Capitolul iii - DREPTURILE ÎNTREPRINDERILOR DE INVESTIŢII - Directiva 2004/39/CE/21-apr-2004 privind pieţele instrumentelor financiare, de modificare a Directivelor 85/611/CEE şi 93/6/CEE ale Consiliului şi a Directivei 2000/12/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi de abrogare a Directivei 93/22/CEE a Consiliului
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
Ieşit din vigoare Versiune de la: 15 Noiembrie 2017
CAPITOLUL III:DREPTURILE ÎNTREPRINDERILOR DE INVESTIŢII
Art. 31: Libertatea de a presta servicii şi de a exercita activităţi de investiţii
1.Statele membre veghează ca fiecare întreprindere de investiţii autorizată şi supravegheată de autorităţile competente ale unui alt stat în conformitate cu prezenta directivă, şi cu Directiva 2000/12/CE în cazul instituţiilor de credit, să poată furniza în mod liber servicii de investiţii şi servicii auxiliare şi să exercite activităţi de investiţii pe teritoriul lor, cu condiţia ca aceste servicii şi activităţi să fie reglementate de autorizaţie. Serviciile auxiliare pot fi furnizate doar împreună cu un serviciu de investiţii şi/sau o activitate de investiţii.
Statele membre nu impun obligaţii suplimentare acestor întreprinderi şi instituţii de credit pentru aspectele reglementate de prezenta directivă.
2.Orice întreprindere de investiţii care doreşte să furnizeze servicii sau să exercite activităţi pe teritoriul unui alt stat membru pentru prima dată sau care doreşte să modifice gama de servicii furnizate sau de activităţi exercitate comunică următoarele informaţii autorităţilor competente ale statului său membru de origine:
(a)statul membru în care intenţionează să opereze;
(b)un program de activitate care menţionează, în special, serviciile şi/sau activităţile de investiţii, precum şi serviciile auxiliare pe care intenţionează să le furnizeze sau să le exercite şi care prevede apelarea la agenţi afiliaţi pe teritoriul statului membru în care intenţionează să furnizeze servicii.
În cazul în care societatea de investiţii intenţionează să apeleze la agenţi afiliaţi, autoritatea competentă a statului membru de origine al societăţii de investiţii comunică, la cererea autorităţii competente a statului membru gazdă şi într-un termen rezonabil, identitatea agenţilor afiliaţi la care societatea de investiţii intenţionează să apeleze în acest stat membru. Statul membru gazdă poate face publică această informaţie. AEVMP poate solicita acces la informaţiile respective, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 35 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 şi în condiţiile prevăzute la articolul respectiv.
3.În termen de o lună de la primirea acestor informaţii, autoritatea competentă a statului membru de origine le transmite autorităţii competente a statului membru gazdă desemnate ca punct de contact în conformitate cu articolul 56 alineatul (1). Întreprinderea de investiţii poate apoi să înceapă să furnizeze serviciul sau serviciile de investiţii în statul membru gazdă.
4.În caz de modificare a unei informaţii oarecare dintre cele comunicate în conformitate cu alineatul (2), întreprinderea de investiţii anunţă în scris autoritatea competentă a statului său membru de origine, cu cel puţin o lună înainte de aplicarea modificării respective. Autoritatea competentă a statului membru de origine informează autoritatea competentă a statului membru gazdă în legătură cu această modificare.
5.Fără alte cerinţe juridice sau administrative, fiecare stat membru autorizează întreprinderile de investiţii şi operatorii care exploatează MTF din alte state membre să furnizeze facilităţile adecvate pe teritoriul său, pentru a permite utilizatorilor şi participanţilor stabiliţi în acest stat membru să aibă acces la sistemele lor şi să le utilizeze de la distanţă.
6.Întreprinderea de investiţii sau operatorul care exploatează un MTF comunică autorităţii competente a statului său membru de origine numele statului membru în care intenţionează să furnizeze aceste facilităţi. În termen de o lună, autoritatea competentă a statului membru de origine a MTF comunică această informaţie statului membru în care MTF intenţionează să furnizeze asemenea facilităţi.
La cererea autorităţii competente a statului membru gazdă a MTF şi într-un termen rezonabil, autoritatea competentă a statului membru de origine a MTF comunică identitatea membrilor sau participanţilor la MTF stabiliţi în acest stat membru.
7.În vederea asigurării unei armonizări consecvente a prezentului articol, AEVMP poate elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza informaţiile care trebuie notificate în conformitate cu alineatele (2), (4) şi (6).
Se delegă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
În vederea asigurării unor condiţii uniforme de aplicare a prezentului articol, AEVMP poate elabora proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a elabora formulare standard, modele şi proceduri pentru transmiterea informaţiilor, în conformitate cu alineatele (3), (4) şi (6).
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la al treilea paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Art. 32: Stabilirea unei sucursale
1.Statele membre se asigură că serviciile şi/sau activităţile de investiţii şi serviciile auxiliare pot fi furnizate pe teritoriul lor în conformitate cu prezenta directivă şi cu Directiva 2000/12/CE prin stabilirea unei sucursale, cu condiţia ca aceste servicii şi activităţi să fie reglementate de autorizaţia acordată acestei întreprinderi de investiţii sau instituţiei de credit în statul membru de origine. Serviciile auxiliare pot fi furnizate doar împreună cu un serviciu de investiţii şi/sau o activitate de investiţii.
Statele membre nu impun obligaţii suplimentare, în afara celor autorizate în temeiul alineatului (7), în ceea ce priveşte organizarea şi funcţionarea sucursalei pentru aspectele reglementate de prezenta directivă.
2.Statele membre solicită ca orice întreprindere de investiţii care doreşte să îşi stabilească o sucursală pe teritoriul unui alt stat membru să informeze în prealabil autoritatea competentă a statului său membru de origine şi să îi comunice acesteia informaţiile următoare:
(a)statul membru pe teritoriul căruia intenţionează să îşi stabilească o sucursală;
(b)un program de activitate care precizează în special serviciile si/sau activităţile de investiţii şi serviciile auxiliare pe care le va furniza sau exercita sucursala, precum si structura organizatorică a acesteia şi dacă sucursala prevede apelarea la agenţi afiliaţi;
(c)adresa la care pot fi solicitate documente în statul membru gazdă;
(d)numele persoanelor însărcinate cu gestionarea sucursalei.
În cazul în care o întreprindere de investiţii apelează la un agent afiliat stabilit într-un alt stat membru decât statul său membru de origine, acest agent afiliat este asimilat unei sucursale şi este supus dispoziţiilor prezentei directive referitoare la sucursale.
3.În afara cazurilor în care are motive să se îndoiască de caracterul adecvat al structurii administrative sau de situaţia financiară a întreprinderii de investiţii, ţinând seama de activităţile avute în vedere, autoritatea competentă a statului membru de origine comunică toate aceste informaţii, în termen de 3 luni de la primirea lor, autorităţii competente a statului membru gazdă desemnate ca punct de contact în conformitate cu articolul 56 alineatul (1) şi informează întreprinderea de investiţii respectivă cu privire la aceasta.
4.Pe lângă informaţiile menţionate la alineatul (2), autoritatea competentă a statului membru de origine comunică autorităţii competente a statului membru gazdă informaţii detaliate privind sistemul acreditat de compensare pentru investitori la care întreprinderea de investiţii este afiliată în conformitate cu Directiva 97/9/CE. În caz de modificare a acestor informaţii, autoritatea competentă a statului membru de origine avizează autoritatea competentă a statului membru gazdă în legătură cu aceasta.
5.În cazul în care refuză comunicarea informaţiilor autorităţii competente a statului membru gazdă, autoritatea competentă a statului membru de origine precizează motivele refuzului său întreprinderii de investiţii respective, în termen de 3 luni de la primirea tuturor informaţiilor.
6.La primirea unei comunicări a autorităţii competente a statului membru gazdă sau, în absenţa unei astfel de comunicări, în termen de maxim 2 luni de la data transmiterii comunicării de către autoritatea competentă a statului membru de origine, sucursala poate fi stabilită şi îşi poate începe activitatea.
7.Autorităţii competente a statului membru în care se găseşte sucursala îi revine sarcina de a se asigura că serviciile furnizate de sucursală pe teritoriul său respectă obligaţiile prevăzute la articolele 19, 21, 22, 25, 27 şi 28 şi de măsurile adoptate în conformitate cu aceste dispoziţii.
Autoritatea competentă a statului membru în care se găseşte sucursala este abilitată să examineze facilităţile create de sucursală şi să solicite modificarea lor, în cazul în care o asemenea modificare este strict necesară pentru a-i permite să aplice obligaţiile prevăzute la articolele 19, 21, 22, 25, 27 şi 28 şi de măsurile adoptate în conformitate cu aceste dispoziţii, în ceea ce priveşte serviciile furnizate şi/sau activităţile exercitate de sucursală pe teritoriul său.
8.Fiecare stat membru prevede că, în cazul în care o întreprindere de investiţii autorizată într-un alt stat membru şi-a stabilit o sucursală pe teritoriul său, autoritatea competentă a statului membru de origine a acestei întreprinderi de investiţii poate proceda, în exercitarea responsabilităţilor sale şi după ce a informat autoritatea competentă a statului membru gazdă cu privire la aceasta, la verificări la faţa locului în această sucursală.
9.În caz de modificare a uneia dintre informaţiile comunicate în conformitate cu alineatul (2), întreprinderea de investiţii avizează în scris autoritatea competentă a statului membru de origine cel puţin cu o lună înainte de aplicarea modificării respective. Autoritatea competentă a statului membru de origine informează autoritatea competentă a statului membru gazdă în legătură cu această modificare.
10.În vederea asigurării unei armonizări consecvente a prezentului articol, AEVMP poate elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza informaţiile care trebuie notificate în conformitate cu alineatele (2), (4) şi (9).
Se delegă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
În vederea asigurării unor condiţii uniforme de aplicare a prezentului articol, AEVMP poate elabora proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a elabora formulare standard, modele şi proceduri pentru transmiterea informaţiilor, în conformitate cu alineatele (3) şi (9).
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la al treilea paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Art. 33: Accesul la pieţele reglementate
1.Statele membre solicită întreprinderilor de investiţii ale altor state membre autorizate pentru executarea ordinelor clienţilor sau tranzacţionarea în cont propriu să aibă dreptul de a deveni membre ale pieţelor reglementate stabilite pe teritoriul lor sau să aibă acces la aceste pieţe, în conformitate cu una dintre următoarele modalităţi:
(a)direct, prin stabilirea unei sucursale în statul membru gazdă;
(b)devenind membre la distanţă ale unei pieţe reglementate sau având acces la distanţă la această piaţă, fără a fi nevoie să fie stabilite în statul membru de origine al acestei pieţe reglementate, în cazul în care procedurile şi sistemele de tranzacţionare ale acesteia nu necesită o prezenţă fizică pentru încheierea tranzacţiilor.
2.Statele membre nu impun întreprinderilor de investiţii care exercită dreptul prevăzut la alineatul (1) nici o cerinţă de reglementare sau administrativă suplimentară privind aspectele reglementate de prezenta directivă.
Art. 34: Accesul la sistemele de contrapartidă centrală, de compensare şi de regularizare şi dreptul de a desemna un sistem de regularizare
1.Statele membre solicită întreprinderilor de investiţii ale altor state membre să aibă dreptul de a avea acces la sistemele de contrapartidă centrală, de compensare şi de regularizare existente pe teritoriul lor în scopul finalizării sau al organizării finalizării tranzacţiilor cu instrumente financiare.
De asemenea, statele membre solicită ca accesul întreprinderilor de investiţii respective la aceste sisteme să se supună aceloraşi criterii nediscriminatorii, transparente şi obiective care se aplică participanţilor naţionali. Statele membre nu limitează utilizarea sistemelor respective pentru compensarea şi regularizarea tranzacţiilor cu instrumente financiare efectuate pe o piaţă reglementată sau într-un MTF stabilit pe teritoriul lor.
2.Statele membre solicită ca fiecare piaţă reglementată stabilită pe teritoriul lor să ofere tuturor membrilor săi sau tuturor participanţilor săi dreptul de a desemna sistemul de regularizare a tranzacţiilor cu instrumente financiare efectuate pe piaţa respectivă, cu condiţia:
(a)aplicării unor facilităţi şi legături între sistemul de regularizare desemnat şi orice alt sistem sau infrastructură necesare pentru a asigura regularizarea eficientă şi economică a tranzacţiilor respective;
(b)confirmării, de către autoritatea competentă responsabilă cu supravegherea pieţei reglementate, a faptului că toate condiţiile tehnice de regularizare a tranzacţiilor încheiate pe această piaţă reglementată prin intermediul unui alt sistem de regularizare decât cel pe care l-a desemnat sunt de natură să permită funcţionarea armonioasă şi ordonată a pieţelor financiare.
Această apreciere a autorităţii competente în privinţa pieţei reglementate nu aduce atingere competenţelor băncilor centrale naţionale în rolul lor de supervizare a sistemelor de compensare sau a altor autorităţi însărcinate cu supravegherea acestor sisteme. Autoritatea competentă ţine seama de supervizarea şi supravegherea deja efectuate de aceste instituţii pentru a evita repetarea nejustificată a controalelor.
3.Drepturile conferite întreprinderilor de investiţii în conformitate cu alineatele (1) şi (2) nu aduc atingere dreptului operatorilor de sisteme de contrapartidă centrală, de compensare sau de regularizare a valorilor mobiliare de a refuza accesul la serviciile lor din motive comerciale legitime.
Art. 35: Dispoziţii privind mecanismele de contrapartidă centrală, de compensare şi de regularizare în ceea ce priveşte MTF
1.Statele membre nu împiedică întreprinderile de investiţii şi operatorii care exploatează un MTF să convină cu o contrapartidă centrală, un organism de compensare sau un sistem de regularizare din alt stat membru mecanisme adecvate pentru organizarea compensării şi/sau regularizării tuturor sau a unei părţi din tranzacţiile încheiate de participanţii lor în cadrul sistemelor lor.
2.Autoritatea competentă a întreprinderilor de investiţii şi a operatorilor care exploatează un MTF nu poate interzice apelarea la o contrapartidă centrală, la un organism de compensare şi/sau la un sistem de regularizare din alt stat membru, decât în cazul în care poate dovedi că această interdicţie este necesară pentru a menţine funcţionarea ordonată a MTF respectiv şi ţinând seama de condiţiile impuse sistemelor de regularizare la articolul 34 alineatul (2).
Pentru a evita repetarea nejustificată a controalelor, autoritatea competentă ţine seama de supervizarea şi supravegherea sistemului de compensare şi de regularizare deja efectuate de către băncile centrale naţionale în calitate de supervizori ai sistemelor de compensare şi de regularizare sau de către alte autorităţi de supraveghere competente în ceea ce priveşte aceste sisteme.