Art. 19. - Art. 19: Norme de conduită pentru furnizarea de servicii de investiţii clienţilor - Directiva 2004/39/CE/21-apr-2004 privind pieţele instrumentelor financiare, de modificare a Directivelor 85/611/CEE şi 93/6/CEE ale Consiliului şi a Directivei 2000/12/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi de abrogare a Directivei 93/22/CEE a Consiliului
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
Ieşit din vigoare Versiune de la: 15 Noiembrie 2017
Art. 19: Norme de conduită pentru furnizarea de servicii de investiţii clienţilor
1.Statele membre solicită ca, în cazul în care furnizează clienţilor servicii de investiţii şi, după caz, servicii auxiliare, întreprinderile de investiţii să acţioneze într-un mod onest, echitabil şi profesionist care să corespundă cel mai bine intereselor clienţilor respectivi şi să respecte, în special, principiile enunţate la alineatele (2)-(8).
2.Toate informaţiile, inclusiv publicitare, adresate de întreprinderea de investiţii clienţilor sau clienţilor potenţiali sunt corecte, clare şi neînşelătoare. Informaţiile publicitare sunt clar identificabile ca atare.
3.Clienţilor sau clienţilor potenţiali le sunt comunicate informaţii adecvate sub o formă comprehensibilă privind:
- întreprinderea de investiţii şi serviciile sale,
- instrumentele financiare şi strategiile de investiţii propuse, care ar trebui să includă orientări şi avertizări adecvate privind riscurile inerente investiţiei în aceste instrumente sau anumitor strategii de investiţii,
- sistemele de executare şi
- costurile şi cheltuielile aferente,
pentru a permite în mod rezonabil acestora să înţeleagă natura serviciului de investiţii sau a tipului specific de instrument financiar propus, precum şi riscurile aferente acestora şi, prin urmare, să adopte decizii în materie de investiţii în cunoştinţă de cauză. Aceste informaţii pot fi furnizate sub o formă standardizată.
4.În cazul în care furnizează servicii de consiliere în investiţii sau servicii de gestionare de portofoliu, întreprinderea de investiţii obţine informaţiile necesare privind cunoştinţele şi experienţa clientului sau ale clientului potenţial în materie de investiţii, în raport cu tipul specific de produs sau de serviciu, situaţia sa financiară şi obiectivele sale de investiţii, astfel încât să îi poată recomanda serviciile de investiţii şi instrumentele financiare care îi convin.
5.În cazul în care întreprinderile de investiţii furnizează alte servicii de investiţii decât cele menţionate la alineatul (4), statele membre veghează ca acestea să solicite clientului sau clientului potenţial furnizarea de informaţii privind cunoştinţele şi experienţa sa în materie de investiţii în raport cu tipul specific de produs sau de serviciu propus sau solicitat, pentru a fi în măsură să stabilească dacă serviciul sau produsul de investiţii avut în vedere convine clientului.
În cazul în care întreprinderea de investiţii estimează, pe baza informaţiilor primite în conformitate cu paragraful anterior, că produsul sau serviciul nu convine clientului sau clientului potenţial, ea îl avertizează în legătură cu acest aspect. Acest avertisment poate fi transmis sub o formă standardizată.
În cazul în care clientul sau clientul potenţial alege să nu furnizeze informaţiile prevăzute la primul paragraf sau în care informaţiile furnizate privind cunoştinţele şi experienţa sa sunt insuficiente, întreprinderea de investiţii avertizează clientul sau clientul potenţial că nu poate stabili, din cauza acestei decizii, dacă serviciul sau produsul avut în vedere îi convine. Acest avertisment poate fi transmis sub o formă standardizată.
6.Statele membre autorizează întreprinderile de investiţii, în cazul în care acestea furnizează servicii de investiţii care cuprind doar executarea şi primirea şi transmiterea ordinelor clienţilor, cu sau fără servicii auxiliare, să furnizeze aceste servicii de investiţii clienţilor lor fără necesitatea de a obţine informaţiile şi a proceda la evaluarea prevăzute la alineatul (5), în cazul în care sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:
- serviciile menţionate în partea introductivă se referă la acţiuni admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată sau pe o piaţă echivalentă a unei ţări terţe, instrumente ale pieţei monetare, obligaţiuni şi alte titluri de creanţă (cu excepţia obligaţiunilor şi a altor titluri de creanţă care presupun un instrument derivat), OPCVM şi alte instrumente financiare care nu sunt complexe. O piaţă a unei ţări terţe este considerată ca fiind echivalentă cu o piaţă reglementată în cazul în care respectă cerinţe echivalente cu cele prevăzute la titlul III. Comisia şi AEVMP publică pe site-urile lor internet o listă a acestor pieţe considerate ca fiind echivalente. Lista respectivă este actualizată periodic. AEVMP asistă Comisia în evaluarea pieţelor ţărilor terţe.
- serviciul este furnizat la iniţiativa clientului sau a clientului potenţial;
- clientul sau clientul potenţial a fost informat în mod clar că, la furnizarea acestui serviciu, întreprinderea de investiţii nu este obligată să evalueze dacă instrumentul sau serviciul furnizat sau propus este adaptat şi că, prin urmare, el nu beneficiază de protecţia corespunzătoare a normelor de conduită pertinente. Acest avertisment poate fi transmis sub o formă standardizată;
- întreprinderea de investiţii îşi respectă obligaţiile prevăzute la articolul 18.
7.Întreprinderea de investiţii întocmeşte un dosar incluzând documentul sau documentele aprobate de întreprinderea de investiţii şi de client, în care sunt enunţate drepturile şi obligaţiile părţilor, precum şi celelalte condiţii în care întreprinderea de investiţii furnizează servicii clientului. Drepturile şi obligaţiile părţilor la contract pot fi incluse prin trimiteri la alte documente sau texte juridice.
8.Clientul trebuie să primească de la întreprinderea de investiţii rapoarte adecvate privind serviciul pe care aceasta îl furnizează clienţilor săi. Aceste rapoarte includ, după caz, costurile legate de tranzacţiile efectuate şi de serviciile furnizate în numele clientului.
9.În cazul în care un serviciu de investiţii este propus în cadrul unui produs financiar care este deja supus altor dispoziţii ale legislaţiei comunitare sau unor norme comune europene privind instituţiile de credit şi creditele de consum în privinţa evaluării riscurilor clienţilor şi exigenţele în materie de informaţii, acest serviciu nu este supus şi obligaţiilor prevăzute de prezentul articol.
10.Pentru a asigura protecţia necesară a investitorilor şi aplicarea uniformă a alineatelor (1)-(8), Comisia adoptă măsuri de punere în aplicare care vizează a garanta că întreprinderile de investiţii respectă principiile prevăzute la alineatele menţionate anterior cu ocazia furnizării de servicii de investiţii sau de servicii auxiliare clienţilor lor. Aceste măsuri de punere în aplicare iau în considerare:
(a)natura serviciului sau a serviciilor propuse sau furnizate clientului sau clientului potenţial, ţinând seama de tipul, obiectul, amploarea şi frecvenţa tranzacţiilor;
(b)natura instrumentelor financiare propuse sau avute în vedere;
(c)tipul de client sau de client potenţial (client obişnuit sau profesional).
Măsurile menţionate la primul paragraf, destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 64 alineatul (2).