Secţiunea 2 - Dispoziţii vizând garantarea protecţiei investitorilor - Directiva 2004/39/CE/21-apr-2004 privind pieţele instrumentelor financiare, de modificare a Directivelor 85/611/CEE şi 93/6/CEE ale Consiliului şi a Directivei 2000/12/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi de abrogare a Directivei 93/22/CEE a Consiliului

Acte UE

Editia Speciala a Jurnalului Oficial

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 15 Noiembrie 2017
Secţiunea 2:Dispoziţii vizând garantarea protecţiei investitorilor
Art. 19: Norme de conduită pentru furnizarea de servicii de investiţii clienţilor
1.Statele membre solicită ca, în cazul în care furnizează clienţilor servicii de investiţii şi, după caz, servicii auxiliare, întreprinderile de investiţii să acţioneze într-un mod onest, echitabil şi profesionist care să corespundă cel mai bine intereselor clienţilor respectivi şi să respecte, în special, principiile enunţate la alineatele (2)-(8).
2.Toate informaţiile, inclusiv publicitare, adresate de întreprinderea de investiţii clienţilor sau clienţilor potenţiali sunt corecte, clare şi neînşelătoare. Informaţiile publicitare sunt clar identificabile ca atare.
3.Clienţilor sau clienţilor potenţiali le sunt comunicate informaţii adecvate sub o formă comprehensibilă privind:
- întreprinderea de investiţii şi serviciile sale,
- instrumentele financiare şi strategiile de investiţii propuse, care ar trebui să includă orientări şi avertizări adecvate privind riscurile inerente investiţiei în aceste instrumente sau anumitor strategii de investiţii,
- sistemele de executare şi
- costurile şi cheltuielile aferente,
pentru a permite în mod rezonabil acestora să înţeleagă natura serviciului de investiţii sau a tipului specific de instrument financiar propus, precum şi riscurile aferente acestora şi, prin urmare, să adopte decizii în materie de investiţii în cunoştinţă de cauză. Aceste informaţii pot fi furnizate sub o formă standardizată.
4.În cazul în care furnizează servicii de consiliere în investiţii sau servicii de gestionare de portofoliu, întreprinderea de investiţii obţine informaţiile necesare privind cunoştinţele şi experienţa clientului sau ale clientului potenţial în materie de investiţii, în raport cu tipul specific de produs sau de serviciu, situaţia sa financiară şi obiectivele sale de investiţii, astfel încât să îi poată recomanda serviciile de investiţii şi instrumentele financiare care îi convin.
5.În cazul în care întreprinderile de investiţii furnizează alte servicii de investiţii decât cele menţionate la alineatul (4), statele membre veghează ca acestea să solicite clientului sau clientului potenţial furnizarea de informaţii privind cunoştinţele şi experienţa sa în materie de investiţii în raport cu tipul specific de produs sau de serviciu propus sau solicitat, pentru a fi în măsură să stabilească dacă serviciul sau produsul de investiţii avut în vedere convine clientului.
În cazul în care întreprinderea de investiţii estimează, pe baza informaţiilor primite în conformitate cu paragraful anterior, că produsul sau serviciul nu convine clientului sau clientului potenţial, ea îl avertizează în legătură cu acest aspect. Acest avertisment poate fi transmis sub o formă standardizată.
În cazul în care clientul sau clientul potenţial alege să nu furnizeze informaţiile prevăzute la primul paragraf sau în care informaţiile furnizate privind cunoştinţele şi experienţa sa sunt insuficiente, întreprinderea de investiţii avertizează clientul sau clientul potenţial că nu poate stabili, din cauza acestei decizii, dacă serviciul sau produsul avut în vedere îi convine. Acest avertisment poate fi transmis sub o formă standardizată.
6.Statele membre autorizează întreprinderile de investiţii, în cazul în care acestea furnizează servicii de investiţii care cuprind doar executarea şi primirea şi transmiterea ordinelor clienţilor, cu sau fără servicii auxiliare, să furnizeze aceste servicii de investiţii clienţilor lor fără necesitatea de a obţine informaţiile şi a proceda la evaluarea prevăzute la alineatul (5), în cazul în care sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:
- serviciile menţionate în partea introductivă se referă la acţiuni admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată sau pe o piaţă echivalentă a unei ţări terţe, instrumente ale pieţei monetare, obligaţiuni şi alte titluri de creanţă (cu excepţia obligaţiunilor şi a altor titluri de creanţă care presupun un instrument derivat), OPCVM şi alte instrumente financiare care nu sunt complexe. O piaţă a unei ţări terţe este considerată ca fiind echivalentă cu o piaţă reglementată în cazul în care respectă cerinţe echivalente cu cele prevăzute la titlul III. Comisia şi AEVMP publică pe site-urile lor internet o listă a acestor pieţe considerate ca fiind echivalente. Lista respectivă este actualizată periodic. AEVMP asistă Comisia în evaluarea pieţelor ţărilor terţe.

- serviciul este furnizat la iniţiativa clientului sau a clientului potenţial;
- clientul sau clientul potenţial a fost informat în mod clar că, la furnizarea acestui serviciu, întreprinderea de investiţii nu este obligată să evalueze dacă instrumentul sau serviciul furnizat sau propus este adaptat şi că, prin urmare, el nu beneficiază de protecţia corespunzătoare a normelor de conduită pertinente. Acest avertisment poate fi transmis sub o formă standardizată;
- întreprinderea de investiţii îşi respectă obligaţiile prevăzute la articolul 18.
7.Întreprinderea de investiţii întocmeşte un dosar incluzând documentul sau documentele aprobate de întreprinderea de investiţii şi de client, în care sunt enunţate drepturile şi obligaţiile părţilor, precum şi celelalte condiţii în care întreprinderea de investiţii furnizează servicii clientului. Drepturile şi obligaţiile părţilor la contract pot fi incluse prin trimiteri la alte documente sau texte juridice.
8.Clientul trebuie să primească de la întreprinderea de investiţii rapoarte adecvate privind serviciul pe care aceasta îl furnizează clienţilor săi. Aceste rapoarte includ, după caz, costurile legate de tranzacţiile efectuate şi de serviciile furnizate în numele clientului.
9.În cazul în care un serviciu de investiţii este propus în cadrul unui produs financiar care este deja supus altor dispoziţii ale legislaţiei comunitare sau unor norme comune europene privind instituţiile de credit şi creditele de consum în privinţa evaluării riscurilor clienţilor şi exigenţele în materie de informaţii, acest serviciu nu este supus şi obligaţiilor prevăzute de prezentul articol.
10.Pentru a asigura protecţia necesară a investitorilor şi aplicarea uniformă a alineatelor (1)-(8), Comisia adoptă măsuri de punere în aplicare care vizează a garanta că întreprinderile de investiţii respectă principiile prevăzute la alineatele menţionate anterior cu ocazia furnizării de servicii de investiţii sau de servicii auxiliare clienţilor lor. Aceste măsuri de punere în aplicare iau în considerare:
(a)natura serviciului sau a serviciilor propuse sau furnizate clientului sau clientului potenţial, ţinând seama de tipul, obiectul, amploarea şi frecvenţa tranzacţiilor;
(b)natura instrumentelor financiare propuse sau avute în vedere;
(c)tipul de client sau de client potenţial (client obişnuit sau profesional).
Măsurile menţionate la primul paragraf, destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 64 alineatul (2).

Art. 20: Furnizarea de servicii prin intermediul unei alte întreprinderi de investiţii
Statele membre permit oricărei întreprinderi de investiţii care primeşte, prin intermediul unei alte întreprinderi de investiţii, instrucţiunea de a furniza servicii de investiţii sau servicii auxiliare în numele unui client, să se bazeze pe informaţiile referitoare la acest client comunicate de această din urmă întreprindere. Întreprinderea de investiţii care a transmis instrucţiunea rămâne răspunzătoare de caracterul exhaustiv şi exact al informaţiilor transmise.
Întreprinderea de investiţii care primeşte în acest mod instrucţiunea de a furniza servicii în numele unui client se poate baza, de asemenea, pe orice recomandare aferentă serviciului sau tranzacţiei în cauză oferită clientului de o altă întreprindere de investiţii. Întreprinderea de investiţii care a transmis instrucţiunea rămâne răspunzătoare de caracterul adecvat al recomandărilor sau sfaturilor furnizate clientului respectiv.
Întreprinderea de investiţii care primeşte instrucţiunea sau ordinul unui client prin intermediul altei întreprinderi de investiţii rămâne răspunzătoare de prestarea serviciului sau de executarea tranzacţiei în cauză, pe baza informaţiilor sau recomandărilor menţionate anterior, în conformitate cu dispoziţiile pertinente din prezentul titlu.
Art. 21: Obligaţia de a executa ordinele în condiţiile cele mai favorabile pentru client
1.Statele membre solicită întreprinderilor de investiţii să ia toate măsurile rezonabile pentru a obţine, la executarea ordinelor, cel mai bun rezultat posibil pentru clienţii lor ţinând seama de preţul, costurile, rapiditatea, probabilitatea de executare şi de soluţionare, mărimea, natura ordinului sau de orice alte considerente privind executarea ordinului. Cu toate acestea, de fiecare dată când există o instrucţiune specifică furnizată de clienţi, întreprinderea de investiţii execută ordinul respectând această instrucţiune.
2.Statele membre solicită întreprinderilor de investiţii să instituie şi să aplice dispoziţii eficiente pentru a respecta prevederile alineatului (1). Statele membre solicită întreprinderilor de investiţii în special să instituie şi să aplice o politică de executare a ordinelor care să le permită să obţină, pentru ordinele clienţilor lor, cel mai bun rezultat posibil în conformitate cu alineatul (1).
3.Politica de executare a ordinelor include, în ceea ce priveşte fiecare categorie de instrumente, informaţii privind diferitele sisteme în care întreprinderea de investiţii execută ordinele clienţilor lor şi factorii care influenţează alegerea sistemului de executare. Aceasta include cel puţin sistemele care permit întreprinderii de investiţii să obţină, în majoritatea cazurilor, cel mai bun rezultat posibil pentru executarea ordinelor clienţilor.
Statele membre solicită întreprinderilor de investiţii să furnizeze clienţilor lor informaţii adecvate privind politica lor de executare a ordinelor. Statele membre solicită întreprinderilor de investiţii să obţină consimţământul prealabil al clienţilor lor privind politica de executare.
Statele membre solicită ca, în cazul în care politica de executare a ordinelor prevede posibilitatea executării ordinelor clienţilor în afara unei pieţe reglementate sau a unui MTF, întreprinderea de investiţii să îşi informeze în special clienţii sau clienţii potenţiali în legătură cu această posibilitate. Statele membre solicită întreprinderilor de investiţii să obţină consimţământul prealabil expres al clienţilor lor înainte de a începe executarea ordinelor lor în afara unei pieţe reglementate sau a unui MTF. Întreprinderile de investiţii pot obţine acest consimţământ fie sub forma unui acord general, fie pentru anumite tranzacţii.
4.Statele membre solicită întreprinderilor de investiţii să supravegheze eficienţa dispoziţiilor lor în materie de executare a ordinelor şi a politicii lor în acest domeniu pentru a identifica lacunele şi a le remedia, după caz. În special, întreprinderile de investiţii examinează în mod regulat dacă sistemele de executare prevăzute de politica lor de executare a ordinelor permit obţinerea celui mai bun rezultat posibil pentru client sau dacă trebuie să opereze modificări ale dispoziţiilor lor în materie de executare. Statele membre solicită întreprinderilor de investiţii să semnaleze clienţilor orice modificare importantă a dispoziţiilor lor în materie de executare a ordinelor sau a politicii lor în acest domeniu.
5.Statele membre solicită întreprinderilor de investiţii să poată demonstra clienţilor lor, la cererea acestora, că le-au executat ordinele în conformitate cu politica de executare a întreprinderii.
6.Pentru a asigura necesitatea protecţiei investitorilor, funcţionarea echitabilă şi ordonată a pieţelor şi aplicarea uniformă a alineatelor (1), (3 şi (4), Comisia adoptă măsuri de punere în aplicare privind:
(a)criteriile care permit a stabili importanţa relativă a diferiţilor factori care, în conformitate cu alineatul (1), pot fi luaţi în considerare la determinarea celui mai bun rezultat posibil ţinând seama de mărimea şi de natura ordinului, precum şi de tipul clientului (client obişnuit sau profesional);
(b)factorii care pot fi luaţi în considerare de o întreprindere de investiţii în cazul în care aceasta îşi revizuieşte dispoziţiile în materie de executare şi condiţiile în care poate fi oportună modificarea acestor dispoziţii. Este vorba, în special, de factorii pe baza cărora se pot stabili sistemele care permit întreprinderilor de investiţii să obţină, în majoritatea cazurilor, cel mai bun rezultat posibil pentru executarea ordinelor clienţilor;
(c)natura şi amploarea informaţiilor care trebuie furnizate clienţilor în ceea ce priveşte politicile lor de executare, în conformitate cu alineatul (3).
Măsurile menţionate la primul paragraf, destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 64 alineatul (2).

Art. 22: Norme de prelucrare a ordinelor clienţilor
1.Statele membre solicită întreprinderilor de investiţii autorizate pentru executarea ordinelor în numele clienţilor să aplice proceduri şi dispoziţii care să garanteze executarea rapidă şi echitabilă a acestor ordine în raport cu alte ordine ale clienţilor sau cu propriile lor poziţii de tranzacţionare.
Aceste proceduri sau dispoziţii prevăd executarea ordinelor clienţilor, altfel comparabile, în funcţie de data primirii lor de către întreprinderea de investiţii.
2.Statele membre solicită ca, în cazul unui ordin limită al unui client privind acţiuni admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată, care nu este executat imediat în condiţiile de pe piaţă, întreprinderile de investiţii să adopte, în afara cazurilor în care clientul dă o instrucţiune contrară în mod expres, măsuri care să faciliteze executarea cât mai rapidă a acestui ordin, făcându-l public de îndată sub o formă uşor accesibilă celorlalţi participanţi de pe piaţă. Statele membre pot decide ca întreprinderile de investiţii să respecte această obligaţie transferând ordinul limită al unui client unei pieţe reglementate sau unui MTF. Statele membre prevăd că autorităţile competente pot să nu aplice această obligaţie în cazul ordinelor limită de o mărime neobişnuit de ridicată, în conformitate cu articolul 44 alineatul (2).
3.Pentru a se asigura că măsurile vizând garantarea protecţiei investitorilor şi funcţionarea echitabilă şi ordonată a pieţelor financiare ţin seama de evoluţia acestora pe plan tehnic şi pentru a asigura aplicarea uniformă a alineatelor (1) şi (2), Comisia adoptă măsuri de punere în aplicare care definesc:
(a)condiţiile şi natura procedurilor şi dispoziţiilor care conduc la executarea rapidă şi echitabilă a ordinelor clienţilor, precum şi situaţiile în care, sau tipurile de tranzacţii pentru care întreprinderile de investiţii pot renunţa în mod rezonabil la o executare rapidă, astfel încât să obţină condiţii mai favorabile pentru clienţii lor;
(b)diferitele metode conform cărora se poate considera că întreprinderile de investiţii şi-au îndeplinit obligaţia de a dezvălui pieţei detaliile ordinelor limită neexecutabile imediat.
Măsurile menţionate la primul paragraf, destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 64 alineatul (2).

Art. 23: Obligaţii ce revin întreprinderilor de investiţii care apelează la agenţi afiliaţi
1.Statele membre pot decide să autorizeze o întreprindere de investiţii să apeleze la agenţi afiliaţi pentru a-şi promova serviciile, a atrage clienţi sau clienţi potenţiali, a primi ordinele acestora şi a le transmite, a plasa instrumente financiare, precum şi a furniza servicii de consiliere privind aceste instrumente financiare şi serviciile pe care le propune.
2.Statele membre solicită ca, în cazul în care o întreprindere de investiţii decide să apeleze la un agent afiliat, aceasta să îşi asume responsabilitatea totală şi necondiţionată a oricărei acţiuni efectuate sau a oricărei omisiuni comise de acest agent afiliat în cazul în care acţionează în contul său. În plus, statele membre solicită ca întreprinderea de investiţii să se asigure că agentul afiliat respectiv comunică calitatea în care acţionează şi întreprinderea pe care o reprezintă atunci când contactează orice client sau client potenţial sau înainte de a tranzacţiona cu acesta.
În conformitate cu articolul 13 alineatele (6), (7) şi (8), statele membre pot autoriza agenţii afiliaţi înmatriculaţi pe teritoriul lor să gestioneze fonduri şi instrumente financiare ale clienţilor în contul şi sub întreaga responsabilitate a întreprinderii de investiţii pentru care acţionează pe teritoriul lor sau, în cazul unei operaţiuni transfrontaliere, pe teritoriul unui stat membru care autorizează un agent afiliat să gestioneze fondurile clienţilor.
Statele membre solicită întreprinderilor de investiţii să controleze activităţile agenţilor lor afiliaţi astfel încât să garanteze că acestea continuă să se conformeze prezentei directive în cazul în care acţionează prin intermediul agenţilor afiliaţi.
3.Statele membre care decid să autorizeze societăţile de investiţii să apeleze la agenţi afiliaţi întocmesc un registru public. Agenţii afiliaţi sunt înregistraţi în registru public din statul membru în care aceştia sunt stabiliţi. AEVMP publică pe site-ul său internet trimiterile sau legăturile hipertext către toate registrele publice înfiinţate în temeiul prezentului articol de către statele membre care hotărăsc să permită societăţilor de investiţii să apeleze la agenţi afiliaţi.
În cazul în care statul membru în care agentul afiliat este stabilit a decis, în conformitate cu alineatul (1), să nu permită întreprinderilor de investiţii autorizate de autorităţile lor competente să apeleze la agenţi afiliaţi, aceştia sunt înscrişi la autoritatea competentă a statului membru de origine al întreprinderii de investiţii în contul căreia aceştia acţionează.
Statele membre se asigură că pot fi înscrişi în registrul public doar agenţii afiliaţi despre care s-a stabilit că au o bună reputaţie şi că deţin cunoştinţele generale, comerciale şi profesionale necesare pentru a comunica precis oricărui client sau oricărui client potenţial toate informaţiile pertinente privind serviciul propus.
Statele membre pot decide că întreprinderile de investiţii au posibilitatea de a verifica dacă agenţii afiliaţi la care au apelat se bucură de suficientă bună reputaţie şi au cunoştinţele menţionate la al treilea paragraf.
Registrul se actualizează periodic. Acesta poate fi consultat.
4.Statele membre solicită întreprinderilor de investiţii care apelează la agenţi afiliaţi să adopte măsurile adecvate pentru a evita ca activităţile agenţilor afiliaţi care nu intră în sfera de aplicare a prezentei directive să aibă un impact negativ asupra activităţilor exercitate de agenţii afiliaţi în contul întreprinderii de investiţii.
Statele membre pot permite autorităţilor competente să colaboreze cu întreprinderile de investiţii şi cu instituţiile de credit, asociaţiile lor şi alte entităţi pentru înmatricularea agenţilor afiliaţi şi controlul respectării de către aceştia din urmă a cerinţelor prevăzute la alineatul (3). În special, agenţii afiliaţi pot fi înmatriculaţi de o întreprindere de investiţii, o instituţie de credit, asociaţiile acestora şi alte entităţi sub supravegherea autorităţii competente.
5.Statele membre solicită întreprinderilor de investiţii să nu apeleze decât la agenţii afiliaţi înscrişi în registrele publice prevăzute la alineatul (3).
6.Statele membre pot înăspri cerinţele enunţate în prezentul articol sau pot prevedea cerinţe suplimentare pentru agenţii afiliaţi înmatriculaţi pe teritoriul lor.
Art. 24: Tranzacţii cu contrapartide eligibile
1.Statele membre se asigură că întreprinderile de investiţii autorizate să execute ordine în numele clienţilor, şi să tranzacţioneze în cont propriu, şi să primească şi să transmită ordine pot antrena tranzacţii între contrapartidele eligibile sau încheia tranzacţii cu aceste contrapartide fără a trebui să respecte obligaţiile prevăzute la articolul 19, articolul 21 şi articolul 22 alineatul (1), în ceea ce priveşte tranzacţiile respective sau orice serviciu auxiliar legat direct de aceste tranzacţii.
2.Statele membre recunosc ca şi contrapartide eligibile în sensul prezentului articol întreprinderile de investiţii, instituţiile de credit, întreprinderile de asigurări, OPCVM şi întreprinderile lor de gestionare, fondurile de pensii şi întreprinderile lor de gestionare, celelalte instituţii financiare autorizate şi reglementate în conformitate cu legislaţia comunitară sau cu dreptul intern al unui stat membru, întreprinderile exceptate de la aplicarea prezentei directive în temeiul articolului 2 alineatul (1) literele (k) şi (l), guvernele naţionale şi serviciile lor, inclusiv organismele publice însărcinate cu gestionarea datoriei publice, băncile centrale şi organizaţiile supranaţionale.
Clasificarea ca şi contrapartidă eligibilă în conformitate cu primul paragraf nu aduce atingere dreptului entităţilor în cauză să solicite, fie în mod general, fie pentru fiecare tranzacţie, să fie tratate ca şi clienţi ale căror relaţii de afaceri cu întreprinderea de investiţii intră sub incidenţa articolelor 19, 21 şi 22.
3.De asemenea, statele membre pot recunoaşte ca şi contrapartide eligibile alte întreprinderi care îndeplinesc cerinţe proporţionale stabilite în prealabil, inclusiv praguri cantitative. În cazul unei tranzacţii în care contrapartida potenţială este stabilită într-un alt stat membru, întreprinderea de investiţii ţine seama de statutul celeilalte întreprinderi, definit de dreptul sau de măsurile în vigoare în statul membru în care este stabilită.
Statele membre veghează ca întreprinderea de investiţii care încheie tranzacţii în conformitate cu alineatul (1) cu asemenea întreprinderi să obţină de la contrapartida potenţială confirmarea expresă că acceptă să fie considerată ca şi contrapartidă eligibilă. Statele membre autorizează întreprinderea de investiţii să obţină această confirmare fie sub forma unui acord general, fie pentru fiecare tranzacţie în parte.
4.Statele membre pot recunoaşte ca şi contrapartide eligibile entităţile din ţări terţe echivalente categoriilor de entităţi menţionate la alineatul (2).
De asemenea, statele membre pot recunoaşte ca şi contrapartide eligibile întreprinderi din ţări terţe, precum cele prevăzute la alineatul (3), în aceleaşi condiţii şi sub rezerva aceloraşi cerinţe ca şi cele prevăzute la alineatul (3).
5.Pentru a asigura aplicarea uniformă a alineatelor (2), (3) şi (4), ţinând seama de evoluţia practicilor de piaţă, şi pentru a favoriza funcţionarea eficientă a pieţei unice, Comisia poate adopta măsuri de punere în aplicare care definesc:
(a)procedurile care trebuie urmate pentru a solicita a fi tratat ca şi client în conformitate cu alineatul (2);
(b)procedurile care trebuie urmate pentru a obţine confirmarea expresă a contrapartidelor potenţiale în conformitate cu alineatul (3);
(c)cerinţele proporţionale stabilite în prealabil, inclusiv pragurile cantitative, care ar permite considerarea unei întreprinderi ca şi contrapartidă eligibilă în conformitate cu alineatul (3).
Măsurile menţionate la primul paragraf, destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 64 alineatul (2).