprinderilor de investiţii să obţină, în majoritatea cazurilor, cel mai bun rezultat posibil pentru executarea ordinelor clienţilor;
(c)natura şi amploarea informaţiilor care trebuie furnizate clienţilor în ceea ce priveşte politicile lor de executare, în conformitate cu alineatul (3).
Măsurile menţionate la primul paragraf, destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 64 alineatul (2).
Art. 22: Norme de prelucrare a ordinelor clienţilor
1.Statele membre solicită întreprinderilor de investiţii autorizate pentru executarea ordinelor în numele clienţilor să aplice proceduri şi dispoziţii care să garanteze executarea rapidă şi echitabilă a acestor ordine în raport cu alte ordine ale clienţilor sau cu propriile lor poziţii de tranzacţionare.
Aceste proceduri sau dispoziţii prevăd executarea ordinelor clienţilor, altfel comparabile, în funcţie de data primirii lor de către întreprinderea de investiţii.
2.Statele membre solicită ca, în cazul unui ordin limită al unui client privind acţiuni admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată, care nu este executat imediat în condiţiile de pe piaţă, întreprinderile de investiţii să adopte, în afara cazurilor în care clientul dă o instrucţiune contrară în mod expres, măsuri care să faciliteze executarea cât mai rapidă a acestui ordin, făcându-l public de îndată sub o formă uşor accesibilă celorlalţi participanţi de pe piaţă. Statele membre pot decide ca întreprinderile de investiţii să respecte această obligaţie transferând ordinul limită al unui client unei pieţe reglementate sau unui MTF. Statele membre prevăd că autorităţile competente pot să nu aplice această obligaţie în cazul ordinelor limită de o mărime neobişnuit de ridicată, în conformitate cu articolul 44 alineatul (2).
3.Pentru a se asigura că măsurile vizând garantarea protecţiei investitorilor şi funcţionarea echitabilă şi ordonată a pieţelor financiare ţin seama de evoluţia acestora pe plan tehnic şi pentru a asigura aplicarea uniformă a alineatelor (1) şi (2), Comisia adoptă măsuri de punere în aplicare care definesc:
(a)condiţiile şi natura procedurilor şi dispoziţiilor care conduc la executarea rapidă şi echitabilă a ordinelor clienţilor, precum şi situaţiile în care, sau tipurile de tranzacţii pentru care întreprinderile de investiţii pot renunţa în mod rezonabil la o executare rapidă, astfel încât să obţină condiţii mai favorabile pentru clienţii lor;
(b)diferitele metode conform cărora se poate considera că întreprinderile de investiţii şi-au îndeplinit obligaţia de a dezvălui pieţei detaliile ordinelor limită neexecutabile imediat.
Măsurile menţionate la primul paragraf, destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 64 alineatul (2).
Art. 23: Obligaţii ce revin întreprinderilor de investiţii care apelează la agenţi afiliaţi
1.Statele membre pot decide să autorizeze o întreprindere de investiţii să apeleze la agenţi afiliaţi pentru a-şi promova serviciile, a atrage clienţi sau clienţi potenţiali, a primi ordinele acestora şi a le transmite, a plasa instrumente financiare, precum şi a furniza servicii de consiliere privind aceste instrumente financiare şi serviciile pe care le propune.
2.Statele membre solicită ca, în cazul în care o întreprindere de investiţii decide să apeleze la un agent afiliat, aceasta să îşi asume responsabilitatea totală şi necondiţionată a oricărei acţiuni efectuate sau a oricărei omisiuni comise de acest agent afiliat în cazul în care acţionează în contul său. În plus, statele membre solicită ca întreprinderea de investiţii să se asigure că agentul afiliat respectiv comunică calitatea în care acţionează şi întreprinderea pe care o reprezintă atunci când contactează orice client sau client potenţial sau înainte de a tranzacţiona cu acesta.
În conformitate cu articolul 13 alineatele (6), (7) şi (8), statele membre pot autoriza agenţii afiliaţi înmatriculaţi pe teritoriul lor să gestioneze fonduri şi instrumente financiare ale clienţilor în contul şi sub întreaga responsabilitate a întreprinderii de investiţii pentru care acţionează pe teritoriul lor sau, în cazul unei operaţiuni transfrontaliere, pe teritoriul unui stat membru care autorizează un agent afiliat să gestioneze fondurile clienţilor.
Statele membre solicită întreprinderilor de investiţii să controleze activităţile agenţilor lor afiliaţi astfel încât să garanteze că acestea continuă să se conformeze prezentei directive în cazul în care acţionează prin intermediul agenţilor afiliaţi.
3.Statele membre care decid să autorizeze societăţile de investiţii să apeleze la agenţi afiliaţi întocmesc un registru public. Agenţii afiliaţi sunt înregistraţi în registru public din statul membru în care aceştia sunt stabiliţi. AEVMP publică pe site-ul său internet trimiterile sau legăturile hipertext către toate registrele publice înfiinţate în temeiul prezentului articol de către statele membre care hotărăsc să permită societăţilor de investiţii să apeleze la agenţi afiliaţi.
În cazul în care statul membru în care agentul afiliat este stabilit a decis, în conformitate cu alineatul (1), să nu permită întreprinderilor de investiţii autorizate de autorităţile lor competente să apeleze la agenţi afiliaţi, aceştia sunt înscrişi la autoritatea competentă a statului membru de origine al întreprinderii de investiţii în contul căreia aceştia acţionează.
Statele membre se asigură că pot fi înscrişi în registrul public doar agenţii afiliaţi despre care s-a stabilit că au o bună reputaţie şi că deţin cunoştinţele generale, comerciale şi profesionale necesare pentru a comunica precis oricărui client sau oricărui client potenţial toate informaţiile pertinente privind serviciul propus.
Statele membre pot decide că întreprinderile de investiţii au posibilitatea de a verifica dacă agenţii afiliaţi la care au apelat se bucură de suficientă bună reputaţie şi au cunoştinţele menţionate la al treilea paragraf.
Registrul se actualizează periodic. Acesta poate fi consultat.
4.Statele membre solicită întreprinderilor de investiţii care apelează la agenţi afiliaţi să adopte măsurile adecvate pentru a evita ca activităţile agenţilor afiliaţi care nu intră în sfera de aplicare a prezentei directive să aibă un impact negativ asupra activităţilor exercitate de agenţii afiliaţi în contul întreprinderii de investiţii.
Statele membre pot permite autorităţilor competente să colaboreze cu întreprinderile de investiţii şi cu instituţiile de credit, asociaţiile lor şi alte entităţi pentru înmatricularea agenţilor afiliaţi şi controlul respectării de către aceştia din urmă a cerinţelor prevăzute la alineatul (3). În special, agenţii afiliaţi pot fi înmatriculaţi de o întreprindere de investiţii, o instituţie de credit, asociaţiile acestora şi alte entităţi sub supravegherea autorităţii competente.
5.Statele membre solicită întreprinderilor de investiţii să nu apeleze decât la agenţii afiliaţi înscrişi în registrele publice prevăzute la alineatul (3).
6.Statele membre pot înăspri cerinţele enunţate în prezentul articol sau pot prevedea cerinţe suplimentare pentru agenţii afiliaţi înmatriculaţi pe teritoriul lor.
Art. 24: Tranzacţii cu contrapartide eligibile
1.Statele membre se asigură că întreprinderile de investiţii autorizate să execute ordine în numele clienţilor, şi să tranzacţioneze în cont propriu, şi să primească şi să transmită ordine pot antrena tranzacţii între contrapartidele eligibile sau încheia tranzacţii cu aceste contrapartide fără a trebui să respecte obligaţiile prevăzute la articolul 19, articolul 21 şi articolul 22 alineatul (1), în ceea ce priveşte tranzacţiile respective sau orice serviciu auxiliar legat direct de aceste tranzacţii.
2.Statele membre recunosc ca şi contrapartide eligibile în sensul prezentului articol întreprinderile de investiţii, instituţiile de credit, întreprinderile de asigurări, OPCVM şi întreprinderile lor de gestionare, fondurile de pensii şi întreprinderile lor de gestionare, celelalte instituţii financiare autorizate şi reglementate în conformitate cu legislaţia comunitară sau cu dreptul intern al unui stat membru, întreprinderile exceptate de la aplicarea prezentei directive în temeiul articolului 2 alineatul (1) literele (k) şi (l), guvernele naţionale şi serviciile lor, inclusiv organismele publice însărcinate cu gestionarea datoriei publice, băncile centrale şi organizaţiile supranaţionale.
Clasificarea ca şi contrapartidă eligibilă în conformitate cu primul paragraf nu aduce atingere dreptului entităţilor în cauză să solicite, fie în mod general, fie pentru fiecare tranzacţie, să fie tratate ca şi clienţi ale căror relaţii de afaceri cu întreprinderea de investiţii intră sub incidenţa articolelor 19, 21 şi 22.
3.De asemenea, statele membre pot recunoaşte ca şi contrapartide eligibile alte întreprinderi care îndeplinesc cerinţe proporţionale stabilite în prealabil, inclusiv praguri cantitative. În cazul unei tranzacţii în care contrapartida potenţială este stabilită într-un alt stat membru, întreprinderea de investiţii ţine seama de statutul celeilalte întreprinderi, definit de dreptul sau de măsurile în vigoare în statul membru în care este stabilită.
Statele membre veghează ca întreprinderea de investiţii care încheie tranzacţii în conformitate cu alineatul (1) cu asemenea întreprinderi să obţină de la contrapartida potenţială confirmarea expresă că acceptă să fie considerată ca şi contrapartidă eligibilă. Statele membre autorizează întreprinderea de investiţii să obţină această confirmare fie sub forma unui acord general, fie pentru fiecare tranzacţie în parte.
4.Statele membre pot recunoaşte ca şi contrapartide eligibile entităţile din ţări terţe echivalente categoriilor de entităţi menţionate la alineatul (2).
De asemenea, statele membre pot recunoaşte ca şi contrapartide eligibile întreprinderi din ţări terţe, precum cele prevăzute la alineatul (3), în aceleaşi condiţii şi sub rezerva aceloraşi cerinţe ca şi cele prevăzute la alineatul (3).
5.Pentru a asigura aplicarea uniformă a alineatelor (2), (3) şi (4), ţinând seama de evoluţia practicilor de piaţă, şi pentru a favoriza funcţionarea eficientă a pieţei unice, Comisia poate adopta măsuri de punere în aplicare care definesc:
(a)procedurile care trebuie urmate pentru a solicita a fi tratat ca şi client în conformitate cu alineatul (2);
(b)procedurile care trebuie urmate pentru a obţine confirmarea expresă a contrapartidelor potenţiale în conformitate cu alineatul (3);
(c)cerinţele proporţionale stabilite în prealabil, inclusiv pragurile cantitative, care ar permite considerarea unei întreprinderi ca şi contrapartidă eligibilă în conformitate cu alineatul (3).
Măsurile menţionate la primul paragraf, destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 64 alineatul (2).
Art. 25: Obligaţia de menţinere a integrităţii pieţei, de declarare a tranzacţiilor încheiate şi de păstrare a unei înregistrări a acestora
1.Fără a aduce atingere repartizării responsabilităţilor aferente asigurării respectării dispoziţiilor Directivei 2003/6/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind delictele de iniţiat şi manipulările de piaţă (abuzul de piaţă) (*), statele membre coordonate de AEVMP în conformitate cu articolul 31 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 se asigură că sunt luate măsuri adecvate pentru ca autorităţile competente să poată controla activitatea societăţilor de investiţii pentru a se asigura că acestea o exercită într-un mod onest, echitabil şi profesional, care să favorizeze integritatea pieţei.
(*)JO L 96, 12.4.2003, p. 16.
2.Statele membre solicită societăţilor de investiţii să menţină la dispoziţia autorităţii competente, pe o perioadă de minimum 5 ani, datele pertinente referitoare la toate tranzacţiile cu instrumente financiare pe care le-au încheiat, fie în cont propriu, fie în numele clientului. În cazul tranzacţiilor încheiate în numele unui client, aceste înregistrări conţin toate informaţiile privind identitatea acestui client, precum şi informaţiile necesare în temeiul Directivei 2005/60/CE a Consiliului.
AEVMP poate solicita acces la informaţiile respective, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 35 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 şi în condiţiile prevăzute la articolul respectiv.
3.Statele membre solicită întreprinderilor de investiţii care efectuează tranzacţii cu orice instrument financiar admis la tranzacţionare pe o piaţă reglementată să declare autorităţii competente detaliile acestor tranzacţii cât mai repede posibil şi până la închiderea zilei lucrătoare următoare. Această obligaţie se aplică fără deosebiri, indiferent dacă tranzacţiile în cauză au fost efectuate sau nu pe o piaţă reglementată.
În conformitate cu articolul 58, autorităţile competente adoptă dispoziţiile necesare pentru a se asigura că autoritatea competentă a pieţei celei mai relevante în ceea ce priveşte lichiditatea pentru aceste instrumente financiare primeşte, de asemenea, aceste informaţii.
4.Declaraţiile precizează în special numele şi numărul instrumentelor cumpărate sau vândute, cantitatea, data şi ora executării, preţul tranzacţiei şi mijloacele de identificare a întreprinderii de investiţii respective.
5.Statele membre prevăd că declaraţiile sunt prezentate autorităţilor competente de către înseşi întreprinderile de investiţii, de o terţă parte care acţionează în numele lor, de un sistem de confruntare a ordinelor sau de declarare autorizat de autoritatea competentă sau de piaţa reglementată sau de MTF ale căror sisteme au permis încheierea tranzacţiei. În cazul în care tranzacţiile sunt declarate direct autorităţii competente de către o piaţă reglementată, un MTF sau un sistem de confruntare a ordinelor sau de declarare autorizat de autoritatea competentă, se poate face derogare de la obligaţia întreprinderilor de investiţii prevăzută la alineatul (3).
6.În cazul în care, în conformitate cu articolul 32 alineatul (7), declaraţiile prevăzute de prezentul articol sunt transmise autorităţii competente a statului membru gazdă, aceasta comunică informaţiile respective autorităţilor competente ale statului membru de origine al întreprinderii de investiţii, în afara cazurilor în care acestea din urmă decid că nu doresc să le primească.
7.Pentru a se asigura că măsurile vizând menţinerea integrităţii sunt modificate astfel încât să ţină seama de evoluţia pieţelor financiare pe plan tehnic şi pentru a asigura aplicarea uniformă a alineatelor (1)-(5), Comisia poate adopta măsuri de punere în aplicare care definesc metodele şi normele care trebuie aplicate pentru declararea tranzacţiilor financiare, forma şi conţinutul acestor declaraţii, precum şi criteriile care permit definirea unei pieţe relevante în conformitate cu alineatul (3).
Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 64 alineatul (2).
Art. 26: Controlul respectării normelor unui MTF şi a altor obligaţii legale
1.Statele membre solicită întreprinderilor de investiţii şi operatorilor care exploatează un MTF să instituie şi să menţină dispoziţii şi proceduri eficiente, în ceea ce priveşte MTF, pentru a controla în mod regulat că utilizatorii acestui sistem îi respectă normele. întreprinderile de investiţii şi operatorii care exploatează un MTF controlează tranzacţiile efectuate de utilizatorii lor în cadrul sistemului acestuia pentru a identifica încălcările normelor, orice condiţie de tranzacţionare de natură să perturbe stabilitatea pieţei sau orice comportament care poate sugera un abuz de piaţă.
2.Statele membre solicită întreprinderilor de investiţii şi operatorilor care exploatează un MTF să semnaleze autorităţii competente încălcările grave ale acestor norme, orice condiţie de tranzacţionare de natură să perturbe stabilitatea pieţei sau orice comportament care poate sugera un abuz de piaţă. De asemenea, statele membre solicită întreprinderilor de investiţii şi operatorilor care exploatează un MTF să transmită fără întârziere informaţiile relevante autorităţii competente pentru cercetarea şi urmărirea în justiţie a abuzurilor de piaţă şi să îi acorde acesteia tot ajutorul necesar pentru cercetarea şi urmărirea în justiţie a abuzurilor de piaţă comise în sistemele sale sau prin intermediul acestora.
Art. 27: Obligaţia întreprinderilor de investiţii de a-şi face publice preţurile ferme
1.Statele membre solicită internalizatorilor sistematici în acţiuni să publice un preţ ferm în ceea ce priveşte acţiunile admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată pentru care sunt internalizatori sistematici şi pentru care există o piaţă lichidă. În ceea ce priveşte acţiunile pentru care nu există piaţă lichidă, internalizatorii sistematici comunică preţurile clienţilor lor la cerere.
Dispoziţiile prezentului articol se aplică internalizatorilor sistematici care efectuează tranzacţii ce nu depăşesc mărimea normală a pieţei. Internalizatorii sistematici care efectuează tranzacţii mai ample decât mărimea normală a pieţei nu intră sub incidenţa dispoziţiilor prezentului articol.
Internalizatorii sistematici pot decide mărimea sau mărimile tranzacţiilor pentru care stabilesc un preţ. Pentru o anumită acţiune, fiecare cotaţie presupune unul sau mai multe preţuri ferme de cumpărare şi de vânzare, pentru mărimea sau mărimile care ar putea atinge mărimea normală a pieţei pentru categoria de acţiuni căreia îi aparţine acţiunea. Preţul sau preţurile reflectă, de asemenea, condiţiile de piaţă predominante pentru această acţiune.
Acţiunile sunt grupate pe categorii pe baza mediei aritmetice a valorii ordinelor executate pe piaţă pentru această acţiune. Mărimea normală a pieţei pentru fiecare categorie de acţiuni este o mărime reprezentativă a mediei aritmetice a valorii ordinelor executate pe piaţă pentru acţiunile aparţinând fiecărei categorii de acţiuni.
Pentru fiecare acţiune, piaţa se compune din toate ordinele executate în Uniunea Europeană pentru această acţiune, cu excepţia celor care se referă la o mărime ridicată în raport cu mărimea normală a pieţei pentru această acţiune.
2.Pentru fiecare acţiune, autoritatea competentă a pieţei celei mai relevante în ceea ce priveşte lichiditatea, menţionată la articolul 25, stabileşte, cel puţin anual, pe baza mediei aritmetice a valorii ordinelor executate pe piaţa acestei acţiuni, categoria de acţiuni căreia îi aparţine. Informaţiile respective sunt puse la dispoziţia tuturor participanţilor de pe piaţă şi sunt transmise AEVMP, care le publică pe site-ul său internet.
3.Internalizatorii sistematici îşi fac publice preţurile în mod regulat şi continuu în timpul orelor normale de tranzacţionare. Aceştia au dreptul să îşi actualizeze preţurile în orice moment. De asemenea, aceştia sunt autorizaţi, în condiţii de piaţă excepţionale, să le retragă.
Preţul este făcut public astfel încât să fie uşor accesibil altor participanţi de pe piaţă în condiţii comerciale rezonabile.
Internalizatorii sistematici execută la preţurile afişate în momentul primirii ordinului, în conformitate cu dispoziţiile articolului 21, ordinele pe care le primesc de la clienţii lor obişnuiţi referitoare la acţiunile pentru care sunt internalizatori sistematici.
Internalizatorii sistematici execută la preţul afişat în momentul primirii ordinului ordinele pe care le primesc de la clienţii lor profesionali referitoare la acţiunile pentru care sunt internalizatori sistematici. Cu toate acestea, aceştia pot executa aceste ordine la un preţ mai bun în cazul în care acest lucru este justificat, cu condiţia ca acest preţ să se înscrie într-un interval făcut public şi apropiat condiţiilor de piaţă şi ca aceste ordine să aibă o mărime superioară celei solicitate în mod normal de un investitor obişnuit.
În plus, internalizatorii sistematici pot executa ordinele pe care le primesc de la clienţii lor profesionali la preţuri diferite de preţurile lor, fără să trebuiască să îndeplinească cerinţele enumerate la al patrulea paragraf pentru tranzacţiile a căror executare privind mai multe valori mobiliare reprezintă doar o singură tranzacţie şi pentru ordinele care se supun altor condiţii decât preţul de piaţă în vigoare.
În cazul în care un intemalizator sistematic care nu stabileşte un preţ decât pentru o singură mărime sau a cărui cotaţie cea mai ridicată este mai mică decât mărimea normală a pieţei primeşte de la un client un ordin de o mărime mai mare decât mărimea pentru care este stabilit preţul, dar mai mică decât mărimea normală a pieţei, el poate decide să execute partea de ordin care depăşeşte mărimea pentru care este stabilit preţul, în măsura în care o execută la preţul fixat, cu excepţiile prevăzute la cele două paragrafe anterioare. În cazurile în care internalizatorul sistematic stabileşte un preţ pentru diferite mărimi şi primeşte un ordin care se situează între aceste mărimi, pe care se decide să îl execute, îl execută la unul din preţurile stabilite, în conformitate cu dispoziţiile articolului 22, cu excepţiile prevăzute la cele două paragrafe anterioare.
4.Autorităţile competente verifică:
(a)actualizarea în mod regulat de către întreprinderile de investiţii a preţurilor de vânzare şi cumpărare publicate în conformitate cu alineatul (1) şi menţinerea unor preţuri care să corespundă condiţiilor predominante de pe piaţă;
(b)respectarea de către întreprinderile de investiţii a condiţiilor prevăzute la alineatul (3) al patrulea paragraf pentru acordarea unui preţ mai bun.
5.Internalizatorii sistematici sunt autorizaţi să selecteze, în funcţie de politica lor comercială şi în mod obiectiv şi nediscrimina-toriu, investitorii cărora le permit accesul la preţurile lor. Aceştia dispun în acest scop de norme clare care reglementează accesul la preţurile lor. Internalizatorii sistematici pot refuza stabilirea unei relaţii comerciale sau pot înceta această relaţie cu investitorii pe baza unor consideraţii de ordin comercial precum solvabilitatea investitorului, riscul de contrapartidă şi regularizarea definitivă a tranzacţiei.
6.Pentru a limita riscul de a fi expuşi unor tranzacţii multiple din partea aceluiaşi client, internalizatorii sistematici sunt autorizaţi să restrângă în mod nediscriminatoriu numărul de tranzacţii ale aceluiaşi client pe care se angajează să le încheie în condiţiile publicate. De asemenea, aceştia sunt autorizaţi să restrângă, în mod nediscriminatoriu şi în conformitate cu dispoziţiile articolului 22, numărul total de tranzacţii simultane ale diferiţilor clienţi, însă doar în măsura în care numărul şi volumul ordinelor depuse de clienţi depăşeşte semnificativ norma.
7.Pentru a asigura aplicarea uniformă a alineatelor (1)-(6), astfel încât să permită evaluarea eficientă a acţiunilor şi optimizarea posibilităţii pe care o au întreprinderile de investiţii de a obţine cea mai bună tranzacţie pentru clienţii lor, Comisia adoptă măsuri de punere în aplicare care:
(a)precizează criteriile de aplicare a alineatelor (1) şi (2);
(b)precizează criteriile care servesc la a determina dacă un preţ este publicat în mod regulat şi continuu şi este uşor accesibil, precum şi mijloacele prin care întreprinderile de investiţii pot respecta obligaţia de a-şi face publice preţurile, în special:
(i)prin intermediul infrastructurilor oricărei pieţe reglementate care a admis instrumentul în cauză la tranzacţionare;
(ii)prin apelarea la serviciile unei terţe părţi;
(iii)prin intermediul dispozitivelor adecvate;
(c)precizează criteriile generale care servesc la a determina tranzacţiile a căror executare privind mai multe valori mobiliare nu reprezintă decât o singură tranzacţie sau ordinele care se supun altor condiţii decât preţul de piaţă în vigoare;
(d)precizează criteriile generale care servesc la a determina condiţiile de piaţă excepţionale în care preţurile pot fi retrase, precum şi condiţiile în care preţurile pot fi actualizate;
(e)precizează criteriile care servesc la a determina care este mărimea solicitată în mod normal de un investitor obişnuit;
(f)precizează criteriile care servesc la a determina ce reprezintă o depăşire considerabilă a normei prevăzute la alineatul (6);
(g)precizează criteriile care servesc la a determina dacă preţurile se înscriu într-un interval făcut public şi apropiat de condiţiile de piaţă.
Măsurile menţionate la primul paragraf, destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 64 alineatul (2).
Art. 28: Transparenţa asigurată de întreprinderile de investiţii după tranzacţionare
1.Statele membre solicită cel puţin întreprinderilor de investiţii care încheie tranzacţii cu acţiuni admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată, fie în cont propriu, fie în numele clienţilor, în afara unei pieţe reglementate sau a unui MTF să facă publice volumul, preţul şi momentul încheierii acestor tranzacţii. Aceste informaţii sunt făcute publice, în măsura posibilului, în timp real, în condiţii comerciale rezonabile şi într-o formă uşor accesibilă celorlalţi participanţi de pe piaţă.
2.Statele membre solicită ca informaţiile publicate în conformitate cu alineatul (1) şi termenele acestei publicări să satisfacă cerinţele stabilite în conformitate cu articolul 45. În cazul în care măsurile adoptate în conformitate cu articolul 45 prevăd declararea decalată a anumitor categorii de tranzacţii cu acţiuni, această posibilitate se aplică mutatis mutandis aceloraşi tranzacţii în cazul în care sunt încheiate în afara unei pieţe reglementate sau a unui MTF.
3.Pentru a asigura funcţionarea transparentă şi ordonată a pieţelor şi aplicarea uniformă a alineatului (1), Comisia adoptă măsuri de punere în aplicare care:
(a)precizează mijloacele prin care întreprinderile de investiţii pot respecta obligaţiile prevăzute la alineatul (1), în special:
(i)prin intermediul infrastructurilor oricărei pieţe reglementate care a admis instrumentul în cauză la tranzacţionare;
(ii)prin apelarea la serviciile unei terţe părţi;
(iii)prin intermediul dispozitivelor adecvate;
(b)precizează modalităţile de aplicare a obligaţiilor prevăzute la alineatul (1) în cazul tranzacţiilor care implică utilizarea de acţiuni în scopul garantării, împrumutării sau în alte scopuri, în cazul în care schimbul de astfel de acţiuni este determinat de alţi factori decât o evaluare a preţului lor de piaţă.
Măsurile menţionate la primul paragraf, destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 64 alineatul (2).
Art. 29: Cerinţe de transparenţă aplicabile în cazul MTF înainte de tranzacţionare
1.Statele membre solicită cel puţin întreprinderilor de investiţii şi operatorilor care exploatează un MTF să facă publice preţurile curente de cumpărare şi de vânzare şi profunzimea pieţei la aceste preţuri, afişate de sistemele lor pentru acţiunile admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată. Statele membre prevăd că aceste informaţii sunt făcute publice în condiţii comerciale rezonabile şi în mod continuu, în timpul programului normal de tranzacţionare.
2.Statele membre abilitează autorităţile competente să exonereze întreprinderile de investiţii sau operatorii care exploatează un MTF de obligaţia de a face publice informaţiile menţionate la alineatul (1) în funcţie de modelul de piaţă sau de tipul şi mărimea ordinelor în cazurile definite în conformitate cu alineatul (3). Autorităţile competente au în special competenţa de a renunţa la această obligaţie în cazul în care tranzacţiile se referă la o mărime ridicată în raport cu mărimea normală a pieţei pentru acţiunile sau categoriile de acţiuni respective.
3.Pentru a asigura aplicarea uniformă a alineatelor (1) şi (2), Comisia adoptă măsuri de punere în aplicare privind:
(a)intervalul preţurilor de cumpărare şi de vânzare propuse de formatorii de piaţă desemnaţi, precum şi importanţa poziţiilor de tranzacţionare exprimate la aceste preţuri, care trebuie făcute publice;
(b)mărimea sau tipul de ordine care pot fi exceptate de la obligaţia de publicitate înainte de tranzacţionare, în temeiul alineatului (2);
(c)modelele de piaţă pentru care exonerarea de la obligaţia de publicitate înainte de tranzacţionare poate fi acordată în temeiul alineatului (2), în special aplicabilitatea obligaţiei în cazul metodelor de tranzacţionare utilizate de un MTF care încheie tranzacţii în conformitate cu normele sale, în raport cu preţuri stabilite în afara sistemelor din MTF sau prin licitaţii periodice.
Cu excepţia unor situaţii perfect justificate de natura specifică a MTF, conţinutul măsurilor de punere în aplicare respective este identic cu cel al măsurilor de punere în aplicare prevăzute la articolul 44 pentru pieţele reglementate.
Măsurile menţionate la primul paragraf, destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 64 alineatul (2).
Art. 30: Cerinţe de transparenţă aplicabile în cazul MTF după tranzacţionare
1.Statele membre solicită, cel puţin, întreprinderilor de investiţii şi operatorilor care exploatează un MTF să facă publice preţul, volumul şi momentul tranzacţiilor executate în cadrul sistemelor lor şi referitoare la acţiuni admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată. Statele membre solicită ca detaliile tuturor tranzacţiilor să fie făcute publice în condiţii comerciale rezonabile şi, în măsura posibilului, în timp real. Această cerinţă nu se aplică detaliilor tranzacţiilor efectuate pe un MTF care sunt făcute publice în cadrul sistemelor unei pieţe reglementate.
2.Statele membre îşi abilitează autorităţile competente să permită întreprinderilor de investiţii sau operatorilor care exploatează un MTF să decaleze publicarea caracteristicilor tranzacţiilor menţionate anterior în funcţie de tipul şi de mărimea lor. Autorităţile competente pot autoriza, în special, publicarea decalată în cazul tranzacţiilor privind mărimi ridicate în raport cu mărimea normală a pieţei pentru acţiunile sau categoriile de acţiuni tran-zacţionate. Statele membre solicită MTF să obţină autorizarea prealabilă a autorităţilor competente privind dispoziţiile propuse pentru organizarea acestei publicităţi decalate şi solicită ca aceste dispoziţii să fie comunicate în mod clar participanţilor de pe piaţă şi investitorilor în general.
3.Pentru a asigura funcţionarea eficientă şi ordonată a pieţelor financiare, precum şi aplicarea uniformă a alineatelor (1) şi (2), Comisia adoptă măsuri de punere în aplicare privind:
(a)amploarea şi conţinutul informaţiilor care trebuie puse la dispoziţia publicului;
(b)condiţiile în care întreprinderile de investiţii sau operatorii care exploatează un MTF pot prevedea publicarea decalată a tranzacţiilor, precum şi criteriile care trebuie aplicate pentru a desemna tranzacţiile pentru care, în funcţie de mărimea lor şi de categoria de acţiuni respective, această publicare decalată este autorizată.
Cu excepţia unor situaţii perfect justificate de natura specifică a MTF, conţinutul măsurilor de punere în aplicare respective este asemănător cu cel al măsurilor de punere în aplicare prevăzute la articolul 45 pentru pieţele reglementate.
Măsurile menţionate la primul paragraf, destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 64 alineatul (2).
Art. 31: Libertatea de a presta servicii şi de a exercita activităţi de investiţii
1.Statele membre veghează ca fiecare întreprindere de investiţii autorizată şi supravegheată de autorităţile competente ale unui alt stat în conformitate cu prezenta directivă, şi cu Directiva 2000/12/CE în cazul instituţiilor de credit, să poată furniza în mod liber servicii de investiţii şi servicii auxiliare şi să exercite activităţi de investiţii pe teritoriul lor, cu condiţia ca aceste servicii şi activităţi să fie reglementate de autorizaţie. Serviciile auxiliare pot fi furnizate doar împreună cu un serviciu de investiţii şi/sau o activitate de investiţii.
Statele membre nu impun obligaţii suplimentare acestor întreprinderi şi instituţii de credit pentru aspectele reglementate de prezenta directivă.
2.Orice întreprindere de investiţii care doreşte să furnizeze servicii sau să exercite activităţi pe teritoriul unui alt stat membru pentru prima dată sau care doreşte să modifice gama de servicii furnizate sau de activităţi exercitate comunică următoarele informaţii autorităţilor competente ale statului său membru de origine:
(a)statul membru în care intenţionează să opereze;
(b)un program de activitate care menţionează, în special, serviciile şi/sau activităţile de investiţii, precum şi serviciile auxiliare pe care intenţionează să le furnizeze sau să le exercite şi care prevede apelarea la agenţi afiliaţi pe teritoriul statului membru în care intenţionează să furnizeze servicii.
În cazul în care societatea de investiţii intenţionează să apeleze la agenţi afiliaţi, autoritatea competentă a statului membru de origine al societăţii de investiţii comunică, la cererea autorităţii competente a statului membru gazdă şi într-un termen rezonabil, identitatea agenţilor afiliaţi la care societatea de investiţii intenţionează să apeleze în acest stat membru. Statul membru gazdă poate face publică această informaţie. AEVMP poate solicita acces la informaţiile respective, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 35 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 şi în condiţiile prevăzute la articolul respectiv.
3.În termen de o lună de la primirea acestor informaţii, autoritatea competentă a statului membru de origine le transmite autorităţii competente a statului membru gazdă desemnate ca punct de contact în conformitate cu articolul 56 alineatul (1). Întreprinderea de investiţii poate apoi să înceapă să furnizeze serviciul sau serviciile de investiţii în statul membru gazdă.
4.În caz de modificare a unei informaţii oarecare dintre cele comunicate în conformitate cu alineatul (2), întreprinderea de investiţii anunţă în scris autoritatea competentă a statului său membru de origine, cu cel puţin o lună înainte de aplicarea modificării respective. Autoritatea competentă a statului membru de origine informează autoritatea competentă a statului membru gazdă în legătură cu această modificare.
5.Fără alte cerinţe juridice sau administrative, fiecare stat membru autorizează întreprinderile de investiţii şi operatorii care exploatează MTF din alte state membre să furnizeze facilităţile adecvate pe teritoriul său, pentru a permite utilizatorilor şi participanţilor stabiliţi în acest stat membru să aibă acces la sistemele lor şi să le utilizeze de la distanţă.
6.Întreprinderea de investiţii sau operatorul care exploatează un MTF comunică autorităţii competente a statului său membru de origine numele statului membru în care intenţionează să furnizeze aceste facilităţi. În termen de o lună, autoritatea competentă a statului membru de origine a MTF comunică această informaţie statului membru în care MTF intenţionează să furnizeze asemenea facilităţi.
La cererea autorităţii competente a statului membru gazdă a MTF şi într-un termen rezonabil, autoritatea competentă a statului membru de origine a MTF comunică identitatea membrilor sau participanţilor la MTF stabiliţi în acest stat membru.
7.În vederea asigurării unei armonizări consecvente a prezentului articol, AEVMP poate elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza informaţiile care trebuie notificate în conformitate cu alineatele (2), (4) şi (6).
Se delegă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
În vederea asigurării unor condiţii uniforme de aplicare a prezentului articol, AEVMP poate elabora proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a elabora formulare standard, modele şi proceduri pentru transmiterea informaţiilor, în conformitate cu alineatele (3), (4) şi (6).
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la al treilea paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Art. 32: Stabilirea unei sucursale
1.Statele membre se asigură că serviciile şi/sau activităţile de investiţii şi serviciile auxiliare pot fi furnizate pe teritoriul lor în conformitate cu prezenta directivă şi cu Directiva 2000/12/CE prin stabilirea unei sucursale, cu condiţia ca aceste servicii şi activităţi să fie reglementate de autorizaţia acordată acestei întreprinderi de investiţii sau instituţiei de credit în statul membru de origine. Serviciile auxiliare pot fi furnizate doar împreună cu un serviciu de investiţii şi/sau o activitate de investiţii.
Statele membre nu impun obligaţii suplimentare, în afara celor autorizate în temeiul alineatului (7), în ceea ce priveşte organizarea şi funcţionarea sucursalei pentru aspectele reglementate de prezenta directivă.
2.Statele membre solicită ca orice întreprindere de investiţii care doreşte să îşi stabilească o sucursală pe teritoriul unui alt stat membru să informeze în prealabil autoritatea competentă a statului său membru de origine şi să îi comunice acesteia informaţiile următoare:
(a)statul membru pe teritoriul căruia intenţionează să îşi stabilească o sucursală;
(b)un program de activitate care precizează în special serviciile si/sau activităţile de investiţii şi serviciile auxiliare pe care le va furniza sau exercita sucursala, precum si structura organizatorică a acesteia şi dacă sucursala prevede apelarea la agenţi afiliaţi;
(c)adresa la care pot fi solicitate documente în statul membru gazdă;
(d)numele persoanelor însărcinate cu gestionarea sucursalei.
În cazul în care o întreprindere de investiţii apelează la un agent afiliat stabilit într-un alt stat membru decât statul său membru de origine, acest agent afiliat este asimilat unei sucursale şi este supus dispoziţiilor prezentei directive referitoare la sucursale.
3.În afara cazurilor în care are motive să se îndoiască de caracterul adecvat al structurii administrative sau de situaţia financiară a întreprinderii de investiţii, ţinând seama de activităţile avute în vedere, autoritatea competentă a statului membru de origine comunică toate aceste informaţii, în termen de 3 luni de la primirea lor, autorităţii competente a statului membru gazdă desemnate ca punct de contact în conformitate cu articolul 56 alineatul (1) şi informează întreprinderea de investiţii respectivă cu privire la aceasta.
4.Pe lângă informaţiile menţionate la alineatul (2), autoritatea competentă a statului membru de origine comunică autorităţii competente a statului membru gazdă informaţii detaliate privind sistemul acreditat de compensare pentru investitori la care întreprinderea de investiţii este afiliată în conformitate cu Directiva 97/9/CE. În caz de modificare a acestor informaţii, autoritatea competentă a statului membru de origine avizează autoritatea competentă a statului membru gazdă în legătură cu aceasta.
5.În cazul în care refuză comunicarea informaţiilor autorităţii competente a statului membru gazdă, autoritatea competentă a statului membru de origine precizează motivele refuzului său întreprinderii de investiţii respective, în termen de 3 luni de la primirea tuturor informaţiilor.
6.La primirea unei comunicări a autorităţii competente a statului membru gazdă sau, în absenţa unei astfel de comunicări, în termen de maxim 2 luni de la data transmiterii comunicării de către autoritatea competentă a statului membru de origine, sucursala poate fi stabilită şi îşi poate începe activitatea.
7.Autorităţii competente a statului membru în care se găseşte sucursala îi revine sarcina de a se asigura că serviciile furnizate de sucursală pe teritoriul său respectă obligaţiile prevăzute la articolele 19, 21, 22, 25, 27 şi 28 şi de măsurile adoptate în conformitate cu aceste dispoziţii.
Autoritatea competentă a statului membru în care se găseşte sucursala este abilitată să examineze facilităţile create de sucursală şi să solicite modificarea lor, în cazul în care o asemenea modificare este strict necesară pentru a-i permite să aplice obligaţiile prevăzute la articolele 19, 21, 22, 25, 27 şi 28 şi de măsurile adoptate în conformitate cu aceste dispoziţii, în ceea ce priveşte serviciile furnizate şi/sau activităţile exercitate de sucursală pe teritoriul său.
8.Fiecare stat membru prevede că, în cazul în care o întreprindere de investiţii autorizată într-un alt stat membru şi-a stabilit o sucursală pe teritoriul său, autoritatea competentă a statului membru de origine a acestei întreprinderi de investiţii poate proceda, în exercitarea responsabilităţilor sale şi după ce a informat autoritatea competentă a statului membru gazdă cu privire la aceasta, la verificări la faţa locului în această sucursală.
9.În caz de modificare a uneia dintre informaţiile comunicate în conformitate cu alineatul (2), întreprinderea de investiţii avizează în scris autoritatea competentă a statului membru de origine cel puţin cu o lună înainte de aplicarea modificării respective. Autoritatea competentă a statului membru de origine informează autoritatea competentă a statului membru gazdă în legătură cu această modificare.
10.În vederea asigurării unei armonizări consecvente a prezentului articol, AEVMP poate elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza informaţiile care trebuie notificate în conformitate cu alineatele (2), (4) şi (9).
Se delegă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
În vederea asigurării unor condiţii uniforme de aplicare a prezentului articol, AEVMP poate elabora proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a elabora formulare standard, modele şi proceduri pentru transmiterea informaţiilor, în conformitate cu alineatele (3) şi (9).
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la al treilea paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Art. 33: Accesul la pieţele reglementate
1.Statele membre solicită întreprinderilor de investiţii ale altor state membre autorizate pentru executarea ordinelor clienţilor sau tranzacţionarea în cont propriu să aibă dreptul de a deveni membre ale pieţelor reglementate stabilite pe teritoriul lor sau să aibă acces la aceste pieţe, în conformitate cu una dintre următoarele modalităţi:
(a)direct, prin stabilirea unei sucursale în statul membru gazdă;
(b)devenind membre la distanţă ale unei pieţe reglementate sau având acces la distanţă la această piaţă, fără a fi nevoie să fie stabilite în statul membru de origine al acestei pieţe reglementate, în cazul în care procedurile şi sistemele de tranzacţionare ale acesteia nu necesită o prezenţă fizică pentru încheierea tranzacţiilor.
2.Statele membre nu impun întreprinderilor de investiţii care exercită dreptul prevăzut la alineatul (1) nici o cerinţă de reglementare sau administrativă suplimentară privind aspectele reglementate de prezenta directivă.
Art. 34: Accesul la sistemele de contrapartidă centrală, de compensare şi de regularizare şi dreptul de a desemna un sistem de regularizare
1.Statele membre solicită întreprinderilor de investiţii ale altor state membre să aibă dreptul de a avea acces la sistemele de contrapartidă centrală, de compensare şi de regularizare existente pe teritoriul lor în scopul finalizării sau al organizării finalizării tranzacţiilor cu instrumente financiare.
De asemenea, statele membre solicită ca accesul întreprinderilor de investiţii respective la aceste sisteme să se supună aceloraşi criterii nediscriminatorii, transparente şi obiective care se aplică participanţilor naţionali. Statele membre nu limitează utilizarea sistemelor respective pentru compensarea şi regularizarea tranzacţiilor cu instrumente financiare efectuate pe o piaţă reglementată sau într-un MTF stabilit pe teritoriul lor.
2.Statele membre solicită ca fiecare piaţă reglementată stabilită pe teritoriul lor să ofere tuturor membrilor săi sau tuturor participanţilor săi dreptul de a desemna sistemul de regularizare a tranzacţiilor cu instrumente financiare efectuate pe piaţa respectivă, cu condiţia:
(a)aplicării unor facilităţi şi legături între sistemul de regularizare desemnat şi orice alt sistem sau infrastructură necesare pentru a asigura regularizarea eficientă şi economică a tranzacţiilor respective;
(b)confirmării, de către autoritatea competentă responsabilă cu supravegherea pieţei reglementate, a faptului că toate condiţiile tehnice de regularizare a tranzacţiilor încheiate pe această piaţă reglementată prin intermediul unui alt sistem de regularizare decât cel pe care l-a desemnat sunt de natură să permită funcţionarea armonioasă şi ordonată a pieţelor financiare.
Această apreciere a autorităţii competente în privinţa pieţei reglementate nu aduce atingere competenţelor băncilor centrale naţionale în rolul lor de supervizare a sistemelor de compensare sau a altor autorităţi însărcinate cu supravegherea acestor sisteme. Autoritatea competentă ţine seama de supervizarea şi supravegherea deja efectuate de aceste instituţii pentru a evita repetarea nejustificată a controalelor.
3.Drepturile conferite întreprinderilor de investiţii în conformitate cu alineatele (1) şi (2) nu aduc atingere dreptului operatorilor de sisteme de contrapartidă centrală, de compensare sau de regularizare a valorilor mobiliare de a refuza accesul la serviciile lor din motive comerciale legitime.
Art. 35: Dispoziţii privind mecanismele de contrapartidă centrală, de compensare şi de regularizare în ceea ce priveşte MTF
1.Statele membre nu împiedică întreprinderile de investiţii şi operatorii care exploatează un MTF să convină cu o contrapartidă centrală, un organism de compensare sau un sistem de regularizare din alt stat membru mecanisme adecvate pentru organizarea compensării şi/sau regularizării tuturor sau a unei părţi din tranzacţiile încheiate de participanţii lor în cadrul sistemelor lor.
2.Autoritatea competentă a întreprinderilor de investiţii şi a operatorilor care exploatează un MTF nu poate interzice apelarea la o contrapartidă centrală, la un organism de compensare şi/sau la un sistem de regularizare din alt stat membru, decât în cazul în care poate dovedi că această interdicţie este necesară pentru a menţine funcţionarea ordonată a MTF respectiv şi ţinând seama de condiţiile impuse sistemelor de regularizare la articolul 34 alineatul (2).
Pentru a evita repetarea nejustificată a controalelor, autoritatea competentă ţine seama de supervizarea şi supravegherea sistemului de compensare şi de regularizare deja efectuate de către băncile centrale naţionale în calitate de supervizori ai sistemelor de compensare şi de regularizare sau de către alte autorităţi de supraveghere competente în ceea ce priveşte aceste sisteme.